Sfaturi copilei mele (2)

Prima dintre scrisorile semnate Pater şi publicate în anul 1903 de revista “Moda nouă ilustrată” se încheia aşa: În schimb, fata mea, nu te lua după convenienţele sociale care fac din fată o parazită. Caută să citeşti cărţi serioase, caută de învaţă înainte de toate o meserie care să’ţi permit să fi independentă. Vei întreba: cam ce meserie? În viitoarea mea scrisoare îţi voi arăta aceasta.”



Nu a rămas dator nici Pater – a publicat şi a doua scrisoare cu sfaturi – şi nu voi rămâne dator nici eu. Mai ales ca în această nouă epistolă tinerele domnişoare de la începutul secolului al XX-lea sunt sfătuite să îşi aleagă o ocupaţie potrivită sexului şi statutului lor social. Să nu uităm că vorbim despre o epocă în care profesarea de către femei a unor meserii – unele dintre ele rezervate până atunci exclusiv bărbaţilor – era considerată înca un moft. Dar era un moft care le aducea acestora cu adevărat  independenţa socială pe care o căutau. O să vedeţi totuşi că opţiunile erau totuşi foarte limitate:


Draga mea,

O doamnă de prin ...1900
Terminam scrisoarea mea trecută recomandându’ţi să’ţi alegi o profesiune şi’ţi promiteam să’ţi dau câteva sfaturi asupra profesiunei ce ai putea să alegi. Mă ţin astăzi de vorbă. Profesiunile ce o femeie poate să-şi aleagă astăzi sunt multiple. În primul rând ea poate chiar să bată drumul ce duce spre profesiunile libere. Poate să devie profesoară, medic sau literată. Ultima carieră e la noi dintre cele mai puţin rentabilă şi dacă cineva simte vocaţiune pentru dânsa, nu poate s’o îmbrăţişeze decât prin hotărârea de a nu’şi agonisi printr’ânsa traiul. Primele două sunt deschise şi productive. Pentru a fi o bună profesoară, femeia are mai multă vocaţiune chiar decât bărbatul. S’a constatat că e mai pregătită de a fi bună pedagogă. Ca medic deasemenea un câmp larg îi este deschis, căci poate să devie în nenumărate cazuri salvatoare fiinţelor de sexul ei. S’ar cuveni ca medicele să se specializeze în bolile de femei şi apoi în bolile de copii. Cariera de advocate nefiind încă deschisă femeii la noi – mai bine fac acelea care vroind să urmeze cursuri universitare nu le aleg tocmai pe acestea.
În al doilea rând, draga mea, ai să alegi între adevăratele meserii. Poţi deveni: croitoreasă de rochii sau albituri, modistă sau florăreasă, lucrătoare la passementerii, să’ţi agoniseşti traiul cu brodatul, cu pictura dacă ai talent, ba în timpul din urmă am văzut femei învăţând meşteşuguri mult mai grele ca tipografia, legătoria de cărţi, zugrăvirea de firme etc. etc. Să nu te miri că’ţi recomand să alegi şi din aceste meserii. Meseria, zice germanul, cinsteşte pe om, pentru că’i permite oriunde ar fi şi în orice condiţii ale vieţei, să’şi poată găsi hrana de toate zilele spre a nu fi silit să întindă mâna implorând mila semenilor săi.

O domnişoară de prin...  1900
Mai poate deveni femeia, fără să mai vorbesc de slujbele de la telegraf şi poştă care au început a le fii închise, funcţionare la case de comerţ sau bancă, contabilă şi corespondentă, secretară a unui şef de casă sau om însemnat. Pentru aceasta ar putea urma un curs comercial, să predeze mai multe limbi străine, să înveţe stenografia etc. Mai poate fi femeia vânzătoare în magazine, mai ales în magazinele din care se aprovizionează damele şi casieriţă – o funcţiune ce de predilecţie se acordă astăzi în toate magazinele mari femeilor, lucru ce le face cinste fiindcă dovedeşte că comerciaţii au mare încredere în cinstea lor. Cum vezi, draga mea, femeia are astăzi ce meserie să’şi aleagă şi încă nu le-am enumerat nici pe departe pe toate, ba nici chiar toate grupele nu le-am menţionat. Dar vei spune: eu n’am nevoie să învăţ o meserie.Slavă Domnului, avem cu ce trăi. Mă voi mărita la o anumită vârstă, mi se va da zeste şi bărbatul va munci pentru mine. Greşeşti ! S-au văzut oameni bogaţi sărăcind peste noapte şi copii lor rămânând o sarcină pentru familie şi societate. Fii de regi învaţă o meserie, pentru ca în cele din urmă să’şi aducă aminte că sunt oameni şi că pot oricând avea nevoie a’şi agonisi traiul, deci şi fetele bogate trebuie să aibă o meserie, pentru ca atunci când nu vor mai fi bogate sau când nu se vor putea mărita după dorinţa inimei lor, să nu fie pentru nimeni o sarcină şi să nu înebunească de urât. Căci draga mea, aici suntem desigur de acord, profesiunea cea mai nobilă, fiind cea mai naturală afemeii, este aceea de soţie şi mamă. Dar soţia să nu poată fi niciodată sprijinul soţului şi copiilor ei ? Împrejurările vieţii sunt atât de numeroase şi de variate încât e bine ca femeia să’şi ia cea mai bună asigurare şi să înveţe o meserie. Numai atunci va putea face şi o căsătorie morală şi ce înţeleg prin aceasta îţî voi arăta într’o viitoare scrisoare."

