Deserturi din carnețelul cu rețete al străbunicii

Rețete de altădată

 

REȚETE:

• BEIGNETS DE MERE ȘI DE FRUCTE
• ÎNVÂRTITĂ DE CIOCOLATĂ
• ȘATO DE OREZ
• BUDINCĂ DE PÂINE
• BUDINCĂ DE GRIȘ LA MINUT
• CAIMAC
• PASCĂ CU ŞOCOLATĂ
• OUĂ CU MERE
• SALICANE

Din articolele cu sfaturi cosmetice, povețe medicale, sfaturi pentru gospodărie sau de bună purtare în societate publicate în revistele dedicate doamnelor și domnișoarelor pe la începutul secolului al XX-lea, nu puteau să nu lipsească rubricile cu rețetele culinare. Am selectat din aceste rubrici câteva rețete interesante, din păcate neasezonate și cu fotografii ale creațiilor culinare. Voi încerca să suplinesc aceste fotografii – încercând totuși să redau ceva din parfumul epocii – cu rochii la modă prezentate în periodicele vremii (revista "Moda Șic Ilustrată" – numere din anul 1914). 

 

 

Dacă veți avea nelămuriri referitoare la punerea în operă a rețetelor, nu pot decât să vă rog să vă adresați pentru completări autorilor acestora, respectiv cititoarele revistei "Moda Nouă Ilustrată" din anul 1907, ele fiind cele care au trimis redacției toate rețetele: d-rele "Fulga", "Dorpribeag", "Ulpia Floarea Muscelului", "Fetița dulce" și "Bruneta de pe malul Râmnicului". Lămuririle le veți găsi, sper, la rubrica "Poșta redacției". Ca să vă ajut puțin în eventualele voastre tentative voastre culinare am să fac câteva precizări în privința unităților de măsură folosite pe etunci:

- Dram: 3.38 g.

- Oca: 1.272 kg.

- Litră: 318 g.

Citește mai mult... »

Un articol de sezon cu parfum de bulion

Toamna de altădată

 

Paragrafe:

 

• Nașul Emil și bulionul
• Monarhia și bulionul
• Bulionul în Parlament
• Bulionul și evaziunea fiscală
• Cazanul cu bulion
• Progresul, metalurgia și bulionul!
• Prepararea bulionului
• Tomate à l'Italienne
• Rasol de găină cu sos de bulion
• Toamnă interbelică
  

 

În alte timpuri, nu foarte de mult și nu peste tot trecute, lăsarea toamnei peste satele, târgușoarele și peste mahalalele marilor orașe, era vestită și de un parfum dulce și suav care se ridica de prin mai toate curțile gospodăriilor: mirosul de bulion. Pentru că nici lelea Ioana, nici coana Marghioala nu concepeau să le prindă iarna cu rezervele de conserve și de murături necompletate. Și între aceste minunății de conserve făcute acasă, bulionul ocupa poate locul cel mai important. 

E drept că unele cucoane mai simandicoase începuseră deja să folosească conservele cu bulion cumpărate de la prăvălie (dovadă vechile reclame cu care asezonez articolul), dar gustul lor nu se putea compara cu cel al bulionului făcut acasă, nu-i așa? Nenea Gheorghe al Ioanei și Nea Tache, bărbatul lui Tanti Marghioala aveau și ei un rol important în această poveste: făceau focul sub ceaunul de aramă pus pe pirostrii și țineau de urât harnicelor lor soții în timpul acestei importante activități. Până fierbea bunătatea de bulion citeau gazetele, pentru că nu-i așa, trebuia să se ocupe cineva și de treburile țării: 

 

Citește mai mult... »

Rețete de altădată - un meniu à la străbunica

Voi adăuga câteva rețete la mica mea carte de bucate care se adună pe blog, rețete culese din carnețelul străbunicii (mai precis din reviste și gazete publicate pe la începutul secolului trecut). Rețetele culese până acum le găsiți cu un click pe unul dintre titlurile următoare: Rețetele străbunicii, Rețete (care distrug orice diete), Aromele Crăciunului de altădată, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de prin 1907, Rețete și rochii cochete. Pentru că trebuie să trecem într-o “ligă superioară”, voi alcătui azi pentru voi un meniu de primăvară din anul 1913. Sună cam așa:

