De ieri și de azi: Meniul de Crăciun – în vremuri de război

Recomandări:

Meniul de Crăciun – în vremuri de război

Crăciun 1940. Al doilea Crăciun sub război. Crăciun trist, cu lume necăjită, speriată, îndoliată... A dispărut belșugul, bucuria, forfoteala de pe uliți, momentele de duioșie și înviorare sufletească ce precedau Sfintele Sărbători. Acum orașele pământului sunt învelite în lințoliul negru și rece al camuflajelor, de teama morții ce se plimbă prin văzduh cu 900 km. pe oră. Pe străzi, la ferestrele oamenilor, întuneric și tăcere... Ici și colo câte o umbră se strecoară grăbită, privește în jur cu teamă și se pierde în noapte, frământând zăpada sub picioare.” (1)  
 
 
Cu toate acestea, străbunicile noastre făceau eforturi să readucă în casele lor ceva din strălucirea Crăciunului din perioada interbelică. Au adus în bucătărie cei câțiva cârnați ascunși în podul casei special pentru acestă ocazie. Au tăiat ultimul curcan din bătătură și - cu câteva căni de orez, 2-3 kilograme de cartofi, câteva ouă și cinci portocale - au reușit să încropească meniul de Crăciun (2). Un meniu nu atât de auster pe cât am fi putea fi tentați să credem:



CÂRNAȚI DE PORC CU PIURE DE MAZĂRE

"Pentru 6 persoane: 1kg. de mazăre uscată, o lingură mare de unt, o ceapă, o foaie de dafin, cimbru, sare, piper.




Puneți mazărea într’o cratiță, acoperiți cu apă rece. Lăsați să se moaie 4 sau 5 ore. Scurgeți bine, puneți apoi într’o cratiță mare, turnați deasupra apă rece, adăugați sarea, piperul, ceapa, cimbrul, foaia de dafin. Acoperiți cratița. Lăsați să dea în clocot apoi să stea pe foc mic aproape o oră. Pasați totul prin sită, cu ajutorul unui făcăleț. Dacă piureul este prea gros, subțiați-l cu vreo două linguri de supă de legume. Puneți totul într’un castron cu unt sau altă grăsime, piperați. Amestecați mereu spre a încorpora untul sau grăsimea. Întindeți piureul pe un platou și pe deasupra aranjați cârnații de porc pe care i-ați fiert în apă sărată sau prăjit. Pentru ca să nu crape, înțepați-i cu furculița înainte de a-i fierbe sau prăji."


CURCAN CU OREZ

"Pentru 6 persoane:  Un curcan de două kilograme, o lingură mare de unt, doi morcovi, un nap, 2 prazi, ceapă, un buchet de verdeață, 2 cești mari de orez, o lingură mare de făină, două gălbenușuri de ou, piper, apă clocotită.



Jumătate din cantitatea de unt o puneți într-o tigaie, lăsați să se topească, puneți curcanul să se rumenească foarte puțin, acoperiți-l tot cu apă caldă, adăugați legumele spălate și date pe răzătoare, verdeața, sarea, piperul, ceapa. Acoperiți, lăsați să fiarbă o oră și jumătate până la două – totul depinde de timpul cât se moaie carnea curcanului. Cu 20 de minute înainte de a fi carnea moale, preparați orezul (500 gr. orez, un litru de apă, 15 gr. de sare). Puneți orezul în apă rece, sărată, după ce în prealabil l’ați spălat bine în câteva ape. Lăsați-l să fiarbă 20 de minute într’o cratiță neacoperită.

Pentru sos puneți restul de unt într’o tigaie. După ce s’a topit, puneți făina, amestecați, adăugați sosul curcanului, puneți sare, piper, lăsați să fiarbă amestecând timp de 10-15 minute. Puneți gălbenușele de ou, turnați printr’o sită fină sosul deasupra, amestecați binișor; dacă vreți adăugați și zeama unei jumătăți de lămâie. Pe un platou aranjați frumos orezul în jurul curcanului turnând deasupra puțin sos, iar restul îl serviți în sosieră."

OCHIURI ROMÂNEȘTI “PE CANAPEA”

"Luați atâtea ouă câte persoane aveți la masă. Prăjiți tot atâtea felii de pâine. Faceți ochiurile, aruncându-le într’o oală cu apă sărată în care ați turnat câteva picături de oțet. Lăsați-le să se strângă timp de 10 minute, sau mai puțin, după cum vreți să serviți ochiurile – mai tari sau mai moi. Scoateți-le cu ajutorul unei linguri găurite, cu care luați spuma de la supă. Tăiați frumos albușul de jur împrejur, în așa fel încât ochiurile să rămână rotunde. Ungeți feliile de pâine prăjită cu unt. Așezați câte un ou pe fiecare și serviți, eventual cu varză acră, măsline, etc."



“SOUFFLE” DE CARTOFI CU LAPTE

"Fierbeți cartofii în aburi, cojiți-i, treceți-i prin sită sau sdrobiți-i cu ajutorul mașinei speciale pentru piure. Amestecați cu lapte cald, sărat, până se face pastă. Spargeți trei ouă, iar gălbenușurile le turnați treptat în cartofi. Adăugați două linguri mari cu brânză rasă și albușurile bătute spumă. Amestecați bine. Ungeți o cratiță cu unt și turnați în ea totul; după ce-ați netezit suprafața lăsați la cuptor douăzeci de minute. Din această pastă puteți face și gogoșele pe care le prăjiți în grăsime încinsă."


