Fascinanta relație a Românilor cu Luna: datini, credințe, superstiții

Pentru români, lumea cerească avea o dimensiune aparte, aproape inaccesibilă. O vedeau ca pe "locașul lui Dumnezeu, al Domnului Hristos, al Maicii Domnului, al Sfinților și al cetelor îngerești". Cerul era considerat ca fiind un pod care făcea legătura între lumea pământească și cea divină, o lume de deasupra celei "de sub soare".

 

În acest vast cosmos, soarele, luna și stelele au ocupat dintotdeauna un loc central în credințele și superstițiile românilor. Dacă soarele era considerat "steaua lui Dumnezeu" – cea care, la răsărit, le ștergea din cale pe toate celelalte – se credea că luna și stelele au fost create "pentru a lumina pământul pe timp de noapte, atunci când soarele se odihnește".

---

---

---

Luna în credințele populare românești

Despre lună, numită uneori și "lumină", se spunea că este "nevasta lui Dumnezeu" sau "lumânarea lui Isus Hristos". În alte zone, era numită "steaua Maicii Domnului". Observând evoluția sa, românii își planificau muncile câmpului, făceau predicții despre vreme sau preziceau vremurile ce urmau să vină. Superstițiile erau nenumărate și acopereau aproape orice aspect al vieții.

Iată doar câteva dintre cele mai cunoscute:

• Când luna are în juru-i țarcalan (un cerc gălbiu), se va face vreme urâtă, cu ploaie sau ninsoare.
• Noul născut nu se culcă cu fața la lună, până ce nu împlinește un an, căci slăbește.
• Când luna mergând în drumul ei calcă o stea, moare omul a cărui stea a fost arsă.
• Nu-i bine să torci pe lună, că o mănâncă zvârcolacii.
• Când pe lună o mănâncă vârcolacii, va fi război ori răzmeriță.

 

---

Luna Nouă: Începuturi magice și avertismente

Seara în care românii vedeau pentru prima dată luna nouă, numită și crai nou sau lună tânără, era considerată un moment magic. În acea noapte, uneori după ce spuneau de trei ori "Tatăl Nostru", se adresau direct Lunii pentru a cere sănătate, pâine sau bani.

De exemplu, pentru sănătate, se rostea: "Lună nouă, lună nouă, Sănătos m'ai găsit, Sănătos să mă lași!"

De asemenea, se putea cere ajutorul Craiului nou pentru a dobândi bani: "Tari ca argintul ne-ai găsit, Tari ca argintul să ne lași. Lună nouă, Lună nouă, Cu bani ne-ai găsit, Cu bani să ne lași."

 

Superstițiile despre luna nouă erau și ele numeroase:

• Să ai parale în pungă atunci când vezi craiul nou, dacă vrei ca toată luna să ai noroc la bani.
• Când pleci la drum pe lună nouă, ferește-te de lupi.
• Când vezi luna nouă, să nu spui asta în casă, căci se sparg oalele.
• Barabulele (cartofii) nu se pun la lună nouă pentru că, în loc să facă rod în pământ, vor face doar frunze. Doar florile se pot semăna acum, căci vor înflori toată vara.
• Ca să-ți iasă greierii din casă, când e lună nouă, să-ți strige cineva de afară pe fereastră: “Craiul nou în țară!”, iar tu să răspunzi: „Să iasă greierii afară!”.
• Lemnele pentru casă sau alte întocmiri gospodărești să nu se taie pe vreme de lună nouă, căci există riscul să le mănânce carii.
• Gunoiul se cară pe câmp numai la lună nouă, ca să se înnoiască pământul și să nu mai facă viermi.
• Oamenii se feresc să-și spele capul cu apă caldă când e lună nouă, ca să nu le cadă părul.
• Nuntă pe această vreme nu se face.
• În casă nouă nu trebuie să se mute nimeni și nici un lucru de seamă să nu se înceapă, căci nu va fi isprăvit cu bine.

 

---

Luna Plină: Simbolul belșugului și al norocului

 

Majoritatea credințelor considerau că venirea lunii pline este un semn de bun augur. Când apare luna plină – numită uneori și lună veche – se spunea că "toate cele bune se încep, ca să meargă din plin". Acesta era momentul prielnic pentru a porni la arat sau a ridica fundația unei case noi. Copiii născuți în această fază a lunii "nu vor duce lipsă de nimic", iar cei înțărcați atunci ar fi bucuroși și norocoși.

 

Și în această perioadă existau numeroase superstiții:

• Când luna plină este curată și fără pete vinete sau țarcalan roșu împrejur, e semn de vreme bună.
• La lună veche unii postesc, ca să aibă parte de avere și sănătate.
• Nu ridica degetul în sus către cer, vrând să arăți soarele ori luna plină, căci scoți ochii îngerilor.
• Când e lună plină, nu se intră în casă cu bărdița pe umăr, căci se vor strica blidele din casă.
• Dacă la Anul Nou este lună plină, se crede că anul ce începe va fi bogat și roditor.
• Dacă e lună plină la Sf. Dumitru, va fi zăpadă mare peste iarnă. 

---

Citește și articolul: Descântecele stelelor

---

Fascinant, nu-i așa? Ne arată cât de profundă era conexiunea dintre români și lumea din jurul lor, o conexiune ghidată de ritualuri și de un respect aparte pentru tainele naturii.

Surse:

• Tudor Pamfile – studiul “Cerul și podoabele lui după credințele poporului român” (1915)
• Artur Gorovei – studiul “Credinți și superstiții ale poporului român” (1915)
  

---