 

 

Ce ziceți? Vă încumetați? Să știți că numele bucatelor sună mult mai pretențios decât sunt de fapt. Același meniu, în dulcea noastră limbă, sună cam așa:

 

Am un singur regret: publicațiile din vremea străbunicii publicau rețete dar nu și fotografii ale preparatelor. Sunt nevoit așadar să înserez în articol fotografii din “zilele noastre”. Reclamele din articol sunt însă din anul 1913. Dar să nu pierdem vremea:

Citește mai mult... »

Rețetele străbunicii

În articolul anterior pe teme culinare m-am rezumat la rețete de deserturi. Astăzi vă voi împărtăși și câteva rețete de mâncăruri, "culese" de prin revistele dedicate doamnelor publicate prin anii 1908 și 1909. Dacă articolul precedent era „asezonat” cu modele de rochii prezentate în revistele de modă ale vremii, voi “pigmenta” articolul de azi cu fotografii de epocă în care "personaje principale" sunt pălăriile (din păcate – azi un accesoriu aproape dispărut din arsenalul feminin cotidian). Pentru început, rețetele - apetisante, dar  nu foarte dietetice - împărtășite cititorilor revistei „Moda Nouă Ilustrată” de la începutul secolului al XX-lea de „BUCĂTARUL” (pentru savoare, am păstrat formulările originale):

Citește mai mult... »

STRĂBUNICA - SFATURI PRACTICE

"Am luat legătura" de curând cu străbunica noastră care se ascundea sub drăguțul pseudonim “Blondina” în paginile revistei “Moda Nouă Ilustrată”. Am făcut aceasta prin intermediul rubricii „Sfaturi utile” pe care  o semna prin anul 1907 în paginile publicației dedicate frumoaselor și harnicelor doamne și domnișoare. O să vă spun ]n cele ce urmează câteva dintre sfaturile primite. Sunt convins că după ce veți citi aceste sfaturi veți da fuga la drogherie să vă procurați toate cele necesare: terebentină, amoniac, apă oxigenată, indigo, gaz  sau… săpun de fiere de bou.  

 

Toaletă de moar subțire încrustată cu dantelă (stânga); 
Costum taieur din postav negru (mijloc); 
Costum taieur din postav gri (dreapta)

 

Lăsând la o parte gluma: unele dintre sfaturile “străbunicii” sunt simple, utile și rapide. Chiar dacă uneori par ușor amuzante. Pentru cârcotași am presărat prin articol câteva toalete romantice la modă. Tot în 1907, bineînțeles…

Citește mai mult... »

Cum iubesc femeile...

Se publică tomuri de sute de pagini care încearcă dă deslușească moravurile și mentalitățile care caracterizează o societate. Nefiind un profesionist în ale sociologiei, mă amuz descoperind mentalități proprii ale societății românești din “La belle époque”, frunzărind presa acelor ani. Rubricile de “poșta redacției” (citește și: Frumusețe la Poșta redacției), paginile cu „sfaturi pentru doamne și domnișoare” (citește și: Sfaturi copilei mele) sau “anchetele” realizate prin gazete (citește și: E bun divorțul, ba e rău…) redau într-un mod “autentic” mentalitățile existente în societatea acelor ani, având avantajul că păstrează mult din parfumul epocii. 

