În articolul
anterior pe teme culinare m-am rezumat la rețete de deserturi. Astăzi vă voi împărtăși
și câteva rețete de mâncăruri, "culese" de prin revistele dedicate doamnelor publicate prin anii 1908 și 1909. Dacă
articolul precedent era „asezonat” cu modele de rochii prezentate în revistele de modă ale vremii, voi “pigmenta” articolul de azi cu fotografii de epocă în care "personaje principale" sunt pălăriile (din păcate – azi un accesoriu aproape dispărut din arsenalul feminin
cotidian). Pentru început, rețetele - apetisante, dar nu foarte
dietetice - împărtășite cititorilor revistei „Moda Nouă Ilustrată” de la începutul secolului al XX-lea de „BUCĂTARUL” (pentru savoare, am păstrat formulările originale):
Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Urmărește pe Twitter:
Urmărește pe Facebook:
Pagini:
Citește și:
-
Claca a fost î ntotdeauna una dintre formele cele mai populare de î ntrajutorare din lumea satului românesc. Î n vremea cositului, a pră...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Recomandări:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
Se afișează postările cu eticheta Străbunica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Străbunica. Afișați toate postările
STRĂBUNICA - SFATURI PRACTICE
"Am luat legătura" de curând cu străbunica noastră care se ascundea sub drăguțul pseudonim “Blondina” în paginile revistei “Moda Nouă Ilustrată”. Am făcut aceasta prin intermediul rubricii „Sfaturi utile” pe care o semna prin anul 1907 în paginile publicației dedicate frumoaselor și harnicelor doamne și domnișoare. O să vă spun ]n cele ce urmează câteva dintre sfaturile primite. Sunt convins că după ce veți citi aceste sfaturi veți da fuga la drogherie să vă procurați toate cele necesare: terebentină, amoniac, apă oxigenată, indigo, gaz sau… săpun de fiere de bou.
Toaletă de moar subțire încrustată cu dantelă (stânga); Costum taieur din postav negru (mijloc); Costum taieur din postav gri (dreapta) |
Lăsând la o parte gluma: unele dintre sfaturile “străbunicii” sunt simple, utile și rapide. Chiar dacă uneori par ușor amuzante. Pentru cârcotași am presărat prin articol câteva toalete romantice la modă. Tot în 1907, bineînțeles…
Cum iubesc femeile...
Se publică tomuri de sute de
pagini care încearcă dă deslușească moravurile și mentalitățile care
caracterizează o societate. Nefiind un profesionist în ale sociologiei, mă
amuz descoperind mentalități proprii ale societății românești din “La belle époque”, frunzărind presa acelor ani. Rubricile de “poșta redacției”
(citește și: Frumusețe la Poșta redacției),
paginile cu „sfaturi pentru doamne și domnișoare” (citește și: Sfaturi
copilei mele) sau “anchetele” realizate prin gazete (citește și: E
bun divorțul, ba e rău…)
redau într-un
mod “autentic” mentalitățile existente în
societatea acelor ani, având avantajul că păstrează mult din parfumul
epocii.
