Se afișează postările cu eticheta Străbunica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Străbunica. Afișați toate postările

Străbunica şi bunele maniere

"Nu ne îndoim că cititoarele aceste rubrici sunt femei care ştiu să se comporte în viaţă şi în societate. Sunt însă unele ocazii în care – oricât de iniţiate aţi fi – simţiţi un fel de stângăcie şi nu ştiţi exact ce aveţi de făcut. De aceea vă vom da în acest articol câteva sfaturi, care sperăm că vă vor veni în ajutor.” Aşa îşi începea articolul redactorul rubricii „Realitatea femeii” din revista „Realitatea Ilustrată”. Am citit şi eu, curios, sfaturile date în anul 1939 tinerelor cititoare de atunci – bunicele sau străbunicele noastre de azi. Sigur că unele dintre recomandări par uşor desuete. Dar - daca vom adapta puţin lumii de azi aceste sfaturi şi daca le vom scutura uşor de stratul subţire de praf aşternut în cei 80 de ani care au trecut de atunci - vom vedea că aceste sfaturi respectă regulile generale ale bunului simţ. Bun simţ care ar trebui să guverneze relațiile sociale chiar şi în “zilele noastre”:



1. "Mulţi bărbaţi cred că o dată căsătoriţi le este permis să uite de orice gentileţe sau bună creştere faţă de soţiile lor. Domnilor, nu comiteţi această gravă eroare. Continuaţi să vă trataţi soţia cu gentileţe şi so înconjuraţi de toate atenţiile care o măgulesc şi o fac să vă iubească şi mai mult. Nu intraţi niciodată undeva înaintea ei. Scoateţi-vă pălăria dacă vă despărţiţi de ea, pe stradă. Daţi-i mâna, ajutând-o să coboare din vreun vehicul. Fiţi întotdeauna gata s-o ajutaţi să-şi îmbrace haina. Şi, mai ales, nu-i răniţi amorul propriu făcându-i observaţii în public."




2. "Dacă scrieţi o scrisoare dificilă unei persoane de sex opus (notă: poate chiar un e-mail), aveţi întotdeauna obiceiul să dormiţi o noapte şi apoi s-o recitiţi. De multe ori cuvintele scrise într-un moment de enervare vă vor părea nedrepte sau inoportune. Calmă, veţi putea reface scrisoarea şi veţi evita astfel, ca printr-un gest necugetat, să pierdeţi dragostea unui om la care ţineţi."


3. "Telefonul este, incontestabil, un instrument util şi plăcut (notă: telefonul mobil de azi cu atât mai mult). Dar anumite persoane caută totdeauna să profite de el făcând surprize prietenilor. Gândiţi-vă intotdeauna că poate soneria telefonului l-a ridicat pe interlocutorul d-voastră de la cine ştie ce lucru important şi urgent. Grăbiţi-vă deci să spuneţi ce aveţi de spus. Oricine vă va fi recunoscător pentru aceasta."



4. "Când ieşiţi seara în oraş, aveţi grijă să luaţi cu d-voastră tot ceea ce aveţi nevoie; nu vă bazaţi pe prietenele d-voastră pentru împrumutul unui ruj sau al unui fard. Ţineţi minte că prietena d-voastră, chiar dacă se arată gentilă, nu împrumută cu plăcere. Evitaţi împrumuturile. Ele nu plac nimănui."


5. "Prietenii d-voastra va invită pe la ei bănuind că şi dv. îi veţi invita la rândul vostru. De aceea este urât dacă dv. nu o faceţi. Vă puteţi elibera de obligaţii făcând o reuniune la care să vă invitaţi toţi prietenii. Cea mai indicată e o invitaţie la masa de seară sau, eventual, după masa de seară. Dacă apartamentul d-voastră este incomod sau prea mic, invitaţi-vă prietenii la restaurant sau la teatru. Aveţi însă grijă să acordaţi aceiaşi atenţie tuturor, făcându-i să înţeleagă că v-ar place să îi vedeţi mai des."



6. "În cadrul evenimentelor de azi opiniile sunt diferite. Dacă vă aflaţi într’un salon, feriţi-vă să vă exprimaţi părerile politice; s’ar putea ca unul dintre prietenii sau cunoscuţii dv. să se simtă ofensat şi din această pricină să izbucnească o discuţie interminabilă, în contradictoriu, care să plictisească lumea din jur. Dacă ţineţi neaparat să discutaţi, amânaţi pentru momentul când veţi fi singuri cu respectivii prieteni."



7. "Orice fată tânără. Indiferent care este poziţia ei socială, lucrătoare, vânzătoare sau funcţionară, poate prin perseverenţă şi voinţă să devie o persoană distinsă, adică să îşi însuşească un fel gentil de a se purta, ştiind să se stăpânească. Totdeauna elegantă, să nu atragă atenţia printr’un fard prea tare sau o coafură prea pretenţioasă. Să vorbească întotdeauna încet şi dulce, să nu râdă niciodată în hohote gălăgioase. Să fie gentilă şi demnă şi să nu fie niciodată pretenţioasă. Să nu povestească niciodată lucruri neverosimile şi să nu încurajeze pe alţii să o facă."


