Genica Missirio – un român pe marile ecrane franceze


Cine n’a admirat în filmele proiectate la noi, pe Genica Missirio, pe celebrul artist de cinematograf, care a stârnit admiraţia lumii întregi prin silueta lui fină, prin mimica lui neîntrecută de prim-amorez, prin supleţea lui de sportsman select? Genica Missirio - care nu-i decât compatriotul nostru, Eugeniu Mitirliu - s’a înapoiat în țară, după 12 ani de şedere în Franţa, înapoiere de scurtă durată, de câteva săptămâni numai, pentru a-şi revedea familia şi patria.”


Aceste prime fraze ale articolului Celebrul artist de cinema Genica Missirio la București” – publicat în numărul din 10 aprilie 1930 al revistei “Realitatea Ilustrată” – sunt cele care mi-au stârnit curiozitatea. Ca urmare, am căutat informații despre acest actor român – foarte popular în lumea cinematografului francez interbelic:

Genica Missirio – pe numele lui adevărat Eugeniu Mitirliu – s-a născut în Craiova, în 9 martie 1895. În anul 1913 tânărul craiovean a plecat la studii în Franța. Odată cu intrarea României în Primului Război Mondial, tânărul sublocotenet de cavalerie și-a întrerupt șederea în Franța pentru a se alătura armatei române pe câmpurile de luptă. După terminarea războiului Genica Missirio s-a reîntors la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Drept. Dar destinul viitorului avocat a urmat un alt curs; evoluția cursurilor de schimb, care au devenit rapid dezastruoase pentru punga tânărului, l-au determinat în curând să-și întrerupă studiile pentru a-și începe cariera în cinematograf, așa cum i s-a făcut propunerea.” (cf. articolului dedicat actorului de origine română Genica Missirio, publicat în revista pariziană Cinéa” – numărul din 15 aprilie 1926) Povestea anilor de început ai carierei de actor este evocată chiar de Genica Missirio în continuarea interviului publicat în anul 1930 de revista “Realitatea Ilustrată”:


Genica Missirio în "Realitatea Ilustrată" (stânga și dreapta)
În centru - prima parte a articolului publicat în revista pariziană Cinéa” – numărul din 15 aprilie 1926

CE NE SPUNE COMPATRIOTUL NOSTRU

„Am vorbit cu Missirio despre transformarea extraordinară a Bucureştilor, despre viaţa care devine din ce în ce mai occidentală, de bucureştencele frumoase, de teatru şi de... cinematograf. Ultimul capitol al conversaţiei noastre, transportă dintr’o dată pe Genica, într’o lume de visuri.
- Cinematograf! Ce sbucium! Ce viaţă! Astăzi este „en vogue" cel vorbitor, dar am convingerea că se va reveni la frumoasele filme mute, în care cuvântul ţi-l dau mimica, gesturile, silueta, cadrul, natura. Pentru cânt şi vorbă avem teatrul, avem opera, concertele.”

Genica Missirio în presa franceză interbelică:
Comœdia (29 martie 1926), Le Petit Parisien (18 februarie 1927)
Oran spectacles (29 martie 1930) și Cinéa (15 iulie 1923)
DEBUTUL

„Debuturile în cinematograf au fost grele şi mai ales triste. Zile întregi am păşit pragul marilor case de cinematograf franceze şi în faţa aceloraşi figuri amabile, în faţa saltarelor tixite de fotografii, în faţa eventualilor concurenţi, primeam invariabil acelaşi răspuns:
- Foarte bine - ne vom gândi la d-ta. Îţi vom scrie!
Şi... aşa au trecut luni de zile, plecând totdeauna cu speranţa... Îmi voi aminti totdeauna de primul fior, de marea mea bucurie, când am fost angajat pentru primul fllm, la Casa Gaumont”. De această zi este legată întreaga mea carieră. Prima mea figuraţie trebuia să cristalizeze întregul meu viitor în cinematograf. Am apărut sub regia lui Poirier (notă: Léon Poirier - regizor, scenarist și producător de film francez), în filmul Le penseur” (notă: film realizat în anul 1920), care trebuia să-l consacre - atât pe el cât şi pe André Nox (notă: Abraham-Andre Nonnez Lopes - comedian francez din perioada filmului mut, cunoscut sub pseudonimul André Nox). Într’o scenă de ansamblu, între zeci de figuranţi, mă străduiam, pe cât era posibil, să par cât mai în largul meu într’un studio – unde intram pentru prima oară. Cei care cunosc cinematograful vor înţelege bucuria mea când mi s’a spus că am fost ales pentru a face un prim plan”... Şi sucesele au urmat...
Am luat parte la turnarea filmului “Atlantida” (notă: „L'Atlantide”, film franco-belgian mut regizat de Jacques Feyder în anul 1921), unde am avut un mic rol de debutant. Aci, sub regia lui Feyder şi alături de artişti consacraţi, am pătruns o mare parte din secretele acestei arte. După doi ani, am interpretat două roluri importante în filme în care am fost mult remarcat. Curând după aceasta mi s’a încredinţat rolul principal din filmul Margot” după nuvela lui Alfred de Musset. Am jucat alături de Gina de Palerme. Mi s’a spus că am redat cea mai reuşită siluetă de adevărat husar, din timpurile napoleoniene... De atunci sucesele mele s’au tot urmat unele după altele şi câteva din filmele unde am turnat” ştiu că au venit şi în România. Ultimele două filme în care am jucat sunt Madame Recamier”, unde am redat pe impetuosul Lucien Bonaparte, alături de Marie Bell şi Figaro”, după trilogia lui Beaumarchais - unde am avut rolul sinistrului intrigant. Păcat că aceste două filme, n’au venit in Romania.”

