Leny Caler: Povestea Corinei din "Jocul de-a vacanța"

Actriţa Leny (sau Leni) Caler (n. 1904, București, d. 2 februarie 1992, Berlin) a fost în perioada anilor '30 o celebră actriță și cântăreață de muzică ușoară și una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii mondene bucureștene. Vă amintiti de misterioasa "doamna T" din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu? Unii contemporani ai scriitorului au afirmat că personajul ar fi avut-o ca model, de fapt, pe fermecătoarea Leny Caler, pentru care Camil Petrescu ar fi făcut o pasiune ascunsă. Camil Petrescu spunea despre Leny Caler că „are ceea ce se numeşte stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici şi contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”.

Teatrul Maria - 1935
Leny Caler (stânga: în "Ilustra'iunea Română";
dreapta: 
în "Tessa" la Teatrul Maria - 1935)

Leny Caler a studiat la conservatorul particular de artă dramatică condus de actorul Al. Mihăilescu. După absolvire a fost cooptată de Lucia Sturdza-Bulandra în trupa teatrului „Regina Maria” (1924), unde a jucat roluri episodice în piese precum "Patria" de Victorien Sardou, "Revizorul" de N. Gogol, "Kean" de Al. Dumas, "Comediana" de Paul Armont şi Jacques Bousquet, "Aripi frânte" de A.D. Herz sau "Frumoasa aventură" de Caillavet şi Etienne Rey. Leny Caler a părăsit compania condusă de soţii Bulandra pentru un angajament la Teatrul Fantasio creat de Ion Iancovescu. Aici a fost distribuită în "Maimuţa care vorbeşte" de René Fauchois, "Micul Lord" după romanul scriitoarei F. H. Burnet, "Ofiţerul de gardă" de Franz Molnar, "Azais" de R. Verneuil şi G. Berr etc.

Corina din "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian e tot Leny. Mihail Sebastian nota în jurnalul său în 21 martie 1936: „Pe femeie (personajul Corina) ar trebui s-o joace Leni. Este în realitate Leni, tot ce aşteptam de la ea, tot ce putea fi, tot ce în anume sens este”. Tot în jurnal, Mihail Sebastian vorbeşte despre emoţia de a scrie pentru Leni, despre "gândul că va trăi lucruri gândite de mine, va spune cuvinte spuse de mine”.

Leni Caler
Leni... îi spunea Mihail Sebastian

Tudor Arghezi i-a dedicat frumoasei actrițe o "Inscripție", publicată în revista "Bilete de Papagal" și în care spunea, printre altele: "Ești o bijuterie, albastră în lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale și cu vopseli imposibile, în sângele dumitale, dacă ai" (citat preluat din volumul "Întoarcere în Bucureștiul interbelic" de Ioana Pârvulescu).



Elly Roman a compus melodii de muzică ușoară special adaptate pentru vocea fumoasei actrițe, cântece care au fost înregistrate de casa londoneză de discuri His Master's Voice. „Popularitatea de care se bucura o transformă pe artistă în idolul tinerelor fete care-i imită felul de a se îmbrăca, de a se coafa, sau a vorbi, preluându-i chiar şi replicile de pe scenă în viaţa cotidiană, aducând cu ele în peisajul străzii ceva din verva molipsitoare a interpretei. O întreagă generaţie de spectatori doreşte să o păstreze nealterată în graniţele ei, în timp ce artista lupta să nu rămână fixată şi imobilizată doar în acele roluri în care publicul ei o prefera, simţindu-se pândită la fiecare pas de rutină şi repetiţie”.
                     
Leny Caler alături de 
Camil Petrescu și de Jenica Cruțescu

Leni Caler a colaborat mai apoi şi cu Teatru Nostru, condus de Sică Alexandrescu, precum şi cu companiile soţilor Bulandra şi a Mariei Ventura, unde a avut ca parteneri actori de excepţie: Tony Bulandra, George Vraca, Bulfinsky, Storin, L. S. Bulandra, Mărioara Voiculescu, Maria Ventura, Maximilian, Pop Marţian, Al Critico, Vili Ronea, Nora Piacentini, Marietta Deculescu, Silvia Fulda, Silvia Dumitrescu-Timică ş.a. A jucat în rolurile principale din "Sexul slab" de Eduard Bourdet, "Lu" de Franz Molnar, "Mica ciocolatieră" de Paul Gavault, "Amorul veghează" de Robert de Flers şi Armand de Caillavet, "Monte Carlo" de Fodor Laszlo, "Mademoiselle" de Jaques Duval, "Cum vă place" de William Shakespeare, "Intimităţi" de Noel Caward sau "Şoarecele de biserică" de Fodor Laszlo, pusă în scenă de Victor Ion Popa şi jucată de peste 180 de ori.

