"" DE IERI ȘI DE AZI: Sfântul Nicolae: "Fericirea ți-o aduce putința de a dărui"

Recomandări:

Sfântul Nicolae: "Fericirea ți-o aduce putința de a dărui"

În România, ca și în majoritatea celorlalte țări creștine, copiii își lustruiesc cu sârg ghetuțele în seara ce precede ziua Sfântului Nicolae și așteaptă plini de înfrigurare cadourile ce le-au fost hărăzite. Sfântul Nicolae este sărbătorit de toți creștinii pe 6 decembrie și este unul dintre cei mai cunoscuți și mai iubiți sfinți. El este cel care, întrebat fiind de un bețiv în ce găsea mulțumire în vremurile tulburi în care trăia, a răspuns: “Am fericirea supremă”. “Care e aceasta?” - l-a întrebat atunci chefliul cinic. “Fericirea pe care ți-o aduce putința de a dărui" - a spus Sfântul Nicolae.”


Nicolae, episcopul din Myra


Sfântul Nicolae (n.ca.280, Patara, Licya - d. ca.345, Myra) este unul dintre cei mai populari sfinți din calendar și este prăznuit în fiecare an în 6 decembrie. Numele lui - în greacă Nikolaus - are la origine cuvintele “nike” (victorie) și “laos” (popor) și poate fi tălmăcit prin expresia „obșteasca biruință“. “Varietatea numirilor sub care e cunoscut, dovedește imensitatea influenței sale. În latinește i se spune Sanctus Nicholaus; în italiană San Nicolo sau Nicola di Bari; în germană der Heilige Nicolaus sau Niklas; în olandeză St. Nicolaas sau Niclaes iar la englezi a devenit Santa Claus, identificându-se cu Moș Crăciun. E sfântul copiilor, în special al școlarilor, al fetelor fără zestre, al marinarilor, al călătorilor și al neguțătorilor. E mare erou național al vechii Rusii, patronul districtului francez Brie, al Veneției, al Freiburgului și al multor altor orașe și cetăți, în special al celor situate pe coaste, constituind porturi marine sau centre comerciale. Dacă Sfântul Gheorghe reprezintă cavalerismul, Sfântul Nicolae e cu marea masă a poporului. El întruchipează democrația. Captivul și sclavul altor țări, dincolo de orizonturile noastre se unesc cu văduva și orfanul în preamărirea lui. Niciunui sfânt din calendar nu i s'au închinat atâtea biserici, capele și altare.”



Cel care urma să devină Sf. Ierarh Nicolae s-a născut în Patara, un oraș din provincia Lycia din Asia Mica. Părinții săi, Teofan și Nona, erau neguțători de seamă. La moartea părinților săi, secerați de ciumă, Nicolae a devenit stăpânul unei averi impresionante. Cu toate acestea, simțind o chemare puternică, Nicolae a ales să își împartă întreaga avere celor nevoiași și să se dedice preoției. A plecat din orașul natal și s-a stabilit în Myra, dedicându-și cu trup și suflet viața ajutorării oamenilor și cinstirii lui Dumnezeu.
 
La moartea bătrânului episcop din Myra credincioșii l-au proclamat episcop pe Nicolae pentru că: “timpul cât a păstorit el a fost plin de miracole: a hrănit pe cei săraci, a scăpat districtul de foamete și pe cetățenii nevinovați de la pedepse nedrepte". Niciuna dintre aceste binefaceri nu l-au putut însă pune la adăpost de furia păgânismului ce reînvia. În perioada de persecuție a creștinilor din timpul împăratului Dioclețian, Sf. Ierarh Nicolae a fost închis iar mai apoi exilat. A fost eliberat de împăratul Constantin cel Mare și și-a continuat activitatea apostolică până la moarte. Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae sunt păstrate începând din anul 1087 la Basilica San Nicola din Bari (Italia).

