Destinul unei regine: Regina Maria a României

"Revue des deux Mondes" publica în anul 1935 un articol cu  titlul “Regina Maria în intimitate”, articol scris de scriitoarea elvețiană Berthe Vulliemin. Autoarea, care a  cunoscut bine România, zugrăvea cu multă măiestrie locuri și oameni din acele timpuri. Observațiile sale și convorbirile pe care le-a avut cu Regina Maria, sunt deosebit de interesante. Voi reproduce în continuare câteva pasaje care creionează pe scurt personalitatea și biografia Reginei Maria, cea numită cu dragoste de poporul ei “Mama Regină”, “Mama răniților” sau “Regina soldat”: 


Ceea ce te isbește mai întâi, când întâmpini pentru prima dată pe Regina Maria, e frumusețea ei. Înfățișarea sa, căreia i se potrivește atât de bine termenul de înfățișare de regină, statura ei înaltă, albeața de lapte a tenului ei, ovalul chipului ei, cu trăsături de-o puritate clasică, nasul mic, aquilin, buzele bine desenate și zâmbetul atât de sincer, atât de blând, ochii de-un albastru intens, deasupra cărora sunt trase sprâncene minunate, fruntea descoperită, părul de un blond de aur, astăzi de abia încărunțit, dar mai ales expresia privirii, în care strălucește inteligența bunătatea, încordarea și adesea bucuria, alcătuiesc un tot de-o atracție irezistibilă. 

Regina Maria a României

Dar pe lângă acestea - și poate și în oarecare măsură din cauza aceasta, ca și când, instinctiv, ea ar trebui să ceară iertare de această superioritate fără voie, cât farmec, câtă grațien felul de-a primi pe oameni, cât interes știe să arate tuturor! Aici se vădește caracterul, intervin calitățile sufletului. Nenumărate sunt gesturile, de milă sau de dragoste, la care am asistat; dar gesturi atât de spontane, atât de discret făcute încât trec aproape neobservate și totuși câtă mărinimie, ce ghicire a sensibilității aproapelui, nu trădează!

Înfățișare de regină...

M'am născut în Eastwell, în Kent, în 1875" scrie Regina, în prima pagină a memoriilor Sale. Tatăl ei, Alfred, duce de Edinburgh și mai târziu Duce de Saxa Coburg Gotha, al doilea fiu al Reginei Victoria, se căsătorise în 1873, cu Maria Alexandrovna, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. În casa mare, cenușie, cu parcul său admirabil, cu pădurile, peluzele și orizontul său larg, tânăra prințesă Missy – așa o alintau cunoscuții - a petrecut o copilărie fericită și fără griji, în tovărășia fratelui ei mai mare și a celor trei surori mai mici. În 1887, ducele de Edinburgh, marinar de carieră, a fost numit comandant-șef al flotei britanice în Mediterana și s'a stabilit la La Valette, împreună cu familia sa. A urmat apoi Coburg și micul castel de Rosenau, orele lungi de studiu, timpul petrecut în Rusia și în Anglia.

Missy - viitoarea regină
 a României

În sfârșit, la 10 ianuarie 1893, tânăra prințesă s'a căsătorit cu Ferdinand de Hohenzollern, prințul moștenitor al României, nepotul Regelui Carol I și al Reginei Carmen Sylva și fiu al prințului Leopold. De la 1893 până la moartea Regelu¡ Carol I, în 1914, a urmat viața la Curtea României, întreruptă de câteva călătorii în străinătate. În memoriile Sale, Suverana ne povestește, cu un pitoresc din care nu lipsește melancolia, primii ani petrecuți la București, constrângerea impusă de rigiditatea austeră a unchiului", lipsa de confort a palatului prea pompos, contrastul cu viața liberă din Eastwell, din Malta și chiar din Coburg.

