Reclama, sufletul comerțului: Cum se vindea „șicul” pe la 1900

„Ca să faci un tun, iei o gaură și o învelești de jur-împrejur cu oțel” – spunea un hâtru cândva. În publicitatea începutului de secol XX, rețeta era similară: luai un redactor talentat al revistei „Furnica”, îl cinsteai cu un pahar de vin bun la Bodega Mircea din bulevard, iar el livra rimele care umpleau prăvăliile de „mușterii”.

 

Urmarea? Ne-o spune chiar „Sărmanul Dionis”, un redactor al epocii: 

“Și cum reclama este sufletul comerțului, M-me Gâscă ori D-l Gurăcască, intră zăpăciți în prăvălia cu firme poleite și vitrine sclipitoare, iar D-l Șmil cu nasul adus ca ciocul păsărilor de pradă își vinde marfa, care de cele mai multe ori e mai proastă decât reclama.”  

---

---

Nu era însă cazul magazinelor de elită precum „Mercur”, „Stirbey” sau „Au bon goût”. Vă invităm la o porție de umor vintage, unde rima era cel mai bun agent de vânzări.

 

 

1. „Lifestyle” de elită: Moșia Știrbey

Cum convingi o gospodină că brandul tău e cel mai bun? Printr-un interviu „spontan” în versuri: 

Interviu cu o distinsă gospodină

- Madam, eu știu că’ntre femei

  Ai un menaj de mâna’ntâi.

  Două cuvinte dacă vrei...

- Întreabă, domnule, și trei.

- Vin la Crăciun de care bei?

- Acasă bem doar vin Știrbey.

- Sparanghel, bame și ardei,

  Conserve’n fine o să iei?

- Firește, tot de la Știrbey.

- Dar unt, mălai, făină? – Hei...

- Bine’nțeles de la Știrbey.

- Dar toate astea costă lei!?

- E foarte ieftin, jur pe zei!

- Și calitatea? – Des merveilles!

("Reporter" – revista  „Furnica” - numărul din 25 decembrie 1904)

2. Fashion & style: „Au bon goût”

 

Secretul unei relații reușite? O parteneră bine îmbrăcată... și un anunț la pagina zece: 

Au bon goût

Am dat iubitei ‹‹rendes vous››,

Ah, o iubesc la nebunie,

E-așa de șic c’o pălărie

Luată de la ‹‹Au bon goût››.

Nu mă încântă chipu-i, nu!...

Deși fermecători sunt ochii-i...

Ador mai mult fasonul rochii

Ce’și cumpără la ‹‹Au bon goût››.

La ‹‹rendes vous›› nici el, nici tu,

Nu veți afla ce se petrece;

Dar… veți găsi-n pagina zece

Anunțul firmei ‹‹Au bon goût››.

("Fasonel" – revista „Furnica” - numărul din 7 noiembrie 1904)

 

3. Aglomerația de la „Moși” vs. confortul Cinema-ului

 

De ce să te prăfuiești la bâlci, când poți vedea totul pe pânză, la cinematograful Clasic?

Nu mă duc la moși!

La Moși e murdărie, praf,

Deci eu prefer să stau acasă.

Și, pe onoarea mea, nu’mi pasă!

Căci știu că mâine voi vedea

La ‹‹Clasic - Cinematograf››

Mișcându-se pe o perdea:

Pungași, cocote și gomoși,

Maimuțe, turte dulci, gogoși,

Cheflii cu nasurile roși,

Consoarte svelte, soți borțoși,

Tramvaie, muscali cu galoși...

În fine, tot ce-a fost la Moși!

("Om practic" – revista „Furnica” - numărul din 22 mai 1914)

4. Marketing sezonier la „Mercur”

 

O lecție de fidelizare a clientului: indiferent de vreme, drumul duce la magazin: 

Aperitivul și natura

E iarnă, viscol, promoroacă,

Galoși, căciuli, blăni de samur...

Mă duc să mă’ncălzesc o leacă

C’un vinișor de la ‹‹Mercur››.

E primăvară. Firea’nvie,

Ce dulce-i cerul de azur!

Am să mă’mbăt de bucurie

În magazinul ‹‹La Mercur››.

E vară. Soarele pârjolește.

Păcat că n’are abat-jour!

Aprinsu’mi gât îl răcorește

Numai un șpriț de la ‹‹Mercur››.

E toamnă. Frunza’ngălbenită

Cade din pomi jur-împrejur.

Ah, inima’mi este mâhnită,

Și’nnec necazu’mi la ‹‹Mercur››!

