Grepfrutul: Un „fruct minune” în România interbelică

Azi, grepfrutul este un fruct la fel de banal ca portocala sau lămâia, pe care-l găsim în orice supermarket. Dar te-ai întrebat vreodată când a apărut el în România? Surprinzător, nu este un fruct de „când e lumea”, iar pentru străbunicele noastre, era o adevărată curiozitate, un simbol al noului val de produse exotice ce pătrundeau în țară în perioada interbelică.

Grepfrutul (în engleză grapefruit, în franceză pamplemousse) își are originea în insula Barbados și a început să fie cunoscut în Europa și America la începutul secolului al XIX-lea. Acest hibrid, obținut prin încrucișarea dintre pomelo și diferite soiuri de portocali, a început însă să fie cultivat pe scară largă abia la începutul secolului trecut.

Continuarea

SONDAJ: Preferaţi viaţa la ţară sau pe cea la oraş?

„Preferaţi viaţa la ţară sau cea de la oraş şi de ce?” — aceasta este o întrebare atemporală, pentru mai multe generaţii de români, indiferent dacă se aflau în Belle Époque sau în era digitală.

 

Dacă astăzi am apela la un sondaj de opinie online sau la rețelele de socializare pentru a afla aceste preferințe, în 1907 sociologia era abia la începuturile ei, iar ştiinţa sondajelor încă nu se născuse. Cu toate acestea, jurnalele vremii găseau metode pline de farmec pentru a interacţiona cu cititorii. Rubricile de gen "Poșta redacției" adunau gândurile cititorilor — semnate cu pseudonime dintre cele mai pitoreşti — exact aşa cum o fac astăzi comentatorii de pe bloguri sau de pe rețelele sociale.

Continuarea

Sondaj: Resemnare sau luptă… pentru iubire?

În paginile revistelor de altădată, dragostea nu era doar un sentiment privat, ci un subiect de dezbatere publică, analizat cu o seriozitate care astăzi ne cucerește prin farmecul său desuet. Dincolo de modă și tabieturi, cititorii de la începutul veacului trecut erau preocupați de aceleași dileme sufletești care ne frământă și pe noi.

Provocarea lansată în urmă cu mai bine de un secol de către misterioasa „Sylphida fată zglobie” rămâne de o actualitate surprinzătoare:

“Când eşti nenorocit(ă) în amor, este mai bine să te resemnezi sau să sari peste orice obstacol pentru a ajunge la cel iubit?”

Continuarea

Secretele inimii pe la 1900: Cum iubesc femeile...

Se publică tomuri de sute de pagini care încearcă dă deslușească moravurile și mentalitățile care caracterizează o societate. Nefiind un profesionist în ale sociologiei, mă amuz descoperind mentalități proprii ale societății românești din “La belle époque”, frunzărind presa acelor ani.  

Rubricile de “poșta redacției” (citește și: Frumusețe la Poșta redacției), paginile cu „sfaturi pentru doamne și domnișoare” (citește și: Sfaturi copilei mele) sau “anchetele” realizate prin gazete (citește și: E bun divorțul, ba e rău…) redau într-un mod “autentic” mentalitățile existente în societatea acelor ani, având avantajul că păstrează mult din parfumul epocii.

Continuarea

Bucătăria de vară a străbunicii

Rețete surprinzător de sănătoase din presa interbelică

După ce-am cotrobăit prin agenda cu sfaturi gospodărești a străbunicii pentru articolul despre „soluții de altădată pentru o casă curată”, de data asta mi-a căzut în mână un alt tezaur: carnetul ei cu rețete. Mai precis, am găsit câteva rețete transcrise din magicul carnețel în câteva articole publicate în presa interbelică. Și ce-am descoperit m-a surprins cu adevărat! Arta culinară nu a evoluat odată cu timpurile chiar atât de mult precum am crede, iar asta se vede cel mai bine în comparația dintre rețetele străbunicii și cele din zilele noastre.

 

Am mai răsfoit pagini cu rețete apetisante, uneori „hiper-calorice”, din reviste dedicate femeilor de la începutul secolului trecut (pe care le puteți descoperi în articole precum Rețetele străbunicii, Rețete care distrug orice dietă, Aromele Crăciunului de altădată, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de la 1907 sau Rețete și rochii cochete). De data asta însă, surpriza a fost cu atât mai mare: rețetele recomandate în articolul „Bucătăria de vară”, publicat în revista „Realitatea Ilustrată”, numărul din 8 august 1939, sunt mult mai „ușoare”. Foarte potrivite și pentru o dietă a zilelor noastre!