Una dintre marile probleme ale străbunicilor noastre (citește și: Străbunica și bunele maniere) era, negreșit, alegerea viitoarei nurori. O problemă importantă și delicată pentru că “negreșit fiul, cel care va face fala și gloria familiei, va trebui să ia o fată cu avere, din părinți buni și cât de sus puși, ca printr’ânșii să-și creeze și el relații bune și o pozițiune invidiată. Afară de asta prea puțin le pasă lor de rest; aș vrea să mi se arate zece mame din societate care să se fi învoit la căsătoria fiului lor cu o țărancă sau cu o orfană săracă, numai fiindcă el o iubea la nebunie și n'ar fi fost fericit departe de dânsa. Nici chiar mama aceea care n'are decât un băiat, pe care îl vede ca pe ochii din cap, nu-i capabilă de astfel de sacrificii”. Pentru a-și putea îndruma fii să facă cea mai potrivită alegere, străbunica avea nevoie de ajutor. Acest ajutor putea fi găsit, bineînțeles, în rubricile de specialitate destinate femeilor care erau publicate prin gazete. Vă propun azi un astfel de articol, semnat de “Laura Vampa”, publicat la rubrica “Salon” din revista “Familia”, în numărul din  20 iulie/1 august 1897:

Citește mai mult... »

Trucurile igenioase ale bunicilor noastre

Am selectat pentru voi din revista „Ilustraţiunea Română” câteva trucuri ingenioase folosite în gospodărie de bunicile noastre. Sper să vă amuze și - poate - să vă fie utile:

Cum poți să uzi plantele când ești plecat de acasă

"Dacă sunteți siliți să plecați de acasă pentru câteva zile și nu are cine să alimenteze planta pe care o creșteți, treceți un tifon cu un cap în pământul plantei și cu celălalt într'un pahar cu apă. Planta se va alimenta singură." (“Ilustraţiunea Română” – 16 martie 1938)

Citește mai mult... »

Străbunica şi bunele maniere

"Nu ne îndoim că cititoarele aceste rubrici sunt femei care știu să se comporte în viață și în societate. Sunt însă unele ocazii în care – oricât de inițiate ați fi – simțiți un fel de stângăcie și nu știți exact ce aveți de făcut. De aceea vă vom da în acest articol câteva sfaturi, care sperăm că vă vor veni în ajutor.” 

 

 

Așa își începea articolul redactorul rubricii „Realitatea femeii”, publicat în revista „Realitatea Ilustrată”. Am citit și eu, curios, sfaturile date în anul 1939 tinerelor cititoare de ieri – bunicele sau străbunicile noastre de azi. Sigur că unele dintre recomandări par ușor desuete. Dar - dacă vom adapta puțin lumii noastre de azi aceste sfaturi și - dacă le vom scutura ușor de stratul subțire de praf așternut în cei 80 de ani care au trecut de atunci - vom vedea că aceste sfaturi respectă regulile generale ale bunului simț. Bun simț care ar trebui să guverneze relațiile sociale chiar și în “zilele noastre”:

 

Citește mai mult... »

Aromele Crăciunului de altădată

Mini-cartea de bucate alcătuită pe blog din rețete culese de prin revistele publicate pe la începutul secolului al XX-lea, nu ar fi fost completă dacă aș fi adăugat și un capitol special dedicat rețetelor de prăjituri de Crăciun. 

 

Rețetele culese până acum sunt doar la un click distanță de voi: Rețete (care distrug orice diete), Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de la 1907, Rețete și rochii cochete. Ca să vă ajut în eventualele încercări culinare am să vă dau și câteva lămuriri în privința unităților de măsură folosite de străbunicile noastre:

-      Dram: 3.38 g.

-      Oca: 1.272 kg.

-      Litră: 318 g.

Cu aceste precizări, prepararea delicioaselor prăjituri de Crăciun din vremea străbunicii ar trebui să fie relativ ușoară, nu-i așa? (note: pentru "savoarea lecturii" am păstrat formulările și ortografia originală; fotografiile nu ilustrează prăjiturile ale căror rețete sunt incluse în articol)

Citește mai mult... »

Secretele Laurei (sfaturi pentru îngrijirea frumuseţii)

Mărturisesc că m-au amuzat răspunsurile date de Laura – redactor al revistei “Realitatea Ilustrată” în anul 1931 – cititoarelor sale cu pseudonime drăguțe. Rubrica se chema: Sfaturi pentru îngrijirea frumuseții. Am selectat pentru voi câteva dintre acestea – sfaturi serioase dar spuse cu mult umor. În completare am “decupat” din aceiași revistă o “schiță” care definește idealul feminin al acelor ani:

Citește mai mult... »

Străbunica și “grape-fruit”-ul

Deși este considerat azi un fruct la fel de banal ca și portocala sau lămâia, grepfrutul nu este prezent “de când e lumea” în galantarele magazinelor românești. Grepfrutul (în engleză grapefruit, în franceză pamplemousse) -  fruct care își are  originea în insula Barbados - a început să fie cunoscut în Europa și în America pe la începutul secolului al XIX-lea. Acest hibrid obținut prin încrucișarea dintre pomelo și diferite soiuri de portocali a început însă să fie cultivat pe scară largă abia pe la începutul secolului trecut.

Citește mai mult... »

Rețetele străbunicii: bucătăria de vară

Dacă pentru a scrie articolul precedent - articol care o avea în prim-plan tot pe străbunica - "am consultat" agenda ei cu sfaturi gospodărești (citește aici articolul “Eco-străbunica – sfaturi practice”), de această dată asta am aruncat o privire în carnețelul ei cu rețete. 

 

Ce am descoperit? Că arta culinară a evoluat și ea odată cu timpurile: în comparație cu apetisantele dar și cu „hiper-caloricele” rețete culese de prin revistele dedicate femeilor publicate pe la începutul secolului trecut (rețete pe care le găsiți aici: Rețetele străbunicii,  Rețete (care distrug orice diete),  Aromele Crăciunului de altădată,  Rețete vegetariene a la Furnica,  Rețete și deserturi ușoare de la 1907,  Rețete și rochii cochete), rețetele recomandate în articolul „Bucătăria de vară” - publicat în revista „Realitatea Ilustrată” - numărul din 8 august 1939  - sunt mult mai „ușoare”. Recomandabile cred și pentru o dietă a zilelor noastre. 

 

 

Nu o să vă ascund nici surpriza pe care am avut-o descoperind că printre ingredientele folosite de străbunica se găseau și fulgii de ovăz sau praful de copt „Backin” de la Dr. Oetker:

Rețete de ieri

Citește mai mult... »

Eco - străbunica (sfaturi practice)

În România de azi din ce în ce mai mulți oameni militează pentru adoptarea soluțiilor ecologice de dezvoltare și pentru protejarea naturii. Foarte mulți dintre noi se opun implementării unor proiecte care au un impact negativ major asupra mediului. Din păcate, de cele mai multe ori, această atitudine “pro-mediu” se manifestă doar la nivel declarativ. Atunci când noi înșine trebuie să adoptăm un “comportament prietenos cu mediul”, renunțăm la principiile declarate. Un exemplu la îndemâna oricui: rezistăm cu greu tentației de a folosi cele mai “eficiente” produse pentru curățenie. Fiecare activitate de acest gen – de la spălatul geamurilor sau al faianței la… scoaterea petelor - presupune achiziția unui produs special. Uităm însă de cele mai multe ori că aceste produse conțin un amalgam de substanțe periculoase sau agresive față de mediu. Le folosim uitând că avem la îndemână soluții la fel de eficiente, mai ecologice și… mai ieftine. Oțetul, sarea de bucătărie, bicarbonatul de sodiu sau oul și zeama de lămâie sunt de foarte multe ori soluții pentru “problemele noastre casnice”.

Tocmai pentru că încerc să promovez aceste soluții, am căutat prin “carnețelul străbunicilor” (la rubrica “Sfaturi casnice” a revistei “Moda Nouă Ilustrată”- numere din anul 1907) câteva “sfaturi eco” de la începutul secolului trecut:

Scoaterea petelor de cafea

“Bate o amestecătură de 10 grame glicerină cu un gălbenuș de ou proaspăt și freacă puternic stofa pătată. Clătește în apă rece.”  (“Moda nouă ilustrată” – 5 ianuarie 1907)

Citește mai mult... »

Cosmetică: sfaturile străbunicii

Bulevardele Bucureștiului - locuri de promenadă pentru domnițele și tinerii domni de la începutul secolului al XX-lea – erau locurile de etalare pentru toaletelor la modă. Un amestec de rafinament occidental și de gusturi balcanice cu un farmec aparte. Bucureștiul începea deja să devină "Micul Paris". 

