Leny Caler: Povestea Corinei din "Jocul de-a vacanța"

Actriţa Leny (sau Leni) Caler (n. 1904, București – d. 2 februarie 1992, Berlin) a fost, în perioada anilor '30, o celebră actriță și cântăreață de muzică ușoară și una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii mondene bucureștene.

 

Leny Caler (stânga: în "Ilustrațiunea Română";
dreapta: în "Tessa" la Teatrul Maria - 1935)

---

---

Misterioasa „Doamnă T” și pasiunea lui Camil Petrescu

 

Vă amintiți de misterioasa „doamna T” din Patul lui Procust de Camil Petrescu? Unii contemporani ai scriitorului au afirmat că personajul ar fi avut-o ca model, de fapt, pe fermecătoarea Leny Caler, pentru care Camil Petrescu ar fi făcut o pasiune ascunsă:

„[Leny Caler] are ceea ce se numește stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici și contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”. - Camil Petrescu 

Primii ani: De la Conservator la trupa Bulandra

 

Leny Caler a studiat la conservatorul particular de artă dramatică condus de actorul Al. Mihăilescu. După absolvire, a fost cooptată de Lucia Sturdza-Bulandra în trupa teatrului „Regina Maria” (1924), unde a jucat roluri episodice în piese precum:

 

• Patria de Victorien Sardou
• Revizorul de Nikolai Gogol
• Kean de Alexandre Dumas
• Comediana de Paul Armont și Jacques Bousquet
• Aripi frânte de A. de Herz
• Frumoasa aventură de Caillavet și Etienne Rey

 

Ulterior, a părăsit compania Bulandra pentru Teatrul Fantasio, creat de Ion Iancovescu, fiind distribuită în spectacole ca Maimuța care vorbește, Micul Lord sau Ofițerul de gardă.

 

Muza lui Mihail Sebastian: „Corina e tot Leny”

Corina din Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian e tot Leny. Scriitorul nota cu emoție în jurnalul său, pe 21 martie 1936: 

„Pe femeie (personajul Corina) ar trebui s-o joace Leni. Este în realitate Leni, tot ce așteptam de la ea, tot ce putea fi, tot ce în anume sens este”.

Tot în jurnal, Mihail Sebastian consemna gândul tulburător  că:

"...va trăi lucruri gândite de mine, va spune cuvinte spuse de mine”.

"Leni" - îi spunea Mihail Sebastian

Ce spuneau marii contemporani: Tudor Arghezi, Radu Beligan și Elly Roman

 

Tudor Arghezi i-a dedicat frumoasei actrițe o "Inscripție", publicată în revista "Bilete de Papagal": 

"Ești o bijuterie, albastră în lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale și cu vopseli imposibile, în sângele dumitale, dacă ai" (citat preluat din volumul "Întoarcere în Bucureștiul interbelic" de Ioana Pârvulescu)

Radu Beligan consemna în articolul "Vibrație și ardență intelectuală", dedicat actriței Leny Caler, publicat de revista “Rampa” în numărul din 10 ianuarie 1985:

“Cea mai mare parte a celor ce-au văzut-o pe Leny Caler nu se pot despărți de imaginea unei adolescente pline de elan și de fantezie, de prospețime și de spirit. Ei țin minte perfect numeroase realizări scenice în care actrița trecea prin adevăruri și emoții cu un firesc desăvârșit și o simplitate fără greș. Artificii, trucuri? Nici vorbă. Actrița sugera spontaneitatea descoperită fără efort și căuta sinceritatea destăinuindu-se când candid, când provocator, când vital, când nostalgic. Desigur, ceea ce părea direct și imediat constituia rezultatul unei munci aplicate, migăloase, îndelungi.

(...) Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian au remarcat încă de la primele ei afirmări magnetismul acestei personalități artistice, consemnând amestecul de exploziv, de ingenuitate și umor, aliajul de fragilitate și vigoare, arta trecerilor fulgerătoare de la o stare sufletească la alta opusă. Au reliefat fuziunea dintre un instinct artistic infailibil și o luciditate scrutătoare în roluri în care se dezvăluiau o inteligență și o sensibilitate știind să fie când dornice de bucuriile ușuratice, irezistibile și nestatornice ale vieții, când umbrite de întrebări și de cunoaștere, când sclipitoare și amuzante, când îngândurate de semnificații.”

Elly Roman a compus melodii de muzică ușoară special adaptate pentru vocea frumoasei actrițe, cântece care au fost înregistrate de casa londoneză de discuri His Master's Voice.

 

Leny Caler în ziarul "Dimineața"
(29 ianuarie 1935 - stânga, 4 februarie 1933 - centru, 29 ianuarie 1933 - dreapta)

Idolul unei generații și lupta cu rutina

 

Popularitatea actrișei Leny Caler era imensă, transformând-o într-un adevărat fashion icon al epocii:  

„Popularitatea de care se bucura o transformă pe artistă în idolul tinerelor fete, care-i imită felul de a se îmbrăca, de a se coafa, sau a vorbi, preluându-i chiar și replicile de pe scenă în viața cotidiană, aducând cu ele în peisajul străzii ceva din verva molipsitoare a interpretei. O întreagă generație de spectatori dorește să o păstreze nealterată în granițele ei, în timp ce artista lupta să nu rămână fixată și imobilizată doar în acele roluri în care publicul ei o prefera, simțindu-se pândită la fiecare pas de rutină și repetiție”.                     