Una dintre marile probleme ale străbunicilor noastre (citește și: Străbunica și bunele maniere) era, negreșit, alegerea viitoarei nurori. O problemă importantă și delicată pentru că “negreșit fiul, cel care va face fala și gloria familiei, va trebui să ia o fată cu avere, din părinți buni și cât de sus puși, ca printr’ânșii să-și creeze și el relații bune și o pozițiune invidiată. Afară de asta prea puțin le pasă lor de rest; aș vrea să mi se arate zece mame din societate care să se fi învoit la căsătoria fiului lor cu o țărancă sau cu o orfană săracă, numai fiindcă el o iubea la nebunie și n'ar fi fost fericit departe de dânsa. Nici chiar mama aceea care n'are decât un băiat, pe care îl vede ca pe ochii din cap, nu-i capabilă de astfel de sacrificii”. Pentru a-și putea îndruma fii să facă cea mai potrivită alegere, străbunica avea nevoie de ajutor. Acest ajutor putea fi găsit, bineînțeles, în rubricile de specialitate destinate femeilor care erau publicate prin gazete. Vă propun azi un astfel de articol, semnat de “Laura Vampa”, publicat la rubrica “Salon” din revista “Familia”, în numărul din 20 iulie/1 august 1897:
Una dintre marile probleme ale străbunicilor noastre (citește și: Străbunica și bunele maniere) era, negreșit, alegerea viitoarei nurori. O problemă importantă și delicată pentru că “negreșit fiul, cel care va face fala și gloria familiei, va trebui să ia o fată cu avere, din părinți buni și cât de sus puși, ca printr’ânșii să-și creeze și el relații bune și o pozițiune invidiată. Afară de asta prea puțin le pasă lor de rest; aș vrea să mi se arate zece mame din societate care să se fi învoit la căsătoria fiului lor cu o țărancă sau cu o orfană săracă, numai fiindcă el o iubea la nebunie și n'ar fi fost fericit departe de dânsa. Nici chiar mama aceea care n'are decât un băiat, pe care îl vede ca pe ochii din cap, nu-i capabilă de astfel de sacrificii”. Pentru a-și putea îndruma fii să facă cea mai potrivită alegere, străbunica avea nevoie de ajutor. Acest ajutor putea fi găsit, bineînțeles, în rubricile de specialitate destinate femeilor care erau publicate prin gazete. Vă propun azi un astfel de articol, semnat de “Laura Vampa”, publicat la rubrica “Salon” din revista “Familia”, în numărul din 20 iulie/1 august 1897:
Trucurile igenioase ale bunicilor noastre
Am selectat pentru voi din revista „Ilustraţiunea Română” câteva trucuri ingenioase folosite în gospodărie de bunicile noastre. Sper să vă amuze și - poate - să vă
fie utile:
Cum poți să uzi plantele când ești plecat de acasă
"Dacă sunteți siliți
să plecați de acasă pentru câteva zile și nu are cine să alimenteze planta pe
care o creșteți, treceți un tifon cu un cap în pământul plantei și cu celălalt
într'un pahar cu apă. Planta se va alimenta singură." (“Ilustraţiunea Română” – 16 martie 1938)
Străbunica şi bunele maniere
"Nu ne îndoim
că cititoarele aceste rubrici sunt femei care știu să se comporte în viață și
în societate. Sunt însă unele ocazii în care – oricât de inițiate ați fi –
simțiți un fel de stângăcie și nu știți exact ce aveți de făcut. De aceea vă
vom da în acest articol câteva sfaturi, care sperăm că vă vor veni în ajutor.”
Așa își începea
articolul redactorul rubricii „Realitatea femeii”, publicat în revista „Realitatea
Ilustrată”. Am citit și eu, curios, sfaturile date în anul 1939 tinerelor
cititoare de ieri – bunicele sau străbunicile noastre de azi. Sigur că unele
dintre recomandări par ușor desuete. Dar - dacă vom adapta puțin lumii noastre de azi aceste sfaturi și - dacă le vom scutura ușor de stratul subțire de praf așternut în cei 80 de
ani care au trecut de atunci - vom vedea că aceste sfaturi respectă regulile
generale ale bunului simț. Bun simț care ar trebui să guverneze relațiile
sociale chiar și în “zilele noastre”:
Aromele Crăciunului de altădată
Mini-cartea de bucate alcătuită pe blog din rețete
culese de prin revistele publicate pe la începutul secolului al XX-lea, nu ar fi fost completă dacă aș fi adăugat și un capitol special dedicat rețetelor de prăjituri de Crăciun.
- Dram: 3.38 g.
- Oca: 1.272 kg.
- Litră: 318 g.
Cu aceste precizări, prepararea delicioaselor prăjituri de Crăciun din vremea străbunicii ar trebui să fie relativ ușoară, nu-i așa? (note: pentru "savoarea lecturii" am păstrat formulările și ortografia originală; fotografiile nu ilustrează prăjiturile ale căror rețete sunt incluse în articol)
Secretele Laurei (sfaturi pentru îngrijirea frumuseţii)
Mărturisesc că m-au amuzat răspunsurile date de Laura – redactor al revistei “Realitatea Ilustrată” în anul 1931 – cititoarelor sale cu pseudonime drăguțe. Rubrica se chema: Sfaturi pentru îngrijirea frumuseții. Am selectat pentru voi câteva dintre acestea – sfaturi serioase dar spuse cu mult umor. În completare am “decupat” din aceiași revistă o “schiță” care definește idealul feminin al acelor ani:
Un articol de sezon cu parfum de bulion
În alte timpuri, nu foarte de mult și nu peste tot
trecute, lăsarea toamnei peste satele, târgușoarele și peste mahalalele marilor
orașe, era vestită și de un parfum dulce și suav care se ridica de prin mai
toate curțile gospodăriilor: mirosul de bulion. Pentru că nici lelea Ioana, nici
coana Marghioala nu concepeau să le prindă iarna cu rezervele de conserve și de
murături necompletate. Și între aceste minunății de conserve făcute acasă,
bulionul ocupa poate locul cel mai important.