Mireasă la 16 ani - într-un frumos
 costum popular românesc

În 1894, prințesa moștenitoare naște primul copil, un fiu, pe viitorul Rege Carol al II-lea. Avea să mai aibă trei fete și doi băieți: pe prințesa Elisabeta, pe principesa Maria, care în 1922 s'a căsătorit cu Regele Alexandru al Jugoslaviei, pe prințul Nicolae, pe principesa Ileana, astăzi Arhiducesa Anton de Habsburg și pe micul principe Mircea, care a murit la începutul Primului Război.Totuși, tânăra principesă a izbutit să se obișnuiască cu noua ei patrie. Cu multă satisfacție descoperă frumusețea firii, spiritul și farmecul locuitorilor. Ea începe să se intereseze de politică și prin operele sale sociale se apropie de poporul căruia avea să-i dea, mai târziu, atâtea dovezi de devotament.

ASR Maria cu mici principi
 și principesele (Carol, Elisabeta și Maria)

Între acestea, în 1912, izbucnește războiul din Balcani și în iunie 1913, România, unindu-se cu forțele aliate ale Grecilor și Sârbilor, își trimite trupele în Bulgaria. Armatele înaintau aproape fără obstacol, până sub zidurile Sofiei. Scopul acestei campanii era de-a asigura României alipirea teritoriilor care înconjoară Silistra, a căror posesie îi fusese recunoscută prin conferința de la St. Petersburg (aprilie 1913). Dar in iunie, o epidemie înspăimântătoare de holeră izbucnește în rândurile armatei române și principesa moștenitoare, călcând poruncile regelui, trece Dunărea pe un pod puțin sigur și se duce să-și dea seama de lipsurile de care suferea serviciul sanitar, ca să poată lupta împotriva flagelului. Înapoiată la Sinaia, ea obține de la unchiu" autorizația de-a organiza o tabără de ajutor. Îndată se așterne pe lucru, ajutata de fiul său prințul Carol, de surorile de caritate de la St. Vincent de Paul și de câteva alte persoane devotate. 


"Mama răniților" în haine de infirmieră

Popularitatea pe care și-a câștigat-o la acea epocă, prin devotamentul și curajul său, nu erau decât un răspuns legitim, față de sentimentul de milă care o îndemnase la această ispravă. Însă experiența aceasta, care pentru prima data o aducea în contact direct cu poporul și îi deschidea ochii asupra calităților mari ale acestuia, trebuia, după cum spune Ea însăși mai târziu, s'o lege de el pentru totdeauna. Legătura era pecetluită.

"Regina soldat"

La sfârșitul lui 1913 și la începutul lui 1914, principesa moștenitoare face o călătorie în Germania, spre a asista la înmormantarea soacrei sale, principesa Leopold de Hohenzollern și apoi rămâne o bucată de vreme în Rusia. După aceea, deodată, se produce atentatul de la Sarajevo; neliniștea, groaza, războiul. Ce avea să facă România, legată de Tripla Alianță printr'un tratat definifiv!? La 3 August 1914, bătrânul Rege Carol întrunește la Sinaia consiliul de Coroană. Dar, în acest ceas tragic, țara se desparte de dânsul și el rămâne singur, cu unul dintre miniștrii săi, spre a cere intrarea imediată a României în răboi, alăuri de puterile centrale.

Într-un spital de campanie în anul 1917

În ziua aceea se hotărăște păstrarea neutralității. Însă pe măsură ce evenimentele se desfășoară pe fronturile străine, tensiunea dinăuntrul țării devine mai gravă, partizanii aliaților mai numeroși. În noaptea de 9 Octombrie, bătrânul monarh, îndurerat și obosit, moare subit. Prințul Ferdinand și Principesa Maria devin suveranii țării. La 27 August 1916, cedând în sfârșit presiunii aliaților și unui curent puternic din interior, România, la rândul ei ia armele împotriva imperiilor centrale.

La Sinaia, pe calul favorit Wheatland

Victoria finală a aliaților, în 1918, dă României Transilvania, Bucovina, Banatul și Basarabia. Visul unității naționale e realizat. Aceasta nu inseamnă însă că și unitatea însăși e fapt împlinit. Opera de adaptare, de reconstrucție și de organizare care-a urmat a fost uriașă. Regina Maria n'a încetat să-l ajute pe Regele Ferdinand în această operă impresionantă, care se complica prin lupta partidelor politice.La 20 iulie 1927 Regele Ferdinand moare și dânsul.