Leny Caler alături de 
Camil Petrescu și de Jenica Cruțescu

O carieră de excepție

 

Leny Caler a colaborat mai apoi cu Teatru Nostru, condus de Sică Alexandrescu, precum și cu companiile soților Bulandra și a Mariei Ventura, având parteneri de excepție: Tony Bulandra, George Vraca, Romald Bulfinsky, Gheorghe Storin, Lucia Sturdza Bulandra, Mărioara Voiculescu, Maria Ventura, Maximilian, Pop Marţian, Al Critico, Vili Ronea, Nora Piacentini, Marietta Deculescu, Silvia Fulda, Silvia Dumitrescu-Timică ş.a. 

 

A jucat în rolurile principale din Sexul slab de Eduard Bourdet, Lu de Franz Molnar, Mica ciocolatieră de Paul Gavault, Amorul veghează de Robert de Flers și Armand de Caillavet, Monte Carlo de Fodor Laszlo, Mademoiselle de Jaques Duval, Cum vă place de William Shakespeare, Intimități de Noel Caward sau Șoarecele de biserică de Fodor Laszlo, pusă în scenă de Victor Ion Popa şi jucată de peste 180 de ori.

Leny Caler în presa vremii

Despre rolul din Tessa (1935), critica vremii spunea: 

"Pe această Tessă o înfățișează cu mijloace de mare comediană, d-ra Leny Caler. Creația domniei sale, constituie o culme pentru cariera sa, și așa biruitoare, ea surprinzând doar o parte a numeroșilor săi admiratori; - pe cei cari au uitat că nu de mult interpreta dactilografei Suzi Sachs - care a făcut „gen" în teatrul românesc - a jucat, și încă admirabil, roluri în care râsul se îmbină cu lacrima. Talentul, adevărat talent al actorului nu poate fi însă monocord. Diversitatea rolurilor pe care le interpretează aceasta consacră pe marea artistă. Și d-ra Caler a dovedit, cu prisosință, că e o mare actriță, o desăvârșită fermecătoare de suflete. Consacrată, sunt sigur însă, că nu și-a dat încă măsura talentului său." ("Realitatea Ilustrată" - numărul din 2 octombrie 1935)                    

Tudor Mușatescu i-a oferit artistei piesa Visul unei nopți de iarnă, ca suvenir al unei iernilor de altădată și ca pretext pentru un dialog fermecător. Ideală interpretă a Mariei Panait, Leny Caler l-a avut ca partener de scenă pe George Vraca, în rolul scriitorului Alexandru Manea, într-un ansamblu care-i cuprindea pe Vili Ronea, Nelly Stelian, Mișu Fotino, Marcel Anghelescu.

Leny Caler în "Florăreasa" de Bernard Schaw (stânga)
În 1933, pe scenă, alături de Gheorghe Timică (dreapta)

Perioada neagră: Teatrul Barașeum și ocupația

 

În anul 1942, legile rasiale i-au interzis prezența pe scenele românești. S-a refugiat la Teatrul Barașeum, unde a fost susținută cu entuziasm de publicul care a urmat-o în ciuda restricțiilor. Aici a jucat în Fata cu părul de aur, piesă scrisă de Nicușor Constantinescu și de Scarlat Froda, soțul actriței.

 

Leny Caler în "Ilustrațiunea Română"
numărul din 27 martie 1930

Ultimele roluri și exilul la Berlin

 

După război Leny Caler a mai jucat în trei spectacole, la Teatrul Municipal condus de Lucia Sturdza Bulandra: în "Afaceriștii" de Tudor Șoimaru (1953), în "Trei generații", într-un rol de compoziție, domnișoara Macri cea mică, scris anume pentru ea de Lucia Demetrius (1956) și în "Nebuna din Chaillot" de Jean Giraudoux, în rolul Constance, nebuna din Passy, în regia lui W. Siegrifried (1957).

 

Leny Caler în revista "Rampa"
numărul din 10 ianuarie 1985

Din cauza bolii, s-a retras de pe scenă și, spre sfârșitul vieții, s-a autoexilat la Berlin. Memoriile sale au văzut lumina tiparului abia în anul 2002, la un deceniu după moartea sa, lăsându-ne moștenire amintirea unei epoci de aur a teatrului românesc. 

 

---

---

Alte destine fascinante care au scris istoria teatrului

 

Pentru a înțelege pe deplin efervescența artistică a epocii interbelice, vă invit să descoperiți și poveștile marilor sale colege de scenă: o incursiune în destinul tragic al actriței de comedie Nora Piacentini: povestea tragică a unei actrițe de comedie, portretul complex al divei Elvira Godeanu - privilegiul și osânda de a fi frumoasă, amintirile legate de Maria Mohor -frumoasa "Mona" din "Steaua fără nume"  și viața dedicată teatrului a marii actrițe Aura Buzescu: O viață dedicată scenei românești. 

 

Surse: 

• "87 artiști bucureșteni din teatru, opera și revista" - F. O. Fosian  - tipografia Vremea
• articolul "Vibrație și ardență intelectuală" - semnat Radu Beligan - publicat în revista "Rampa" - numărul din 10 ianuarie 1985 - disponibil online în Digiteca Arcanum
• "Leny Caler, portretul unei artiste" - Iolanda Berzuc - "Jurnalul Național" și  enciclopediaromaniei.ro

---

---