Am intrat în febra tumultuoasei luni a cadourilor. Bulevardele și magazinele se
animă, freamătă, gem de oameni, urmând ca în câteva zile să ne lăsăm cu toții
cuprinși de această adevărată “febră a cumpărăturilor”. În această lume efervescentă, cei mai sinceri și cei
mai plini de speranțe sunt, bineînțeles, copiii. Magazinele și-au pregătit deja
“armele” cu care vor să cucerească “lumea prichindeilor”: vitrinele multicolore, luminoase – de multe ori adevărate opere de artă urbană – pline cu
jucării, cu hăinuțe, cu dulciuri…
Vitrinele magazinelor cu jucării de azi
nu sunt totuși –
așa cum ați putea crede - cu nimic mai spectaculoase decât cele din Bucureștiul de ieri. Atât doar că micuții de atunci sunt astăzi bunicii noștri. Ca
să vă conving, o să vă invit pentru început într-o vizită la cel mai mare și mai
modern magazin bucureștean din perioada interbelică, la minunatul “Aux
Galeries Lafayette" din Calea Victoriei. Dar pentru că nu vreau să vă dezvălui
azi toate minunățiile locului, o să ne oprim azi, pentru o clipă, doar în fața
vitrinei cu jucării:
“Vitrinele, mai spectaculoase și mai atrăgătoare decât și le-ar putea închipui
cineva, adăpostesc o lume întreagă de jucării pe care o mână de maestru se pare c'a însuflețit-o. Un “Moș Crăciun"
de dimensiuni grandioase domină una din aceste vitrine, până departe, în mijlocul
străzii, unde ciorchini de copii îl admiră cu nesațiu... Un Moș Crăciun cu
ochii expresivi, cu haina roșie și barba albă ca zăpada... La
picioarele Moșului - păpuși, soldați,
animale, trenuri și jucării mecanice stau gata să vorbească, să alerge, să
țipe, să cânte, să joace la un singur semn al uriașului cu barba albă. Lângă
geam, cu nasurile lipite de sticlă, un șir de micuți admiră și comentează frumusețile
acestui mic paradis în care fiecare jucărie, fiecare păpușă, fiecare obiect
este o frântură dintr'un vis de Crăciun...
Zâna păpușilor (sau... bunica Barbie?) |
-
Dacă te-ar întreba Moș Crăciun ce dorești din toate aceste daruri, ce ți-ai alege?
- întreabă un ștrengar ca de patru anișori pe vecina sa, o fetiță blondă ca o
rază de soare.
-
Ce să doresc ? Păpușa aceea mare, cu ochii albaștri ca cicoarea și nasul cârn
ca verișoara mea Clemensa. Dar tu?
-
Pe Moș Crăciunul ăsta - pentru că are mai multe jucării decât cel care vine la noi...
Ceilalți
copii care ascultau dialogul râseră cu poftă. Unul mai măricel, dar mai golaș
și mai slăbănog, adăugă:
- Nu-l poți lua... ăsta păzește jucăriile
și pe deasupra e rudă cu stăpânul prăvăliei...
Printre copii, numai “ochi și urechi“, îngrămădiți la vitrina magazinului, o
fetiță trăgea pe mamă-sa de rochie, spre ai arăta, de aproape, serviciul de
sufragerie despre care… i-a scris lui Moș Crăciun să-i aducă…
-
Am fost cuminte, mama. Și dacă Moș
Crăciun citește într’adevăr scrisorile copiilor cuminți, trebuie
să-mi aducă un asemenea serviciu...
De departe, din mijlocul străzii, un
vânzător de ziare, înalt de câteva șchioape, privește cu jind marea de lumini
care se revarsă liniștită peste vitrina uriașă, strălucind de podoabe și daruri
de Crăciun...
La intrarea magazinului, un băiețaș cu
plete aurii, își târăște mama de mână:
- Aici, aici e măicuță... Aici e
„Lafayette”.
- Dar n’are jucării...
- Ba are... Și încă multe... N’ai văzut la geam?