Legendele Sfântului Nicolae

 
Sfântul Ierarh Nicolae este considerat – datorită faptelor care i se atribuie – patronul și ocrotitorul copiilor, al fetelor fără zestre, al marinarilor, al călătorilor, al brutarilor, al neguțătorilor și al celor acuzați pe nedrept.



Una dintre legende spune că Nicolae, în timp ce era episcop de Myra, a aflat că într-o casă trăiau trei fete care nu se puteau mărita fiindcă nu aveau zestre. Se spune că prelatul a mers într-o noapte la casa lor și că le-a aruncat pe fereastră (sau pe horn…) trei săculeți cu aur, pe care să îi aibă drept zestre și pentru ca astfel să nu fie nevoite să se prostitueze. Impresionați de gestul de caritate al episcopului, oamenii din cetate au început și ei să facă cadouri celor săraci în timpul sărbătorilor de iarnă. Cei trei săculeți de aur făcuți cadou fetelor fără zestre au devenit de altfel un simbol al Sfântului Nicolae - în iconografia apuseană - sub forma a trei bile de aur. Tot atunci s-a născut și tradiția care impune celor care primesc un cadou neașteptat să îi mulțumească Sfântului Nicolae pentru el. De asemenea, pentru că se spune că unul dintre săculeții cu aur a căzut în gheata uneia dintre cele trei fete sărace, copiii au prins obiceiul de a-și așeza ghetuțele la fereastră în așteptarea darurilor.

O altă legendă spune că în timp ce se întorcea pe mare dintr-un pelerinaj în Țara Sfântă, corabia pe care se afla episcopul de Myra ar fi fost prinsă într-o furtună puternică. Căpitanul corăbiei i-a implorat atunci ajutorul iar preotul s'a rugat cu atâta căldură încât marea s'a potolit imediat. De asemenea rugăciunile episcopului au înviat un marinar care s-a înecat în timpul furtunii. Acesta este motivul pentru care Sf. Nicolae e considerat ocrotitorul marinarilor.

Tradiția creștină consemnează și o altă minune săvârșită de Sf. Nicolae: În vremea împăratului Constantin cel Mare, trei tineri au fost acuzați pe nedrept de complot. Ei au fost închiși şi urmau să fie decapitați. Se spune că în seara de dinaintea execuției, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că cei trei tineri sunt nevinovați. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat.



Sf. Nicolae în tradiția românească


Sărbătoarea de Sf. Nicolae este numită în popor și Sân Neculai sau Sân Nicoară. Această zi este considerată ziua de început a iernii, pentru că “Sf. Neculaiu e un moș bătrân cu barbă albă” care, în ziua ce-i este dedicată,” își scutură barba cea albă și peste pământ se așterne zăpada”. Dacă se întâmplă însă ca în această zi să nu ningă și ca “locul să fie negru”, românii spun că “a întinerit Sf. Neculai”. Conform tradiției, Sf. Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, “cel care stă alături de Părintele ceresc, în stânga Lui, iar în noaptea către Sf. Vasile, Dumnezeu și cu Sf. Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori.”


Românii cred de asemenea despre Sfântul Nicolae că este cel care “orânduiește soarele”. George Coșbuc scria despre acestă credință: “Iar sfârșitul pământului va fi atunci când soarele va ajunge să răsară de la asfințit și să sfințească la răsărit, adică tocmai întors de cum e astăzi. Dar Dumnezeu nu voiește lucrul acesta și de aceea a pus străjer la miază-noapte pe Sân-Nicoară și la miază-zi pe Sân-Toader, ca să ție calea soarelui și să-l abată din cale.
 
Asemeni tuturor creștinilor, românii cred și ei că Sf. Nicolae e ocrotitorul fetelor nemăritate. O rugăciune adresată acestui sfânt era des întâlnită prin Oltenia:

„Sfinte Nicolae, chiabur mare,
Pune munților hotare
Și dă ruble ferecate
Fetelor nemăritate!”