E drept că unele cucoane mai
simandicoase începuseră deja să folosească conservele cu bulion cumpărate de la
prăvălie (dovadă vechile reclame cu care asezonez articolul), dar gustul lor nu
se putea compara cu cel al bulionului făcut acasă, nu-i așa? Nenea
Gheorghe al Ioanei și Nea Tache, bărbatul lui Tanti Marghioala aveau și ei un
rol important în această poveste: făceau focul sub ceaunul
de aramă pus pe pirostrii și țineau de urât harnicelor lor soții în timpul
acestei importante activități. Până fierbea bunătatea de bulion citeau
gazetele, pentru că nu-i așa, trebuia să se ocupe cineva și de treburile țării:
Străbunica și “grape-fruit”-ul
Deși este considerat azi un fruct la fel de banal ca și portocala sau lămâia, grepfrutul nu
este prezent “de când e lumea” în galantarele magazinelor românești. Grepfrutul
(în engleză grapefruit, în franceză pamplemousse) - fruct care își are originea în insula Barbados - a început să
fie cunoscut în Europa și în America pe la începutul secolului al XIX-lea.
Acest hibrid obținut prin încrucișarea dintre pomelo și diferite soiuri de
portocali a început însă să fie cultivat pe scară largă abia pe la
începutul secolului trecut.
Rețetele străbunicii: bucătăria de vară
Dacă pentru
a scrie articolul precedent - articol care o avea în prim-plan tot pe străbunica - "am consultat" agenda ei cu sfaturi gospodărești (citește aici articolul “Eco-străbunica
– sfaturi practice”), de această dată asta am aruncat o privire în carnețelul
ei cu rețete.
Ce am descoperit? Că arta culinară a evoluat și ea odată cu timpurile: în comparație cu apetisantele dar și cu „hiper-caloricele” rețete culese de prin revistele dedicate femeilor publicate pe la începutul secolului trecut (rețete pe care le găsiți aici: Rețetele străbunicii, Rețete (care distrug orice diete), Aromele Crăciunului de altădată, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de la 1907, Rețete și rochii cochete), rețetele recomandate în articolul „Bucătăria de vară” - publicat în revista „Realitatea Ilustrată” - numărul din 8 august 1939 - sunt mult mai „ușoare”. Recomandabile cred și pentru o dietă a zilelor noastre.
Nu o să vă ascund nici
surpriza pe care am avut-o descoperind că printre ingredientele folosite de străbunica se găseau și fulgii
de ovăz sau praful de copt „Backin” de la Dr. Oetker:
Rețete de ieri |
Eco - străbunica (sfaturi practice)
În
România de azi din ce în ce mai mulți oameni militează pentru adoptarea
soluțiilor ecologice de dezvoltare și pentru protejarea naturii. Foarte mulți
dintre noi se opun implementării unor proiecte care au un impact negativ major
asupra mediului. Din păcate, de cele mai multe ori, această atitudine
“pro-mediu” se manifestă doar la nivel declarativ. Atunci când noi înșine trebuie să adoptăm un “comportament prietenos cu
mediul”, renunțăm la principiile declarate. Un
exemplu la îndemâna oricui: rezistăm cu greu tentației de a folosi cele mai
“eficiente” produse pentru curățenie. Fiecare activitate de acest gen – de la
spălatul geamurilor sau al faianței la… scoaterea petelor - presupune
achiziția unui produs special. Uităm
însă de cele mai multe ori că aceste produse conțin un amalgam de substanțe
periculoase sau agresive față de mediu. Le folosim uitând că avem la îndemână
soluții la fel de eficiente, mai ecologice și… mai ieftine. Oțetul, sarea de bucătărie, bicarbonatul de
sodiu sau oul și zeama de lămâie sunt
de foarte multe ori soluții pentru “problemele noastre casnice”.