Citeşte şi: “Sfaturi copilei mele

Sursa: articolul “Aţi face asta ?” de la rubrica “Realitatea femeii” – publicat în numărul din 15 august 1939 al revistei „Realitatea Ilustrată – citită din colecţia Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj-Napoca



Citește mai mult... »

Străbunica şi “bucătăria de vară”

Străbunica...
găteşte
Dacă pentru a scrie articolul precedent - articol care o avea ]n prim-plan tot pe străbunica - "am consultat" agenda ei cu sfaturi gospodărești (citeşte aici articolul “Eco-străbunica – sfaturi practice”), de această datâ asta am aruncat o privire în carneţelul ei cu reţete. Ce am constatat?  Că arta culinară a evoluat şi ea odată cu timpurile: în comparaţie cu apetisantele dar şi cu „hipercaloricele” reţete culese de prin revistele dedicate femeilor publicate pe la începutul secolului trecut (rețete pe care le găsiţi aici: Rețetele străbuniciiReţete (care distrug orice diete)Aromele Crăciunului de altădatăReţete vegetariene a la Furnica,  Reţete şi deserturi uşoare de la 1907Reţete şi rochii cochete), reţetele recomandate în articolul „Bucătăria de vară” - publicat în „Realitatea Ilustrată” din 8 august 1939  - sunt mult mai „uşoare”. Recomandabile cred şi pentru o dietă a zilelor noastre. Nu o să vă ascund nici surpriza pe care am avut-o descoperind că printre ingredientele folosite de străbunica se găseau și fulgii de ovăz sau praful de copt „Backin” de la Dr. Oetker:

CAROTE ŞI MAZĂRE VERDE

Într’o tigaie se pune pe foc un bulgăre de unt cu mărar, tăiat mărunt. Adăugaţi carotele tăiate pe lung, o bucată de zahăr şi puţină sare şi lăsaţi carotele să se moaie. Mazărea proaspătă, fiartă în apă cu zahăr, e adăugată apoi la carote şi se serveşte în sosul de unt.


CUIBURI DE PARIZER

Prăjiţi în ulei atâtea felii de parizer câţi musafiri aveţi. După ce s-au ridicat asemeni unor coşuleţe, puneţi-le în farfurie şi umpleţi-le cu orice fel de legume, rămase eventual de la prânz sau proaspăt fierte. Reţeta este potrivită pentru cazul în care primiţi musafiri pe neaşteptate.

MORCOVI  TINERI  “A LA RUSSE”

Se fierb şase morcovi frumoşi, bine spălaţi. Se curăţă apoi şi se toacă cu cuţitul. Se încălzesc 250 grame de unt cu 100 grame de zahăr, până începe zahărul să se rumenească, apoi se pun în ele morcovii şi se lasă să se prăjească 8 – 10 minute. Se adaugă patru linguri mari de făină, puţină sare şi piper şi eventual puţină zeamă de lamâie sau de oţet. Apa în care au fiert morcovii se păstrează pentru subţierea sosului.


„ENTRE”  DE SPARANGHEL

Curăţaţi sparanghelul, cu băgare de seamă, fierbeţi-l în apă sărată, după ce s’a muiat puţin (nu trebuie fiert decât foarte puţin timp), formaţi din el bucheţele pe care le legaţi cu coajă de lămâie. Pe un platou de sticlă puneţi maioneză, ouă fierte, ridichioare tăiate frumos, puţină verdeaţă şi veţi avea astfel un „entre” frumos şi gustos.



PLATOURI DE LEGUME RECI

Aranjaţi pe o farfurie mare de sticlă sparanghel tânăr, felii de roşii, salată verde proaspătă şi felii de ouă tari, câteva legume fierte (mazăre verde, morcovi, fasole verde) – câte două-trei linguri din fiecare.

TORT DE CARTOFI

Coca: 300 gr., făină, 125 gr. cartofi fierţi, 50 gr. fulgi de ovăz, 150 gr. zahăr, 1 lingură mare de rom, 1 ou, 75 gr. de unt, 1 pacheţel zahăr vanilat, 1 pachet „Backin” dr. Oetker. (notă: deşi greu de crezut, fulgii de ovăz şi praful de copt Dr. Oetker aparţin reţetei originale publicate în anul 1939). Umplutura: 200 gr. marmeladă sau 500 gr. pastă de mere.

Mod de preparare: Se amestecă făina cu Backin”–ul, se trece apoi prin sită şi se amestecă cu fulgii de ovăz şi cu cartofii. La mijloc faceţi o gaură. Turnaţi înăuntru zahărul, romul, vanilia şi oul. La sfârşit adăugaţi untul topit şi răcit. După ce aţi frământat bine, întindeţi o jumătate din cantitate şi puneţi-o într’o formă unsă cu grăsime, aplicaţi stratul de marmeladă sau pastă de mere şi acoperiţi cu cealaltă jumătate de cocă. Lăsaţi la cuptor la foc potrivit.