 

Continuarea

Trucurile igenioase ale bunicilor noastre

Paginilor vechi de revistă ascund o magie aparte. Unele dintre ele ascund o înțelepciune practică ce pare să se fi pierdut în epoca soluțiilor chimice și a tehnologiei. Am răsfoit pentru voi arhiva revistei „Ilustraţiunea Română” din primăvara anului 1938 și am selectat câteva sfaturi gospodărești care îmbină ingeniozitatea cu simplitatea.

 

Sper să vă amuze, să vă trezească amintiri și – cine știe? – poate chiar să vă fie utile în momente de impas!

Continuarea

Rețete de altădată: Deserturi din carnețelele străbunicilor noastre (1907)

Din articolele cu sfaturi cosmetice, povețe medicale, sfaturi pentru gospodărie sau de bună purtare în societate publicate în revistele dedicate doamnelor și domnișoarelor pe la începutul secolului al XX-lea, nu puteau să nu lipsească rubricile cu rețetele culinare. Am selectat din aceste rubrici câteva rețete interesante, din păcate neasezonate și cu fotografii ale creațiilor culinare. 

Dacă veți avea nelămuriri referitoare la punerea în operă a rețetelor, nu pot decât să vă rog să vă adresați pentru completări autorilor acestora, respectiv cititoarele revistei „Moda Nouă Ilustrată” din anul 1907, ele fiind cele care au trimis redacției toate rețetele: d-rele „Fulga”, „Dorpribeag”, „Ulpia Floarea Muscelului”, „Fetița dulce” și „Bruneta de pe malul Râmnicului”. Lămuririle le veți găsi, sper, la rubrica „Poșta redacției”. Ca să vă ajut puțin în eventualele voastre tentative culinare am să fac câteva precizări în privința unităților de măsură folosite pe atunci:

• Dram: 3.38 g.
• Oca: 1.272 kg.
• Litră: 318 g.

Continuarea

Sfaturi practice de altădată

După ce-am cotrobăit prin agenda cu sfaturi gospodărești a străbunicii pentru articolul despre „Soluții de altădată pentru o casă curată”, de data asta am luat legătura cu străbunica noastră care se ascundea sub drăguțul pseudonim “Blondina” în paginile revistei “Moda Nouă Ilustrată”. Am făcut aceasta prin intermediul rubricii „Sfaturi utile” pe care o semna prin anul 1907 în paginile publicației dedicate frumoaselor și harnicelor doamne și domnișoare.

 

 

O să vă spun în cele ce urmează câteva dintre sfaturile primite de la „Blondina”. Nu sunt convins că după ce veți citi aceste sfaturi veți da fuga la drogherie să vă procurați toate cele necesare: terebentină, amoniac, apă oxigenată, indigo, gaz sau… săpun de fiere de bou. 

Continuarea

Secretele frumuseții bunicilor noastre: 7 trucuri cosmetice din anul 1903

Bulevardele Bucureștiului, adevărate locuri de promenadă pentru domnițele și tinerii domni de la începutul secolului al XX-lea, erau scena principală pentru etalarea celor mai rafinate toalete la modă. Într-un București care aspira să devină „Micul Paris”, influențele occidentale se împleteau armonios cu gusturile balcanice, creând un univers plin de farmec.

Pe la începutul secolului al XX-lea, revistele dedicate femeilor dădeau tonul stilului de viață. „Moda Nouă Ilustrată” a fost una dintre primele publicații românești adresate exclusiv publicului feminin, oferind tot ce putea interesa o cucoană a vremii: de la trenduri în modă și tipare de rochii, până la sfaturi cosmetice și rețete culinare. Deși a trecut mai bine de un secol, aceste publicații, „periate” de patina vremii, rămân o sursă fascinantă de inspirație și pentru cititoarele de azi.

---

---

Am răsfoit paginile îngălbenite ale revistei și am selectat pentru tine 7 trucuri cosmetice vintage, remedii naturale și secrete de îngrijire care, cu siguranță, vor stârni curiozitatea doamnelor pasionate de frumusețe interbelică și rețete cosmetice naturale.

