Nudismul și naturismul în anii '30: «Extravaganță indecentă» sau filosofie de viață?

Modificarea moralei societății românești de la începutul secolului al XX-lea a fost una spectaculoasă. Dacă la începutul secolului simplul fapt ca o doamnă să se îmbrace cu pantaloni sau să fumeze în public erau considerate niște extravaganțe indecente, în anii '30, societatea românească – în special prin generațiile tinere – adoptase deja tipare noi de comportament, mult mai liberale și lipsite de prejudecăți.

Naturism în anii '30 (imagine generată)

În acei ani, dezbaterile privind „problema sexualității” erau din ce în ce mai prezente în spațiul public. Ca urmare, articolele care aveau ca temă nudismul sau naturismul erau considerate total inofensive.

---

---

Aspecte pariziene: O călătorie în lumea naturismului

O perspectivă surprinzătoare asupra mișcării naturiste a venit de la Sarina Cassvan, care a publicat în revista „Ilustrațiunea Română” (numărul din 19 octombrie 1932) articolul „Nudism și naturism – Aspecte pariziene – Sărbătoarea soarelui”.

În acest text, autoarea descrie o experiență inedită din Franța. Sarina Cassvan a fost invitată la „Sărbătoarea Soarelui” din Vilaine, un eveniment organizat de doctorul Durvile. Descrierea ei oferă o imagine a naturismului ca o mișcare artistică și spirituală:

 

 

“S'a discutat atât de mult în jurul nudismului, încât nimic nu mai e nou și totul e perimat. S'au format grupuri pro și contra nudismului și ca și orice manifestare la început, nudismul a scandalizat pe unii și pe alții. Foarte puțini însă, au văzut lucrurile de aproape. Chestiunea merită să fie aprofundată.

În Germania a fost luată în serios și am văzut realizări admirabile în această direcție. Buni organizatori, germanii n'au rămas mai prejos nici în convocarea unor întruniri nudiste, într'un cadru cât se poate de adecvat.  

 

 

În Franța am văzut ceva foarte primitiv la Marsilia, o mica înjghebare în împrejurimile Nissei și acum în urmă am fost invitată la “Sărbătoarea Soarelui", la Vilaine. Doctorul Durvile a reușit să facă ceva foarte frumos în această localitate binecuvântată de Dumnezeu. Sărbătoarea e un mic omagiu adus Soarelui, care ne gratifică din belșug în ziua aceasta. Se dansează sub cerul liber. Se fac tablouri vivante, se formează grupuri plastice, se ridică un imn Soarelui, darnic și cald, care bronzează trupurile și întărește organismul; care înveselește și luminează fețele cele mai întunecate."

 

Diferența dintre nudism și naturism: Trup vs. Spirit

 

Sarina Cassvan face o distincție interesantă între cele două concepte, percepute în anii '30. Ea subliniază că mișcarea naturistă era mult mai mult decât simpla expunere a corpului:

 

"Diferența între nudism și naturism e mică; totuși există o diferență! Nudiștii își cultivă mai mult trupul, pe când naturiștii acordă o mare importanță spiritului. Nici unii, nici alții, nu urmăresc un scop erotic. S'ar putea spune chiar că lipsa de pudoare, în viața aceasta colectivă, unde falsa ipocrizie a făcut loc francheței, taie orice apetit sexual. Toți formează o familie vastă, în care fratele, sora, părinții și copiii se arată așa cum sunt, nedeformați de civilizație, “fără mănuși" cum s'ar spune în limba lui Molière.

Întra’devăr, ce poate fi mai frumos ca nudul clasic al femeii, al bărbatului, al copilului? Numai îmbrăcămintea, invenție drăceasca a croitorilor, pervertește gândul cel mai curat, deschide orizonturi și ațâță poftele. Nudiștii se prăjesc în soare, fac exerciții fizice sănătoase, mănâncă cu poftă și dorm fără vise."  

Sarina Cassvan descrie în continuarea articolului un grup de naturiști conduși de un anumit Paul, un fel de „apostol care predică distrugerea convenționalismului”. Această comunitate, care a trăit inițial pe o insulă lângă Nisa, apoi într-un castel părăsit la Meudon, prefigura o serie de precepte pe care le considerăm proprii mișcării hippie de mai târziu:

• Conexiunea cu natura: Paul „poartă plete, umblă desculț, în sandale, cu o togă țesută de el”.

• Viața în afara normelor: O femeie „trăiește alături de el, fără nici o obligație legală și fără nici un titlu”, crescând doi copii „aproape goi, în mijlocul naturii”.

• Dietă vegetariană: „Hrana în castel, e formată din legume crude, sau fierte, din fructe sau orez. Am mâncat adesea din prăjiturile sau bucatele lor și nu m'am simțit deloc rău.”

"La naturiști e altceva. Frecventez un cerc de naturiști care au trăit până acum câteva luni într'o mică insulă, în apropiere de Nissa. Șeful grupului, Paul, poartă plete, umblă desculț, în sandale, cu o toga țesută de el. E un fel de apostol care predică distrugerea convenționalismului. Ar vrea să reorganizeze societatea, să desființeze cuvântul. Trăim într'o epocă în care se vorbește prea mult.

