Un text amuzant de sezon, semnat de Duduia Grădinărița - publicat la rubrica “Realitatea zâmbește” a revistei “Realitatea Ilustrată”, în numărul din 22 septembrie
1928. Mi-a plăcut și sper să vă aducă și vouă un zâmbet pe chip:
INTERVIEW CU TOAMNA
Duduia Grădinărița
M'am întâlnit cu Toamna'n piață.
Era, firește, dimineață.
Ca orice bună gospodină
și Toamna este matinală.
Am acostat-o cu sfială.
Purta o haină de lumină,
Cu broderii de crizanteme,
La gât și mâneci cu ajour,
Și'n păru-i lung - căci e doar zvon
Că s'o fi tuns “a la garconne" -
Purta lucioase nestemate.
- Stimată Toamnă-ți zic bonjour!
Te întâlnesc așa devreme?
Ce te-a făcut să vii încoace?
- O, voi, sunteți, niște ingrate!
Indiferent, femei, bărbați,
Cu toții sunteți doar ingrați!
Privește rodul ce se coace,
Privește bogăția'n jur,
Și în declinul firii'ntregi,
Privește cât de multă viață,
Pe care moartea tot o cheamă!
Dar, astea nu le înțelegi!
Vezi colo, frunza de aramă...
Și dincolo cea poleită?
- Arama deci ți-o dai pe față?
Îi cad în vorbă eu, grăbită;
Dar ce-i al frunzelor tezaur,
când n'avem încă leul aur,
Și ce-i trandafiria zare,
Când noi n'avem stabilizare!
Și deci te'ntreb: Pe lângă nuci
Și crizanteme și gutui,
Stimată Toamnă, ia să-mi spui:
Vreun împrumut nu ne aduci?
- Ei uite, n'aveam eu dreptate
Zicând că voi sunteți ingrate?!
În loc să-mi mulțumești frumos,
Pentru-al naturii sfânt prinos;
În loc să urmărești în zbor,
Plecarea rândunelelor,
În loc să-mi ceri ca să-ți ofer,
O stea din câte cad din cer,
Tu îmi pretinzi - de necrezut! -
Să stabilesc un împrumut!
Eu am pe lume o misiune
Să'mpodobesc ăst glob de-argilă
Și nu fac nici o promisiune
Nu-l concurez pe Don'Vintilă.
- Oh, te pricep! Lăsăm povestea!
Pentru'n poet destul de crud e
Să se ocupe cu acestea?
Dar cu chiria ce se-aude?
Se mai reduce, vreau să sper?!?
- Vai! Ești grozav de terre-a terre!
De ce nu mă întrebi mai bine.
De măcieși și de gherghine,
De crocuși sau de lăuruscă?
Îmi vii cu-o întrebare bruscă!
Cum n'ai aflat din altă parte,
Dacă eu însumi nu ți-am spus, că
Adăpostita sunt de-un veac,
În scorbura unui copac?
De capitală stau departe.
Proprietaru-i om de treabă
Și de chirie nu mă'ntreabă:
- Stând în pădure, ai solie!
Cu lemnele cum o să fie?
- Natura e'n apoteoză;
Voi vă gândiți numai la proză.
Și vrei acum să mă descoși
Dac'o s'aveți sau ba, galoși,
Și-ai să te-apuci să mă înjuri
Căci nu poți face murături?
Și tot eu fi-voi ghinion,
Că nu sunt roșii de bulion!
Și'n case-i zarvă și răscoală,
Că n'au copiii cărți de școală.
Ei bine nu! M'am săturat!
Of Doamne, ce popor ingrat!
Când oi mai da eu pe la voi,
V'aduc remanieri și ploi,
V'aduc Bălani și guturaiuri,
V'aduc dansante și-alte ceaiuri,
V'aduc congrese, conferințe
Și gripe fără năzuințe,
Dar n'aduc puf de pe ponoare,
Pe cer triunghiuri de cocoare;
N'aduc amurguri fermecate
Și'n bucle n'aduc nestemate,
Și nu aduc nici împrumut,
La revedere! Te salut!
Zicând că voi sunteți ingrate?!
În loc să-mi mulțumești frumos,
Pentru-al naturii sfânt prinos;
În loc să urmărești în zbor,
Plecarea rândunelelor,
În loc să-mi ceri ca să-ți ofer,
O stea din câte cad din cer,
Tu îmi pretinzi - de necrezut! -
Să stabilesc un împrumut!
Eu am pe lume o misiune
Să'mpodobesc ăst glob de-argilă
Și nu fac nici o promisiune
Nu-l concurez pe Don'Vintilă.
- Oh, te pricep! Lăsăm povestea!
Pentru'n poet destul de crud e
Să se ocupe cu acestea?
Dar cu chiria ce se-aude?