Tocmai
pentru că încerc să promovez aceste soluții, am căutat prin “carnețelul străbunicilor”
(la rubrica “Sfaturi casnice” a revistei
“Moda Nouă Ilustrată”- numere din anul 1907) câteva “sfaturi eco” de la începutul secolului
trecut:
Scoaterea petelor
de cafea
“Bate
o amestecătură de 10 grame glicerină cu un gălbenuș de ou proaspăt și freacă
puternic stofa pătată. Clătește în apă rece.”
(“Moda nouă ilustrată” – 5 ianuarie 1907)
Deserturi din carnețelul cu rețete al străbunicii
Dacă veți avea nelămuriri referitoare la punerea în operă a
rețetelor, nu pot decât să vă rog să vă adresați pentru completări autorilor
acestora, respectiv cititoarele revistei "Moda Nouă
Ilustrată" din anul 1907, ele fiind cele care au trimis redacției
toate rețetele: d-rele "Fulga", "Dorpribeag", "Ulpia Floarea
Muscelului", "Fetița dulce" și "Bruneta de pe malul
Râmnicului". Lămuririle le veți găsi, sper, la rubrica "Poșta
redacției". Ca să vă ajut puțin în eventualele voastre tentative voastre
culinare am să fac câteva precizări în privința unităților de măsură
folosite pe etunci:
-
Dram: 3.38 g.
-
Oca: 1.272 kg.
-
Litră: 318 g.
Cosmetică: sfaturile străbunicii
Bulevardele Bucureștiului - locuri de promenadă pentru domnițele și tinerii domni de la începutul secolului al XX-lea – erau locurile de etalare pentru toaletelor la modă. Un amestec de rafinament occidental și de
gusturi balcanice cu un farmec aparte. Bucureștiul începea deja să devină "Micul
Paris".
Revistele dedicate femeilor dădeau tonul modei. "Moda Nouă Ilustrată" a fost una dintre
primele reviste românești care se adresau exclusiv femeilor. Găsim în
paginile sale tot ce putea să le intereseze pe cucoanele și pe domnițele de ieri:
articole despre trendul modei, tipare de rochii pentru doamne, domnișoare și
copii, sfaturi de toate felurile (cosmetice, casnice, de bună purtare în
societate, morale), rețete de mâncăruri românești sau străine, reclame la
produse pentru femei, literatură. Puțin periate de patina vremii, publicațiile de
atunci și-ar găsi cu siguranță cititori și în zilele de azi. Câteva dintre
sfaturile cosmetice citite în paginile revistei ar putea fi interesante pentru doamnele de azi, așa că le-am adunat într-un articol. Și fiindcă
tot vorbeam de reclamele publicate în revista "Moda Nouă
Ilustrată" am selectat câteva dintre cele pentru produse care se mai
găsesc și azi pe rafturile magazinelor.
PETELE DE PE OBRAZ
"Anotimpul iernei face de obicei să dispară petele
roșcate de pe obraji, pentru că numai aerul călduros şi soarele le aduce pe
fețele delicate. Dar dacă aceste pete persistă și iarna, încercați
aplicarea, seara la culcare, a unui amestec de glicerină pură și de spirt de
vin de bună calitate, în cantități egale."
"După
ce v’ați spălat mâinile, să le frecați cât sunt încă ude cu o bucată de miere
mare cât o nucă; zece minute după aceasta clătiți-le cu apă căldicică, ștergețile cu un prosop moale și pudrați-le."
Reclamă de azi la pasta de dinți KALODONT |
REȚETĂ PENTRU A ÎMPIEDICA PĂRUL ALB SĂ ÎNGĂLBENEASCĂ
“Îmi
face plăcere să vă indic un mijloc de a împiedica părul alb să îngălbinească,
experimentat de una din cele mai frumoase femei din Cairo, care are cel mai
minunat păr alb-argintiu ce își poate cineva închipui. Trebuie pur și simplu
spălat cu apa în care s’a disolvat scrobeală albastră, o dată pe săptămână.”