Regina Maria în costum național

“În vreme ce totul înflorește în jurul meu, privesc cu disperare declinul progresiv al tovarășului meu de viață și cu toată dragostea mea, toată însuflețirea mea, nu-i pot reda sănătatea, care se șubrezește zi de zi, tot mai mult, pe măsură ce boala ascunsă care-l roade ca o fiară sălbatecă înaintează în trupul acesta sărman, pe care nu-l putem scăpa... e groaznic și tragic..." - scrie în Mai, Regina Maria. Dacă în mod oficial rolul Reginei Maria avea să ia sfârșit odată cu dispariția soțului său, acțiunea ei împăciuitoare și binefăcătoare n'a încetat însă niciodată de-a se manifesta, în țara unde pasiunile politice au fost atât de puternice. Multe situații dificile au fost aplanate prin calmul și curajul acestei femei de inimă.

La Balcic cu un buchet de crini
(florile ei favorite) în brațe

Voi încheia această încercare de a surprinde ceva din portretul acestei mari regine cu cuvintele rostite de ea atunci când țara avea poate cel mai mult nevoie de cuvinte de îmbărbătare. Era în timpul Primului Război Mondial, atunci când demoralizarea armatei ajunsese la apogeu. Singură, Regina-soldat Maria mai credea în victorie. Ea transmitea armatei cuvintele care au îmbărbatat și pe cei mai șovăitori dintre oameni: “N’avea teamă, pământ al României! Feciorii tăi se vor întoarce și-ți vor sfărâma lanțurile. Aceasta e solia pe care ei ți’o trimit cu vocile renăscute ale primăverii. Nu vor șovăi, nu vor tremura în fața sforțării ce-și așteaptă împlinirea.

Regina Maria a României

Vorbele providențiale ale Reginei Maria sau împlinit: poporul român nu și-a uitat Regina și a știut întotdeauna să o admire și să o iubească.  





11 comentarii :

  1. Un suflet bland ...pana si strainii au cuvinte de lauda despre Regina Maria,cunosc medici carora atunci cand le-am spus ca sunt din Romania, primul subiect de descutie a fost despre Domnia Ei.Pacat ca se cunosc atat de putine detalii despre familie,descendenti etc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Macar pe putinii conducatori care au iubit cu adevarat aceasta tara sa stim sa ii punem acolo unde le este locul, Corina... Te mai astept pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă înclin în fața frumoaselor cuvinte scrise despre Regină! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. A fost cred unul dintre cei mai iubiti suverani ai Romaniei. La funeraliile ei Bucurestiul s-a imbracat in mov - culoarea favorita Reginei care spunea ''eu alta patrie dcat Romania nu am".

    RăspundețiȘtergere
  5. A fost numita si "ultima romantica a Europei". Despre iubirile reginei Maria am scis un ciclu de 4 articole mai demult - le gasesti pe blog. Sunt mentionati toti cei enumerati si de tine. Dar simteam ca nevoia sa scriu ceva si despre REGINA Maria. De aceea cred articolul de mai sus...

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am stiut. Päi, dacä este asa, comentariul meu este ABSOLUT INUTIL.
    Varatziuni pe aceeasi temä.
    Poate fii sters

    RăspundețiȘtergere
  7. De ce sa fie sters.E un comentariu la locul lui aici - o completare la articol care ma bucura, Anonimule !