SALATĂ DE PORTOCALE

"Curățați și tăiați în felii cinci portocale potrivite. Pudrați-le abundent cu zahăr și lăsați să se odihnească. Cu cât vor fi făcute mai devreme, cu atât vor lăsa sos mai mult. Înainte de a servi adăugați un păhărel cu rom, „kirsch” sau alt liqueur."



BUDINCĂ DE OREZ CU CIREȘI GLASATE


"Puneți să fiarbă trei minute 300 gr. orez într’un litru și jumătate de apă, scurgeți apa, clătiți cu apă rece. Fierbeți un litru de lapte cu coajă de portocală. Turnați în orez. Adăugați 30 gr. unt și un vârf de cuțit de sare. Lăsați să fiarbă la foc moale, zece minute, adăugați 15 gr. zahăr, acoperiți și lăsați să fiarbă încet. Ungeți un platou cu unt și turnați conținutul în el; puneți la rece. Formați frumos și garnisiți cu miez de portocală și cu cireșe glasate."
 
 
Surse:

(1) articolul „Al doilea Crăciun sub război” - publicat în revista „Realitatea Ilustrată” - numărul din 17 decembrie 1940
(2) articolul „De toate pentru Crăciun” - publicat în revista „Realitatea Ilustrată” - numărul din 17 decembrie 1940
 
 




5 comentarii :

  1. Redactorii de la Realitatea Ilustrată, au uitat să amintească TRADIŢIONALA mâncare balcanică de Crăciun - SARMALELE. Cât de săraci au fost oamenii, gospodinele tot puneau varză la murat, şi făceau sarmale chiar şi fără carne. Dar erau NELIPSITE de pe masa de Crăciun. Unde găseai portocale la sate? Sarmaua... minunata, delicioasa, savuroasa sarma, care l-a inspirat şi pe un scriitor să-i scrie o odă:

    „Oda sarmalei” de Păstorel Teodoreanu
    «Cum s-ar defini sarmaua?

    Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
    somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...
    Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,
    imn de laudă mâncării, înălțat în cerul gurii.
    O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână
    și se-nfășoară în varză ca în valuri de cadână.
    O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
    c-o bărdacă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.
    Oponentă din principiu și un strașnic adversar
    pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
    Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
    ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
    Locatara principală ține-n spațiu tolerate,
    perle de piper picante, boabe de orez umflate.
    O prozaică'nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
    că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
    Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
    Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!


    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Reţeta este din “Calendarul ziarului Universul” pe anul 1934 si pare o reteta cu originea mai degraba prin Moldova decat de prin Ardeal, unde sarmalele se fac mari cat pumnul. Si fiindca veni vorba, trebuie sa recunosc ca sarmalele moldovenesti invartite in foi de vita si fierte in vase de lut o zi intreaga nu au concurenta...

    RăspundețiȘtergere
  4. De acord cu tine. Atat doar ca o reteta de sarmale am "prins" intr-un alt articol. O redau si aici, pentru a completa meniul de Craciun:

    Faci tocătura ca şi pentru chiftele prăjite. În loc de carne de vacă pui jumătate carne de viţel sau de vacă şi jumătate de porc şi carne de cârnaţi de porc. Pui in tocătură un ou la ½ kilo de carne, ceapă prăjită, miez de pâine muiat ăn zeamă de carne sau lapte, sare şi piper. Amesteci bine. Foile de varză le înmoi mai întâi în apă fierbinte, apoi le scoţi cotoarele, faci sarmale mici, nu mai mari decât jumătate degetul cel mare de la mâna şi le prăjesti în unt proaspăt. Apoi le aşezi în cratiţă cu rânduri de costiţă afumată. În mijloc pui buchetul. Umpli cu zeamă de carne şi stropeşti cu un păhăruţ de vin alb. Pui la cuptor din ajun, punând deasupra un rând de pătlăgele roşii. După ce s’au gătit le tragi afară, iar a doua zi le reîncălzeşti, în cuptor, punând deasupra bucăţele de unt proaspăt şi smântână.

    Alte retete la fel de indicate pentru cei care tin diete gasesti aici:

    http://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/05/retete-care-distrug-orice-diete.html

    RăspundețiȘtergere
  5. De acord cu tine. Atat doar ca o reteta de sarmale am "prins" intr-un alt articol. O redau si aici, pentru a completa meniul de Craciun:

    Faci tocătura ca şi pentru chiftele prăjite. În loc de carne de vacă pui jumătate carne de viţel sau de vacă şi jumătate de porc şi carne de cârnaţi de porc. Pui în tocătură un ou la ½ kilo. de carne, ceapă prăjită, miez de pâine muiat în zeamă de carne sau lapte, sare şi piper. Amesteci bine. Foile de varză le înmoi mai întâi în apă fierbinte, apoi le scoţi cotoarele, faci sarmale mici, nu mai mari decât jumătate degetul cel mare de la mâna şi le prăjesti în unt proaspăt. Apoi le aşezi în cratiţă cu rânduri de costiţă afumată. În mijloc pui buchetul. Umpli cu zeamă de carne şi stropeşti cu un păhăruţ de vin alb. Pui la cuptor din ajun, punând deasupra un rând de pătlăgele roşii. După ce s’au gătit le tragi afară, iar a doua zi le reîncălzeşti, în cuptor, punând deasupra bucăţele de unt proaspăt şi smântână.

    Alte retete la fel de indicate pentru cei care tin diete gasesti aici:

    http://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/05/retete-care-distrug-orice-diete.html

    RăspundețiȘtergere