Kaloderma în 1903 |
TOALETA MÂINILOR
“Pentru
a avea unghii frumoase, o femeie elegantă trebuie mai întâi să evite ca pielea
să copleșească baza lor; pentru aceasta, e suficient să introduceți
degetul în carnea unei lămâi, sucind-o ușor. Acest procede are avantagiul de a
le curăța perfect și de a le întării. Pentru a face unghiile tari și nu aspre,
trebuie să le ungem din când în când cu pomada următoare:
Sulfat de aluminiu....................2 gr.
Colopphan..............................5
gr.
Cold cream...........................40 gr.
Esenţă de veroline.................10 pic.
Kaloderma azi |
Pentru
a le face strălucitoare și roze, la fiecare două-trei zile fricționaţi-le cu
praful acesta:
Oxid de staniu în praf subțire.....15 gr.
Esență de lavandă......................1 gr.
Carmin......................................2 gr.
Evitați de a tăia unghiile, ci numai radețile zilnic cu pila. Riguros observate aceste procedee vă vor da unghii strălucitoare și roze ca acelea ale ‹‹Aurorei cu degete de roze››.”
FRIZARE FĂRĂ FIER
“Vă
puteți freza și avea ondulațiunea naturală, cu ajutorul unei
ordinare pipe de 10 bani, nu prea lungă. Încălziți tubul pipei și învârtiți
cârlionții de păr în jurul acesteia. Țineți astfel părul 10 – 15 secunde și nu-l pieptănați decât după ce s-a răcit complet.”
Apă de colonie "FARINA" - azi |
PENTRU
FRĂGEZIREA TENULUI
“Iată un excelent cosmetic pentru a întreține frăgezimea feței și a albi pielea:
Apă de flori de portocale ................1/2 litru
Glicerină pură ...............................20 gr.
Borat de sodium .............................5 gr.
Glicerină pură ...............................20 gr.
Borat de sodium .............................5 gr.
Spălați fașa și aplicați o pudră de orez.”
CONTRA ROȘELEI NASULUI
“Iată și o altă rețetă contra roșelei nasului:
Borat de sodium ..............................12 gr.
Odicolon
.........................................25 gr.
Apă distilată de trandafiri ……………..….150 gr.
Spălați nasul cu acest amestec timp de trei sau patru minute. Pudrați apoi cu pudră de scrobeală.”
Cremă - pudră și săpun "SIMON" azi |
Dacă în urma respectării acestor sfaturi veți avea parte
de mici accidente cosmetice, răspunderea aparține exclusiv redactorilor revistei “Moda
Nouă Ilustrată” - numerele din octombrie - decembrie 1903 (din care am citat cu
conștiinciozitate) și bineînțeles... străbunicii. În cazul în care vreți să aplicați sfaturile date la începutul secolului trecut vă recomand să vă adresați mai înainte pentru recomandări specialiștilor de azi.
Sfaturi copilei mele (II)
Câteva numere mai târziu, Pater – a publicat și cea de a doua
scrisoare cu sfaturi. În această
nouă epistolă tinerele domnișoare de la începutul secolului al XX-lea sunt sfătuite
să își aleagă o ocupație potrivită sexului și statutului lor social. Să nu uităm
că vorbim despre o epocă în care profesarea de către femei a unor meserii –
unele dintre ele rezervate până atunci exclusiv bărbaților – era considerată încă
un moft. Dar era un moft care le aducea acestora cu adevărat independența socială pe care o căutau. Opțiunile erau totuși foarte limitate:
Draga mea,
În al doilea rând, draga mea, ai să alegi între adevăratele meserii. Poți deveni: croitoreasă de rochii sau albituri, modistă sau florăreasă, lucrătoare
la passementerii, să’ți agonisești
traiul cu brodatul, cu pictura dacă ai talent, ba în timpul
din urmă am văzut femei învățând meșteșuguri mult mai grele ca tipografia, legătoria de cărți, zugrăvirea
de firme etc. etc. Să nu te miri că’ți recomand să alegi și din aceste
meserii. Meseria, zice germanul, cinstește pe om, pentru că’i permite oriunde
ar fi și în orice condiții ale vieței, să’și
poată găsi hrana de toate zilele spre a nu fi silit să întindă mâna implorând
mila semenilor săi.
