Un interviu cu marele actor George Vraca
- George Vraca - agronomul și jucătorul de rugbi
- George Vraca - debutul pe scenă
- George Vraca - un interviu acordat în anul 1931
Teatrologul Ioan Massoff îl prezenta astfel în anul 1937 cititorilor
revistei “Realitatea Ilustrată” pe marele actor George Vraca: “La Bursa
valorilor teatrale, unde schimbările sunt foarte bruște, George Vraca
este astăzi unul dintre cei mai cotați actori. Își menține faima de ani de zile
și nu numai că n'a început să se obosească și, mai ales, să obosească, dar
aproape în fiecare stagiune face, ceea ce în limbaj “technic” se numește “un
bronz”, adică o creație.
(…) Ei bine, Vraca, astăzi unul dintre cei mai munciți
actori ai noștri, unul dintre cei mai “storși”, face o excepție: continuă să-și
mențină cota, ba cu vădite tendințe de urcare, căci, cu fiecare rol - actor de
surprize- arată o altă fațetă a talentului său. Până acum vreo câțiva ani nu
putea fi conceput decât în frac, june și frumos, așa cum scrie la cartea
perfectului amorez de teatru. Se pare că venirea la București a regisorului
Barnowsky a constituit o răscruce în cariera acestui actor cu adevărat
înzestrat: astăzi, Vraca este unul din cei mai valoroși actori de compoziție al
nostru. Și-și mai menține faima printr’o
probitate profesională, din ce în ce mai rară în ultimul timp, ca și printr’o
viață foarte puțin spectaculoasă în afara de scenei. Când oare vor înțelege
actorii și actrițele noastre, că pierd grozav de mult, printr’o prea mare
circulație în afara “careului fermecat”?
(…)
Fostul combatant George Vraca, cel care la o vârstă crudă a dat ochii cu
moartea, și-a format o filosofie specială a vieții și de aceea el a isbutit să
îndepărteze acel pericol de cădere în ridicol cu care sunt amenințați
“amorezii” și tenorii. Bărbatul frumos, cu trăsături distinse, gânditor și cam
pierdut în neagra veșnicie, cum îl vedeți pe stradă, este un om care nu crede,
ca atâția alții, că fizicul poate constitui o carieră. Nu s'a prezentat
niciodată cu rolul neînvățat, n'a tras sfori, n'a băgat niciodată intrigi, n'a
căutat să se distingă în afară de scenă, a știut să se cultive. lată calități
atât de rare, care-ți dau putința în micul București teatral să te menții, ba
chiar să te înalți, după aproape douăzeci de ani de carieră.” (1)