"" DE IERI ȘI DE AZI: Vitrina cu jucării a minunatului magazin “Aux Galeries Lafayette" de pe Calea Victoriei

Recomandări:

Vitrina cu jucării a minunatului magazin “Aux Galeries Lafayette" de pe Calea Victoriei

Am intrat în febra tumultuoasei luni a cadourilor. Bulevardele și magazinele se animă, freamătă, gem de oameni, urmând ca în câteva zile să ne lăsăm cu toții cuprinși de această adevărată “febră a cumpărăturilor”. În această lume efervescentă, cei mai sinceri și cei mai plini de speranțe sunt, bineînțeles, copiii. Magazinele și-au pregătit deja “armele” cu care vor să cucerească “lumea prichindeilor”: vitrinele multicolore, luminoase – de multe ori adevărate opere de artă urbană – pline cu jucării, cu hăinuțe, cu dulciuri…

Vitrina cu jucării a Galeriilor Lafayette
din Calea Victoriei in iarna anului 1931

Vitrinele magazinelor cu jucării de azi nu sunt totuși – așa cum ați putea crede - cu nimic mai spectaculoase decât cele din Bucureștiul de ieri. Atât doar că micuții de atunci sunt astăzi bunicii noștri. Ca să vă conving, o să vă invit pentru început într-o vizită la cel mai mare și mai modern magazin bucureștean din perioada interbelică, la minunatul “Aux Galeries Lafayette" din Calea Victoriei. Dar pentru că nu vreau să vă dezvălui azi toate minunățiile locului, o să ne oprim azi, pentru o clipă, doar în fața vitrinei cu jucării:
  
Hotelul și" Galeriile Lafayette"
 

VITRINELE DE ALTĂDATĂ

 
Vitrinele, mai spectaculoase și mai atrăgătoare decât și le-ar putea închipui cineva, adăpostesc o lume întreagă de jucării pe care o mână de maestru se  pare c'a însuflețit-o. Un “Moș Crăciun" de dimensiuni grandioase domină una din aceste vitrine, până departe, în mijlocul străzii, unde ciorchini de copii îl admiră cu nesațiu... Un Moș Crăciun cu ochii expresivi, cu haina roșie și barba albă ca zăpada... La picioarele Moșului -  păpuși, soldați, animale, trenuri și jucării mecanice stau gata să vorbească, să alerge, să țipe, să cânte, să joace la un singur semn al uriașului cu barba albă. Lângă geam, cu nasurile lipite de sticlă, un șir de micuți admiră și comentează frumusețile acestui mic paradis în care fiecare jucărie, fiecare păpușă, fiecare obiect este o frântură dintr'un vis de Crăciun...



Galeriile Lafayette
Zâna păpușilor (sau... bunica Barbie?) 

- Dacă te-ar întreba Moș Crăciun ce dorești din toate aceste daruri, ce ți-ai alege? - întreabă un ștrengar ca de patru anișori pe vecina sa, o fetiță blondă ca o rază de soare.
- Ce să doresc ? Păpușa aceea mare, cu ochii albaștri ca cicoarea și nasul cârn ca verișoara mea Clemensa. Dar tu?
- Pe Moș Crăciunul ăsta - pentru că are mai multe jucării decât cel care vine la noi...
Ceilalți copii care ascultau dialogul râseră cu poftă. Unul mai măricel, dar mai golaș și mai slăbănog, adăugă:
- Nu-l poți lua... ăsta păzește jucăriile și pe deasupra e rudă cu stăpânul prăvăliei...
Printre copii, numai “ochi și urechi“, îngrămădiți la vitrina magazinului, o fetiță trăgea pe mamă-sa de rochie, spre ai arăta, de aproape, serviciul de sufragerie despre care… i-a scris lui Moș Crăciun să-i aducă…

Magazin de jucarii
Soldăței pentru băieței

- Am fost cuminte, mama. Și dacă Moș Crăciun citește într’adevăr scrisorile copiilor cuminți, trebuie să-mi aducă un asemenea serviciu...
De departe, din mijlocul străzii, un vânzător de ziare, înalt de câteva șchioape, privește cu jind marea de lumini care se revarsă liniștită peste vitrina uriașă, strălucind de podoabe și daruri de Crăciun...
La intrarea magazinului, un băiețaș cu plete aurii, își târăște mama de mână:
- Aici, aici e măicuță... Aici e „Lafayette”.
- Dar nare jucării...
- Ba are... Și încă multe... Nai văzut la geam?
- Îți va aduce Moș Crăciun destule...
- Mi-aduce pentru că am învățat bine. Tu trebuie să-mi cumperi pentru că am fost cuminte...

