MĂRȚIȘORUL! Ce altceva decât
acest minunat simbol al primăverii putea să fie un pretext mai nimerit pentru a
lua interviuri unor mari vedete ale scenei interbelice. De ce mărțișorul?
Pentru că nu există om în sufletul căruia să nu fie încrustată vreo amintire
frumoasă legată de acest talisman aducător de noroc dăruit la început de
primăvară. Urmează așadar un articol alcătuit din mini-interviuri luate în anul 1937 și care
cuprind amintiri romantice sau amuzante legate de mărțișor. Intervievații, nimeni alții decât Constantin
Tănase, Elvira Godeanu, George Vraca, George Calboreanu, Silly
Vasiliu, Mya Apostolescu, Tantzi Cocea, Ionel Țăranu. Un adevărat regal nu-i așa?
Constantin Tănase |
- Care a fost primul d-tale mărțișor?
Marele comic stă puțin pe gânduri pentru a-și
aminti… Deși tânăr și svelt pe scenă, dl. Tănase nu mai este la prima tinerețe,
astfel încât îi trebuie câteva clipe pentru a răscoli în sacul aducerilor
aminte.
- Povestea mărțișorului se împarte după mine în două epoci; prima epocă este mărțișorul copilăriei. Eram la Vaslui și mărțișorul însemna pentru mine vestirea primăverii. Mama îmi făcea a brățară din salcie pe care mi-o lega de mână și mă obliga să o port toată ziua până pe'nserate. Asta pentru ca anul care începea odată cu primăvara să fie cu noroc și spor.
- Povestea mărțișorului se împarte după mine în două epoci; prima epocă este mărțișorul copilăriei. Eram la Vaslui și mărțișorul însemna pentru mine vestirea primăverii. Mama îmi făcea a brățară din salcie pe care mi-o lega de mână și mă obliga să o port toată ziua până pe'nserate. Asta pentru ca anul care începea odată cu primăvara să fie cu noroc și spor.
A doua epocă a mărțișorului este pentru mine aceea
din orașul mare, unde oamenii își dăruiesc anumite obiecte care prin forma,
felul și valoarea lor prevestesc binele și norocul. Primul mărțișor pe care
l-am primit în această categorie a fost de la un giuvaergiu de pe strada Carol
care avea printre bijuteriile lui un cărăbuș de briliante adus de la Paris. Acest
dar a constituit pentru mine o mare surpriză și m'a bucurat enorm. M'a surprins
însă în același timp căci nu-mi închipuiam cum cineva poate să-mi facă un dar
atât de prețios, oricât de simpatic i-aș fi fost. Care nu mi-a fost însă
mirarea când după 10-12 zile m’am pomenit acasă cu o factură de 25.000
lei. Ca să-l învăț minte, i-am comunicat că am dat și eu mai departe în dar
cărăbușul. L-am ținut vreo 4-5 zile în nervi apoi i-am achitat banii căci
interesându-mă, m'am convins că piesa valora într’adevăr atât. De-atunci, de câte ori primesc ceva de mărțișor mă interesez să
văd dacă e plătit sau nu.”
ELVIRA GODEANU
Elvira Godeanu |
“Pe d-ra Elvira Godeanu am găsit-o în
foaierul de repetiții al Teatrului Național. Mi-a mărturisit că se simte foarte
obosită, că a fost destul de serios bolnavă în ultima vreme și că se pregătește
de plecare în turneu.
- Primul mărțișor? Mărturisesc că am
primit atât de multe în viața mea, încât nu-mi pot aminti care a fost primul…
Cel mai frumos este însă acela pe care l-am căpătat la un început de primăvară,
acum trei ani, de la un camarad de teatru, mărțișor care vestea o idilă
minunată. Idila s'a sfârșit acum, dar mi-a lăsat întipărită în suflet o
amintire pe care nu o voi uita niciodată…
“
GEORGE VRACA
George Vraca |
“Bizară coincidență. Răspunsul
d-lui George Vraca seamănă leit cu cel al domnișoarei Elvira Godeanu, partenera
d-sale în ultimele succese ale Naționalului. lată ce ne-a spus dl. Vraca:
- Mărțișorul
este pentru mine simbolul primăverii. Și cea mai frumoasă primăvară a vieții
mele am petrecut-o acum trei ani, în tovărășia unei camarade din teatru. Ne
plimbam dragostea pe aleile parfumate ale Cișmigiului și ne spuneam cuvinte de
adolescenți. Acum totul s'a sfârșit… Totuși nu voi uita niciodată acele zile
care mi-au oferit cel mai frumos mărțișor…”
MYA APOSTOLESCU
Mya Apostolescu |
“Marea "Ducesă de Alhambra”, care-și plimbă acuma strălucirea în provincie, ne-a dat un
răspuns lapidar prin telefon:
- Îmi
amintesc de mărțișoarele pe care le primeam în copilărie. Cocoșei, găini,
purceluși, coșari și altele. Mi le agățam pe toate la gât și făceam necaz copiilor
cu ele…
- Și acum?
- Acum primesc
mărțișoare briliante și fac necaz “camaradelor" din
teatru. Evoluție… “
SILLY VASILIU
Silly Vasiliu |
“Pe d-na Silly
Vasiliu, admirabila vedetă o Alhambrei, am interpelat-o în eleganta cabină
pe care o ocupă la Excelsior.
- Primul mărțișor? L-am primit de la Nicușor (D.