(revista „Furnica” - numărul din 11 mai 1905)

5. „Fear of Missing Out” (FOMO) la Bodega Mircea

 

Când un loc la masă este mai prețios decât gloria eternă în Pantheon:

În schimbul unei mese

În Patheon eu sper să am un loc,

Căci – fără modestie – ’s un bun bard;

Doar la Bodega Mircea’n bulevard

Eu masă seara nu găsesc de loc!...

Mă duc mereu, dar soarta mea’i haină:

Persecutat de’așa crud ghinion,

Oftând ca și’un ocnaș de la telega,

Cedez chiar locul meu din Pantheon

În schimbul unei mese la bodega!...

("Kix" – revista „Furnica” - numărul din 16 februarie 1912)

6. Influencer Marketing: Cum să „îmblânzești” soacra

 

Poate cea mai creativă reclamă: transformarea unui conflict familial într-o oportunitate de shopping la Musiu Georges:

 

O poveste adevărată

(sau… “Cum se îmblânzesc soacrele”)

Aveam o soacră îndrăcită - . Nici n’ați văzut așa ceva, Sunt sigur că Satan, el însuși, Nu avea soacră mult mai rea. S'o îmblânzesc n’am fost în stare Nici dându-i bani, nici rochii mii, Degeaba îi luai de toate Din sutele de prăvălii. M'am plâns atunci din întâmplare, Unui prieten de la Gorj, El mă’ndemnă să merg cu dânsul La magasin, la Musiu Jorj. Acolo, poruncii la icre, La cașcaval de Penteleu, Salam si vinuri negre bune Ce te fac tare ca un leu. Lacherdă proaspătă, sardele, Delicatese fel de fel, Din bunătățile alese Luarăm noi câte nițel.

Și Musiu Jorj, băiat amabil, Cinstit și iute ne-a servit... Când am dat soacră-mi acasă Ce'i luasem… zău, a înlemnit. Și fața ei morocănoasă De-o dată'n bine s'a schimbat, lar de atunci, ca s'o fac bună, Tot de la Jorj am cumpărat. De vreți l'a voastre soacre rele Să le-astupați gura cu anu, Le dați delicatese luate De la musiu Georgès Grideanu. (George Grideanu, magazinul cu coloniale, delicatese și vinuri alese “La strugure”  din str. Academiei No.6,  vis-à-vis de Hotel Bristol) ("Costache Modestu" – “Foaia populară” - numărul din 15 noiembrie 1898)

 

Concluzie: De la „Furnica” la Click-ul Digital

Privind înapoi, realizăm că psihologia consumatorului nu s-a schimbat aproape deloc, ci doar „vitrina” prin care privește. Dacă la 1900 un redactor talentat asigura succesul unei prăvălii prin rime meșteșugite, astăzi succesul se măsoară în page views, impresii și acele click-uri (chiar și cele 12 menționate în statisticile recente) care demonstrează că publicul încă reacționează la conținutul de calitate.

 
Deși am înlocuit bodega cu blogul și afișul poleit cu ecranele telefoanelor, esența rămâne aceeași: o reclamă bună trebuie să spună o poveste, să stârnească un zâmbet și să creeze o conexiune umană. În fond, un CTR de 1.21% sau o vizită la magazinul „Mercur” sunt ambele dovezi că, indiferent de secol, umorul rămâne cel mai scurt drum către portofelul — și inima — mușteriului.

 

O aventură în universul umorului de altădată

 

Dacă ți-au plăcut aceste nestemate din paginile revistei „Furnica”, te invit să explorezi câteva colecții de glume, anecdote și ironii fine care au bucurat generațiile trecute. Fie că ești în căutarea spiritului critic al lui Caragiale sau a eleganței interbelice, am pregătit pentru tine câteva opriri obligatorii:

 

• Bunicii au umor (anecdote de altădată) – O selecție de perle umoristice care au trecut testul timpului.
• Zâmbete interbelice: Glume și anecdote de altădată – Descoperă hazul de necaz și eleganța replicilor din perioada de aur a României.
• Bunicii se amuză – O incursiune plină de veselie în viața cotidiană a strămoșilor noștri.
• Străbunica zâmbește – O colecție dedicată umorului fin și situațiilor neprevăzute din alte vremuri.
• Realitatea zâmbeşte (umor interbelic) – Cum reflecta presa vremii micile și marile ironii ale societății.
• Mofturi și ironii de pe la 1908 – Umor spumos și satiră de calitate din celebra revistă „Furnica”.

---

---