Cum vezi, draga mea, femeia are astăzi ce meserie să’și aleagă și încă nu le-am enumerat nici pe departe pe
toate, ba nici chiar toate grupele nu le-am menționat. Dar vei spune: eu n’am nevoie să învăț o meserie. Slavă Domnului,
avem cu ce trăi. Mă voi mărita la o
anumită vârstă, mi se va da zestre și bărbatul va munci pentru mine. Greșești! S-au văzut oameni bogați sărăcind peste noapte și copii lor rămânând o
sarcină pentru familie și societate. Fii de regi învață o meserie, pentru ca în
cele din urmă să’și aducă aminte că sunt oameni și că pot oricând avea nevoie a’și
agonisi traiul, deci și fetele bogate trebuie să
aibă o meserie, pentru ca atunci când nu vor mai fi bogate sau când nu se vor
putea mărita după dorința inimei lor, să nu fie pentru nimeni o sarcină și să
nu înnebunească de urât. Căci draga mea, aici suntem desigur de acord, profesiunea cea mai nobilă, fiind cea mai naturală a femeii, este aceea
de soție și mamă. Dar soția să nu
poată fi niciodată sprijinul soțului și copiilor ei? Împrejurările vieții
sunt atât de numeroase și de variate încât e bine ca femeia să’și ia cea mai bună asigurare și să învețe o meserie.
Numai atunci va putea face și o căsătorie morală și ce înțeleg prin aceasta îțî
voi arăta într’o viitoare scrisoare."
PATER
Citește și:
Sursa: revista “Moda nouă ilustrată” – numărul din 3 octombrie 1903 - citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștiului
Un meniu à la străbunica
Voi adăuga câteva rețete la mica mea carte de bucate care se adună pe blog, rețete culese din carnețelul străbunicii (mai precis din reviste și gazete publicate pe la începutul secolului trecut). Rețetele culese până acum le găsiți cu un click pe unul dintre titlurile următoare: Rețetele străbunicii, Rețete (care distrug orice diete), Aromele Crăciunului de altădată, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de prin 1907, Rețete și rochii cochete. Pentru că trebuie să trecem într-o “ligă superioară”, voi alcătui azi pentru voi un meniu de primăvară din anul 1913. Sună cam așa:
Ce ziceți? Vă încumetați? Să știți că numele bucatelor sună mult mai pretențios decât sunt de fapt. Același meniu, în dulcea noastră limbă, sună cam așa:
Am un singur regret: publicațiile din vremea
străbunicii publicau rețete dar nu și fotografii ale preparatelor. Sunt nevoit
așadar să înserez în articol fotografii din “zilele noastre”. Reclamele din articol sunt însă din anul 1913. Dar să nu pierdem vremea:
Sfaturi copilei mele (I)
Începutul
secolului al XX-lea a reprezentat o perioadă de occidentalizare a societăţii
româneşti, care pendula încă între modelul francez şi cel german mai cu seamă,
dar care prelua şi obiceiuri proprii societățiilor din Anglia sau Italia. Bineînţeles
că această perioadă de căutare şi de modernizare a societăţii românesti a avut
ca urmare şi schimbarea locului şi a rolului femeii în societate. Un rol
important în această “luptă pentru emanciparea femeii” au avut-o şi primele
reviste destinate exclusiv femeilor. Într-o
astfel de revistă - “Moda Nouă Ilustrată”, care era publicată în anul 1903 - mi-au atras atenţia câteva scrisori cu sfaturi
adresate tinerelor domnişoare. Vă recomand să citiţi acum una dintre ele pentru că enumeră câteva dintre “convenienţele sociale” (conservatoare încă, dar
totuşi în schimbare) din epocă. Iar unele dintre sfaturi - deşi pare destul
de greu de crezut - pot fi la fel de bine transmise și tinerelor din zilele noastre:
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
Caută pe blog:
Cele mai citite articole:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Barbu Lăutaru (pe numele adevărat Vasile Barbu, n.~1780 - d. 18 august 1858) a fost un celebru cântăreț și cobzar din Moldova și star...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
" Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ...
-
Hanul cu Tei este unul dintre puținele vechi hanuri bucureștene care – după o viață plină de glorie dar și după lungi perioade de decăder...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lu...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Voi încerca să creionez profilul unei " Miss România " din perioada interbelică. Un cu totul alt tip de profil decât cel cu care s...