PATEURI CU ŞUNCĂ

Faceţi un aluat obişnuit cu unt. Întindeţi-l pe masă şi tăiaţi din el atâtea pătrate câte pateuri doriţi. Tăiaţi şunca în bucăţele mici cu care umpleţi pătratele de aluat. Prăjiţi-le în grăsime multă şi la foc potrivit.

  
Sursa: articolul „Bucătăria de vară” de la rubrica “Realitatea femeii” publicat în revista “Realitatea ilustrată” din 8 august 1939




Citește mai mult... »

Un meniu à la străbunica

Voi adăuga câteva rețete la mica mea carte de bucate care se adună pe blog, rețete culese din carnețelul străbunicii (mai precis din reviste si gazete de la începutul secolului trecut). Reţetele culese până acum le găsiţi dând clik pe unul dintre titlurile următoare: Rețetele străbunicii, Reţete (care distrug orice diete), Aromele Crăciunului de altădată, Reţete vegetariene a la Furnica, Reţete şi deserturi uşoare de prin 1907, Reţete şi rochii cochete. Dar pentru că trebuie să trecem într-o “ligă superioară” voi alcătui azi pentru voi un meniu de primăvară din anul 1913. Sună cam așa:

Soupe à la crème de printemps
Croquettes de viande avec crème d'épinards á la Eugne Su
Fricandeau de veau aux légumes nouveaux
Tarte au riz avec crème à la vanilla

Ce ziceți? Ne încumetăm? Să stiți că sună mult mai pretențios decît este de fapt. Același meniu, în dulcea noastră limbă, sună cam așa:

Supă cremă de primăvară
Crochete de carne cu spanac a la Eugen Sue
Fricandou de vițel cu legume
Prăjitură de orez cu cremă de vanilie

Am un singur regret: publicațiile din vremea străbunicii publicau rețete dar nu și fotografii ale preparatelor. Sunt nevoit așadar să folosesc fotografii din “zilele noastre”. Reclamele înserate prin articol sunt însă tot din anul 1913. Dar să pierdem vremea:

Supă cremă de primăvară
(Soupe à la crème de printemps)


Pune într-o cratiţă cartofi tăiaţi în patru, apă şi puţină sare. Când cartofii sau fiert, trece-i printr-o sită sau sfărâmă-i bine de tot cu o furculiţă. Adaogă la acest piureu sparanghel tăiat bucăţele şi mazăre boabe şi fierbele toate împreună. Puţin înainte de a o servi fă-i un rântaş cu o bucată bună de unt proaspăt. Gustă supă să vezi dacă are destulă sare şi serveşte-o fără pâine. Această supă este foarte gustoasă şi apreciată. (“Gazeta Ilustrată” – 27 aprilie 1913).

Crochete de carne
(Croquettes de viande)


Crochetele se prepară de obicei din carne fiartă de viţel sau de pasăre de la care se scoate pielea şi vinele (aceasta trebuie făcut neparat căci altfel crochetul plesneşte la prăjit). Carnea trebuie tocată puţin sau mai bine tăiată bucăţele mici ca bobul de mazăre. La carne se mai adaugă puţină şuncă fiartă. De asemeni tăiată fin, şi trufe după plăcere. După ce s-a preparat astfel carnea, să se pună într-o cratiţă o bucată bună de unt foarte proaspăt; când e încins să se adauge o lingură rasă de făină şi o ceapă rasă, dacă ne place, pentru a face vreo optsprezece crochete, Se prăjeşte totul vreo cinci minute, fără a se rumenii, apoi se stinge cu jumătate de litru de lapte rece şi se lasă să scadă până se face un sos destul de gros, care trebuie să semene cu o cremă care nu se lipeşte de cratiţă. Când s-a obţinut această grosime, să se adauge carnea şi şunca, sare şi piper, după gust; să se prăjească totul puţin, apoi să se lege ca un sos alb cu unul sau două gălbenuşuri de ou bătute cu puţin oţet sau zeamă de lămăie şi cu o bucată de unt de masă, pentru a se face mâncarea mai gustoasă. Se întâmplă câteodată că ouăle subţiază sosul. Atunci cratiţa trebuie pusă iarăşi pe foc şi să se tot amestece cu lingura până se îngroaşă iarăşi, dar trebuie observat ca să nu dea în fiert, căci atunci ouăle se taie. Deasupra se va pune puţin unt proaspăt, ca să nu prindă coajă.

Când s-a terminat această lungă operaţie, să se facă crochetele de mărimea unui ou, dându-le formă de dop sau de căpăţână de zahăr, se înmoaie în pesmet fin, apoi în ou şi apoi iarăşi în pesmet. Cu câteva minute înainte de a le servi trebuiesc prăjite în untură vreo cinci-şase minute, până capătă o culoare aurită pe afară şi devin spumoase în interior. După ce s-au scos binişor, se pune în untură pătrunjel, care se prăjeşte puţin şi cu care se garnisesc crochetele. Crochetele se mai pot face cu bucăţele de ficat de viţel, de iepure de casă şi din filet de vacă, preparate singure sau amestecate cu carne de pasăre. Ele nu trebuie preparate din carne de miel. Se mai pot adăuga ceva ciuperci tocate, crude sau fierte, puţină zeamă de carne şi crochetele capătă un gust foarte fin. (“Gazeta Ilustrată” – 23 februarie 1913).