1. Petele de pe obraz

„Anotimpul iernei face de obicei să dispară petele roșcate de pe obraji, pentru că numai aerul călduros şi soarele le aduce pe fețele delicate. Dar dacă aceste pete persistă și iarna, încercați aplicarea, seara la culcare, a unui amestec de glicerină pură și de spirt de vin de bună calitate, în cantități egale.”

2. Albirea mâinilor

„După ce v’ați spălat mâinile, să le frecați cât sunt încă ude cu o bucată de miere mare cât o nucă; zece minute după aceasta clătiți-le cu apă căldicică, ștergețile cu un prosop moale și pudrați-le.”

3. Evitarea îngălbenirii părului

„Îmi face plăcere să vă indic un mijloc de a împiedica părul alb să îngălbinească, experimentat de una din cele mai frumoase femei din Cairo, care are cel mai minunat păr alb-argintiu ce își poate cineva închipui. Trebuie pur și simplu spălat cu apa în care s’a disolvat scrobeală albastră, o dată pe săptămână.”

4. Toaleta mâinilor

„Pentru a avea unghii frumoase, o femeie elegantă trebuie mai întâi să evite ca pielea să copleșească baza lor; pentru aceasta, e suficient să introduceți degetul în carnea unei lămâi, sucind-o ușor. Acest procede are avantagiul de a le curăța perfect și de a le întării. Pentru a face unghiile tari și nu aspre, trebuie să le ungem din când în când cu pomada următoare:

• Sulfat de aluminiu: 2 gr.
• Colopphan: 5 gr.
• Cold cream: 40 gr.
• Esenţă de veroline: 10 pic.

Pentru a le face strălucitoare și roze, la fiecare două-trei zile fricționaţi-le cu praful acesta:

---

---

• Oxid de staniu în praf subțire: 15 gr.
• Esență de lavandă: 1 gr.
• Carmin: 2 gr.

Evitați de a tăia unghiile, ci numai radețile zilnic cu pila. Riguros observate aceste procedee vă vor da unghii strălucitoare și roze ca acelea ale ‹‹Aurorei cu degete de roze››.”

5. Coafare fără fier

„Vă puteți freza și avea ondulațiunea naturală, cu ajutorul unei ordinare pipe de 10 bani, nu prea lungă. Încălziți tubul pipei și învârtiți cârlionții de păr în jurul acesteia. Țineți astfel părul 10 – 15 secunde și nu-l pieptănați decât după ce s-a răcit complet.”

6. Frăgezirea tenului

„Iată un excelent cosmetic pentru a întreține frăgezimea feței și a albi pielea:

• Apă de flori de portocale: 1/2 litru
• Glicerină pură: 20 gr.
• Borat de sodium: 5 gr.

Spălați fașa și aplicați o pudră de orez.”

7. Evitarea înroșirii nasului

„Iată și o altă rețetă contra roșelei nasului:

• Borat de sodium: 12 gr.
• Odicolon: 25 gr.
• Apă distilată de trandafiri: 150 gr.

Spălați nasul cu acest amestec timp de trei sau patru minute. Pudrați apoi cu pudră de scrobeală.”

Dacă, încercând aceste rețete, veí avea parte de mici "accidente" cosmetice, vă rog să direcționați toate plângerile către redactorii din 1903 ai revistei „Moda Nouă Ilustrată” (pe care i-am citat cu conștiinciozitate) sau direct către străbunica. Eu nu sunt decât curierul acestor secrete! Iar dacă plănuiți să treceți de la teorie la practică, vă sugerez să faceți un mic popas pe la un specialist de azi – e mai sigur decât să ne bazăm doar pe farmecul începutului de secol XX.