Leny Caler în presa vremii

O să redau acum un pasaj  al cronicii pentru piesa "Tessa" care s-a jucat în anul 1935 pe scena Teatrului Maria: "Pe această Tessă o înfăţişează cu mijloace de mare comediană, d-ra Leny Caler. Creaţia domniei sale, constituie o culme pentru cariera sa, şî aşa biruitoare, ea surprinzând doar o parte a numeroşilor săi admiratori; - pe cei cari au uitat că nu de mult interpreta dactilografei Suzi Sachs - care a făcut „gen" în teatrul românesc - a jucat, şi încă admirabil, roluri în care râsul se îmbină cu lacrima. Talentul, adevărat talent al actorului nu poate fi însă monocord. Diversitatea rolurilor pe care le interpretează aceasta consacră pe marea artistă. Şi d-ra Caler a dovedit, cu prisosinţă, că e o mare actriţă, o desăvârşită fermecătoare de suflete. Consacrată, sunt sigur însă, că nu şi-a dat încă măsura talentului său." ("Realitatea Ilustrată" - 2 octombrie 1935)
                                            
Leny Caler
Leny Caler în "Florăreasa"
de Bernard Schaw
Tudor Muşatescu îi oferă artistei piesa "Visul unei nopţi de iarnă", ca suvenir al unei ierni de altădată şi ca pretext pentru un dialog fermecător. Ideală interpretă a Mariei Panait, Leny Caler îl are ca partener de scenă pe George Vraca în rolul scriitorului Alexandru Manea, într-un ansamblu care-i cuprindea pe Vili Ronea, Nelly Stelian, Mişu Fotino, Marcel Anghelescu. În anul  1942 o lege rasistă îi interzice artistei şi celorlalţi actori evrei prezenţa pe o scenă românească şi, în această perioadă, joacă pe scena teatrului Baraşeum, unde găsiseră refugiu actorii fără angajament. Constatarea că publicul românesc o urmează şi o încurajează şi-n acest nou teatru, o entuziasmează. Joacă în "Fata cu părul de aur" de Nicuşor Constantinescu şi Scarlat Froda (soțul actriței).

Teatru interbelic
Leni Caler în "Ilustrațiunea Română"
numărul din 27 martie 1930

Ultima piesă jucată pe scena Teatrului Victoria (compania Leny Caler – George Vraca), "Pygmalion", îi oferă artistei ocazia de a relua rolul Elizei Doolittle, iar Vraca joacă pentru ultima oară alături de ea în rolul profesorului Higgins. Boala o îndepărtează de scenă, dar va mai juca în trei spectacole la Teatrul Municipal condus de Lucia Sturdza Bulandra: în 1953, în "Afaceriştii" de Tudor Şoimaru, în 1956 în "Trei generaţii", într-un rol de compoziţie, domnişoara Macri cea mică, scris anume pentru ea de Lucia Demetrius şi în 1957, în "Nebuna din Chaillot" de Jean Giraudoux, în rolul Constance, nebuna din Passy, în regia lui W. Siegrifried.

Spre sfârșitul vieții Leny Caler s-a autoexilat la Berlin. Aici și-a scris și memoriile - care au fost publicate abia in anul 2002, la 10 ani dupa moarte artistei.

Surse: 

- "87 artisti bucuresteni din teatru, opera si revista" - F.O.Fosian (Tiparul Vremea - carte care nu s-a pus in vanzare)
- Leny Caler,  portretul unei artiste - Iolanda Berzuc, Jurnalul National, enciclopediaromaniei.ro

8 comentarii :

  1. Stim foarte putin despre actorii de la inceputuri si am inceput sa stim putin si despre marii actori care ne-au luminat tineretea si care se sting rand pe rand-exponenti ai scolii romanesti de teatru in multe locuri din lumea asta...Se spune ca adevaratul actor e cel de teatru si noi am avut norocul sa vedem actori adevarati-sincer,nu stiu care e situatia acum,lipsind din tara de foarte multi ani,dar ,vazand cum merg lucrurile in general, nu cred case poate compara cu ce am avut...