De asemenea, în tradiția românilor, Sfântul Nicolae este considerat un ocrotitor al marinarilor. Colindul ardelenesc al Sf. Nicoară ne spune despre rosturile acestuia pe ape și despre motivul pentru care acesta a întârziat la o „masă dată sfinților”:

“- Sfinte-am zăbovit,
C’am îndireptat
Două luntrii pline
Cu suflete bune;
Luntrii încărcate
Cu suflete curate.”
 


Surse:

- articolul “Moș Crăciun” – publicat în numărul din 21 decembrie 1933 al revistei “Realitatea ilustrată
- Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului” – Ed. Librările Socec&Comp. - 1914 
 
(articol publicat în: decembrie, 2015; ultima actualizare: decembrie, 2023)



13 comentarii :

  1. O legendă, sau un fapt real, relatează că mormântul Sf. Nicolaie se află în Irlanda, în Jerpoint Park, de pe lângă Kilkenny unde exista prin sec. XII un orăşel prosper, iar în biserica St. Nikolaus, ridicată aici în onoarea sa, (astăzi fiind doar o ruină) au fost îngropate moaştele lui, aduse din Bari – Italia, de către doi cavaleri întorşi din Cruciade.
    După o altă versiune, el ar fi fost iniţial îngropat în Myra (pe teritoriul actual al Turciei), corpul său a fost dezgropat şi dus în Italia în 1169, apoi, o rudă îndepărtată Nicholas de Frainet, l-ar fi adus aici, în Irlanda, unde în onoarea lui a ridicat această biserică ce-i poartă numele, unde a şi fost îngropat. Şi acum există piatra funerară presupusă a fi fost pusă pe mormântul său.
    În Irlanda pe 6 decembrie nu există ziua Sfântului Nicolae, deci nu dulciuri puse în ghetuţe, nu aşteptări pline de emoţii, nu bucurii. Dar, el nu este complet „scos din uz” împărţirea cadourilor de Crăciun îi revine lui în exclusivitate şi nu lui Moş Crăciun.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mos Craciun (Santa Claus), care se pare ca nu e decat o proiectie - comerciala - a batranului Mos Nicolae...

    RăspundețiȘtergere
  3. În alte ţări şi continente Sfântul Nicolaie poartă denumiri diferite. În Austria – Nikolo, În Anglia şi Irlanda Father Christmas, în Ţările de jos şi Flandra este denumit Sinterklaas – o prescurtare a denumirii Sint Nikolaas iar în Nord America Santa Claus. Copiii din Olanda cred că el are domiciliul în Spania, unde sfântul are pentru fiecare dintre ei un caiet mare, roşu, unde notează toate faptele lor, bune sau rele. Pe 5 decembrie în Olanda şi Flandra are loc o mare paradă tradiţională, transmisă chiar şi la televizor, această sărbătoare fiind considerată mai importantă decât Ajunul Crăciunului – 24 dec.
    În ţările aflate în regiunile Alpilor (Bayern, Austria, o parte din Liechtenstein, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cehia, o parte din SudTirol, Italia de nord, o parte din Kroaţia) Nikolo (Sf. Nicolaie), este însoţit de ajutorul său, denumit Krampus. Ziua lui este pe 5 decembrie iar misiunea lui este să pedepsească copiii care au fost răi, aducându-le în dimineaţa acestei zile nuieluţe. Doar copiii cuminţi primesc pe 6 decembrie dulciuri de la Moş Nicolaie. Krampus este reprezentat ca un diavol cu coarne, o limbă mare roşie, blană şi copite de ţap. În magazine se vând figurine de ciocolată, de obicei pereche – Nikolo (îmbrăcat ca un episcop cu mitră pe cap, alături de Krampus – diavolul hidos)
    Vorba zicalei: "Câte bordeie atâtea obiceie"

    RăspundețiȘtergere
  4. Potrivit nume... Krampus, pentru cel care aduce dulciuri copiilor neascultatori! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. NU,NU,NU
    Krampus aduce doar nuiele copiilor răi, neascultători şi...neatenţi

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu care eram nelinistit pentru ca credeam ca aduce... Krampe pofticiosilor!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am vizitat anul trecut (2015) orasul antic Myra si mormantul Sfantului Nicolae (ambele se afla in orasul Demre, situat la jumatatea drumului dintre Fethiye si Antalya).

