Poveștile de mai jos sunt culese dintr-un articol publicat de Alex F. Mihail în revista Realitatea Ilustrată, numărul din 21 august 1935. Ele ne sunt spuse de Nae Rădulescu, un bucureștean „nu prea bătrân”, care, la fel ca ceilalți bunici ai Bucureștiului, are o comoară de amintiri despre distracțiile de altădată. El se mândrește că are părul încă negru și, plin de umor, ne povestește despre locurile unde se petrecea lumea, pe vremea tinereții sale.
GRĂDINI DE VARĂ ȘI ZAIAFETURI DE ALTĂDATĂ
Moș Nae își amintește de petrecerile care se țineau în grădinile de vară ale Bucureștiului. El vorbește despre grădina „Eliade” de la Moși, „Bordeiu” de la Floreasca, „Diaferu” (unde se ridică acum Cetatea Universitară) și despre „Livada cu duzi” de la Abator. Toate erau locuri vestite unde "se făceau odinioară zaiafeturi".
 |
| Preziosi - Dâmbovița la București - 1868 |
DÂMBOVIȚA - UN LOC DE RĂCOREALĂ DE ALTĂDATĂ
O altă amintire a lui Moș Nae ne duce pe malurile Dâmboviței, unde lumea se scălda „de-a valma” în zilele toride:
"Moș Nae, de copil,
era băiat în prăvălia cârciumarului Neagu Dumitrescu, de la poarta Hanului Manuk.
De altfel, chiar în curtea hanului - ne spune Moș Nae - erau diferite prăvălii.
Se mai văd și azi, în incinta Hotelului Dacia, ușile cu zăbrele vechi și zidite
(mult mai târziu) ale acestor dugheni bătrânești.
- Drac de copil, mă
furișam pe un gang și o ușă dosnică, chipurile să aduc apă din gârlă - povestește
Moș Nae - dar eu priveam cum se scaldă lumea în dosul hanului Manuk. Pe atunci
nu existau ștranduri, ținu să amintească interlocutorul nostru.
Povestirile lui Moș
Nae sunt susținute de desenurile în culori ale pictorului Preziosi, care s'a
rătăcit prin București în primii ani ai domniei lui Vodă-Carol, așa că trebuie
să-l credem și pe moș Nae în cele ce istorisește."
APELE MINERALE DE LA "PODUL LEMAITRE"
"Mai ales era renumită grădina de la 'apele minerale'", povestește Moș Nae. "Până în zilele noastre a rămas ca amintire doar numele străzii 'Apele minerale', de la Podul Lemaitre." El explică faptul că acolo exista un izvor cu "apă ruginie" despre care se spunea că ar fi bună de leac. Moș Nae adaugă și o glumă: "Femeile care doreau să aibă copii veneau să bea 'apa minerală'... și rămâneau pe dată 'borțoase'..."
Întrebat de ce Moș Toma, un alt "bunic" al Bucureștilor, nu a menționat niciodată acest loc, Nae Rădulescu a răspuns: "Apoi dumnealui era bătrân pe vremea aia și nu se ținea de fleacuri de astea."
DESPRE OAMENI ȘI LOCURI DIN VREMURILE TRECUTE
Reflecțiile lui Moș Nae se încheie cu o observație nostalgică despre schimbarea vremurilor: "Ehei, pe vremea noastră nu începea bătrânețea de la 70 de ani ca azi. Când ajungeai la 40 de ani, erai bunic și-ți sărutau mâna tinerii de 20 de ani. Altă viață, alți oameni și alte obiceiuri! Au trecut timpurile când îmbătrâneau femeile... afară doar de baba mea!", a încheiat moșul, cu un zâmbet mucalit.
Sursa: articolul “De
vorbă cu moșnegii” – semnat Alex F. Mihail – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 21 august 1935
Postări
Foarte mucalit moșul! Se cheamă că femeile nu îmbătrâneau niciodată! Poate de la izvoarele minerale li se trăgea!
RăspundețiȘtergereSunt absolut convins de asta. De fapt, se pare că și generația care a urmat bunicelor noastre se datorează, în parte, vestitelor ape minerale...
ȘtergerePietà, Signore dacă nu am de gând să postez un comentariu INODOR, INCOLOR ci să relatez o situaţie in facto. Cu date reale, în parte spilcuite din articole de ziar, sau propria constatare.
RăspundețiȘtergereIată doar două titluri relevante: „Romania, te iubesc: Statiunile balneare romanesti, duse pe apa sambetei!” sau: „România deţine o treime din potenţialul balneoclimateric al Europei, staţiunile sunt lăsate însă în paragină”
Şi câteva spilcuiri: „Avem 40 de staţiuni balneoclimaterice în România şi resurse naturale pentru 200 de astfel de staţiuni. Este cel mai mare potenţial pe care îl are o ţară din Europa. Dacă înainte de 1989 toate staţiunile erau pline de turişti străini şi români, care veneau pentru tratament si izvoarele termale, acum peste 50% dintre bazele de recuperare sunt în paragină. În staţiuni precum Voineasa, Băile Herculane (una dintre cele mai vechi din lume comparată pe vremuri cu Karlovy Vari), Borsec, Buziaş (altădată poreclită „Perla Banatului") Amara sau Tuşnad investiţiile se lasă încă aşteptate, iar unele locuri arată ca după bombardament”. Am enumerat doar câteva dintre cele amintite.
Şi o constatare personală, despre un fapt abominabil, trecut cu vederea de primarii Bucureştiului sau DECIS de aceştia. În BUZA Bucureştiului, în spatele Casei Scânteii, a existat un Izvor Termal cu apă de 37°deosebit de solicitat zilnic pt. eficienţa în tratarea diferitelor boli. Statul comunist a amenajat câteva BARĂCI din scânduri unde vizitatorii se dezbrăcau, făceau duş sau făceau baie într-un bazin mizer. Dar EXISTA şi era o binefacere pt. bucureştenii care se puteau trata chiar lângă casă. Preţul intrării era modic. La câţiva ani de la Aşa zisa revoluţie, barăcile, bazinul, grădina au dispărut, izvoarele au fost înfundate şi acum nu mai există nicio urmă. Doar un câmp părăginit. În loc să se solicite un Împrumut European pt. a se ridica o Bază Balneară temeinică, cu hoteluri unde să se cazeze străinii, administraţia Bucureştilor a preferat să distrugă totul. La ce să-şi bată capul?Că tot în cei 10 ani de membră UE, România nu a reuşit NICIODATĂ să acceseze fondurile europene, cel puţin la nivelul contribuţiei sale anuale obligatorii.
Corect. Dar nimic nu e nou sub soarele Romaniei. Foarte multe articole de pe blog confirma asta. Trist, nu-i asa?
Ștergere