În fața vitrinei cu jucării

Și doamna, după ce fu luată mai mult “pe sus” decât convinsă de argumentul ștrengarului, intră în magazin... Ușa de la intrare este un neîntrecut du-te vino de copilași, mame, guvernante, domni – mai toți cu treburi la raionul de jucării: o lume care se agită, discută, comentează, admiră sau cumpără... “.



V-am făcut curioși, nu-i așa? Nu vă recunoașteți bunicii sfătoși și împăciuitori de azi – în copiii plini de dorințe de ieriZilele astea vom mai da o raită – însoțiți fiind de mai vechiul nostru prieten interbelic, Ion Tik, reporter al revistei “Ilustrațiunea Română" -  pe la raioanele cu jucării ale “Galeriilor Lafayette”. Dacă vreți și voi să ne însoțiți, vă aștept să reveniți…

Continuați vizita la raionul cu jucării al Galeriilor Lafayette cu un simplu click - AICI
 


 
Sursa: articolul “Într-un magazin cu jucării” – semnat Ion Tik – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul de Crăciun 1931 - disponibil în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor



7 comentarii :

  1. Hm! E așa de bine să fii copil! Și ce dacă e vară? Și ce dacă e moșu în concediu?.. Putem visa!! Putem să facem lista de pe acum! Eu, aș vrea dragă moșule, niște prieteni cuminți și înțelepți! Și o carte! Una în care să fie toate poveștile astea frumoase! Să o pun pe noptiera de lângă pat, să știu că e a mea! Că, dacă vreau, și eu vreau! —să le citesc de mai multe ori, până când, învățate bine să le spun și celorlalți! Dar, nu se poate... Nici moșu nu poate întoarce timpul înapoi... Ca atunci când erau stilouri și hârtie! Nu-i nimic moșule, te înțeleg...
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu daruri dacă vii iar, Moș Craciun,
      Poți să-mi aduci și mie jucării
      Și tatii o pereche de papuci...
      Dar mamițichii, Moș Crăciun s’aduci
      Neapărat (fii moșulică bun !)
      Vreo zece milioane de cutii
      Cu pudră “Cleo”, cremă și săpun!...
      Fiindcă, de n’o avea aceste toate,
      E supărată foc și... iar mă bate !

      ( Bubi Popescu, clasa I primară – Furnica – 22 decembrie 1911)

      Ștergere
    2. Superb poem, copii au suflet frumos!

      Ștergere
    3. Cei de azi asemeni celor de ieri...

      Ștergere
  2. Vitrine cu päpuşi, cu zeci de jucării
    Cu VISE de adult şi vise de copii
    Râvnim când suntem mici, şi nu ştim că oricând
    În viaţă-i o vitrină unde, pe rând, pe rând
    Sunt visurile noastre, ce vrem, ce ne dorim
    De-a lungul unei vieţi s-avem sau…cum să fim
    Ades, doar ÎN VITRINĂ rămân tot ce-ţi doreşti
    Căci MAGAZINUL VIEŢII, nu-i carte de poveşti
    Visezi şi speri şi lupţi, dar…totu-i inutil
    Te resemnezi şi-ţi spui: De-aş fi din nou copil…

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca e sa ma-ntrebati pe mine, vitrinele si jucariile de atunci erau muuult mai frumoase, mai ...copilaresti, se adresau efectiv copiilor! Nu ma transform in critic, Doamne fereste, dar, cand vad jucariile contemporane, mi se cam zburleste parul! Dinozauri infricosatori, roboti care aduc a monstri, arme ("de jucarie" ce-i drept) foarte multe arme! Care de care mai sofisticate. Despre papusi...nu vreau sa mai spun nimic ! Si vitrinele sunt pline de asa ceva ! Atunci, care vitrine si jucarii erau/sunt mai frumoase?

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu sunt de acord cu tine, Adriana. Dar să nu uităm că nici puștii de azi nu sunt întru totul asemeni celor de ieri. Te mai aștept pe blog!

    RăspundețiȘtergere