Alte secrete din „cufărul” cu sfaturi al străbunicii

Călătoria în timp nu se oprește aici! Dacă v-au plăcut aceste remedii de „Micul Paris”, am mai scos din sertarele memoriei și alte curiozități care cu siguranță vă vor amuza sau inspira. Vă invit să descoperiți ce alte secrete mai ascundeau revistele de odinioară:

• Secretele Laurei: Sfaturi amuzante pentru îngrijirea frumuseții din 1930

• Frumusețe la Poșta redacției: Sfaturi pentru îngrijirea frumuseții

• Frumusețe la „Poșta redacției” (sfaturi cosmetice din anul 1931)

• Soluții de altădată pentru o casă curată

• Străbunica și bunele maniere: Eticheta în anul 1939

Continuarea

Delicii de altădată: Rețete uitate și pălării cochete din arsenalul străbunicilor noastre

Dacă în articolul anterior cu temă culinară ne-am îndulcit cu deserturi de epocă, astăzi vă invit să așezăm masa pentru un prânz complet, 'cules' cu grijă din paginile revistelor pentru doamne din anii 1908 și 1909. Dar pentru că o masă rafinată cere o ținută pe măsură, am ales să 'pigmentăm' aceste delicii culinare cu o colecție de fotografii vintage, unde vedetele incontestabile sunt pălăriile – acel accesoriu fascinant, astăzi aproape dispărut din garderoba cotidiană. 

 

 

Vă propun, așadar, un periplu senzorial printre rețete apetisante (deși nu tocmai dietetice) și siluete elegante, păstrând farmecul limbajului original pentru o experiență autentică.

---

---

Continuarea

Sfaturi copilei mele (II): „Învață o meserie ca să nu fii "parazită”

 

Cum arăta drumul spre independență al femeilor din România la începutul secolului XX? Într-o epocă în care destinul feminin era limitat la căsătorie și zestre, o voce misterioasă sub pseudonimul Pater dărâma barierele sociale în paginile revistei „Moda nouă ilustrată”.

 

Educația și munca nu erau doar opțiuni, ci singurele garanții împotriva sărăciei. Iată cea de-a doua scrisoare publicată în 3 octombrie 1903, un manifest surprinzător de actual pentru emanciparea prin carieră.

---

---

Continuarea

Străbunica şi bunele maniere: Eticheta în anul 1939

Eleganța anilor '30 se adaptează la 2025

 

Un articol publicat în anul 1939 de revista „Realitatea Ilustrată” pornea de la o premisă simplă:

"Nu ne îndoim că cititoarele aceste rubrici sunt femei care știu să se comporte în viață și în societate. Sunt însă unele ocazii în care – oricât de inițiate ați fi – simțiți un fel de stângăcie și nu știți exact ce aveți de făcut. De aceea vă vom da în acest articol câteva sfaturi, care sperăm că vă vor veni în ajutor.” 

 

Am citit, curios, sfaturile oferite bunicilor și străbunicilor noastre. O parte dintre recomandări par, desigur, ușor desuete. Însă, dacă le scuturăm de praful celor 80 de ani trecuți, descoperim principii solide de bun-simț care ar trebui să guverneze orice relație socială, chiar și în „zilele noastre”.

---

---

Continuarea

Aromele Crăciunului de altădată

Prăjituri de Crăciun (Rețete din 1907-1910)

 
O incursiune culinară în atmosfera de sărbătoare de la începutul secolului al XX-lea. Mini-cartea de bucate alcătuită pe blog din rețete culese din revistele publicate pe la 1900 nu ar fi fost completă fără un capitol special dedicat rețetelor de prăjituri de Crăciun.

 

Descoperiți aromele autentice ale sărbătorilor din vremea străbunicilor, preparate după indicațiile din prestigioasa revistă „Moda Nouă Ilustrată”. Am păstrat formulările și ortografia originală pentru a savura pe deplin farmecul acelor vremuri!

---

---

 

Continuarea

Un articol de sezon cu parfum de bulion

Toamna de altădată

În alte timpuri, nu foarte de mult și nu peste tot trecute, lăsarea toamnei peste satele, târgușoarele și peste mahalalele marilor orașe, era vestită și de un parfum dulce și suav care se ridica de prin mai toate curțile gospodăriilor: mirosul de bulion. Pentru că nici lelea Ioana, nici coana Marghioala nu concepeau să le prindă iarna cu rezervele de conserve și de murături necompletate. Și între aceste minunății de conserve făcute acasă, bulionul ocupa poate locul cel mai important. 

 

E drept că unele cucoane mai simandicoase începuseră deja să folosească conservele cu bulion cumpărate de la prăvălie (dovadă vechile reclame cu care asezonez articolul), dar gustul lor nu se putea compara cu cel al bulionului făcut acasă, nu-i așa? 

