Vă invit la o călătorie savuroasă în timp, tocmai în perioada interbelică, pentru a descoperi că simțul umorului era la fel de viu și de ștrengar ca și astăzi! Înainte ca ecranele să ne dicteze ritmul, iar glumele să circule la viteza luminii pe internet, umorul își găsea locul în paginile revistelor elegante și pline de spirit ale vremii.
Am cules pentru voi o selecție de anecdote și glume drăguțe din colecțiile revistei „Ilustrațiunea Română” (anii 1931-1932). Pentru a completa tabloul și a adăuga un plus de savoare vizuală, am presărat printre ele și câteva caricaturi spumoase publicate în aceeași perioadă de revista “Furnica” (anii 1929-1930). Pregătiți-vă să zâmbiți la stilul de viață, relațiile și ironiile fine ale bunicilor noștri, pentru că, indiferent de epocă, spiritul rămâne neîmblânzit și gata de o glumă bună!
Anecdote de altădată
“Ilustrațiunea Română” – 10 august 1932
Prevedere
Tinerii căsătoriți au hotărât să facă o călătorie de nuntă
până la Constantinopol. Măriuța stă însă îngândurată:
-
Știi, drept să-ți spun, am o groază teribilă de răul
de mare!
- Dar bine, Măriuțo, cel mai bun leac contra răului de
mare e însăși iubirea noastră!
- Toate bune. Dar ce ne facem la întoarcere?
Voiajori la Pol
- Plecați din nou la Pol, domnule doctor? Să vă fac o
pereche de ghete la fel cu cele de la ultima expediție? Sau n’ați fost mulțumit de ele...
- Din contra, maestre. Ghetele d-tale au fost cele mai bune
pe care le-am mâncat vreodată!
Pe ocolite
- În definitiv, de ce nu vrei să te însori cu fata mea? E
atât de sănătoasă!
- Probabil că asta e și explicația că a putut ajunge la o
vârstă atât de înaintată!
- Nevastă, nu înțeleg ce plăcere găsești
să stai toată ziua culcată?
- Tocmai asta-i plăcerea... că nu’ți
fac plăcerea!
(„Furnica” – 19 septembrie 1930)
(„Furnica” – 19 septembrie 1930)
“Ilustrațiunea Română” – 16 martie 1932
Balaurul
El: Iubirea mea pentru tine e atât de mare, că aș trece
prin foc și apă și pentru a le avea aș fi în stare să țin piept și unui balaur.
Ea (distrată): Atunci vorbește cu mama!
Mai greu!
- Dragă prietene, i-ai dat fetei mele lecții de pian cu
200 lei ora. Așa e?
- Exact!
- Spune-mi, te rog, cât m'ar costa ca s'o faci să uite tot
ce a învățat!
Pe jumătate
- O iubesc pe Anita cu atâta pasiune, încât sunt pe
jumătate nebun de dragoste.
- De ce n'o iei de nevastă?
- Ți-am spus doar că sunt numai pe jumătate nebun...
Vai!
- Soții ăștia sunt atât de nesimțiți! De curând, Marcel
mi-a promis că-mi va face o surpriză dacă învăț să gătesc...
- Și care a fost surpriza?
- A concediat bucătăreasa!
 |
- Șofer, ai de la mine 100 de lei bacșiș
dacă mergi încet...
cât poți de încet: mă duc la biserică să mă cunun!
(„Furnica”
-27 august 1929)
|
“Ilustrațiunea Română” – 28 septembrie 1932
Socoteală exactă
- Totdeauna, când fac vreo mică escapadă, nevastă-mea
devine atât de furioasă, încât nu mai vorbește cu mine timp de o săptămână!
- Și faci des escapade de astea?
- Nu. Numai o dată pe săptămână.
După prescripție
- Mai întâi ai spart casa de bani, apoi ai vrut să omori
pe proprietar...
- Ce să fac, eram silit!
- Cum așa?
- Găsisem în casa de bani o casetă pe care sta scris: “A se deschide doar după moartea mea!"
Perceptele tatălui
- Dar bine, tăticule! Toate problemele la care mi-ai
ajutat au rezultatul greșit. La toate ți-a ieșit de două ori mai mult decât trebuia.
- Bine! N'ai decât sá socotești cum te'nvață la școală.
Dar un lucru pot să-ți spun: în felul ăsta n'ai să ajungi departe în viață!
După răposatul...
- Matildo, tu la băi? Te știam în doliu!
- Doar semi-doliu. Îl țin numai dimineața.
 |
- Nu e baia bună, Excelență? Am pus zece
kile de sare...
- Tocmai, idiotule, m-ai făcut de râs! Ți-am spus aseară că
în
dimineața asta sunt la Sinaia, nu la mare:
trebuia să pui esență de brad, nu sare!
(„Furnica” – 19 septembrie
1930)
|
“Ilustrațiunea Română” – 16 septembrie 1931
Matematicianul bolnav
- Chiar dacă aș slăbi un kilogram pe zi, cum cântăresc
acum 90 de kilograme, tot îmi rămân trei luni de trăit.
Din farmecul menajului
Tânărul însurățel: Am impresia că masa e gata... Miroase a
ars!
Un doctor care nu glumește
Doctorul: Ei, cum mai merge?
Pacientul: Mai bine, doctore; doar că inima bate ceva cam precipitat!...
Doctorul: Nici o grijă! O vom face noi să se oprească!...
 |
- Picioarele sunt ale neveste-mi... le
cunosc bine:
eu i-am cumpărat
ciorapii; dar al cui o fi jurnalul?
(„Furnica” – 2 iulie 1929)
|
Socoteală exactă
Tatăl: Ia socotește, Petrică: dacă-i iau mamii o pălărie de
560 lei, o pereche
de pantofi de 800 lei și o rochie de 2000 lei, înseamnă că
le-am cumpărat toate laolaltă pentru cât?
Petrișor: Pentru opt zile!
Prevedere
Medicul: Ai comunicat domnului că este tatăl unei perechi
de gemeni?
Servitoarea: Nu, domnule doctor, domnul se bărbierește
tocmai în clipa aceasta!
Incorigibil
Doctorul: Așadar, scumpul meu, dacă dorești să capeți o
siluetă de invidiat, începe să te abții de la sosuri, mănâncă fructe, pâine
uscată, puțină carne slabă și bea zeamă de lămâie.
Pacientul: Am înțeles! Dar când trebuie să țin regimul
acesta: înainte sau după masă?
Așa cum se vede, diferențele de limbaj și de decor sunt minore, dar temele de bază ale umorului - căsnicia, banii, relația dintre medic și pacient, sau pur și simplu neprevăzutul vieții – rămân neschimbate. Aceste anecdote de altădată ne arată că, dincolo de vestimentație și de evoluția tehnologică, amuzamentul generat de o replică inteligentă sau de o situație absurdă este atemporal.
Sper că v-ați amuzat citind aceste perle interbelice și că v-ați convins că bunicii noștri știau să guste viața și să o ironizeze cu mult farmec și eleganță. Vă invităm să explorați și celelalte colecții de glume din acea perioadă pentru a continua călătoria în lumea zâmbetelor de odinioară!
Citește mai multe glume aici:
Postări
Amuzante toate! Mulțumim!
RăspundețiȘtergere