Genica Missirio în pelicula "Margot"
pe  prima pagină din "Comœdia" (8 mai 1922)
SATISFACŢIA CINEMATOGRAFULUI

- Îmi aduc aminte de prima scrisoare pe care mi-a trimis-o, din necunoscut, o admiratoare... Mă impresionau de asemenea mult afişele colorate cu clişeul meu lipite pe zidurile Parisului şi mai ales am fost impresionat, când mi-am văzut numele pe ecranul operei din Paris.”

CEA MAI MARE SATISFACŢIE

„Cea mai mare satisfacţie o aveam însă - spune Genica Missirio - atunci când mă gândiam că departe, în ţara mea scumpă, înconjurată de lume şi necunoscuţi, doi ochi - ochii mamei mele – puteau să mă priviască.”

Cariera actorului francez de origine română a fost una de excepție. Cele 16 pelicule turnate, precum și articolele dedicate artistului sau filmelor în care a jucat publicate în presa pariziană a acelor ani – uneori pe prima pagină - sunt dovezi de necontestat. Din păcate, asemeni multora dintre colegii săi actori din epoca de aur a filmului mut, Genica Missirio nu a reușit să facă trecerea către cinematograful vorbitor”. Nu am găsit nici un fel de informații despre destinul actorului de după 1930, anul publicării interviului acordat revistei “Realitatea Ilustrată”.
Le Petit journal (16 septembrie 1925) - sus
Le Populaire (7 martie 1929) - jos

Filmografie:

Figaro (1929),  Madame Récamier (1928),  Poker d'as (1928),  Le chemin de la gloire (1927), Napoléon vu par Abel Gance (1927),  Belphégor (1927), Le prince Zilah (1926), Le soleil de minuit (1926), L'espionne aux yeux noirs (1926),  Le cavalier de minuit (1924),  L'affiche (1924),  Vidocq (1923),  La bouquetière des innocents (1923), Margot (1922), Les ailes s'ouvrent (1921),  L'Atlantide (1921).


Citește și alte articole din categoria: Artiști aproape uitați




3 comentarii :

  1. Din păcate, recunosc : nu știam de existenta acestui actor.. Cred că faptul că un român a fost apreciat ca actor în epoca filmului mut, e important pentru noi, ar trebui citit de toată lumea acest articol.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recunosc și eu: nici eu nu știam nimic despre genica Missirio. Chiar am pornit de la interviul publicat în Realitatea Ilustrată...

      Ștergere
  2. În lumea miraculoasă a Cetăţii Filmului au existat mulţi actori de origine română, care, prin schimbarea numelui şi-au pierdut şi descendenţa reală. În afară de cei celebrii ca Peter Johann Weissmuller, Edward G. Robinson mai sunt
    Nadia Gray, pe numele ei adevărat Nadia Kujnir-Herescu,a făcut carieră jucând alături de Frank Sinatra, Peter Sellers sau Marcello Mastroianni, apărând în peste 70 de filme. A jucat în filmul La Dolce Vita si este mama vitregă a Lindey Gray (Sue Ellen din Dallas). Nadia Gray Herescu s-a născut la 23 noiembrie 1923 în Bucureşti, din părinţi basarabeni. S-a căsătorit cu prinţul Constantin „Bâzu" Cantacuzino, aviator în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Împreună cu acesta, a părăsit România la sfârşitul anilor '40, la instaurarea comunismului, şi s-a refugiat la Paris.

    Sylvia Sydney a fost muza lui Albert Hitchcock și partenera pe ecran a actorilor Spencer Tracy, Gary Cooper, Clark Gable, Humphrey Bogart. Mama Sylviei Sidney era o croitoreasă evreică născută lângă Bacău.

    Lauren Bacall a fost una dintre cele mai frumoase actriţe din istoria Hollywood-ului. Lauren s-a născut la 16 septembrie 1924 în New York într-o familie de emigranţi evrei. Mama ei, Natalie Weinstein, era născută în România şi se numea, de fapt, Bacalu. Actriţa a fost căsătorită cu actorul Humphrey Bogart şi a fost nominalizată la premiul Oscar în 1997 pentru rolul secundar din The Mirror Has Two Faces. În 2010 a primit Oscarul pentru întreaga activitate. Un lucru mai puţin ştiut este că Lauren era verişoară a lui Shimon Peres, al nouălea preşedinte al Israelului.

    Dustin Hoffman este unul dintre cei mai cunoscuţi actori din lume. Rolurile din Rain Man şi Kramer vs. Kramer i-au adus premiul Oscar. Hoffman s-a născut la 8 august 1937, în Los Angeles- Părinţii lui Dustin Hoffman au fost evrei de origine română, care au părăsit România în 1937. „Sunt un evreu român“, a declarat chiar el.

    Winona Ryder,născută pe 29 octombrie 1971 este o actriță americană ai cărei bunici din partea tatălui au emigrat în Statele Unite ale Americii din România si Rusia. Aceștia erau de origine evreiască.

    Harvey Kaitel S-a născut într-o familie de actori cu origini în Polonia şi România. Mama sa, o evreică pe nume Miriam, s-a născut lângă Brăila. În filmografia sa se află filme ca Taxi Driver, Pulp Fiction, Reservoir Dogs, Thelma & Louise etc.

    Şi nu sunt singurii... se mai pot scrie multe pagini...

    RăspundețiȘtergere