 

 

Revistele dedicate femeilor dădeau tonul modei. "Moda Nouă Ilustrată" a fost una dintre primele reviste românești care se adresau exclusiv femeilor. Găsim în paginile sale tot ce putea să le intereseze pe cucoanele și pe domnițele de ieri: articole despre trendul modei, tipare de rochii pentru doamne, domnișoare și copii, sfaturi de toate felurile (cosmetice, casnice, de bună purtare în societate, morale), rețete de mâncăruri românești sau străine, reclame la produse pentru femei, literatură. Puțin periate de patina vremii, publicațiile de atunci și-ar găsi cu siguranță cititori și în zilele de azi. Câteva dintre sfaturile cosmetice citite în paginile revistei ar putea fi interesante pentru doamnele de azi, așa că le-am adunat într-un articol. Și fiindcă tot vorbeam de reclamele publicate în revista "Moda Nouă Ilustrată" am selectat câteva dintre cele pentru produse care se mai găsesc și azi pe rafturile magazinelor. 

PETELE DE PE OBRAZ

"Anotimpul iernei face de obicei să dispară petele roșcate de pe obraji, pentru că numai aerul călduros şi soarele le aduce pe fețele delicate. Dar dacă aceste pete persistă și iarna, încercați aplicarea, seara la culcare, a unui amestec de glicerină pură și de spirt de vin de bună calitate, în cantități egale."

Reclamă din anul 1903 la pasta de dinți KALODONT 

PENTRU ALBIREA MÂINILOR

"După ce v’ați spălat mâinile, să le frecați cât sunt încă ude cu o bucată de miere mare cât o nucă; zece minute după aceasta clătiți-le cu apă căldicică, ștergețile cu un prosop moale și pudrați-le."

Reclamă de azi la pasta de dinți KALODONT 

REȚETĂ PENTRU A ÎMPIEDICA PĂRUL ALB SĂ ÎNGĂLBENEASCĂ

“Îmi face plăcere să vă indic un mijloc de a împiedica părul alb să îngălbinească, experimentat de una din cele mai frumoase femei din Cairo, care are cel mai minunat păr alb-argintiu ce își poate cineva închipui. Trebuie pur și simplu spălat cu apa în care s’a disolvat scrobeală albastră, o dată pe săptămână.”

Kaloderma în 1903

 

TOALETA MÂINILOR

“Pentru a avea unghii frumoase, o femeie elegantă trebuie mai întâi să evite ca pielea să copleșească baza lor; pentru aceasta, e suficient să introduceți degetul în carnea unei lămâi, sucind-o ușor. Acest procede are avantagiul de a le curăța perfect și de a le întării. Pentru a face unghiile tari și nu aspre, trebuie să le ungem din când în când cu pomada următoare:

                    Sulfat de aluminiu....................2 gr.

                    Colopphan..............................5 gr.

                    Cold cream...........................40 gr.

                    Esenţă de veroline.................10 pic.

Kaloderma azi

 

Pentru a le face strălucitoare și roze, la fiecare două-trei zile fricționaţi-le cu praful acesta:

 

                    Oxid de staniu în praf subțire.....15 gr.

                    Esență de lavandă......................1 gr.

                    Carmin......................................2 gr.

 

Evitați de a tăia unghiile, ci numai radețile zilnic cu pila. Riguros observate aceste procedee vă vor da unghii strălucitoare și roze ca acelea ale ‹‹Aurorei cu degete de roze››.”

     

             Apă de colonie "FARINA" - 1903

 

FRIZARE FĂRĂ FIER 

“Vă puteți freza și avea ondulațiunea naturală, cu ajutorul unei ordinare pipe de 10 bani, nu prea lungă. Încălziți tubul pipei și învârtiți cârlionții de păr în jurul acesteia. Țineți astfel părul 10 – 15 secunde și nu-l pieptănați decât după ce s-a răcit complet.”

