Teatrul în epoca marilor clasici: cronicile unei stagiuni interbelice

Perioada interbelică a reprezintat cu siguranță o perioadă de definire a identității noastre ca neam, de “schimbare la față a României”, îndeosebi prin mijloacele creației culturale, dar nu numai. Lumea teatrului interbelic  nu a fost nici ea străină de această extraordinară efervescență culturală. Am încercat de mai multe ori să aduc în paginile blogului instantanee din lumea teatrului românesc – încercând să recompun chipuri și destine ale unor actori din acea perioadă – unii dintre ei aproape uitați astăzi.

 

 

Pentru a vă face o imagine mai de ansamblu a vieții teatrale românești interbelice am "adunat" pentru voi câteva cronici - nu toate elogioase - publicate în săptămânalul “Realitatea Ilustrată” în prima jumătate a anului 1935 - cronici semnate “Monsieur de la Palisse”. Numele oamenilor de teatru – dramaturgi, regizori, actori, scenariști - care se regăsesc în aceste cronici teatrale spun aproape tot ce este de spus despre această epocă a teatrului românesc. Mai bine decât aș putea să o fac eu:

---

---

“Nădejde” de Henri Bernstein la Teatrul Regina Maria

“O premieră interesantă a constituit reprezentarea ultimei piese a lui Henri Bernstein - "Nădejde" - la Teatrul Regina Maria. Am admirat un Bernstein reînnoit - deși după noi nu se'nvechise niciodată, care a scris o lucrare parcă anume făcută pentru reabilitarea dialogului în teatru. Audierea acestei piese constituie o adevărată încântare: dialog firesc, s'ar putea spune, "de toate zilele“, construcție de adevărat arhitect teatral, acțiune, atâta cât e, condusă cu măiestrie, "loviturile" - specialitatea de altădată a autorului - reduse minim. Un ansamblu cum rar se vede în teatrul românesc a dovedit o pătrundere desăvârșită a piesei bernsteiniene. Doamna Lucia Sturdza Bulandra, doamna Romanne, - artistă română care și-a făcut ucenicia la Paris - domnii G. Storin și Tonny Bulandra au fost, fără exagerare, magistrali în rolurile lor.” (“Realitatea Ilustrată” - 13 februarie 1935) 

Scenă din piesa "Nădejde" de Henry Bernstein

“La Calul bălan” la Cărăbuș

“Compania "Cărăbuș" de sub direcția d-lui Constantin Tănase cunoaște un succes fără precedent cu celebra operetă "La Calul bălan" de Miller și Benetzky, în versiunea românească a d-lui N. Kirițescu. Celebra operetă care s'a jucat în străinătate ani de-a rândul se joacă în fiecare seară la marele Teatru Eforia de pe B-dul Elisabeta. Decorurile sunt executate cu o artă desăvârșită de către pictorii Feodoroff, Caramanlau și Rohrhoffer.”

Grupul picolilor din actul II a operetei "La Calul bălan"
(în mijloc, impozant, Constantin Tănase)

---

---

"Costumele sunt executate în marele ateliere de la Paris și Londra cât și în atelierele "Cărăbușului". Printre principalii interpreți, în frunte cu marele nostru comic C. Tănase, sunt d-nele Olga Solomoneanu, Lulu Savu, Maud Mary, Lisette Verea, Joujou Pavelescu, surorile Martinescu, Tantzi Grigoriu precum și d-nii V. Chicideanu, Giugaru, Sandi-Huşi, Radu Popea, Milică Milian, Marcel Emilian, F. Glodariu, Roman, Dinescu, Trestian, etc. În Opereta "La Calul Bălan" se prezintă publicului d-na Reverelly, vestita cântăreață tiroleză și trupa Edelweiss din Innsbruck, care imprimă acestui spectacol o notă originală. Orchestra mărită este pusă sub conducerea maestrului Dendrino iar grandiosul balet a fost pus la punct de maeștrii Floria Capsali și Nicols. Regia se datorează domnului Soare Z. Soare. Dl. C. Tănase pleacă în turneu la 1 Martie cu fastuoasa revistă intitulată "Tănase are cuvântul" iar apoi va vizita principalele orașe din țară și cu celebra operetă "La Calul bălan"." (“Realitatea Ilustrată” - 30 ianuarie 1935)

