Sarmiza Bilcescu - povestea primei femei doctor în drept din Europa


În Europa sfârșitului de secol al XIX-lea, într-o lume dominată încă politic, economic și social de bărbați, performanța unei românce care a primit titlul de doctor în drept a fost considerată ca fiind o realizare cu adevărat remarcabilă. Știrea a fost consemnată în majoritatea ziarelor europene importante ale epocii. Numele Sarmizei Bilcescu era pe buzele tuturor, această realizare a unei românce fiind considerată ca fiind unul dintre momentele de referință ale fenomenului de emancipare socială a femeii în societatea europeană, fenomen care urma să se consolideze în perioada interbelică.

Sarmiza Bilcescu în "Le Monde illustré" din 21 iunie 1890 (stânga)
și în "Le Figaro" din 28 aprilie 1892 (dreapta)
Importanța acestei realizări a Sarmizei Bilcescu era consemnată astfel într-un articol publicat în "Foaia populară" (numărul din 31 mai 1898): "Singura femee doctor în drept în Țara Românească. Cine n’o cunoaște? Fiica d-lui Bilcescu, marele proprietar din capitală, și-a terminat studiile universitare la Paris, unde a luat doctoratul magna cum laude. Reîntoarsă în țară, a fost obiectul admirațiunei și curiozităței generale. Spirit neobosit, a căutat să’și desfășoare activitatea, dar a fost împiedicată: nu i s’a acordat dreptul de a pleda. Dacă energia i-a fost astfel împiedicată într’o direcție, în schimb comorile sufletești s’au desfășurat în toata splendoarea lor: a face bine, nimeni nu e în stare a te opri. Cine nu a văzut-o în comitetul de patronare a atâtor baluri cu scopuri de binefacere? Cine nu a zărit-o ore întregi la societatea “Furnica”, unde, ca o adevărată furnică, aduna din toate părțile spre a ajuta atâtea fete sărace, care și azi o bine-cuvântează? Și în această neîncetată activitate: a împărți în dreapta și stânga mila, a trecut câți-va ani după reîntoarcerea sa în țară. Și, într-o zi, bucureștenii aflară cu entusiasm că d-șoara Sarmisa Bilcescu va deveni Doamna Alimănișteanu, soția celui mai distins inginer de mine, destinat a ocupa înalte demnități în țară. Azi. d-na Alimănișteanu nu va mai bate, desigur, la porțile Înaltei Curți de Casație solicitând dreptul de a pleda: azi bate la porțile vieței, invocând dreptul pe care natura nu’l refuza nici unei ființe, femee sau bărbat, dreptul cel sfânt, cel înalt: acel al membrului folositor societăței." 

Note despre Sarmiza Bilcescu în presa din România
("Foaia Literară" din 15 27 iunie 1897 - dreapta sus
și "Epoca" din 15 oct 1897 - dreapta jos)
Sarmiza Bilcescu s-a născut în 27 aprilie 1867, la București. La 17 ani a plecat la Paris, unde s-a înscris la Facultatea de litere. S-a reîntors însă în țară foarte curând, datorită izbucnirii unei epidemii de holeră în capitala Franței. În cele câteva săptămâni petrecute acasă s-a hotărât să urmeze dreptul și, ca urmare, s-a înscris la cursurile de drept ale Universității Sorbona. Prezența unei domnișoare la cursurile de drept a fost considerată de către profesorii distinsei universități pariziene ca fiind o mare provocare. Cu toate acestea Sarmiza Bilcescu și-a a luat primele examene și ulterior chiar i s-a permis să participe la cursuri, dar numai însoțită de mama ei, Maria Bilcescu. În anul 1887 Sarmiza Bilcescu și-a luat licența în Științe juridice, iar în 1890 a devenit prima femeie din Europa care a obținut un titlu de doctor în drept (cu teza: “Condiția juridică a mamei”).

Note despre doctorul în drept Sarmiza Bilcescu din
"Le Matin" (13 iunie 1890) și "Le XIX-e siècle" (14 iunie 1890)
Deși respinsă inițial, Sarmiza Bilcescu a fost primită în Baroul București, prezidat în acea perioadă de celebrul om politic Take Ionescu. Cu toate acestea, ea a înțeles că în România acelor vremi, o femeie avocat nu va avea clienți. Ca urmare, ea nu a profesat niciodată. 

Sarmiza Bilcescu - portret din "Foaia populara" (31 mai 1898)
După căsătoria cu inginerul Constantin Alimănișteanu, tânăra avocată s-a retras din barou. Sarmiza bilcescu a continuat însă să fie o prezență activă în cercurile feministe ale vremi – militând în special pentru dreptul la educație al femeilor. S-a numărat printre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române. De asemenea a fost președinte executiv al Asociației Femeilor Universitare (a cărei președintă de onoare era Regina Maria) – asociație care a luat ființă în anul 1925 și care a militat activ pentru drepturile femeilor din România.

Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu
Sarmiza Bilcescu a murit în anul 1935 și a fost înmormântată la Bilcești, îmbrăcată în costum popular. Regina Maria scria în telegrama de condoleanțe trimisă fiului Sarmizei Bilcescu: "Te rog a primi cele mai sincere condoleanțe la moartea vrednicei tale mame, care a fost una din cele mai distinse și mai destoinice dintre femeile române." (cf.  vol. "Viața exemplară a unei românce: Sarmiza Bilcescu Alimănișteanu" – Mihail Stoica – 1946).

7 comentarii :

  1. Multumesti pentru articolul copiat si postat in alta parte?

    RăspundețiȘtergere
  2. apropo de comentariul de mai sus...am o curiozitate : daca, de exemplu, as copia articolul si l-as posta pe Facebook sa spunem, mentionand sursa, dand link de la sursa, consideri ca ar fi corect? punctul tau de vedere ma intereseaza

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atat timp cat pui si un link e in regula. Poate e mai insa sa distribui articolele direct de pe pagina blogului de pe Facebook !? In partea dreapta a paginii gasesti gadgetul Facebook. Dai click, te loghezi si gasesti pagina... Sau:

      https://www.facebook.com/deierisideazi/

      Poate si un like? :)

      Ștergere
  3. foarte frumos articol!...ca mai tot ceea ce publici dealtfel..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Te mai astept pe aici... :)

      Ștergere
    2. cu mare drag!...problema este ca, in general, imi place sa copii articolul si sa pun link la sfarsit pentru ca FB-ul are o hiba...ceea ce distribui apare mic, nu atrage atentia vizual; ori astazi vizualul primeaza! sa ai o zi dupa placul inimii!

      Ștergere