Spanac a la Eugẻne Suẻ
(Crème d'épinards á la Eugẻne Suẻ)


Alegeţi spanacul şi curăţaţi toate cotoarele cele mai groase, apoi spălaţi-l bine de tot în mai multe ape, fierbeţi-l într-o cratiţă cu apă clocotită la care nu adăogaţi nimic, nici potasă, nici alaun, nici sare. Să fiarbă pe un foc tare ca să rămână verde frumos. Scurgeţi-l pe un ciur şi turnaţi imediat apă rece peste el ca să nu îngălnenească, căci nu e nimic mai neplăcut şi mai puţin apetisant ca spanacul galben; când stă mai mult pe foc capătă un gust particular, afumat, care nu place la toată lumea. Stoarceţi bine spanacul cu lingura ori printr-un tifon ca să iasă toată apa. Tocaţi-l fin de tot, ori dacă vă place, treceţi-l prin sită ca să fie şi mai fin. 

Încingeţi apoi bine de tot o bucată mare de unt (cca. jumătate din cantitatea spanacului), adăugaţi sare şi piper, dar nu puneţi făină. Puneţi şi spanacul şi lăsaţi-l să fiarbă pe marginea maşinii cam un sfert de oră, ori cel mult douăzeci de minute, fără a adăoga apă. Aşezaţi-l apoi frumos pe farfurie, înconjurat de crochete de carne şi felii de franzelă prăjite în unt. (“Gazeta Ilustrată” – 20 aprilie 1913).

Fricandou de vițel cu legume
(Fricandeau de veau aux légumes nouveaux)


Pulpa e singura parte din viţel care se întrebuinţează pentru această mâncare. Se separă fricandoul (notă: bucată groasă de carne, din mușchiul interior al pulpei de vițel) urmând fiecare încheietură. Se formează astfel din pulpa de viţel cinci fricandouri. Se scoate binişor pieliţa de la suprafaţă cu ajutorul unui cuţit mic şi ascuţit, pentru ca să fie mai uşor la împănat. Se pune apoi într-o cratiţă untură ori unt, morcovi şi ceapă tăiate felii, bucăţele de slănină. Se aşează apoi fiecare fricandou pe fundul cratiţei astfel acoperit şi se adaugă şi puţină sare. Se lasă ca legumele să se rumenească puţin pentru a obţine o zeamă naturală. Când fricandourile au ajuns la acest grad de fierbere se sting cu puţină apă, apoi se lasă să fiarbă încet şi înăbuşite pe maşină sau într-un cuptor potrivit de cald, având grijă a le uda din când în când cu zeama lor, care trebuie să formeze un fel de piftie, adică să fie o zeamă legată, scăzută şi gustoasă.

Pentru a se servi la masă, se scoate pe jumătate grăsimea din zeamă şi se pune pe farfurie numai fricandoul singur cu puţină zeamă şi încojurat cu legumele cu care au fiert. Regulile artei culinare cer ca fricandoul să fi atât de fiert ca mesenii să-l poată tăia cu lingura. Se mai pot suprima legumele şi slănina şi să fierbem fricandoul cu zeamă - jumătate untdelemn fin şi jumătate unt – încinse bine. Fricandoul se poate servi cu sos de pătlăgele roşii, cu mazăre boabe, cu piure de cartofi, de castanet, cu măcriş, spanac, cu arpagic sau alte legume de aceiaşi natură. (“Gazeta Ilustrată” – 16 martie 1913)

Prăjitură de orez cu cremă de vanilie
(Tarte au riz avec crème à la vanille)


Ia câţiva pumni de orez, spală-l bine şi fierbe-l în lapte cu puţină sare şi o bucăţică de unt proaspăt. Când e fiert, pune-l pe o farfurie ca să se răcească şi nu uita să torni deasupra puţin unt ca să nu prindă coaje. Ia trei sau patru gălbenuşuri de ou, pune tot atâtea linguri de zahăr câte gălbenuşuri şi puţină feculă (notă: amidon) şi freacă bine până se îngroaşe iar gălbenuşurile se albesc. Adaogă tot atâtea linguri de orez cât era numărul gălbenuşurilor. Bate bine albuşurile până se face o spumă tare şi toarnă gălbenuşurile in albuş amestecând încet. Pune totul într-o formă unsă bine cu unt şi presară zahăr fin ori făină. Umple forma pe trei sferturi căci ouăle cresc. Fierbe în bain-marie ori coace în cuptor timp de ¾ oră. Răstoarnă-o pe o farfurie rotundă şi în momentul de a o da la masă, pune deasupra o cremă de vanilie şi caramel. (“Gazeta Ilustrată” – 18 mai 1913).
Citește mai mult... »