    Atat orasul antic cat si biserica Sfantului Nicolae au fost acoperite de aluviuni iar pentru a ajunge doar la acoperisul bisericii a fost nevoie sa se sape la 6 metri adancime... In fine, intreaga biserica a fost scoasa de sub aluviuni.

    Datorita acestor aluviuni, biserica se afla intr-o stare de conservare foarte buna, mai putin ochii sfintilor din picturi, ochi scosi cu varful cutitului. Unde voriam sa ajung: tot locul, dar tot locul este impanzit de rusi, se vorbeste numai rusa iar preturile suvenirurilor sunt afisate si in ruble rusesti. Am vazut rusoaice plangand in hohote, lipite de zidul bisericii si am vazut o evlavie generala, sincera, nu prefacuta, pe care cu greu o poti vedea in bisericile romanesti. Noi, cei 12 romani ne simteam stingheriti in mijlocul sutelor de turisti rusi.

    Am vazut si mormantul gol al Sfantului (aici se bocea cel mai tare) si abia atunci am citit pe o tablita ca trupul sfantului a fost furat de cruciati si dus la Bari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim pentru impresiile tale de calatorie. Intregesc articolul cu partea... deazi. :)

      Ștergere
  8. http://www.crestinortodox.ro/religie/zoia-de-piatra-minunea-sfantului-nicolae-anul-1956-120865.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar interesanta relatarea din articolul recomandat de tine. Multumesc.

      Ștergere
    2. Cu plăcere.Ziua de Sfântul Nicolae cu bine !

      Ștergere
  9. Completez după ani postarea mea de mai sus, legată de începutul iernii calendaristice, DE DATA ASTA NU ÎN ANONIMAT, relatând alte obiceiuri specifice în diferite regiuni ale ţărilor, aşa zis ”germanice”-
    În Appenzell - Elveţia, așa-numitele obiceiuri Klaus se concentrează în ajunul zilei Sf. Nicolae ("Samichlaus" 6 decembrie), dar ele încep la sfârșitul lui noiembrie și se încheie la începutul lunii ianuarie. Copiii învaţă în ajun zicători speciale, pe care le recita lui Moș Crăciun (care are figura unui Episcop) şi servitorului său (Schmutzli, Butzli, Père Fouettard) și sunt răsplătiți a doua zi cu dulciuri. Tot în Elveția există şi omologii de sex feminin a lui Samichlaus: Chauche-Vieille şi vrăjitoarea Befana, cu legendele lor.
    Printre cele mai cunoscute obiceiuri de iarnă din Austria sunt PERCHTEN - întruchipaţi de oameni, purtând măşti cât mai groteşti şi înspăimântătoare, cu coarne lungi, îmbârligate şi dinţi rânjiţi ca de fiare, echipaţi cu cojoace din blănuri diferite, cu clopote, lanţuri groase şi talăngi, dar şi cu biciuri, care bântuie străzile începând din decembrie, pentru a alunga spiritele rele ale iernii. E bine să-i priveşti de la distanţă, deoarece sunt foarte agresivi, frecvent spectatorii se pot alege cu loviturii puternice, chiar periculoase, deoarece - de regulă - pentru a face faţă frigului, actorii PERCHTEN, se încălzesc în prealabil cu diferite LICORI DIVINE nu numai din branşa lui Dionysos...

    RăspundețiȘtergere
  10. Mulțumesc, JMC. Completări interesante ca de obicei!

    RăspundețiȘtergere