De ieri și de azi: Metoda Montessori în România interbelică

Recomandări:

Metoda Montessori în România interbelică

Alternative la sistemul tradițional de învățâmânt

 
Până de curând credeam că metodele alternative de educație (Montessori, Waldorf sau Step by Step fiind cele mai cunoscute dintre acestea) sunt prezențe active în sistemul de educație din România doar începând cu ultimii ani. Am avut însă surpriza să constat că aceste metode de educație, care încearcă să fie o alternativă la sistemul tradițional de învățâmânt, erau deseori analizate în presa de specialitate din prima jumătate a secolului trecut și că la București funcționa în anul 1935 o școală în care se aplicau metodele dezvoltate de celebrul medic și pedagog italian Maria Montessori (1870-1952) de educare a copiilor foarte tineri:



Cea care în timpurile noastre a reluat ideile unui Comenins, Rousseau, Pestalozzi sau Froebel, este d-na Dr. Maria Montessori, profesoară la Universitatea din Roma, prin înființarea Case-lor dei Bambini, în Roma și Milano, și prin lucrarea sa “Metoda pedagogiei științifice aplicată la educația copiilor mici”. Prin înființarea acestor Case, celebra profesoară dă o consfințire teoriilor expuse în lucrările sale scrise. Și cine a vizitat școalele care lucrează sub supravegherea ei, se poate convinge despre temeinicia teoriilor ce susține. Din cea mai mare libertate ce au copiii de a se mișca, de a lucra și fără a se mai aplica cea mică pedeapsă sau constrângere, rezultă cea mai înaltă disciplină, care se vede numai la oamenii înzestrați cu adevărată cultură”. (extras din articolul Educația celor mici – O școală frobeliană model” - semnat de C. V. Buțureanu, institutor, Iași – publicat în Educația – revistă pentru școală și familie”, numărul din martie 1916).  

Maria Montessori 
 

Prima Școală Montessori din România

 
Cu toate că această metodă alternativă de educație era cunoscută și apreciată în presa de specialitate din România încă de la deschiderea primelor școli Casa dei Bambini” din Roma (1907), primii pași care au permis deschiderea unei Școli Montessori în România au fost făcuți odată cu participarea unei delegații românești la lucrările celui de al doilea Congres Montessori organizat la Roma, în aprilie 1934. Câteva luni mai târziu, reporterul Dr. Lucaîși consemna impresiile culese în timpul vizitei sale la prima Școală Montessori din România, în numărul din 13 februarie 1935 al revistei “Ilustrațiunea Română”:
 
Congres 1934
Notă din ziarul "Adevărul" - 10 martie 1934

Lumea celor mici constituie fără îndoială unul din cele mai interesante câmpuri de studii pentru cei care iubesc și știu să înțeleagă copiii. Cea mai mare cunoscătoare a sufletului copilului, până în ziua de azi, aceea care timp de 30 de ani și-a închinat munca numai descoperirii psihologiei atât de complexe a celor mici, este Maria Montessori, doctor în medicină, specialistă în psihiatrie, de la Roma. Rezultatul studiilor Mariei Montessori “a fost o adevărată revoluție” în Istoria Copilului. Maria Montessori a dovedit adulților că sufletul copilului, care trecea până la vârsta de 7 ani drept cel mai amorf, neted și ne-complicat element al existenței omului, este în realitate până la această vârstă foarte complex și întro continuă prefacere, întro continuă clocotire, întro continuă plămădire. Sufletul celor mici construiește de fapt omul de mâine. Pe baza acestor descoperiri, Maria Montessori dărâmă un vechi și perimat sistem de educație, înlocuindu-l cu o metodă adequată sufletului descoperit de ea.

invatamant alternativ
Copiii nu m'au observat când am pășit în clasa lor,
căci 
jocul-școală” îi pasionează...
 
Metoda Montessori s'a răspândit în toată lumea. Și iată că după pilda altor țări, s'a organizat la noi prima școală Montessori. Nu știam în ce constă sistemul Montessori și diferența sa față de tradiționalul sistem de creștere a copilului. Cu multă curiozitate, m'am dus să vizitez școaladin strada Lisabona. Care nu-mi fu însă mirarea, când, pășind pragul școlii Montessori, nu fui deloc întâmpinată de atmosfera și de murmurul specific tuturor școlilor din lume. Când am deschis ușa clasei n'am dat peste spectacolul copilașilor înșirați ca mărgelele în bănci și n'am fost primită cu o urare glăsuită în cor, ca la operă, condusă de bagheta profesorului. Venirea mea i-a lăsat indiferenți: copiii se jucau în jurul unor măsuțe albe, construite după dimensiunile lor, cufundați în ocupațiunile lor.
- Aceasta e clasa? - am întrebat cam nedumerită, având ca toată lumea noțiunea clasei, care cuprinde în ea în primul rând elementele: bănci și catedră. Mica profesoară pe care am găsit-o îndeplinindu-și menirea de educatoare îmi ghicește gândurile și-mi explică:
- Sistemul Montessori este în primul rând contra metodei elevilor țintuiți în bănci, în ordine soldățească, executând comenzi mecanice, care nu exprimă decât voința profesorului. Noi creăm copiilor cadrul lor”, o ambianță în care își găsesc câmpul și materialul de activitate corespunzătoare cerințelor lor sufletești.
 