PATER

Citeşte pe aceiaşi temă :


Sursa: numărul din 3 octombrie 1903 al revistei “Moda nouă ilustrată” – citită din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştiului

10 comentarii :

  1. Tare înțelept, domnul tată! Bine ticluite motivațiile, jos pălăria în fața îndemnurilor de a învăța o meserie. Sfaturile se potrivesc și azi, în mare măsură.
    Fac parte dintre cei care (mai) cred în existența unor meserii specific bărbătești, cum ar fi, de exemplu, meseria armelor! Doamnele nu (prea) au ce căuta în armată, în opinia mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa zisul Fater (tată) POARTĂ CU SIGURANŢĂ O FUSTĂ. El (de fapt ea)
    adoptă revoluţionarul principiu de emancipare a femeii, a lui Henrik Ibsen (1828-1906) , dramaturgul care a luptat împotriva moralei şi MINCIUNILOR conformiste ale vremii sale. Piesa de referinţă este NORMA – supranumită „Casa cu păpuşi (1879) care a stârnit un adevărat uragan la premieră – şi încă multă vreme, datorită faptului că zdruncina din temelii o mentalitate existentă de secole: rolul de marionetă a femeii în societate, dominarea ei psihică şi materială de tată, apoi de soţ. Crescută în principiul SUPUNERII necondiţionate, nu se concepea să aibă propriile idei, propriile sentimente, iar dacă prin absurd îndrăznea să se revolte nu primea zestrea. Iar aceasta trecea în buzunarul soţului, odată cu femeia devenită ( de cele mai multe ori fără voia ei) soţie.
    Evident că bărbaţii au fost revoltaţi de ideea că cineva încearcă să transmită un mesaj femeilor ce rol trebuie să joace în societate, să-şi dobândească propria personalitate – nu să fie permanent supusa tatălui apoi a soţului, să se emancipeze şi să-şi ia viaţa în proprile lor mâini. Şi în acelaşi timp un mesaj transmis convencţionalei societăţi, că şi femeile să aibă dreptul de a urma o universitate, de a avea meserii competitive cu ale bărbatului. În Europa, în majoritatea ţărilor, de abia după ce Germania a „făcut deschiderea” în anul 1900, li s-a permis femeilor să urmeze o facultate.
    Emanciparea femeii?...lucru se pare că şi acum e mai greu de acceptat de orgoliul masculin, tare mulţi bărbaţi au complexe de inferioritate când soţiile câştigă mult mai mult decât ei, dau dovadă de mai multă inteligenţă şi spirit practic. De... nu numai MUSCHII inseamnă PUTERE... dar, din păcate tare mulţi bărbaţi îi folosesc „ca argument forte” în familie pentru
    a-şi impune superioritatea...

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa nu generalizam, Gigi. Dsei sunt si eu usor misogon - cred ca si tine ca unele meserii rup din feminitate - nu sunt atat de restrictiv in ceea ce priveste domeniile in care poate profesa o femeie. Chiar si in armata sunt compartimente in care femeia isi are locul - su nu ma refer aici doar la unitatile sanitare, logistice, informative... La fel peste tot. Orice tip de restrictie devine o bariera care creaza discriminare. Cu ce nu sunt totusi de acord - cu discriminarea pozitiva care incepe sa se manifeste tot mai pregnant in ultimul timp - nu neaparat in privinta femeilor ci in aceea a minoritatilor sexuale, raselor etc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Esti o dovada ca feminismul e puternic si in zilele noastre, Anonimule. In mare parte de acord cu tine dar, dupa cum am spus si putin mai devreme, nici cu discriminarea pozitiva nu sunt de acord. Ca sa nu spun ca uneori ce spui tu despre "barbatii cu muschi" e valabil si in cazul "femeilor puternice". Te mai astept pe blog...

    RăspundețiȘtergere
  5. Päi, dacä femeile isi mai folosesc MUSCHII e pt. ca sä-i facä pe bärbati sä priceapä cä: Ei sunt Capul dar FEMEILE SUNT GATUL CARE FACILITEAZÄ CAPUL SÄ SE MISTE. Cä...färä gât, el ar fi TZEAPÄN. Parol !

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar ce s-ar face gatul fara cap... O intrebare fara raspuns, nu-i asa? :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Ba da, existä un räspuns. Ce s-ar face Yin färä Yang... si viceversa. N-ar mai fi un întreg, considerat in filozofia si metafizica chinezä infrastructura dinamicä a Universului, douä fortze complimentare, care se compenseazä, se armonizeazä reciproc. (Yin = elementul feminin, Yang cel masculin) Nu pot exista una färä cealaltä, dacä una dispare, va dispärea simultan si cealaltä. E multzumitor räspunsul ?

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumitor. Atat timp cat Yin si Yang convietuiesc in armonie nu pot decat sa ma declar total de acord. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Pater intelept ! Literat poti fi practicand alte profesiuni , daca posezi talent . E placut sufletului , relaxant , refugiul eului , sarisfactie pentru imaginatia sanatoasa , deliciul celor care lectureaza . Intotdeauna truda mainilor conduse de creier va fi sursa de venit , de trai . Admir conversatia dintre ,,....de azi " si ,,Anonim " ... informatia dorita prin lectura si stilul exprimarii ma impresioneaza . Multumiri !

    RăspundețiȘtergere