Joia în care fierbe piatra

Calendarul popular” a avut întotdeauna o importanță deosebită în lumea satului românesc. Zilele săptămânii, zilele de sărbătoare sau cele în care au loc evenimente speciale pentru comunitate au fost personificate și înzestrate cu puteri speciale. În credința populară una dintre zilele cele mai nefaste ale săptămânii este cea de joi. Joimărița - personificarea zilei de joi - este o babă înaltă, slută și foarte rea. Ea își poartă părul despletit - “ca și o salcie găunoasă” - și rânjește arătându-și dinții îngălbeniți și stricați. E spaima fetelor leneșe, pe care le pedepsește frigându-le mâinile în jar sau zdrobindu-le degetele cu vătraiul. Toate zilele de joi din decursul unui an sunt nefaste. Dintre ele însă, “cele mai păzite” sunt “cele nouă Joi” din perioada cuprinsă între Paști și Rusalii. Ele sunt numite "Joile grele" sau "Joile păzite".

Joimărița -  cu părul despletit ca o salcie  găunoasă


“Oamenii din popor vorbesc despre ele ca fiind foarte înspăimântătoare și răzbunătoare. În aceste zile nu se lucrează nimic, nu se culeg nici buruieni pentru leac, nu se fac descântece. Dacă cineva calcă joile și dacă iese la lucru la câmp, acea muncă va fi bătută de grindină, de piatră sau va trimite foc, tunete, fulgere, înecuri.” (cf. studiului “Ţăranul român între forțele naturii și puterile divine” – Georgiana Livia Cârlan-Antoci).



Există multe credințe populare legate de „Joile păzite”. O să vă spun câteva dintre ele, culese din lucrarea “Sărbătorile de vară la români” publicată în anul 1910 de către marele etnolog și folclorist român Tudor Pamfile: “Dacă cineva calcă Joile și iese cu plugul la arat, dacă merge la prășit sau dacă muncește orice pe câmp, peste vara, acea muncă va fi bătută de piatră, adică va fi stricată de grindină. Pe lângă grindină, Cele nouă Joi se mai răzbună împotriva celor ce muncesc și prin trimitere de foc în holde, case și orice alt avut al lor. Oamenii se tem de orice foc, dar mai ales de cel ce se naște prin trăsnet; de aceea mai spun că Cele nouă Joi sunt rele și de trăsnet, tunet sau tun, fulger, ploi pânzișe și înecuri. Prin unele sate din Moldova teama de aceste zile de joi este atât de mare “încât nici pe preoți nu-i cheamă în case spre a le face diferite servicii religioase”. Prin unele locuri din Oltenia “se crede că cei ce vor spăla cămăși în aceste zile, li se va opări grâul. De asemeni nu se toarce, nu se țese și nu se pune vârtelnița, că bate piatra.”

Joimărița - spaima fetelor leneșe

Cele din urmă două zile de joi ale acestei perioade sunt și mai înspăimântătoare: “Joia a opta se numește în Bucovina Bulcile sau Bulcii. În această zi, la Suceava se scot în procesiune moaștele Sf. Ioan cel nou și se face aghiasma. Bulcii nu se țin acolo numai de teama pietri și a ‹‹ tunului ›› ci și de teama Ielelor. Prin Moldova de jos, Joia a opta se numește mai des Buciumul Rusaliilor și se crede că se numește așa din pricină că vine după Rusalii, când acesta își buciumă sau își trâmbițează sfârșitul isprăvilor lor. Pe alocurea se zice chiar Sbuciumul Rusaliilor , avându-se credința că în această zi, pe lângă că se opresc oamenii de la muncă și sunt pedepsiți cu piatră și foc, această zi schilodește și pocește pe cel care ar îndrăsni să lucreze. A noua Joi – numită Joia mânioasă în Moldova și Joia verde în Oltenia - e cea mai năprasnică. Prin multe părți oamenii nu numai că nu lucrează nimic, nici pe lângă casă, nici pe câmp, dar se adună chiar la biserică și ascultă serviciul dumnezeesc, deoarece această Joi este rea de grindină, bătând și stricând semănăturile, mai ales cânepa”.

