Arhiducele Franz Ferdinand: O poveste de dragoste la Sinaia

Nu v-am mai răsfățat de multă vreme cu o poveste de dragoste. Poate că a venit momentul ideal:

În anul 1909, arhiducele Franz (Francisc) Ferdinand, moștenitorul coroanei habsburgice, a efectuat o vizită oficială la Sinaia, la invitația familiei regale a României. Înaltul oaspete a fost profund impresionat de frumusețea peisajului și de rigoarea impusă curții regale de către Regele Carol I. Totuși, nu a rămas insensibil nici la farmecul și inteligența unei tinere ardelence: Melania Ionescu.

---

---

Melania Ionescu: Fata notarului din Ciuciu

Melania Ionescu, fiica fermecătoare a unui notar din comuna Ciuciu (localitate situată lângă Hălmagiu, în județul Arad), s-a născut la 18 iulie 1889. A crescut sub semnul unor puternice sentimente naționale, trăite cu adevărat, nu doar de fațadă. 

În iunie 1909, cu câteva zile înainte ca arhiducele Franz Ferdinand și soția sa să ajungă la Sinaia, intelectualii români din Arad au organizat o amplă serbare pentru comemorarea a două decenii de la moartea lui Mihai Eminescu. În mijlocul evenimentului, Melania Ionescu:

“....frumoasă, zglobie și plină de grație, tip de româncă răsărită de la poalele Munților Apuseni, se ridică mândră și trupeșă, toată parcă numai suflet și cu un glas suav, cam tremurat, dar cald și mișcător, a declamat simbolica Doină a nemuritorului Eminescu:

De la Nistru pân’la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate răzbate
De-atâta străinătate…”.

Melania Ionescu

 

Totul se petrecea în Ardealul aflat încă sub stăpânire austro-ungară, chiar sub privirile vigilențe ale autorităților vremii. Gestul tinerei a impresionat-o până la lacrimi pe doamna Marilina Bocu, fiica primarului din Sinaia, prezentă și ea la adunare: 

“...răpită de comoara sufletească a frumoasei fete din Ciuciu, îi propune să meargă cu ea la Sinaia, unde peste câteva zile avea loc vizita pe care moștenitorul tronului austro-ungar, archiducele Francisc Ferdinand, o făcea familiei regale a României.” 

Fericită că poate ajunge în sfârșit în România, Melania Ionescu a acceptat invitația.

---

---

Franz Ferdinand și Melania Ionescu

Vizita arhiducelui la Sinaia s-a desfășurat în perioada 10–13 iulie 1909. În cadrul festivităților organizate pe platoul cazarmei, privirile moștenitorului tronului au fost captate instantaneu de o tânără îmbrăcată în portul popular românesc. Remarcată inițial de însăși Regina Elisabeta, tânăra ardeleancă i-a fost prezentată prințului austriac. Ziarul arădean „Tribuna” relata cu entuziasm în ediția din 16 iulie 1909:

“Serbările de azi au avut o reușită splendidă. Auguștii oaspeți au rămas vădit impresionați de fastul original și pitoresc al serbărilor populare de pe platoul cazarmei. Principesa Maria, principele Carol, principesele Elisabeta și Maria și principele Nicolae au apărut în costume naționale la serbare. Apariția lor a stîrnit un mare entusiasm. Ei au întrat în urmă și în horă, presentând un spectacol unic în felul său, care simboliza cât de mult dinastia română este unită cu poporul românesc.
Serbările au avut un caracter foarte intim și popular. Înșiși auguștii oaspeți s’au amestecat printre public, întreținându-se cu mai multe persoane. Astfel a avut norocul o româncă de la noi, domnișoara Melania Ionescu din Ciuci, să vorbească, întâi cu regina, care a presentat-o apoi archiducelui, spunându-i că este o româncă din Ungaria.
- O românca supusă a A. Voastre - a zis M. Sa Regina, prezentând’o archiducelui pe d-șoara Ionescu, care era într’un splendid costum național.
- Da - răspunse archiducele – de unde sunteți domnișoară?
- Sunt româncă din Ungaria, Alteță - zise d-șoara Ionescu - și mă simt fericită că Vă pot saluta.
- Sunteți pentru întâia oară în România domnișoara? - întrebă archiducele.
- Da, Alteță, pentru întâia oară, și am venit cu prilejul acestor serbări.
- Aveți un frumos costum național, din Ungaria l-ați adus?
- Da Alteță, din Ungaria! Majestatea Sa Regina, care asista la această conversație, întrebă apoi pe domnișoara Ionescu, dacă știe ungurește.
- Da, știu, - răspunse d-șoara Ionescu.
Rugă apoi pe archiduce să vorbească ungurește cu dânsa.”

