Suntem cu toții cuprinși de febra tumultuoasei luni a cadourilor. Bulevardele și magazinele se animă și freamătă de oameni, pregătindu-se pentru acea adevărată „febră a cumpărăturilor”. În această lume efervescentă, cei mai sinceri și plini de speranțe sunt, bineînțeles, copiii.
Magazinele și-au pregătit „armele” pentru a cuceri „lumea prichindeilor”: vitrine multicolore și luminoase – de multe ori, adevărate opere de artă urbană – pline cu jucării, hăinuțe și dulciuri.
Galeriile Lafayette: Magia vitrinelor interbelice
Vitrinele magazinelor cu jucării de astăzi nu sunt, totuși, cu nimic mai spectaculoase decât cele din Bucureștiul de ieri. Doar că micuții de atunci sunt astăzi bunicii sau străbunicii noștri.Ca să vă conving, vă invităm la cel mai mare și mai modern magazin bucureștean din perioada interbelică: minunatul „Aux Galeries Lafayette” din Calea Victoriei. Pentru moment, ne vom opri doar în fața legendarei vitrine cu jucării, așa cum era ea percepută în 1931.
Admirând vitrina cu jucării (iarna 1931)
Reporterul Ion Tik de la revista „Ilustrațiunea Română” ne-a lăsat o descriere vie a spectacolului din fața vitrinei, un moment de reverie pură:
“Vitrinele, mai spectaculoase și mai atrăgătoare decât și le-ar putea închipui cineva, adăpostesc o lume întreagă de jucării pe care o mână de maestru se pare c'a însuflețit-o."
Moș Crăciun și paradisul jucăriilor
O prezență impresionantă domina scena:"Un “Moș Crăciun" de dimensiuni grandioase domină una din aceste vitrine, până departe, în mijlocul străzii, unde ciorchini de copii îl admiră cu nesațiu... Un Moș Crăciun cu ochii expresivi, cu haina roșie și barba albă ca zăpada..."
În preajma lui lui, se desfășura o scenă magică:
"La picioarele Moșului - păpuși, soldați, animale, trenuri și jucării mecanice stau gata să vorbească, să alerge, să țipe, să cânte, să joace la un singur semn al uriașului cu barba albă. Lângă geam, cu nasurile lipite de sticlă, un șir de micuți admiră și comentează frumusețile acestui mic paradis în care fiecare jucărie, fiecare păpușă, fiecare obiect este o frântură dintr'un vis de Crăciun..."
![]() |
| Zâna păpușilor (sau... bunica Barbie?) |
Dorințele copiilor de altădată
Reporterul a surprins și câteva dialoguri pline de candoare între copiii fascinați, oferindu-ne o perspectivă asupra dorințelor lor simple și sincere:
Un dialog despre dorințe:
"- Dacă te-ar întreba Moș Crăciun ce dorești din toate aceste daruri, ce ți-ai alege? - întreabă un ștrengar ca de patru anișori pe vecina sa, o fetiță blondă ca o rază de soare.- Ce să doresc ? Păpușa aceea mare, cu ochii albaștri ca cicoarea și nasul cârn ca verișoara mea Clemensa. Dar tu?- Pe Moș Crăciunul ăsta - pentru că are mai multe jucării decât cel care vine la noi..."
Realitatea și visul:
"Ceilalți copii care ascultau dialogul râseră cu poftă. Unul mai măricel, dar mai golaș și mai slăbănog, adăugă:- Nu-l poți lua... ăsta păzește jucăriile și pe deasupra e rudă cu stăpânul prăvăliei..."
"Printre copii, numai “ochi și urechi“, îngrămădiți la vitrina magazinului, o fetiță trăgea pe mamă-sa de rochie, spre ai arăta, de aproape, serviciul de sufragerie despre care… i-a scris lui Moș Crăciun să-i aducă…- Am fost cuminte, mama. Și dacă Moș Crăciun citește într’adevăr scrisorile copiilor cuminți, trebuie să-mi aducă un asemenea serviciu..."
Invitațíe în magazinul cu vise
În timp ce un vânzător de ziare privea de departe „marea de lumini care se revarsă liniștită peste vitrina uriașă”, în interiorul magazinului agitația era în toi:"De departe, din mijlocul străzii, un vânzător de ziare, înalt de câteva șchioape, privește cu jind marea de lumini care se revarsă liniștită peste vitrina uriașă, strălucind de podoabe și daruri de Crăciun...La intrarea magazinului, un băiețaș cu plete aurii, își târăște mama de mână:- Aici, aici e măicuță... Aici e „Lafayette”.- Dar n’are jucării...- Ba are... Și încă multe... N’ai văzut la geam?- Îți va aduce Moș Crăciun destule...- Mi-aduce pentru că am învățat bine. Tu trebuie să-mi cumperi pentru că am fost cuminte...Și doamna, după ce fu luată mai mult “pe sus” decât convinsă de argumentul ștrengarului, intră în magazin... Ușa de la intrare este un neîntrecut du-te vino de copilași, mame, guvernante, domni – mai toți cu treburi la raionul de jucării: o lume care se agită, discută, comentează, admiră sau cumpără..."