    RăspundețiȘtergere
  8. A fost o femeie PUTERNICÄ. Si chiar dacä viata in cäsnicie nu a avut deloc aspect Roz-bombon, a incercat s-o indulceascä, fäcându-si in acelasi timp si datoria de reginä – dedicatä tärii pe care o iubea cu pasiune, si de PRIETENÄ a sotului ei, trecând peste numeroase obstacole ce päreau insurmontabile, atât datoritä firii aspre a lui Carol I cât si celei slabe a sotului ei – Ferdinand. Citind memorile sale ( in care dovedeste real talent literar) si caracterizärile personalitätzilor timpului, se pare cä: „viaza publicä si privatä a Regine Maria a fost una destul de tumultoasă, ceea ce avea să o facă în opinia unora dintre istorici „unul dintre cei mai controversați monarhi ai secolului XX”.”
    In discursul säu de la inmormântarea reginei (1938), Patriarhul Miron Cristea afirmä cä: „În tot cazul, se va putea spune ca a fost o femeie care și-a trăit viața intens”. Printre presupusii sau realii AMICI ai reginei sunt semnalatzi: locotenentul Zizi Cantacuzino ( datoritä Prieteniei lor regina a fost aspru mustratä de Carol I si chematä la Londra de bunica ei, regina Victoria, pt. a primi mustruiala corespunzätoare). Un alt AMIC ar fi fost Printul Boris al Rusiei... „Era un secret public faptul că tatăl fiicei ei Mignon (1900) nu era soțul acesteia ci Boris, deși de dragul reputației coroanei românești, afacerea a fost mușamalizată, soțul înșelat recunoscând paternitatea fiicei Maria. A fost bine, căci aceasta a devenit în cele din urmă regina Iugoslaviei „(Donald Crawford, The Last Tsar 1901)
    Intre AMICI se numärä (dupä documentele istoricilor) si Waldorf Astor, Barbu Știrbey si colonelul canadian Joseph Whiteside Boyle, despre care Constantin Argentoianu spunea: „Cred că aventurierul canadian a fost singurul bărbat care a dominat, dar care a dominat complect, până la siderație, pe această nobilă și mândră femeie. Știrbei a avut o covârșitoare influență asupra ei, dar n-a dominat-o niciodată. Numai Boyle a făcut dintr-însa ce a vrut.
    In fata castelului Mariei din Balcic, existä un fotoliu din piaträ amplasat cu fatza spre mare. Legenda (relatatä de ghizii locali) spune cä aici isi petrecea dupä amiezile frumoasa reginä, privind cu nostalgie marea... pe care a plecat ultimul säu iubit, un marinar focos care i-a räpit inima si i-a infiripat MAREA EI POVESTE ...din toamna vietzi, puternicä, involburatä, nestävilitä si minunatä ca insäsi marea. Si de aceea, ea a läsat prin testament, ca inima ei sä fie ingropatä aici, iar trupul, aläturi de sotzul ei Ferdinand, la Mänästirea Curtea de Arges. Iatä ce scrie in testamentul ei : „Am redeşteptat la o viaţă nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva ( Balcicul ) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, şi fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aşi putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă şi aşezată la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea mării. (-) Acest testament a fost făcut scris, datat şi semnat cu mâna mea la Tenka - Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933. MARIA, REGINA ROMÂNIEI
    (vezi partea II a comedntariului)

    RăspundețiȘtergere
  9. Partea II
    In anul 1940, cand Romania pierde Cadrilaterul, localitatatea Balcic revine Bulgariei. Principesa Ileana, sora Regelui Carol II cere ca inima mamei sale sä revinä pe pämânt românesc. Ea a fost adusä si depusä initial intr-un spatiu special amenajat, o micä scorburä (nisä) la poalele Muntelui Mägura, apoi, din ordinul Principesei Ileana s-a construit la Bran o capelä identicä cu Stella Maris din Balcic, sfintitä pe 27 iunie 1947 de cätre Pärintele Arsenie Boca, de la Manastirea Brancoveanu - Sambata de Sus, locul unde sä-si petreacä vesnicia inima mamei sale. CEA MAI MICÄ BISERICUTÄ din tarä, poartä numele „Inima Reginei Maria" si a fost pictatä de Arthur Verona. Iar dupä un sir de peregrinäri in scopul PROTEJÄRII EI (de devastatorul regim comunist) se aflä si acum inima aceleia a cärei ultime gânduri au fost pentru România: „Te binecuvantez, iubita Românie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa."
    O reginä PUTERNICÄ si o FEMEIE PUTERNICÄ

    RăspundețiȘtergere
  10. Fascinanta viață, demnă de i regina adevărată! Îmi doresc ca această ultimă binecuvântare a ei pentru țară să fie auzită de Dumnezeu și de noi,sa putem face fiecare cate ceva in memoria ei și pentru tara ei!

    RăspundețiȘtergere