Familia arhiducală a Austriei, familia regală a României
și Melania Ionescu (în costum popular – notată cu X)
într-o fotografie de grup de la Sinaia (1909)

Publicistul Ion Rusu Abrudeanu, un martor al întâmplării, consemna în volumul memorialistic „Îndrăgostirea unui habsburg de o frumoasă româncă din Ardeal” (Editura “Cartea românească” – 1928):

“Cuvântul îndrăgostit nu este deloc nici exagerat, nici deplasat. În calitatea mea de redactor pe atunci la Adevărul, am luat și eu parte la serbările de la Sinaia și am putut observa cu atențiune încordată tot fastul festivităților organizate în cinstea musafirilor habsburgici, astfel că pot declara, în interesul adevărului istoric, că archiducele Francisc Ferdinand a fost impresionat din prima clipă de farmecul Melaniei Ionescu. Într’adevăr, habsburgul nu slăbea din ochi pe delicioasa fată a notarului din Ciuciu, săgetând-o într’una cu privirile și atențiunile lui. Se părea ca inima viitorului împărat al Austro-Ungariei nu mai bătea decât pentru frumoasa lui “supusă” de pe valea Crișului Alb.”  

Tânărul prinț austriac a fost subjugat de frumusețea tinerei de 20 de ani, iar Melania Ionescu a fost invitată zilnic la Palat și la toate festivitățile care au avut loc la Sinaia.  Ion Rusu Abrudeanu consemna:

“Îndată ce apărea Melania, archiducele se îndrepta grabnic și țintă la ea s’o salute, să-i strângă mâna cu efuziune și s’o alăture discret admirației anturagiului, adresându-i complimente chiar în mijlocul conversațiilor celor mai animate cu înalții demnitari. (…) Habsburgul, cu toată iubirea ce o purta soției sale, se aprinsese în mod vizibil după modesta fată a notarului din Ciuciu, de care se îndrăgostise cu puterea unui atavism supra-încărcat de aproape 7 secole. Atențiile de tot minutul, cu care archiducele Francis Ferdinand copleșia pe frumoasa Cosânzeană de pe plaiurile Crișului Alb, făcuseră dintr’ânsa obiectul deosebit al interesului general”.

O asemenea idilă nu putea trece neobservată de presa vremii. Ziarele au publicat zile în șir fragmente din dialogurile purtate între Melania și arhiduce – discuții în care tânăra nu ezita să apere interesele românilor transilvăneni sau să promoveze frumusețea tradițiilor noastre. 

Unii comentatori au mers chiar mai departe și au spus chiar că prin atitudinea sa demnă, Melania Ionescu a făcut pentru îmbunătățirea soartei românilor din Transilvania mai mult “decât o ceată întreagă de fruntași politici”. Presa din Ungaria  avea însă bineînțeles grijă să ironizeze “împărăteasca simpatie față de această oláh leány (fată valahă) din Ciucur”.

Despărțire pe peronul gării din Sinaia

Cele trei zile ale vizitei au trecut repede. Arhiducele trebuia să se întoarcă la Viena. Pe peronul gării din Sinaia e prezentă bineînțeles și Melania Ionescu. Aici, arhiducele dă încă o dată celor prezenți o nouă dovadă că s-a îndrăgostit:

”Într’adevăr, îndată ce a zărit-o pe peron, moștenitorul tronului s’a îndreptat țintă spre ea, prinzându-i mâna dreaptă, pe care o strângea cu căldură. În acest moment, Melania oferă Habsburgului, realmente îndrăgostit, un frumos buchet de flori, pe care Francisc Ferdinand îl primește cu o nespusă bucurie, apoi luându-și adio de la aceea care îi răscolise cu atâta putere sufletul, îi zise în auzul tuturor:
- Sunt fericit că am cunoscut aici pe cea mai frumoasă supusă a mea. Sper că am să te mai revăd curând la Viena, unde te invit să vii!”

Revista “Tribuna” consemna în numărul din 16 iulie 1909 - într-o manieră mult mai “diplomatică” - momentul:

“În sala de recepție s'a făcut cerc, iar archiducele a stat de vorbă cu fiecare luându-și rămas bun. Pe peronul gării d-ra Melania lonescu din Arad a oferit archiducesei Sofia de Hohenberg un frumos buchet de flori pentru care principesa i'a strâns mâna în mod călduros.”

Toți cei prezenți, chiar și soția arhiducelui - ducesa Sofia de Hohenberg - au remarcat că dintre toate buchetele de flori primite arhiducele Franz Ferdinand, acesta a ales să intre în vagonul imperial doar cu buchetul primit de la Melania Ionescu. Din păcate pentru frumoasa ardeleancă, ducesa Sofia de Hohenberg a fost o femeie cu voință puternică și a știut să își țină soțul departe de “tentațiunile amorului”, după cum veți vedea.

Melania Ionescu: Un destin tragic

Melania Ionescu s-a întors în satul natal și s-a pregătit pentru vizita promisă la Palatul imperial de la Viena. A croșetat chiar o superbă:

“...cuvertură de masă, ale cărei flori și frunze, lucrate cu multă măiestrie, păreau culese de pe însăși frumoasele pajiști ale Ciuciului”. 