    RăspundețiȘtergere
  2. Au mai ramas actori de clasa, chiar dintre cei mai tineri. Problema actorilor din perioada interbelica e ca teatrul in acea perioada era o creatie....efemera. Fara mijloacele de inregistrare video de mai tarziu, spectacolele de tatru nu au ramas decat in memoria spectatorilor de atunci. Care si ei ne-au parasit in buna parte. Actorii postbelici au avut sansa aparitiei televiziunii - noi nu uitam spectacolele de teatru inregistrate pentru televiziune din periaoda 1970-1980. Cele de astazi cred - tocmai datorita excluderii filmarii spectacolelor - se vor pierde si ele pentru cei ce vor urma...

    RăspundețiȘtergere
  3. Scuza-ma, dar te inseli profund. Leny Caler a fost modelul pentru Emilia, nu Doamna T. La momentul cand a scris Patul lui Procust, Camil Petrescu nu mai avea nicio legatura cu Leny Caler, mai mult, o considera superficiala si vulgara. Nu a avut niciodata o pasiune pentru ea, il confunzi cu Mihail Sebastian. A avut o legatura scurta, in urma careia s-a insiprat pentru a crea personajul Emiliei.
    In Jurnalul lui Leny Caler, ea insasi recunoaste ca a fost jignita atunci cand a aparut Patul lui Procust deoarece si-a dat seama ca Emilia este o versiune a ei pictata in culori nu foarte avantajoase.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca ai dreptate. Sau poate ca nu... Personajele lui Camil Petrescu sunt poate un cumul obtinut prin amalgamarea mai multor caractere si imagini. Afirmatia din titlu apartine unui contemporan al celor doi.
      Un contemporan de-al nostru mai avizat - Florica Ichim - afirma: "În 1922, Camil Petrescu predă la cursul de artă dramatică al lui Al. Mihalescu. Acolo o vede pe Leny Caler. Aici încep comicăriile, pentru că Leny Caler a scris şi ea o carte de amintiri. Este o încurcătură de date, întrucât ea pretinde că în perioada scrierii «Ultimei nopţi» ar fi fost în relaţii cu Camil, dar ea a fost în 1922, nu în '30. Există un microjurnal, de două-trei pagini, în care Camil îşi manifestă tot felul de suferinţe: că o vede în trăsură cu Scarlat Froda (care i-a devenit soţ - n.r.), că una alta. În «Prinţesa bolnavă», care este o nuvelă scrisă în 1924 şi neterminată, înţelegem ceva din ce se întâmplase, iar în «Ultima noapte», Leny se relevă într-un mod care nu o avantajează. Sigur că toate personajele sunt făcute din mai mulţi, dar Leny are o bună cantitate de trăsături transmisă Elei. Toate doamnele interbelice, adică de la '33 încolo şi până în zilele noastre s-au visat doamna T., numai că doamna T. este precis o fantezie totală a lui Camil, pentru că nici una dintre femeile cunoscute de Camil, din tot ce am citit eu ca notaţii ale lui, nu ar merge spre acest personaj". Mai multe aici: http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/redescoperirea-romaniei/camil-petrescu-trofeu-al-frumoaselor-vanitoase-517330.html

      Elisabeth Bouleanu afirma si ea in "Adevarul": "Leny Caler a fost una dintre frumuseţile Bucureştiului interbelic. Actriţă faimoasă şi cântăreaţă de muzică uşoară de succes, Leny le-a sucit minţile unor celebri scriitori precum Camil Petrescu şi Mihail Sebastial. Primului i-a inspirat celebru personaj Doamna T din ”Patul lui Procust”, iar cel de-al doilea a scris ”Jocul de-a vacanţa” special pentru ea." http://adevarul.ro/locale/alexandria/povestea-frumoasei-leny-caler-actrita-i-a-vrajit-faimosii-scriitori-camil-petrescu-mihail-sebastian-1_565c50637d919ed50ebf7559/index.html

      Ștergere
    2. Asa este,dna T nu a avut ca sursa de inspirație pe Leny Caler....
      Dna T a fost creata de imaginația lui Camil Petrescu.Sunt documente care vorbesc despre acest lucru.

      Ștergere
    3. În privința Corinei din "Jocul de-a vacanța" însă, Mihail Sebastian este foarte clar: „Pe femeie (personajul Corina) ar trebui s-o joace Leni. Este în realitate Leni, tot ce aşteptam de la ea, tot ce putea fi, tot ce în anume sens este”.

      Te mai aștept pe blog, lynamen

      Ștergere
  4. O mica completare: Leny Caler a inregistrat discuri la casele Polydor(1928), His Master`s Voice(1934-1936) Pan Record(1935) si Electrecord (1941) .Chiar detin discurile Polydor si HMV.(sursa:https://www.discogs.com/artist/7267080-Leny-Caler).

    RăspundețiȘtergere