Apă de colonie "FARINA" - azi

 

PENTRU FRĂGEZIREA TENULUI

“Iată un excelent cosmetic pentru a întreține frăgezimea feței și a albi pielea: 

Apă de flori de portocale ................1/2 litru
Glicerină pură ...............................20 gr.
Borat de sodium .............................5 gr. 

Spălați fașa și aplicați o pudră de orez.”

Cremă, pudră și săpun "SIMON" în 1903

 

 CONTRA ROȘELEI NASULUI

“Iată și o altă rețetă contra roșelei nasului:

 

                Borat de sodium ..............................12 gr.

                Odicolon .........................................25 gr.

                Apă distilată de trandafiri ……………..….150 gr.

 

Spălați nasul cu acest amestec timp de trei sau patru minute. Pudrați apoi cu pudră de scrobeală.”

Cremă - pudră și săpun "SIMON" azi

Dacă în urma respectării acestor sfaturi veți avea parte de mici accidente cosmetice, răspunderea aparține exclusiv redactorilor revistei “Moda Nouă Ilustrată” - numerele din octombrie - decembrie 1903 (din care am citat cu conștiinciozitate) și bineînțeles... străbunicii. În cazul în care vreți să aplicați sfaturile date la începutul secolului trecut vă recomand să vă adresați mai înainte pentru recomandări specialiștilor de azi.

Citește mai mult... »

Sfaturi copilei mele (II)

Prima dintre scrisorile semnate Pater și publicate în anul 1903 de revista “Moda nouă ilustrată” se încheia așa: „În schimb, fata mea, nu te lua după conveniențele sociale care fac din fată o parazită. Caută să citești cărți serioase, caută de învață înainte de toate o meserie care să’ți permită să fi independentă. Vei întreba: cam ce meserie? În viitoarea mea scrisoare îți voi arăta aceasta.”

(citește prima scrisoare aici)

Câteva numere mai târziu, Pater – a publicat și cea de a doua scrisoare cu sfaturi. În această nouă epistolă tinerele domnișoare de la începutul secolului al XX-lea sunt sfătuite să își aleagă o ocupație potrivită sexului și statutului lor social. Să nu uităm că vorbim despre o epocă în care profesarea de către femei a unor meserii – unele dintre ele rezervate până atunci exclusiv bărbaților – era considerată încă un moft. Dar era un moft care le aducea acestora cu adevărat  independența socială pe care o căutau. Opțiunile erau totuși foarte limitate:

Draga mea,

Terminam scrisoarea mea trecută recomandându’ți să’ți alegi o profesiune şi’ți promiteam să’ți dau câteva sfaturi asupra profesiunei ce ai putea să alegi. Mă țin astăzi de vorbă. Profesiunile ce o femeie poate să-și aleagă astăzi sunt multiple. În primul rând ea poate chiar să bată drumul ce duce spre profesiunile libere. Poate să devie profesoară, medic sau literată. Ultima carieră e la noi dintre cele mai puțin rentabilă și dacă cineva simte vocațiune pentru dânsa, nu poate s’o îmbrățișeze decât prin hotărârea de a nu’și agonisi printr’ânsa traiul. Primele două sunt deschise și productive. Pentru a fi o bună profesoară, femeia are mai multă vocațiune chiar decât bărbatul. S’a constatat că e mai pregătită de a fi bună pedagogă. Ca medic de asemenea un câmp larg îi este deschis, căci poate să devie în nenumărate cazuri salvatoare ființelor de sexul ei. S’ar cuveni ca medicele să se specializeze în bolile de femei și apoi în bolile de copii. Cariera de advocate nefiind încă deschisă femeii la noi – mai bine fac acelea care vroind să urmeze cursuri universitare nu le aleg tocmai pe acestea.