-
Îți va aduce Moș
Crăciun destule...
- Mi-aduce
pentru că am învățat bine. Tu trebuie să-mi cumperi pentru că am fost
cuminte...
În fața vitrinei cu jucării |
Și doamna, după ce fu luată mai mult “pe sus” decât convinsă de argumentul ștrengarului, intră în
magazin... Ușa de la intrare este un neîntrecut du-te vino de copilași, mame, guvernante, domni – mai toți cu treburi la
raionul de jucării: o lume care se agită, discută, comentează, admiră sau
cumpără... “.
V-am făcut curioși, nu-i așa? Nu vă recunoașteți bunicii sfătoși și
împăciuitori de azi – în copiii plini de dorințe de ieri? Zilele
astea vom mai da o raită – însoțiți fiind de mai vechiul nostru prieten interbelic, Ion Tik, reporter al revistei “Ilustrațiunea Română" -
pe la raioanele cu jucării ale “Galeriilor Lafayette”. Dacă vreți și voi
să ne însoțiți, vă aștept să reveniți…
Sursa: articolul “Într-un magazin cu jucării”
– semnat Ion Tik – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul de Crăciun
1931 - disponibil în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor
Hm! E așa de bine să fii copil! Și ce dacă e vară? Și ce dacă e moșu în concediu?.. Putem visa!! Putem să facem lista de pe acum! Eu, aș vrea dragă moșule, niște prieteni cuminți și înțelepți! Și o carte! Una în care să fie toate poveștile astea frumoase! Să o pun pe noptiera de lângă pat, să știu că e a mea! Că, dacă vreau, și eu vreau! —să le citesc de mai multe ori, până când, învățate bine să le spun și celorlalți! Dar, nu se poate... Nici moșu nu poate întoarce timpul înapoi... Ca atunci când erau stilouri și hârtie! Nu-i nimic moșule, te înțeleg...
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Cu daruri dacă vii iar, Moș Craciun,
ȘtergerePoți să-mi aduci și mie jucării
Și tatii o pereche de papuci...
Dar mamițichii, Moș Crăciun s’aduci
Neapărat (fii moșulică bun !)
Vreo zece milioane de cutii
Cu pudră “Cleo”, cremă și săpun!...
Fiindcă, de n’o avea aceste toate,
E supărată foc și... iar mă bate !
( Bubi Popescu, clasa I primară – Furnica – 22 decembrie 1911)
Superb poem, copii au suflet frumos!
ȘtergereCei de azi asemeni celor de ieri...
ȘtergereVitrine cu päpuşi, cu zeci de jucării
RăspundețiȘtergereCu VISE de adult şi vise de copii
Râvnim când suntem mici, şi nu ştim că oricând
În viaţă-i o vitrină unde, pe rând, pe rând
Sunt visurile noastre, ce vrem, ce ne dorim
De-a lungul unei vieţi s-avem sau…cum să fim
Ades, doar ÎN VITRINĂ rămân tot ce-ţi doreşti
Căci MAGAZINUL VIEŢII, nu-i carte de poveşti
Visezi şi speri şi lupţi, dar…totu-i inutil
Te resemnezi şi-ţi spui: De-aş fi din nou copil…
Daca e sa ma-ntrebati pe mine, vitrinele si jucariile de atunci erau muuult mai frumoase, mai ...copilaresti, se adresau efectiv copiilor! Nu ma transform in critic, Doamne fereste, dar, cand vad jucariile contemporane, mi se cam zburleste parul! Dinozauri infricosatori, roboti care aduc a monstri, arme ("de jucarie" ce-i drept) foarte multe arme! Care de care mai sofisticate. Despre papusi...nu vreau sa mai spun nimic ! Si vitrinele sunt pline de asa ceva ! Atunci, care vitrine si jucarii erau/sunt mai frumoase?
RăspundețiȘtergereEu sunt de acord cu tine, Adriana. Dar să nu uităm că nici puștii de azi nu sunt întru totul asemeni celor de ieri. Te mai aștept pe blog!
RăspundețiȘtergere