Reclame scrise cu umor la început de secol XX

„Ca să faci un tun, iei o gaură și o învelești de jur-împrejur cu oțel” – spunea un hâtru cândva. Ca să atragi mușterii pentru produsele tale, iei un redactor al revistei “Furnica”, îl cinstești poate cu un pahar de vin bun la Bodega Mircea din bulevard, iar acesta scrie cu umor câteva strofe pe care le va publica în revista umoristică de mare tiraj care apărea la începutul secolului trecut. Urmarea?  Ne-o spune “Sărmanul Dionis” – redactor al revistei:

 

 

“Și cum reclama este sufletul comerțului, M-me Gâscă ori D-l Gurăcască, intră zăpăciți în prăvălia cu firme poleite și vitrine sclipitoare, iar D-l Șmil cu nasul adus ca ciocul păsărilor de pradă își vinde marfa, care de cele mai multe ori e mai proastă decât reclama.” Nu e cazul magazinelor “Mercur”, “Stirbey” sau “Au bon goût”. Nici al „Bodegii Mircea” sau al cinematografului „Clasic”. Așa că vă invit să citiți câteva reclame în rime - pline de umor și de sloganuri atrăgătoare - de la începutul secolului XX:

Interviu cu o distinsă gospodină

- Madam, eu știu că’ntre femei

  Ai un menaj de mâna’ntâi.

  Două cuvinte dacă vrei...

- Întreabă, domnule, și trei.

- Vin la Crăciun de care bei?

- Acasă bem doar vin Știrbey.

- Sparanghel, bame și ardei,

  Conserve’n fine o să iei?

- Firește, tot de la Știrbey.

- Dar unt, mălai, făină? – Hei...

- Bine’nțeles de la Știrbey.

- Dar toate astea costă lei!?

- E foarte ieftin, jur pe zei!

- Și calitatea? – Des merveilles!

("Reporter" – revista  „Furnica” - numărul din 25 decembrie 1904)

Au bon goût

Am dat iubitei ‹‹rendes vous››,

Ah, o iubesc la nebunie,

E-așa de șic c’o pălărie

Luată de la ‹‹Au bon goût››.

Nu mă încântă chipu-i, nu!...

Deși fermecători sunt ochii-i...

Ador mai mult fasonul rochii

Ce’și cumpără la ‹‹Au bon goût››.

La ‹‹rendes vous›› nici el, nici tu,

Nu veți afla ce se petrece;

Dar… veți găsi-n pagina zece

Anunțul firmei ‹‹Au bon goût››.

("Fasonel" – revista „Furnica” - numărul din 7 noiembrie 1904)

 

Nu mă duc la moși!

La Moși e murdărie, praf,

Deci eu prefer să stau acasă.

Și, pe onoarea mea, nu’mi pasă!

Căci știu că mâine voi vedea

La ‹‹Clasic - Cinematograf››

Mișcându-se pe o perdea:

Pungași, cocote și gomoși,

Maimuțe, turte dulci, gogoși,

Cheflii cu nasurile roși,

Consoarte svelte, soți borțoși,

Tramvaie, muscali cu galoși...

În fine, tot ce-a fost la Moși!

("Om practic" – revista „Furnica” - numărul din 22 mai 1914)

Aperitivul și natura

E iarnă, viscol, promoroacă,

Galoși, căciuli, blăni de samur...

Mă duc să mă’ncălzesc o leacă

C’un vinișor de la ‹‹Mercur››.

E primăvară. Firea’nvie,

Ce dulce-i cerul de azur!

Am să mă’mbăt de bucurie

În magazinul ‹‹La Mercur››.

E vară. Soarele pârjolește.

Păcat că n’are abat-jour!

Aprinsu’mi gât îl răcorește

Numai un șpriț de la ‹‹Mercur››.

E toamnă. Frunza’ngălbenită

Cade din pomi jur-împrejur.

Ah, inima’mi este mâhnită,

Și’nnec necazu’mi la ‹‹Mercur››!

(revista „Furnica” - numărul din 11 mai 1905)

 

În schimbul unei mese

În Patheon eu sper să am un loc,

Căci – fără modestie – ’s un bun bard;

Doar la Bodega Mircea’n bulevard

Eu masă seara nu găsesc de loc!...

Mă duc mereu, dar soarta mea’i haină:

Persecutat de’așa crud ghinion,

Oftând ca și’un ocnaș de la telega,

Cedez chiar locul meu din Pantheon

În schimbul unei mese la bodega!...

("Kix" – revista „Furnica” - numărul din 16 februarie 1912)

 O poveste adevărată

(sau… “Cum se îmblânzesc soacrele”)

Aveam o soacră îndrăcită - . Nici n’ați văzut așa ceva, Sunt sigur că Satan, el însuși, Nu avea soacră mult mai rea. S'o îmblânzesc n’am fost în stare Nici dându-i bani, nici rochii mii, Degeaba îi luai de toate Din sutele de prăvălii. M'am plâns atunci din întâmplare, Unui prieten de la Gorj, El mă’ndemnă să merg cu dânsul La magasin, la Musiu Jorj. Acolo, poruncii la icre, La cașcaval de Penteleu, Salam si vinuri negre bune Ce te fac tare ca un leu. Lacherdă proaspătă, sardele, Delicatese fel de fel, Din bunătățile alese Luarăm noi câte nițel.

Și Musiu Jorj, băiat amabil, Cinstit și iute ne-a servit... Când am dat soacră-mi acasă Ce'i luasem… zău, a înlemnit. Și fața ei morocănoasă De-o dată'n bine s'a schimbat, lar de atunci, ca s'o fac bună, Tot de la Jorj am cumpărat. De vreți l'a voastre soacre rele Să le-astupați gura cu anu, Le dați delicatese luate De la musiu Georgès Grideanu. (George Grideanu, magazinul cu coloniale, delicatese și vinuri alese “La strugure”  din str. Academiei No.6,  vis-à-vis de Hotel Bristol) ("Costache Modestu" – “Foaia populară” - numărul din 15 noiembrie 1898)