În încheiere vă voi spune și legenda acestei din urmă zile de Joi, așa cum se spunea cândva prin Bucovina: „Se zice că a fost odată un împărat, anume Joian, care simțind că i se apropie sfârșitul vieții, și-a pus supușii ca să serbeze ziua morții lui, spre binele lor. De ziua morții mele, le-a zis împăratul, de veți fi datori pe la alții, să nu vă duceți la muncă, deoarece în acea zi se va fierbe piatra mai tare, nourii se vor frământa mai mânioși și munca voastră va fi în primejdie. Nimic nu se va alege din sporul celor ce vor munci în ziua morții mele. Astfel, de la acel împărat, a rămas paza Joii a noua, paza Bulciului cel mare sau Ziua când fierbe piatra.


17 comentarii :

  1. intotdeauna traditiile trebuiesc respectate, pentru linistea noastra sufleteasca....
    multumesc pentru postare si reamintire....

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai greu sa respectam unele dintre traditii azi, dar macar sa nu le uitam...

    RăspundețiȘtergere
  3. Sincer, mi se par deosebit de amuzante superstițiile acestea. Oare cum au apărut ele în credința populară? Este știut că țăranul român era harnic și muncea zi lumină, oare aceste mici născociri îi ofereau prilejuri de odihnă?

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamne ferește! Și noi ce facem? Ne punem în pat, ori stăm cu mâinile încrucișate?... Și cine ne face treaba? Vai de capul meu!! Da' măcar să calc rufe e voie? Că altfel or să cadă din dulap...
    Glumesc!!! Superb articol, mulțumesc pentru această trecere printre tradiții!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e. E vorba doar despre zilele de joi. Sămbăta și duminica te odihnești, lunea și miercurea sunt cu roșu în calendar, marțea faci și tu o pauză. în rest nici o restricție... :)

      Ștergere
    2. Dar tot vocea poporului e mai aproape de adevăr:

      — Măi femeie, eşti bolnavă,
      De te văd aşa trândavă ?
      Căci de treburi nu te apuci
      Prin vecinii mereu te duci?

      — Bărbate, fără păcat,
      Eu să-ţi spun adevărat:
      Lunea, Marţea n'am lucrat
      Cam de când m'am măritat;
      Miercurea n'am îndrăznit,
      Că e rău pentru trăznit;
      Iar Joia n'am apucat,
      Că mi-a dat popa păcat;
      Vinerea la târg plecai ;
      Sâmbăta spălai, călcai ;
      Duminica mă gătii,
      Şi din horă nu lipsii.

      Ștergere
    3. Lunea nu se merge-n șezători, marți de-oi vreau, miercuri de-oi putea. Joia e de târg, vinerea de post, sâmbăta e de lăută, duminică de băută.. Iată mândro, săptămâna - ntreagă! Ce-mi ții calea? Nu mi-esti dragă!
      Știu asta de la tata....

      Ștergere
    4. Lunea nu se merge-n șezători, marți de-oi vreau, miercuri de-oi putea. Joia e de târg, vinerea de post, sâmbăta e de lăută, duminică de băută.. Iată mândro, săptămâna - ntreagă! Ce-mi ții calea? Nu mi-esti dragă!
      Știu asta de la tata....

      Ștergere
    5. Dar totusi maine poti sa muncesti. Iti dau voie... :)

      Ștergere
  5. Uff... Nici nu spăl, nici nu gătesc, doar astă Joi citesc. Până vineri mai cresc (piatra filosofală s-a mistuit).
    Hai, că poate mă răzgândesc. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Seară de joi, seară deasă de suflet,
      în care destinele noastre creşteau
      ca iarba de primăvară...
      (Nichita Stănescu)

      Ștergere
  6. multumesc chiar ma gandeam auzindu-mi vecinele de unde atatea superstitii.interesant
    ei si daca nu putem lucra citim!

    RăspundețiȘtergere
  7. Si cand te gandesti ca astea sunt ideologii pagane! Imi place atat de mult ca nu mai are glas crestinismul. Dar acum 300 de ani cu asa idei, erai ars pe rug! Oamenii stiau, dar taceau, Biserica bagand una doua totul in curu satanei, mai ales daca nu cotizai sau nu respectai pe popa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu trebuie - cred eu - sa judecam vremurile trecute raportandu-ne la morala din zilele noastre. Si nu cred ca trebuie sa judecam societatea, oamenii sau... biserica in termeni de alb si negru. Tonurile de gri - fapte bune si fapte rele - sunt mai apropiate de realitate.

      Ștergere
  8. Mulțumesc frumos pentru articol! Tot ce-i românesc, nu piere, rămâne tradiție și frumos pentru suflet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot ce-i românesc, nu piere, rămâne tradiție și frumos pentru suflet. Condiția este însă să nu ne uităm datinile.

      Ștergere