Constantin Tănase şi Lulu Savu
într-o scenă din actul II a operetei "La Calul bălan"

“Alhambra Cucereşte”

“D-nii Vlădoianu și Constantinescu au dobândit un nou mare succes în prima zi a Crăciunului cu ultima lor revistă „Alhambra Cucerește". (...) Silly Vasiliu - agreabilă cântăreață, Lulu Nicolau - apariție seducătoare, Virginica Popescu - de la rol la rol mai drăgălașă, Nutzi Pantazi, Annie Călinescu, Florica Demian, completează fericit batalionul vedetelor feminine. În fruntea distribuției masculine C. Toneanu ne-a făcut excelenta surpriză a reapariției sale în câteva roluri mult aplaudate. Stroe și Vasilache, acești răsfățați ai publicului nostru au avut, alături de Mia Apostolescu, marele succes al serii. (...) (“Realitatea Ilustrată” - 09 ianuarie 1935) 

Scena finală din "Alhambra Cucerește"

“Capitularea Titinei” la Teatrul Vesel

 

“Încă o farsă (a câta Doamne?) de astă dată la Teatrul Vesel: „Capitularea Titinei". (...) interpretată de actori talentați ca d-nii Ion lancovescu, Mișu Fotino, d-na Tanți Cutava, etc. (“Realitatea Ilustrată” - 28 martie 1935

 

Scene din comedia „Capitularea Titinei“
cu Ion lancovescu, Mişu Fotino și Tanţi Cutava

“Dridri” la Teatrul Național

"Reprezentarea piesei “Dridri” la Teatrul Național a prilejuit o situație poate unică, în istoria universală a teatrului: o mamă care joacă în piesa fiului. Într’devăr, autorul recentei premiere a Teatrului Național, dl. I. Cantacuzino, este fiul d-nei Maria Filotti. (...) (“Realitatea Ilustrată” - 3 aprilie 1935)

Scenă din "Dridri" de la Teatrul Naţional

“Simunul” la Teatrul Regina Maria

“Un succes meritat îl obține la Teatrul Regina Maria piesa lui Lenonard (?) “Simunul“. Este un spectacol în care echipa de actori – cu d-nii G. Storin, Al. Finți, d-nele Margueritte Romanne, Beatha Fredanow - se întrece în a crea acea atmosferă de înăbușitoare căldură tropicală, care constituie cadrul acțiunii. Un succes de public și, pe bună dreptate, de critică.” (“Realitatea Ilustrată” - 3 aprilie 1935)

"Simunul" la Teatrul Regina Maria

“Ploaie” de Somerset Maugham la Teatrul Comedia

“Suntem se pare în zodia pieselor... tropicale. După „Simunul", iată „Ploaie" de Somerset Maugham la Teatrul Comedia. Și în pofida acestor asemănări izbitoare de climă cele două recente premiere se clasează printre spectacolele interesante ale stagiunii, pe sfârșite. Maugham este desigur unul din cei mai abili scriitori de teatru contemporani. Dintre scriitorii moderni englezi este poate cel mai gustat, în afara “Insulei” poate pentru că nu face atâta caz de acel spirit anglo-saxon, care sperie atât de mult pe “continentali”.

George Vraca (stânga) și G. Timică (dreapta) în "Ploaie"

“Ploaie” este o satiră, pe alocuri destul de usturătoare, contra ipocriziei nu religioase, ci a multor din așa zișii slujitori ai bisericii. Spectacolul de la Teatru “Comedia” este, cum am spus, interesant. „Ploaie” este cunoscut publicului și din cinematograf. Să dea Dumnezeu să nu aibă soarta lui “Miss Ba”, “Dineu la ora opt”, “Grand-Hotel” și altele care, deși meritau să fie văzute pe scenă, au fost ocolite de numerosul public care le văzuse la cinematograf. Ar fi păcat, mai ales că d. George Vraca și d-na Mania Antonov au jucat frumos” (“Realitatea Ilustrată” - 10 aprilie 1935)