V-am făcut curioși, nu-i așa? Nu-i recunoașteți pe bunicii noștri sfătoși și împăciuitori de azi în copiii plini de dorințe de ieri?
Zilele acestea am dat o o raită, însoțiți de prietenul nostru interbelic, Ion Tik, reporter al revistei „Ilustrațiunea Română”, pe la raioanele cu jucării ale „Galeriilor Lafayette”.
🎁 Continuarea poveștii...
Vă așteptăm să ne însoțiți în interiorul magazinului, la raionul unde se împlinesc visele de Crăciun!Alte articole despre Bucureștiul de ieri
Dacă v-a plăcut incursiunea în Bucureștiul interbelic, vă invităm să descoperiți și alte povești fascinante:- Lipscani – strada vanităților: O plimbare pe cea mai cunoscută stradă comercială a Capitalei. Citește AICI
- Din Bucureștii care s-au dus: strada Bazaca: Descoperiți o stradă dispărută din peisajul urban. Citește AICI
- O zi în "Piața Mare" a Bucureștiului interbelic: forfotă și povești: Atmosfera vibrantă a centrului vieții bucureștene. Citește AICI
- Târgul Vitan de altădată: O incursiune în viața plină de culoare a unui vechi târg bucureștean. Citește AICI
Sursa:
- articolul “Într-un magazin cu jucării”
– semnat Ion Tik – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul de Crăciun
1931 - disponibil în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor



.jpg)
.jpg)
.jpg)
Hm! E așa de bine să fii copil! Și ce dacă e vară? Și ce dacă e moșu în concediu?.. Putem visa!! Putem să facem lista de pe acum! Eu, aș vrea dragă moșule, niște prieteni cuminți și înțelepți! Și o carte! Una în care să fie toate poveștile astea frumoase! Să o pun pe noptiera de lângă pat, să știu că e a mea! Că, dacă vreau, și eu vreau! —să le citesc de mai multe ori, până când, învățate bine să le spun și celorlalți! Dar, nu se poate... Nici moșu nu poate întoarce timpul înapoi... Ca atunci când erau stilouri și hârtie! Nu-i nimic moșule, te înțeleg...
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Cu daruri dacă vii iar, Moș Craciun,
ȘtergerePoți să-mi aduci și mie jucării
Și tatii o pereche de papuci...
Dar mamițichii, Moș Crăciun s’aduci
Neapărat (fii moșulică bun !)
Vreo zece milioane de cutii
Cu pudră “Cleo”, cremă și săpun!...
Fiindcă, de n’o avea aceste toate,
E supărată foc și... iar mă bate !
( Bubi Popescu, clasa I primară – Furnica – 22 decembrie 1911)
Superb poem, copii au suflet frumos!
ȘtergereCei de azi asemeni celor de ieri...
ȘtergereVitrine cu päpuşi, cu zeci de jucării
RăspundețiȘtergereCu VISE de adult şi vise de copii
Râvnim când suntem mici, şi nu ştim că oricând
În viaţă-i o vitrină unde, pe rând, pe rând
Sunt visurile noastre, ce vrem, ce ne dorim
De-a lungul unei vieţi s-avem sau…cum să fim
Ades, doar ÎN VITRINĂ rămân tot ce-ţi doreşti
Căci MAGAZINUL VIEŢII, nu-i carte de poveşti
Visezi şi speri şi lupţi, dar…totu-i inutil
Te resemnezi şi-ţi spui: De-aş fi din nou copil…
Daca e sa ma-ntrebati pe mine, vitrinele si jucariile de atunci erau muuult mai frumoase, mai ...copilaresti, se adresau efectiv copiilor! Nu ma transform in critic, Doamne fereste, dar, cand vad jucariile contemporane, mi se cam zburleste parul! Dinozauri infricosatori, roboti care aduc a monstri, arme ("de jucarie" ce-i drept) foarte multe arme! Care de care mai sofisticate. Despre papusi...nu vreau sa mai spun nimic ! Si vitrinele sunt pline de asa ceva ! Atunci, care vitrine si jucarii erau/sunt mai frumoase?
RăspundețiȘtergereEu sunt de acord cu tine, Adriana. Dar să nu uităm că nici puștii de azi nu sunt întru totul asemeni celor de ieri. Te mai aștept pe blog!
RăspundețiȘtergere