Secretele Laurei


Mărturisesc că m-au amuzat răspunsurile date de Laura – redactor al revistei  Realitatea Ilustrată” în anul 1931 – cititoarelor sale cu pseudonime drăguţe. Rubrica se chema: Sfaturi pentru îngrijirea frumuseţii. Am selectat pentru voi câteva dintre acestea – sfaturi serioase dar spuse cu mult umor. În completare am “decupat” din aceiași revistă o “schiță” care definește idealul feminin al acelor ani:


ELENA MIHAIL

Bine, dar ești de o copilărie fără seamăn! Să refuzi să te căsătorești numai fiindcă ai pieptul mic și lăsat! Dar toată generația din ziua de azi, are un piept cam mic și lăsat și slavă Domnului, fetele se mărită mereu. Mănâncă bine, făinoase multe, castane, nuci, dulciuri, bea lapte, fă gimnastică, dușuri reci, fricțiuni și mărită-te, căci așteptând să-ți crească pieptul cresc și anii și vei regreta.

O BLONDĂ SIMPATICĂ

Picături ca să transforme ochii din verzi în căprui sau negri, nu cunosc scumpă și simpatică blondină. Probabil că glumești. Nu cunosc nici un tratament să-ți facă tenul gălbui, așa cum dorești, decât să-l pudrezi cu pudră gălbuie.

BASARABEAN

Pentru numele lui Dumnezeu, nu ți-am dat crema s'o înghiți cu lingura ca pe o prăjitură. Altă comedie! Unge-te domnule pe obraz cu ea; ne-am înțeles buștean!

ZAIDA

Extraordinar! Vă sfătuiesc să faceți încercari zilnice de a băga un ou de găină cu coaje în gură fără să-l spargeți, apoi veți trece la ou de gâscă, curcă, strut. Și dacă nici după acest procedeu miraculos nu veți căpăta o gură mai mare din mică cum o aveți și nu vă place, să nu-mi spuneți Laura. Pentru picioare un tratament în genul oului. Dar să lăsăm gluma, sunt copilării ce mă'ntrebați: gură mare din mica, picioare groase la corp slab. Pentru ten alb: apa de toaletă din revistă cu vin alb și soluția Sabouraud cu aether.

GRETI PUILESCU

Pentru slăbit: Regim! Nu mâncați feculente și dulciuri. Nu mâncați pâine decât o feliuță prăjită. Beți dimineața, pe stomacul gol, un ceai cu lămâie multă. Faceți mișcare, gimnastică. Pentru ten gras: aether pur 20 gr., mentol 1 gr., alcool camforat 100 gr., apă de roze 50 gr. Pentru punctele negre: amoniac 10 gr., apă de laurocerasi 50 gr., apă de roze 100 gr., acid salicilic 1 gr., glicerină 20 gr..


Femeia ideală în anul 1929

O FATĂ CU PRETENȚII

Pentru îngrășat veți bate dimineața la pahar gălbenușul unui ou, o linguriță de zahăr pisat, o linguriță de unt și lapte fierbinte un pahar. După o săptămână veți pune 2 gălbenușuri, pe urmă 3-4 și chiar 5 gălbenușuri de ou zilnic. Cantitatea de lapte, unt și zahăr va rămânea aceeași. Veți mânca dulciuri și făinoase multe. Veți face mișcare puțină și veți dormi mult.

MICUL EMIL

Dar, bine, Micule, ce idei negre ai la 16 ani și acestea toate pentru că ai nas roșu, câteva coșuri și un semn de scrofură. Uite ce e de făcut: vei bea dimineața soluția de la Păunaș. Vei lua după mese câte un bulin din pulv. rhei 0.15, sulf sublimat 0.15. Nu vei utiliza alcool sau piper. Pe obraz: resorcină 2 gr., ac. salicilic 1 gr., aether 20 gr., sulf 2 gr., alcool camforat 100 gr., glicerină 30 gr. Apoi crema: Pp. alb 2 gr., bimuth subnitric 1 gr., lanolină și vaselină câte 20 gr. Acestea în fiecare seară. Pentru nas comprese fierbinți seara cu apă. Și iată că vei deveni băiat frumos, iar moartea va lua doar pe moșii de 120 de ani.

O ELEVĂ

Dacă toate fetele ca mata pline de coșuri s'ar călugări, apoi Christos ar avea cam câteva zeci de mii de mirese pe an. Utilizează cu răbdare metoda de la Micul Emil din revistă, alt nenorocit dornic de sinucidere și veți scăpa amândoi.

NINETTE

Dar pentru Dumnezeu, ce fel de murdărie credeți că aveți pe obraz, care nu se curăță cu rachiul de drojdie? Nu înțeleg. Fardul dispare imediat. Veți șterge obrazul bine cu vată, până ce vata va rămâne curată. Utilizați atunci: vin alb un pahar mare, zeama de la o lămâie și 500 gr. apă de ploaie. E bun și practic.

WANDA

Aburi de lapte fierbinte și gheață în fiecare seară, sunt bune pentru tenurile obosite.

