Povestea actriței Eliza Streinu - alias Eliza la Porta
PARAGRAFE:
 |
În dreapta: cadru din tragedia "Die Sporckschen Jäger" (1926) Eliza La Porta alături de Walter Rilla |
Un an mai târziu, o doamnă reporter a ziarului "Dimineața" o întâlnea pe Eliza la Porta în studiourile de film berlineze și descoperea, încântată că vedeta își avea originile în România:
O româncă, star de cinema
“O apariție delicioasă, fragilă ca o statuetă de Saxa, mă readuse însă în lumea de azi din tot acest miraj al cetății moarte. Ea înaintă zâmbitoare, îmi întinse mâna și gura perfect tăiată a finei făpturi rosti:
- O româncă? Ce plăcere; e prima pe care o văd aici în cetatea filmului!
Născută la Craiova dintr’o familie bună, Eliza Streinu s’a măritat la 17 ani cu profesorul italian La Porta, care murind lasă un copilaș abia de un an și pe drăgălașa lui nevastă.
- O româncă? Ce plăcere; e prima pe care o văd aici în cetatea filmului!
Născută la Craiova dintr’o familie bună, Eliza Streinu s’a măritat la 17 ani cu profesorul italian La Porta, care murind lasă un copilaș abia de un an și pe drăgălașa lui nevastă.
Sfătuită de mulți cunoscători, româncuța noastră fără prea multă avere, fără protecție, se prezentă la una din cele mai mari case cinematografice din Berlin unde plăcu imediat. I se dete pe dată un rol alături de Konrad Veidt și astfel ochii încântați ai amatorilor de filme putură vedea în Studentul din Praga, care s’a dat și la noi, silueta fină, ochii plini de simțiri variate, ai Elizei La Porta. Azi în plină ascensiune, în plină muncă, în mijlocul Berlinului, în apartamentul ei frumos împodobit cu multe bibelouri scumpe, ea sărută totuși zilnic, cu dor, portretul copilașului și al mamei rămași în Patrie.
Pornind alături de mine spre atelierul unde pregătea un nou film, Eliza La Porta îmi șopti din nou:
- Ce fericită ești că te întorci în țară... Mi-e dor, tare mi-e dor...
Dar regisorul o strigă, miile de lumini orbitoare îi învăluie chipul și eu nu o mai văd decât ca pe o pată albă lucitoare, o stea ce se înalță pa firmamentul ce și-a ales.” (articol publicat în ziarul "Dimineața" - semnat "Fulmen" - numărul din 28 iulie 1927)
- Ce fericită ești că te întorci în țară... Mi-e dor, tare mi-e dor...
Dar regisorul o strigă, miile de lumini orbitoare îi învăluie chipul și eu nu o mai văd decât ca pe o pată albă lucitoare, o stea ce se înalță pa firmamentul ce și-a ales.” (articol publicat în ziarul "Dimineața" - semnat "Fulmen" - numărul din 28 iulie 1927)
 |
| Elizza la Porta - în rolul vânzătoarei
de flori Lydischka în filmul de debut: "Der Student von Prag" ("Studentul din Praga") - 1926 |
Eliza la Porta în Realitatea Ilustrată
"ELIZA STREINU s'a născut în cetatea banilor, Craiova, acum 23 de ani. Tatăl ei era intendent al teatrului din acest oraș. Fiind din primii ani ai copilăriei în contact cu viața teatrală, Eliza simte o deosebită atragere către viața artistică. La 14 ani și jumătate, tânăra Eliza Streinu este primită la conservator, clasa dramatică. După doi ani debutează pe scenă, într'un rol mic. Dar pe cât de mic îi era rolul, pe atât de mare îi era fericirea, căci visul i se împlinise.
În urmă însă, părăsi teatrul, pentru a pleca în Germania cu
soțul ei, La Porta. După un an, rămâne văduvă, cu o drăgălașă fetiță. Lipsită
de mijloace, Eliza la Porta debută în cinematograf, care o interesa. Străină,
necunoscută de nimeni, obținea doar mici roluri de figurație. Dar această
tânără și muncitoare fiică a Craiovei, avea un alt destin: “Soarta mea – povestește
ea - a fost decisă de un autobuz, care întârziase cu două minute. Așteptam în
stație și în acest timp eram observată, fără știrea mea, de un cunoscut artist
de cinematograf. Autobuzul sosi și plecă mai departe fără mine. Între timp
domnul acela intrase în vorbă cu mine și mă rugase să-l însoțesc până la o casă
de filme, care căuta de mai multe săptămâni, tocmai tipul pe care-l încarnam
eu.”