Se mai reduce, vreau să sper?!?
- Vai! Ești grozav de terre-a terre!
De ce nu mă întrebi mai bine.
De măcieși și de gherghine,
De crocuși sau de lăuruscă?
Îmi vii cu-o întrebare bruscă!
Cum n'ai aflat din altă parte,
Dacă eu însumi nu ți-am spus, că
Adăpostita sunt de-un veac,
În scorbura unui copac?
De capitală stau departe.
Proprietaru-i om de treabă
Și de chirie nu mă'ntreabă:
- Stând în pădure, ai solie!
Cu lemnele cum o să fie?
- Natura e'n apoteoză;
Voi vă gândiți numai la proză.
Și vrei acum să mă descoși
Dac'o s'aveți sau ba, galoși,
Și-ai să te-apuci să mă înjuri
Căci nu poți face murături?
Și tot eu fi-voi ghinion,
Că nu sunt roșii de bulion!
Și'n case-i zarvă și răscoală,
Că n'au copiii cărți de școală.
Ei bine nu! M'am săturat!
Of Doamne, ce popor ingrat!
Când oi mai da eu pe la voi,
V'aduc remanieri și ploi,
V'aduc Bălani și guturaiuri,
V'aduc dansante și-alte ceaiuri,
V'aduc congrese, conferințe
Și gripe fără năzuințe,
Dar n'aduc puf de pe ponoare,
Pe cer triunghiuri de cocoare;
N'aduc amurguri fermecate
Și'n bucle n'aduc nestemate,
Și nu aduc nici împrumut,
La revedere! Te salut!
Frumoasă poezie. Are rimă, cadenţă ritmică, conţinut şi un umor de foarte bună calitate. Păcat de anonimatul autorului, ar fi fost interesant de ştiut dacă s-a consacrat scrisului, sau este singura încercare - deosebit de reuşită. DAR, ca de obicei, nu ştiu cum de reuşeşti Marcel să găseşti SIMILITUDINI ale zilelor de IERI, care se reflectă FIDEL în cotidianul AZI.
RăspundețiȘtergereToamnä cu parfum de gutui în pârg
Toamnă zbuciumată cu revolte-n târg
Toamnă policromă, frunze –n agonie
Toamnă de alegeri, de preşidenţie
Toamnă cu căldură şi cu frig deajuns
Toamnă cu-ntrebări fără de răspuns
Toamnă, tu frumoaso, care-i rodul tău?
Un mesaj de BINE, sau cu mult mai RĂU?
Ma joc prin presa interbelica, la fel de sprintar ca si ritmul poeziei de mai sus. :)
RăspundețiȘtergereFoarte reusita poezia si... ai avut dreptate: mi-a adus un zambet pe chip! Multumesc!
RăspundețiȘtergereIn acest caz trebuie sa mai chemam toamna pe la noi pentru un alt... interview ?
RăspundețiȘtergereCu siguranta ca da :-)
ȘtergereNu stiu de ce cred ca in esenta ceea ce va spune Toamna in noul interviu nu va fi foarte diferit de cel din 1928...
Ștergereoo, dulce umor de tomana ce ramâne vesnic tânara sau mai bine zis o reflectie imbatrânita a verii! multumesc .
RăspundețiȘtergerePuscha BB
Toamna a fost si a ramas probabil cel mai jucaus anotimp. :)
ȘtergereFrumoasă remarcă !
ȘtergereÎn primul rând, felicitări pentru acest blog minunat, bine pus la punct și pentru conținutul pe care-l conține. Va umăresc de la început, doar că este prima oară când fac un comentariu. Imi place acest gen de literatură ( în cazul de față, de postări ), nu că realitatea curentă nu mi-ar plăcea, doar ca uneori este bine când ne mai aducem aminte si de trecut. Va felicit pentru tot și vă doresc mult succes în continuare.
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult pentru aprecieri, Gabriela. Te mai aștept pe blog!!!
ȘtergereRevin după patru ani ieşind din anonimat
RăspundețiȘtergereToamnă cu-ntrebări fără de răspuns
Toamnă, tu frumoaso, care-i rodul tău?
Un mesaj de BINE, sau cu mult mai RĂU?
Toamnă cu congrese să se-ascundă crima
Toamnă cu bătăi, pentru-a reprima
Toamnă ce miroase agresiv a spray
Toamnă cu cătuşe, libertăţi de vrei
Toamnă cu-ncercări forte de-amnistie
Toamnă ca să scapi hoţi de puşcărie
Toamnă cu scumpiri pentru cei sărmani,
Toamnă ce promiţi pensii de doi bani
Spune tu frumoaso, ăsta-i rodul tău?
Nu din rău în bine ci RĂU ÎN MAI RĂU ?
Inca putin si te astept in parnas21.blogspot.ro
Ștergere