NELU J.

lată-mă cu un fiu de ocazie. Cu toate că n'am încă vârsta, pentru un băiat așa mare totuși... O rețetă bună pentru creșterea părului: pilocarpină 1 gr., rhom bun 250 gr., extra. china 20 gr., ulei de ricină 20 gr. Extern bine înțeles. Ai înțeles dragă fiule?

MIRA-MIRADELA

Gimnastică specială pentru întărit sânii se învață la școala d-nei Sibill la Maison des Francais, Piata Alexandru Lahovary. Până atunci veți mânca dulciuri și feculente multe. Veți face dușuri cu apă rece și fricțiuni cu alcool de rosmarin.

D-NA DE 27 CU TENUL ÎNGROȘAT

Veți face seara băi de aburi de lapte fierbinte și aplicațiuni cu ghiață. Veți utiliza laptele de migdale dimineața cu care veți șterge obrazul cu vată. Gălbenușul de ou cu glicerină e pentru pârleală.

Pentru întrebări suplimentare vă rog să vă adresaţi d-șoarei Laura, redactor al rubricii Sfaturi pentru îngrijirea frumuseţii” din revista “Realitatea Ilustrată“ numerele din lunile octombrie – noiembrie 1929

Pe aceiași temă citește și:



Citește mai mult... »

Sfaturi copilei mele (2)

Prima dintre scrisorile semnate Pater şi publicate în anul 1903 de revista “Moda nouă ilustrată” se încheia aşa: „În schimb, fata mea, nu te lua după convenienţele sociale care fac din fată o parazită. Caută să citeşti cărţi serioase, caută de învaţă înainte de toate o meserie care să’ţi permit să fi independentă. Vei întreba: cam ce meserie? În viitoarea mea scrisoare îţi voi arăta aceasta.”


Nu a rămas dator nici Pater – a publicat şi a doua scrisoare cu sfaturi – şi nu voi rămâne dator nici eu. Mai ales ca în această nouă epistolă tinerele domnişoare de la începutul secolului al XX-lea sunt sfătuite să îşi aleagă o ocupaţie potrivită sexului şi statutului lor social. Să nu uităm că vorbim despre o epocă în care profesarea de către femei a unor meserii – unele dintre ele rezervate până atunci exclusiv bărbaţilor – era considerată înca un moft. Dar era un moft care le aducea acestora cu adevărat  independenţa socială pe care o căutau. O să vedeţi totuşi că opţiunile erau totuşi foarte limitate:

Draga mea,

O doamnă de prin ...1900
Terminam scrisoarea mea trecută recomandându’ţi să’ţi alegi o profesiune şi’ţi promiteam să’ţi dau câteva sfaturi asupra profesiunei ce ai putea să alegi. Mă ţin astăzi de vorbă. Profesiunile ce o femeie poate să-şi aleagă astăzi sunt multiple. În primul rând ea poate chiar să bată drumul ce duce spre profesiunile libere. Poate să devie profesoară, medic sau literată. Ultima carieră e la noi dintre cele mai puţin rentabilă şi dacă cineva simte vocaţiune pentru dânsa, nu poate s’o îmbrăţişeze decât prin hotărârea de a nu’şi agonisi printr’ânsa traiul. Primele două sunt deschise şi productive. Pentru a fi o bună profesoară, femeia are mai multă vocaţiune chiar decât bărbatul. S’a constatat că e mai pregătită de a fi bună pedagogă. Ca medic deasemenea un câmp larg îi este deschis, căci poate să devie în nenumărate cazuri salvatoare fiinţelor de sexul ei. S’ar cuveni ca medicele să se specializeze în bolile de femei şi apoi în bolile de copii. Cariera de advocate nefiind încă deschisă femeii la noi – mai bine fac acelea care vroind să urmeze cursuri universitare nu le aleg tocmai pe acestea.
În al doilea rând, draga mea, ai să alegi între adevăratele meserii. Poţi deveni: croitoreasă de rochii sau albituri, modistă sau florăreasă, lucrătoare la passementerii, să’ţi agoniseşti traiul cu brodatul, cu pictura dacă ai talent, ba în timpul din urmă am văzut femei învăţând meşteşuguri mult mai grele ca tipografia, legătoria de cărţi, zugrăvirea de firme etc. etc. Să nu te miri că’ţi recomand să alegi şi din aceste meserii. Meseria, zice germanul, cinsteşte pe om, pentru că’i permite oriunde ar fi şi în orice condiţii ale vieţei, să’şi poată găsi hrana de toate zilele spre a nu fi silit să întindă mâna implorând mila semenilor săi.