Nicușor Constantinescu N.R.) Este o icoană pe care o port mereu. Iată că și
acum o am cu mine. A fost primul mărțișor și în același timp cel mai frumos al vieții mele. Mi-a
fost oferit din suflet, cu sinceritate, de un om care mă iubea și pe care-l
iubeam. Am mai primit multe mărțișoare. Nu le-am purtat însă decât pe acelea pe
care mi le-a dăruit Nicușor - pe vremea aceea băiat sărac, la care fiecare leu
avea o însemnătate. N'are decât să se umfle în pene Nicușor, când va
citi aceste rânduri, dar n'am ce-i face. Toată lumea știe că ne-am iubit…”
GEORGE CALBOREANU
George Calboreanu |
“Iată un om în plină tinerețe care se laudă cu bătrânețea: d. G. Calboreanu.
- Vă mulțumesc pentru delicata d-voastră atențiune
de a mă “ancheta" și pe mine. Mă simt însă foarte stânjenit. Nu știu ce să
răspund. Nici n'am primit, nici n’am dat mărțișoare. Când eram tânăr
aveam alte preocupări, iar azi... sunt prea bătrân ca să mă mai ocup de așa ceva. Comic, nu?”
IONEL ȚĂRANU
Ionel Țăranu |
“- Primul meu mărțișor? Nu l-am dat; l-am căpătat!
- ne spune directorul Teatrului Modern. Eram elev la liceul Lazăr, prin clasa a
II-a sau a III-a. Cum era obiceiul, pe vremea aceea în fiecare primăvară se
juca câte o piesă la Teatrul Național, piesă interpretată chiar de elevii
liceului. În anul acela se montase “Cetatea Neamțului”.
Eu jucam în travesti o fetiță cu cozile pe spate; câteva replici numai. După spectacol cineva din public vine
pe scenă și oferă băieților câte o carte. Eu nu mă desbrăcasem încă; eram tot…
fată!
- Pentru fetița asta drăguță un mărțișor… Și mi-l pune de gât.
Dar, vai! Când să se depărteze, cozile perucii se prinseră în nasturii mânecii
și donatorul se pomeni cu capul meu, tuns chilug. De-atunci n'am mai jucat în travesti.
Dar nici mărțișoare n'am mai primit!”
TANTZI COCEA
Tantzi Cocea |
“- Am o adevărată
pietate pentru darurile pe care le primesc, ne spune frumoasa vedetă a Teatrului
Regina Maria. Păstrez și acum mărțișoare ce mi s'au dăruit cu ani în urmă.
Fără îndoială amintirile cele mai vechi
sunt și cele mai puternice și aș putea retrăi povestea fiecărui obiect în
parte. Cred însă că cel mai puternic m'a impresionat prima cruciuliță pe care am primit-o drept
mărțișor. Am mai primit și altele dar trebuie să mărturisesc că obiectul acesta
de cult m'a turburat întotdeauna. Fiindcă sunt credincioasă… Sau din
superstiție poate.”
Sursa:
articolul “Primul mărțișor – anchetă în lumea teatrului” – semnat I.G.
– “Realitatea Ilustrată” din 3 martie 1937 –
revistă citită din colecția Bibliotecii
Digitale a Bucureștilor
Printre micile povești de amor ale epocii se strecurau și celebritățile, nu?
RăspundețiȘtergereFoarte amuzantă povestea maestrului Tănase! :)
M-a amuzat si intamplarea povestita de Ionel Taranu. Primul martisor se pare ca trezeste amintiri...
RăspundețiȘtergereErau mari, talentați și respectați, și azi îmi sună în memorie, monologul lui Vraca din Spus de soare. Era o vreme când radioul, ne aducea în casă vocile acestor mari actori. Tot respectul pentru articol. Să aveți o primăvară însorită.
RăspundețiȘtergereDa. Teatrul radiofonic era singura distracție în acele vremuri.😊 De când cu internetul, parcă am uitat. Mulțumim că ne aduceți aminte de vremurile frumoase. Le retrăim cu nostalgie!
Ștergere@Getuța Z. Corbu.
Da. Teatrul radiofonic era singura distracție în acele vremuri.😊 De când cu internetul, parcă am uitat. Mulțumim că ne aduceți aminte de vremurile frumoase. Le retrăim cu nostalgie!
Ștergere@Getuța Z. Corbu.
Da. Teatrul radiofonic era singura distracție în acele vremuri.😊 De când cu internetul, parcă am uitat. Mulțumim că ne aduceți aminte de vremurile frumoase. Le retrăim cu nostalgie!
Ștergere@Getuța Z. Corbu.
Erau mari, talentați și respectați, și azi îmi sună în memorie, monologul lui Vraca din Spus de soare. Era o vreme când radioul, ne aducea în casă vocile acestor mari actori. Tot respectul pentru articol. Să aveți o primăvară însorită.
RăspundețiȘtergereArticolul “Primul mărțișor – anchetă în lumea teatrului” ii apartine reporterului "I.G." al revistei “Realitatea Ilustrată” si lui trebuie sa ii multumim... Eu l-am readus doar in actualitate!
ȘtergereFaceti mare confuzie !!! Vraca NU l-a jucat pe Marele Ștefan !!!
Ștergeremi-e drag sa citesc despre marii nostri actori,cu vocile lor inconfundabile,cu talentul si umorul lor.multumesc
RăspundețiȘtergereCu mult drag. Te mai astept pe blog!
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereParfumul altor timpuri,fin ,din ce în ce mai puțin prețuit.
RăspundețiȘtergereDar readus uneori printre noi. Te mai astept pe blog!
ȘtergereMulţumesc! Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc despre mărţişoarele primite sau date de marii actori.
RăspundețiȘtergereCu mult drag. Te mai astept pe blog!
Ștergere