Pe la mijlocul lunii noiembrie 1909, tânăra domnișoara a plecat la Viena, pentru a onora invitația imperială. Ducesa de Hohemberg a avut însă grijă ca în acea perioadă archiducele să fie plecat la un castel din Boemia. Melania Ionescu și-a lăsat cadoul la palat și s-a reîntors dezamăgită acasă. Către sfârșitul aceluiași an, în decembrie 1909, Melania Ionescu a primit acasă o scrisoare de mulțumire din partea ducesei, însoțită de o fotografie a acesteia împreună cu arhiducele Franz Ferdinand, încadrată în aur și pietre prețioase și împodobită cu topaze.

Momentul despărțirii de pe peronul gării din Sinaia era reamintit cu acest prilej cititorilor de ziarul arădean “Tribuna”, în numărul din 16 decembrie 1909. La finalul articolului este menționat și darul trimis Melaniei Ionescu de Ducesa de Hohemberg:

„La plecarea iluștrilor oaspeți, d-ra Melania Ionescu, întovărășită de d. G. Manolescu, primarul orașului Sinaia, aflându-se în sala regală din gară, a prezentat omagiile sale archiducelui Francisc Ferdinand și principesei de Hohenberg oferindu-i un splendid buchet de hortensii. Archiducele, foarte atins de salutul călduros al supusei sale, s’a adresat în chip deosebit de măgulitor, strângându-i mâna, pe când principesa de Hohenberg îi mulțumea, foarte fericită de dragostea manifestată de o româncă Suveranilor săi, pentru care venise să-i vadă sărbătoriți pe pământul României.
Zilele acestea buna și grațioasa principesă Sofia de Hohenberg, în semn de afectuoasă aducere aminte, a trimis d-rei Melania Ionescu din Ciuciu un magnific tablou, cu portretul său, încadrat în ramă de aur și însoțit de o călduroasă dedicație, tinerei sale supuse, ce o salutase la Sinaia.”

În pofida câtorva tentative ulterioare ale celor doi de a se revedea – consemnate tot de Ion Rusu Abrudeanu –, gelozia și vigilența ducesei de Hohenberg au blocat orice altă întâlnire. O legendă locală a pus chiar pe seama blestemului acelor topaze imperiale tragicul sfârșit al Melaniei: măcinată de o boală fulgerătoare, s-a stins din viață răpusă de meningită la doar 22 de ani, pe 24 octombrie (6 noiembrie) 1911.

Ziarul „Tribuna” a dedicat un emoționant necrolog acestei pierderi timpurii:

“În grădina noastră cu flori, o pală de vânt dușmănos a rupt cel mai frumos boboc de lămâiță. A murit fecioara cea mai frumoasă, chipul suav și încântător al Melaniei, bobocelul plăpând ce atârna alb și curat, desprins fără de milă de suflul aprig al soartei capricioase, fără cruțare. Stăm fără de grai înaintea tulpinei stinghere și florile toate plecate sub apăsarea tristeței doborîtoare, par’că simt greșala și nedreptatea fatalului: s’a dus - cea mai frumoasă! Și e cumplit sfârșitul acesta fără de veste și așa de tragic, când nici tinerețea cea mai înfloritoare nu găsește îndurare. (...) A plâns când a văzut cea dintâia oară tricolorul național fâlfâind în garda regală, a plâns când a auzit imnul regal și plângând a sărutat mâna în cabinetul particular al Carmen-Sylvei, când primind-o cu dragoste, Regina României o mângâia pe frunte spunându-i: „dacă în satele voastre sunt așa fete, ce trebuie să fie la orașe”! Dar plângea de fericire, plângea pentru că acolo cunoscuse sufletul ei de patrioată înflăcărată, momentele cele mai înălțătoare de nobil entuziasm.” (extrase din articolul “Povestiri de femei – Melania Ionescu” – publicat în ziarul “Tribuna” din Arad -  în numărul din 12 noiembrie 1911)

Arhiducele Franz Ferdinand, după cum știți, a avut și el parte de un destin tragic: a murit la Sarajevo - în atentatul din 28 iunie 1914 – atentat care avea să declanșeze Primul Război Mondial. 

Dacă te fascinează poveștile tulburătoare de iubire te invit să citești și alte articole de pe blog:

• Vasile Alecsandri și Elena Negri – o poveste de dragoste nemuritoare
• Castelul „Iulia Hasdeu” din Câmpina: Amintiri din „Templul Spiritului”
• Tragicul sfârșit al Prințesei Zăpezilor 

Surse:

• Informații, citate și fotografii preluate din volumul „Îndrăgostirea unui habsburg de o frumoasă româncă din Ardeal” - scris de Ion Rusu Abrudeanu - publicat la editura “Cartea românească” în anul 1928
• colecția ziarului “Tribuna” – numere din perioada 1909 – 1911 – disponibile online în Digiteca Arcanum

(articol publicat în mai 2014; ultima actualizare august 2026)