O domnişoară de prin...  1900
Mai poate deveni femeia, fără să mai vorbesc de slujbele de la telegraf şi poştă care au început a le fii închise, funcţionare la case de comerţ sau bancă, contabilă şi corespondentă, secretară a unui şef de casă sau om însemnat. Pentru aceasta ar putea urma un curs comercial, să predeze mai multe limbi străine, să înveţe stenografia etc. Mai poate fi femeia vânzătoare în magazine, mai ales în magazinele din care se aprovizionează damele şi casieriţă – o funcţiune ce de predilecţie se acordă astăzi în toate magazinele mari femeilor, lucru ce le face cinste fiindcă dovedeşte că comerciaţii au mare încredere în cinstea lor. Cum vezi, draga mea, femeia are astăzi ce meserie să’şi aleagă şi încă nu le-am enumerat nici pe departe pe toate, ba nici chiar toate grupele nu le-am menţionat. Dar vei spune: eu n’am nevoie să învăţ o meserie.Slavă Domnului, avem cu ce trăi. Mă voi mărita la o anumită vârstă, mi se va da zeste şi bărbatul va munci pentru mine. Greşeşti ! S-au văzut oameni bogaţi sărăcind peste noapte şi copii lor rămânând o sarcină pentru familie şi societate. Fii de regi învaţă o meserie, pentru ca în cele din urmă să’şi aducă aminte că sunt oameni şi că pot oricând avea nevoie a’şi agonisi traiul, deci şi fetele bogate trebuie să aibă o meserie, pentru ca atunci când nu vor mai fi bogate sau când nu se vor putea mărita după dorinţa inimei lor, să nu fie pentru nimeni o sarcină şi să nu înebunească de urât. Căci draga mea, aici suntem desigur de acord, profesiunea cea mai nobilă, fiind cea mai naturală afemeii, este aceea de soţie şi mamă. Dar soţia să nu poată fi niciodată sprijinul soţului şi copiilor ei ? Împrejurările vieţii sunt atât de numeroase şi de variate încât e bine ca femeia să’şi ia cea mai bună asigurare şi să înveţe o meserie. Numai atunci va putea face şi o căsătorie morală şi ce înţeleg prin aceasta îţî voi arăta într’o viitoare scrisoare."

PATER

Citeşte pe aceiaşi temă :


Sursa: numărul din 3 octombrie 1903 al revistei “Moda nouă ilustrată” – citită din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştiului


Citește mai mult... »

Sfaturi copilei mele (1)

Rochii de zi 
Începutul secolului al XX-lea a reprezentat o perioadă de occidentalizare a societăţii româneşti, care pendula încă între modelul francez şi cel german mai cu seamă, dar care prelua şi obiceiuri proprii societățiilor din Anglia sau Italia. Bineînţeles că această perioadă de căutare şi de modernizare a societăţii românesti a avut ca urmare şi schimbarea locului şi a rolului femeii în societate. Un rol important în această “luptă pentru emanciparea femeii” au avut-o şi primele reviste destinate exclusiv femeilor. Într-o astfel de revistă - “Moda Nouă Ilustrată”, care era publicată în anul 1903 - mi-au atras atenţia câteva scrisori cu sfaturi adresate tinerelor domnişoare. Vă recomand să citiţi acum una dintre ele pentru că enumeră câteva dintre “convenienţele sociale” (conservatoare încă, dar totuşi în schimbare) din epocă. Iar unele dintre sfaturi - deşi pare destul de greu de crezut - pot fi la fel de bine transmise și tinerelor din zilele noastre:

Draga mea,

Costum de oraş
Ai atins vârsta la care după obiceiurile societăţei noastre ai îndeplinit un fel de majorat. Poţi merge la serate, vizita teatrul, face promenade în rochie lungă şi în iarna aceasta vei vizita primul bal. Mama ţi-a permis în sfârşit să citeşti un roman, adică să-l citeşti aşa, în vederea tuturora, să discuţi dacă El sau Ea are dreptate, fără teamă de a comite ceva necuviincios. Ştiu că ai citit romane şi mai înainte, în taină, ca să nu te vază, să nu te surprindă nimeni, parcă cine ştie ce păcat ai fi comis. Eu nu te-aş fi împiedicat draga mea niciodată să citeşti ceia ce e literar şi artistic, dar mumă-ta şi convenienţele sociale vor altfel şi ele sunt mai puternice decât mine copila mea! La aceasta să te gândeşti când faci primul pas în lume: la convenienţa socială. Învaţă-te a nu face ceia-ce nu este absolut indispensabil pentru tine sau aproapele tău, dacă prin aceasta ai jigni convenieţele sociale. Dar află că nici o dată nu trebuie să fi prizoniera acesteia până într-atâta încât să nu faci o faptă bună fiind-că judecata strâmbă a oamenilor sau prejudecata lor găsesc că aceasta nu e convenabilă cum se zice, nu e frumos de ochii lumei.