---

---

Continuarea

"Secretele Laurei": Sfaturi amuzante pentru îngrijirea fumuseții din 1930

Mărturisesc că m-au amuzat răspunsurile date de Laura – redactor al revistei „Realitatea Ilustrată” în anul 1930 – cititoarelor și cititorilor săi cu pseudonime drăguțe. Rubrica se numea „Sfaturi pentru îngrijirea frumuseții”. 

 

Am selectat câteva dintre acestea, sfaturi serioase, dar spuse cu mult umor, care ne oferă o perspectivă fascinantă asupra idealurilor de frumusețe din acea perioadă.

---

---

---

Continuarea

Soluții de altădată pentru o casă curată

În România de azi, tot mai mulți oameni susțin adoptarea soluțiilor ecologice de dezvoltare și protejarea naturii. Mulți dintre noi ne opunem proiectelor care au un impact negativ major asupra mediului. Din păcate, de cele mai multe ori, această atitudine „pro-mediu” rămâne doar la nivel declarativ. Atunci când suntem puși în situația de a adopta un comportament cu adevărat prietenos cu mediul, renunțăm ușor la principiile declarate.

Un exemplu la îndemâna oricui este rezistența la tentația de a folosi cele mai „eficiente” produse de curățenie. Fiecare activitate, de la spălatul geamurilor sau al faianței până la îndepărtarea petelor, pare să necesite un produs special. Uităm adesea că aceste produse conțin un amestec de substanțe periculoase sau agresive pentru mediu. Le folosim, ignorând că avem la dispoziție soluții la fel de eficiente, mai ecologice și, nu în ultimul rând, mai ieftine. Oțetul, sarea de bucătărie, bicarbonatul de sodiu sau chiar oul și zeama de lămâie sunt, de multe ori, răspunsul la problemele noastre casnice.

Pentru a promova aceste soluții, am căutat prin „carnețelul străbunicilor” – mai exact, la rubrica „Sfaturi casnice” a revistei „Moda Nouă Ilustrată” din anul 1907 – câteva „sfaturi eco” de la începutul secolului trecut. Acestea demonstrează că respectul față de natură și ingeniozitatea mergeau mână în mână.

---

---

Continuarea

Rețete de altădată - un meniu à la străbunica

Voi adăuga câteva rețete la mica mea carte de bucate care se adună pe blog, rețete culese din carnețelul străbunicii (mai precis din reviste și gazete publicate pe la începutul secolului trecut). Rețetele culese până acum le găsiți cu un click pe unul dintre titlurile următoare: Rețetele străbunicii, Rețete (care distrug orice diete), Aromele Crăciunului de altădată, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de prin 1907, Rețete și rochii cochete. Pentru că trebuie să trecem într-o “ligă superioară”, voi alcătui azi pentru voi un meniu de primăvară din anul 1913. Sună cam așa:

 

 

Ce ziceți? Vă încumetați? Să știți că numele bucatelor sună mult mai pretențios decât sunt de fapt. Același meniu, în dulcea noastră limbă, sună cam așa:

 

Am un singur regret: publicațiile din vremea străbunicii publicau rețete dar nu și fotografii ale preparatelor. Sunt nevoit așadar să înserez în articol fotografii din “zilele noastre”. Reclamele din articol sunt însă din anul 1913. Dar să nu pierdem vremea:

Continuarea

Sfaturi copilei mele (I)

Începutul secolului al XX-lea a reprezentat o perioadă de occidentalizare a societăţii româneşti, care pendula încă între modelul francez şi cel german mai cu seamă, dar care prelua şi obiceiuri proprii societățiilor din Anglia sau Italia. Bineînţeles că această perioadă de căutare şi de modernizare a societăţii românesti a avut ca urmare şi schimbarea locului şi a rolului femeii în societate. Un rol important în această “luptă pentru emanciparea femeii” au avut-o şi primele reviste destinate exclusiv femeilor. Într-o astfel de revistă - “Moda Nouă Ilustrată”, care era publicată în anul 1903 - mi-au atras atenţia câteva scrisori cu sfaturi adresate tinerelor domnişoare. Vă recomand să citiţi acum una dintre ele pentru că enumeră câteva dintre “convenienţele sociale” (conservatoare încă, dar totuşi în schimbare) din epocă. Iar unele dintre sfaturi - deşi pare destul de greu de crezut - pot fi la fel de bine transmise și tinerelor din zilele noastre:

Continuarea