Era vorba de
filmul ‹‹Studentul din Praga››. Într'adevăr, Eliza la Porta joacă primul
ei mare rol în această puternică tragedie alături de marii Conrad Veidt și
Werner Kraus. La reprezentarea acestui film la Berlin, întreaga presă a adus
elogii tinerei interprete a țigăncii din film. Cu acest film, Eliza la
Porta cucerește pe deplin locul de stea a ecranului. Rolurile se succed unul
după altul și succesele se perindă. Acum un an, frumoasa olteancă s'a
recăsătorit cu Gustav Froelich (notă: de fapt era vorba de Siegfried Pinkus), o
vedetă a ecranului și el. Alături de Maria Florescu, Jean Yonell, Mihalescu,
Genică Missirio, Genica Atanasiu, Pola Illery, Eliza la Porta face cinste tării
sale și ne arată că în străinătate, avem artiști buni, nu numai de teatru, ci și de cinematograf.”
A urmat – în perioada 1926-1930 - o
serie importantă de roluri de filme germane, în marea majoritate melodrame: Der
Herr der Nacht (1926), Die Sporckschen Jäger (1926), Schenk mir das Leben
(1926), Die Frauengasse von Algier (1926), Laster der Menschheit (1927), Das
Recht zu leben (1927), Der Kampf des Donald Westhof (1927), Das Spielzeug
schöner Frauen (1927), Die Hölle der Jungfrauen (1927), Leichte Kavallerie
(1927), Casanovas Erbe (1928), Robert und Bertram (1928), Anastasia, die
falsche Zarentochter (1928), Das Recht der Ungeborenen (1929), Engel im Séparée
- Mädchen in Gefahr (1929), Fundvogel (1930), Großstadtpiraten (1930).
Cariera Elizei la Porta a
intrat în declin – asemeni carierei multor altor vedete ale filmului mut – odată cu
apariția filmului sonor. Antisemitismul din Germania acelor ani și-a pus și el amprenta asupra destinului
acestei frumoase și talentate actrițe: soțul ei – Siegfried Pinkus a fost
exclus din cinematografie în anul 1933 datorită originii sale evreiești. Ca
urmare familia actriței a emigrat – în anul 1940 - în Statele Unite ale Americii.
După o perioadă în care au locuit la New York – cei doi s-au stabilit la Los Angeles.
Cu toată apropierea de Hollywood, frumoasa actriță nu a mai apărut
niciodată în fața camerelor de filmat.
Eliza la Porta (devenită Pinkus) a murit în 15
noiembrie 1997, la vârsta de 95 de ani, în casa ei din California și a fost
înmormântata în "Hollywood Forever Cemetery".
Postări
Cäutând in google am găsit un articol interesant, apărut la 1 martie 2012 şi semnat de Ruxandra Grecu. Titlul: O româncă, vedetă a filmelor mute, a murit la vârsta de 103 ani, în Statele Unite
RăspundețiȘtergerePotrivit "The Telegraph", Pola Illéry, născută Paula Iliescu, în 1908, în orașul Corabia, a fost ultima mare vedetă feminină a filmelor mute, aduse de câștigătorul Oscarului, "Artistul", din nou în lumina reflectoarelor.
Pola a murit în urmă cu câteva zile, în orașul Scranton, din statul american Pennsylvania, însă trecerea ei în neființă nu a trecut neobservată. "The Telegraph" i-a dedicat un necrolog în care precizează că "emana sexualitate și farmec, deși avea o înălțime sub 1,5 metri". S-a remarcat în filme precum "Captain Fracasse" (1929), de Alberto Cavalcanti și "Under the Roofs of Paris" (1930), regizat de René Clair. (urmează lista filmelor în care a jucat)
Pola și-a luat numele de la vampa filmelor mute Pola Negri.