Rochie de seară
Oh! Draga mea, capitolul acesta al convenienţei sociale îţi va face de multe ori în viaţa ta zile grele, nu te lăsa însă prea mult sub stăpânirea lor, căci ele adesea au dus la cele mai mari greşeli şi păcate.  Chiar dacă la five-o-clockul la care vei merge astăzi vei auzi că cucoanele se vor întreţine între ele despre cusururile şi relele cutărei sau cutărei cunoscute. Nu vor întârzia să o salute în modul cel mai cordial şi s’o trateze în amică îndată ce va veni şi ea. Vorba se va întinde apoi asupra altei persoane absente. Tu să nu faci această concesiune convenienţelor sociale. Când cineva ţi se va părea rău, mărgineşte-te a’l saluta rece şi a te feri cât posibil de dânsul. Nu’l vorbi de rău ci ţine minte părerea ce o ai despre el, pentru tine. Nu te lăsa încântata de vorbele frumoase ce ţi le va şopti cutare sau cutare tânăr. Sunt, de nu fraze banale prescrise de convenienţa socială, fraze spuse pentru a te nenoroci poate. Cineva nu poate sincer să’ţi găsească toate calităţile ce ai, de la prima vedere. Pentru aceasta ar trebui să te urmărească timp îndelungat mai de aproape. În schimb îţi poate inventa tot felul de calităţi.

Fii deci cu băgare de seamă!

La vârsta ta inima bate cu mult mai repede şi mult mai lesne se aprinde focul acela sacru al dragostei cu care tinerii de astăzi, din nefericire prea de multe ştiitori, se joacă atât de condamnabil. În schimb, fata mea, nu te lua după convenienţele sociale care fac din fată o parazită. Caută să citeşti cărţi serioase, caută de învaţă înainte de toate o meserie care să’ţi permit să fi independentă.
Vei  întreba: cam ce meserie?
În viitoarea mea scrisoare îţi voi arăta aceasta.

Pater



Citeşte pe aceiaşi temă :

Resemnare sau luptă pentru dragoste

Sursa: numărul din 26 septembrie 1903 al revistei “Moda Nouă Ilustrată” – citită din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştiului

Citește mai mult... »

Bunica ştie tot

Am selectat pentru voi din revista „Ilustraţiunea Română” câteva trucuri igenioase folosite în gospodărie de bunicile noastre. Sper să vă amuze şi poate... să vă fie utile:

Dacă sunteţi siliţi să plecaţi de acasă pentru câteva zile şi nu are cine să alimenteze planta pe care o creşteţi, treceţi un tifon cu un cap în pământul plantei şi cu celălalt într'un pahar cu apă. Planta se va alimenta singura. (“Ilustraţiunea Română” – 16 martie 1938)



Pentru ca laptele să nu se reverse la fiert, ungeţi interiorul de sus al vasului cu unt. Laptele, în timpul fiertului, nu va depăşi această linie de demarcaţie. (“Ilustraţiunea Română” – 30 martie 1938)


Un excelent lustru la mobile poate fi obţinut amestecând 4 linguri de terbentină, 4 linguri de untdelemn, o linguriţă de zeamă de lămâie şi 10 picături de amoniac. Amestecaţi bine şi aplicaţi cu o bucată de flanelă moale pe toată suprafaţa de lustruit. Frecaţi cu putere cu o cârpă moale, mereu în aceiaşi direcţie, iar când s'a uscat, frecaţi cu o a treia flanelă moale şi uscată. Nu e lucru prea uşor dar munca nu va fi fost în zadar, dacă vreţi să păstraţi o strălucire impecabilă a mobilelor de nuc sau de mahon, timp îndelungat. (“Ilustraţiunea Română” – 16 martie 1938)


Nu puteţi scoate cu nici un preţ blestematul de dop? Legaţi o sfoară de clanţa uşii, petreceţi-o în jurul gâtului sticlei şi frecaţi sfoara. Prin încăzirea sticlei, dopul va ieşi până la urmă. (“Ilustraţiunea Română” – 16 martie 1938)


Un frigider la îndemâna oricui şi care nu costă aproape nimic. Dacă nu ai ghiaţă şi vrei să răceşti într-o zi de vară băutura, pune în căldarea de apă un pacheţel de scrobeală albastră şi trei linguri de sare. Răcirea apei obţinute se menţine câteva ore. (“Ilustraţiunea Română” – 23 martie 1938)


Uşile scârţâie? Nu este neaparat nevoie să le ungeţi cu ulei. Un creion poate face acelaşi serviciu. Grafitul acţionează şi el ca un perfect lubrifiant. (“Ilustraţiunea Română” – 6 aprilie 1938)


Pentru înlăturarea prostului obicei de a suge unghiile, e bine de uns acestea cu tinctură de aloe. E neprimejdioasă, pare un lac de unghii şi taie cu siguranţă pofta de a mai duce degetele la gură. (“Ilustraţiunea Română” – 6 aprilie 1938)


Două pahare încleştate unul în celălalt se pot scoate cu uşurinţă dacă în cel din interior punem apă rece iar în vasul exterior vărsăm apă caldă. (“Ilustraţiunea Română” – 13 aprilie 1938)



Abajururile din pergament pot fi curăţate cu puţină. Frământaţi un mototol de pâine moale, frecând cu el în aceeaşi direcţie abajurul de sus în jos. Schimbaţi pâinea cât mai des. Sistemul acesta nu este însă indicat când e vorba de lămpi vopsite în culori. (“Ilustraţiunea Română” – 30 martie 1938)






Citește mai mult... »