 

În al doilea rând, draga mea, ai să alegi între adevăratele meserii. Poți deveni: croitoreasă de rochii sau albituri, modistă sau florăreasă, lucrătoare la passementerii, să’ți agonisești traiul cu brodatul, cu pictura dacă ai talent, ba în timpul din urmă am văzut femei învățând meșteșuguri mult mai grele ca tipografia, legătoria de cărți, zugrăvirea de firme etc. etc. Să nu te miri că’ți recomand să alegi și din aceste meserii. Meseria, zice germanul, cinstește pe om, pentru că’i permite oriunde ar fi și în orice condiții ale vieței, să’și poată găsi hrana de toate zilele spre a nu fi silit să întindă mâna implorând mila semenilor săi.

Mai poate deveni femeia, fără să mai vorbesc de slujbele de la telegraf și poștă care au început a le fii închise, funcționare la case de comerț sau bancă, contabilă și corespondentă, secretară a unui șef de casă sau om însemnat. Pentru aceasta ar putea urma un curs comercial, să predeze mai multe limbi străine, să învețe stenografia etc. Mai poate fi femeia vânzătoare în magazine, mai ales în magazinele din care se aprovizionează damele și casieriță – o funcțiune ce de predilecție se acordă astăzi în toate magazinele mari femeilor, lucru ce le face cinste fiindcă dovedește că comerciații au mare încredere în cinstea lor.  

 

Cum vezi, draga mea, femeia are astăzi ce meserie să’și aleagă și încă nu le-am enumerat nici pe departe pe toate, ba nici chiar toate grupele nu le-am menționat. Dar vei spune: eu n’am nevoie să învăț o meserie. Slavă Domnului, avem cu ce trăi. Mă voi mărita la o anumită vârstă, mi se va da zestre și bărbatul va munci pentru mine. Greșești! S-au văzut oameni bogați sărăcind peste noapte și copii lor rămânând o sarcină pentru familie și societate. Fii de regi învață o meserie, pentru ca în cele din urmă să’și aducă aminte că sunt oameni și că pot oricând avea nevoie a’și agonisi traiul, deci și fetele bogate trebuie să aibă o meserie, pentru ca atunci când nu vor mai fi bogate sau când nu se vor putea mărita după dorința inimei lor, să nu fie pentru nimeni o sarcină și să nu înnebunească de urât. Căci draga mea, aici suntem desigur de acord, profesiunea cea mai nobilă, fiind cea mai naturală a femeii, este aceea de soție și mamă. Dar soția să nu poată fi niciodată sprijinul soțului și copiilor ei? Împrejurările vieții sunt atât de numeroase și de variate încât e bine ca femeia să’și ia cea mai bună asigurare și să învețe o meserie. Numai atunci va putea face și o căsătorie morală și ce înțeleg prin aceasta îțî voi arăta într’o viitoare scrisoare."

PATER
 

 

Citește și:

Prima femeie taximetrist din București

E bun divorțul, ba e rău

Sarmiza Bîlcescu – prima femeie doctor în drept din Europa

 

 

Sursa: revista “Moda nouă ilustrată” – numărul din 3 octombrie 1903 - citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștiului

 

Citește mai mult... »

Sfaturi copilei mele (I)

Începutul secolului al XX-lea a reprezentat o perioadă de occidentalizare a societăţii româneşti, care pendula încă între modelul francez şi cel german mai cu seamă, dar care prelua şi obiceiuri proprii societățiilor din Anglia sau Italia. Bineînţeles că această perioadă de căutare şi de modernizare a societăţii românesti a avut ca urmare şi schimbarea locului şi a rolului femeii în societate. Un rol important în această “luptă pentru emanciparea femeii” au avut-o şi primele reviste destinate exclusiv femeilor. Într-o astfel de revistă - “Moda Nouă Ilustrată”, care era publicată în anul 1903 - mi-au atras atenţia câteva scrisori cu sfaturi adresate tinerelor domnişoare. Vă recomand să citiţi acum una dintre ele pentru că enumeră câteva dintre “convenienţele sociale” (conservatoare încă, dar totuşi în schimbare) din epocă. Iar unele dintre sfaturi - deşi pare destul de greu de crezut - pot fi la fel de bine transmise și tinerelor din zilele noastre:

Citește mai mult... »