Acum a pus stăpânire pe un castel părăsit la Meudon și a adunat în jurul lui un număr destul de impozant de adepți. Sunt studenți, funcționari, muncitori, oameni cu profesii libere, care vin să locuiască în castel, sau se mulțumesc să petreacă numai Duminica în parcul minunat al castelului, să mănânce la masa comună, fără față de masă și fără forme: fructe și legume, preparate de Paul și de femeia care trăiește alături de el, fără nici o obligație legală și fără nici un titlu. Femeia aceasta i-a dat și doi copii: un băiat și o fată! Ambii cresc, aproape goi, în mijlocul naturii și se desvoltă, intelectualicește și trupește, normal, fără nici o influență străină. Citesc, fără să fi învățat la școală, cântă, pictează, dansează și lucrează, ajutând pe părinții lor la țesutul pânzelor, la facerea bucatelor și la tăiatul lemnelor.

Dacă vrei să te recreezi, cu drept cuvânt, de zgomotul vieți pariziene, găsești la Meudon odihna trupului și a sufletului. În domeniul lui Paul nu trebuie să se găsească urmă de “stârv" cum numește el orice vietate ucisă, pentru a umple stomacul. Hrana în castel, e formată din legume crude, sau fierte, din fructe sau orez. Am mâncat adesea din prăjiturile sau bucatele lor și nu m'am simțit deloc rău. Totul e chestie de obișnuință."

 

Nudismul în România: Între modă și terapie

 

Deși Sarina Cassvan critica gusturile românilor, considerându-le „pervertite”, presa vremii arată că și la noi exista o deschidere față de subiect, chiar dacă era una timidă și justificată prin beneficii pentru sănătate.

"În România, în special, avem gusturi pervertite. Ne plac mâncărurile cele mai vătămătoare stomacului, piperate, acre, iuți și băuturile tari. O cură severă la castelul din Meudon ne-ar dezintoxica, pregătindu-ne pentru o bătrânețe fără gută, fără dispepsii și fără arterio-scleroză.”

 

Moda picioarelor goale

 

Un articol din „Ilustrațiunea Română” (24 iunie 1931) menționa:

• „A început sfioasă. Doar «câteva excentrice» care nu s-au sfiit să parcurgă Calea Victoriei în numele higienei și al unui început de nudism”. Textul se întreba, cu un ton amuzant-sceptic: „Un progres sau un simptom bolnăvicios?”

Plajele pentru nudiști

 

În anii '30, nudismul era promovat pe plajele românești, însă cu o justificare terapeutică. „Gazeta Ilustrată” (mai 1934) scria despre plajele de la Techirghiol:

 

“Techirghiolul se compune din patru plaje, care de care mai frumoase dintre care amintim Plajele Oficiului Național de Educație Fizică separate pentru bărbați și femei, unde respectând toate regulele decenței, se poate practica „nudismul" care a dat rezultate terapeutice atât de cunoscute.”

 

Un alt articol, publicat în „Realitatea Ilustrată” (11 septembrie 1935), ridica semne de întrebare cu privire la motivele reale ale nudiștilor de pe plajă:

 

„“Razele ultra-violete sunt ultima justificare a renunțării la orice sentimente de pudoare, renunțare care a urmat de la răsboi încoace o singură direcție. Direcția care duce spre cele două extremități ale plajei, spre cele două porțiuni „rezervate  nudiștilor”. Adică tot la dreapta, femei și la stânga, bărbați. Atât că, dacă pentru cabine ai nevoie de un bilet și există un controlor care să trieze sexurile, nici un interdict nu ocrotește izolarea „Solarium"-urilor, cum au fost pompos intitulate porțiunile de nisip pe care oamenii stau cu tricourile de baie alături. Oare să depindă, într'adevăr, fericirea și sănătatea de pigmentarea și a acestei ultime fâșii de piele? Sau e numai un pretext? Dar pentru ce pretext? Pentru că, slavă Domnului, de multe ori tricourile nu ascund destul din ce-ar trebui să ascundă...”” 

  

Pe aceiași temă redactorul Serafim Cadan menționa într-un articol publicat de revista “Universul Literar” în anul 1938:

 

“Dar prietenul meu, surâzând ștrengărește, vrea să-mi arate altceva. Într'adevăr, la vreo 3 - 400 m. pe malul Limanului, nămolul probabil că are calități miraculoase pentru sănătate. Aici bolnavii și bolnavele uită să uzeze de îmbrăcăminte, și așa, în costumele lui Adam și Eva, se simt minunat, îmi închipui că nămolul ar putea să le strice costumele de baie, și de aceea, spiritul practic al economiei șterge orice jenă.”

 

Articolele din presa interbelică românească arată că, deși era un subiect sensibil, nudismul și naturismul erau discutate deschis. Ele nu mai erau considerate doar extravaganțe indecente, ci erau asociate cu concepte precum sănătatea, igiena, o nouă filosofie de viață și o eliberare de convenționalism. Aceste fragmente ne oferă o imagine fascinantă a unei epoci de tranziție, în care vechile prejudecăți se confruntau cu idei noi, venite din Occident.

Surse:

• articolul “Nudism și naturalism – Aspecte pariziene – Sărbătoarea soarelui” – semnat Sarina Cassvan – publicat în săptămânalul “Ilustrațiunea Română” - numărul din 19 octombrie 1932
• articolul “Trei zile la mare” - semnat Gh. Tari - publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 11 septembrie 1935
• articolul “La mare, la Techirghiol” - publicat în “Gazeta Ilustrată” - numărul din mai 1934
• articolul “Vâlcovul - Veneţia României” - semnat Serafim Cadan - publicat în revista “Universul Literar” - numărul din 17 septembrie 1938 
  

---