Și încep să asist la adevărate mici minuni, executate de copilași între trei și șase ani, conduși în primii pași ai vieții lor după sistemul Montessori. Un material didactic cu totul nou, un adevărat laborator sub aspectul cel mai veritabil de jucării, este singurul educator, este școala Montessori. Copiii nu m'au observat când am pășit în clasa lor, căci jocul-școalăîi pasionează. Fiecare lucrează la măsuța lui, sau pe jos pe covor, la ceea ce îl trage pe el inima în acea clipă. Descoperă singuri cu două-trei-cinci cutioare diferit colorate, că există o diferență a sunetelor, că un cub mare nu mai poate încorona piramida construită cu cuburi din dimensiuni descrescânde, sau că un spațiu minim nu poate cuprinde un obiect decât de aceleași proporții. Descoperă singuri culorile, descoperă singuri cifrele, literele. Nuanțele de aspru și neted descoperite pe cartoane diferite îi duc încet-încet la descoperirea literelor. Litera e trasată în caracter aspru pe un carton neted. Ca un orb, copilul își plimbă mâna pe linia aspră. Învață ce literă corespunde unei anumite mișcări; într'o bună zi îl distrează și imită aceeași mișcare pe tabla neagră. 
 
Spectacolul clasei e spectacolul unei odăi de joc. Copiii trec, neturburați, de la un joc la altul. Totuși îi observ manifestând  și multă constanță. Unul nu părăsește creioanele colorate, altul literele, altul cuburile.
Întrun unghi al odăii observ un copilaș îngenunchiat, în fața unei măsuțe împodobită ca un altar.
- Ce faci matale aici?
- Mă rog la Doamne-Doamne! - îmi răspunde evlaviosul de 3 anișori.
- Roagă-te să auzim și noi.
- Doamne, Doamne – intonează glăsciorul minunat - ajută pe tăticu și pe mămica și ferește-mă de gripă, că eu sunt mic și n'am putere.
- Și eu, și eu vreau să mă închin la Doamne-Doamne - răsună un alt glăscior.
Pedagoga, care intervine numai atunci când i se reclamă ajutorul, îl roagă pe primul copil, cu blândețe, să cedeze locul tovarășului său.
- Doamne-Doamne - strigă hotărât către Dumnezeu micuțul rugător - ajută pe mămica mea să treacă la examenul de capacitate!...
Ziua bună se cunoaște de dimineață. Nu vor fi aceștia niște fii iubitori?
Și sufletele lor, spiritul lor se construiește singur în școala Montessori. Pedagogul-adult intervine cât mai puțin. Le pătrunde însă spiritul și-i îndrumează, fără ordine, fără a le impune voința sa, ca un înger care planează nevăzut la dreapta lor.

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial în toate statele conduse de regimuri pro-naziste Școlile Montessori au fost interzise. Regimurile comuniste instaurate ulterior nu au agreat nici ele acest sistem de educație. Maria Montessori a ales să își continue munca în India, acolo unde a pus bazele programului Educație pentru Pace”. Activitatea desfășurată în cadrul acestui program i-a adus Mariei Montessori două nominalizări la Premiul Nobel pentru Pace. În România de azi, aplicarea metodei Montessori începe să redevină o alternativă la sistemul tradițional de invâțământ în instituții școlare private create în câteva dintre marile orașe (București, Timișoara, Cluj, Ploiești, Brașov, Drobeta Turnu Severin, Miercurea Ciuc etc.)




4 comentarii :

  1. Acest sistem este practicat şi azi în Statele Unite. Şi rezultatele se văd. La noi? A început prin şcolile private, dar:”cu o floare nu se face primăvară”.După ce s-a trecut la perioada PROLETCULTISMULUI, (1945) când cei mai mulţi intelectuali au fost băgaţi în puşcării, iar locul lor a fost luat de CLASA MUNCITOARE, majoritate reprezentanţilor având două clase mai mult ca trenul (ex. marea academiciană, chimistă) învăţământul a suferit serioase transformări, după modelul sovietic.
    Iar după AŞA ZISA REVOLUŢIE învăţământul a devenit o ecuaţie cu NENUMĂRATE NECUNOSCUTE. Citez doar două titluri de ziar (alese din nenumăratele cu acest subiect):
    „Blestemul educaţiei româneşti: toţi premierii şi miniştrii se cred mai . deştepţi decât predecesorii”; „Ziua Educatiei - in cel mai negru moment al invatamantului romanesc”. Iar din cuprins:
    „Din 1995 când a fost adoptată prima lege a educaţiei postdecembriste, această lege a fost modifricată de peste 61 de ori, iar 23 de miniştrii ai educaţiei au preluat fişa postului, fiecare venind cu alte idei”.

    Şi cum românul ştie să facă haz de necaz, evident că imediat au apărut bancuri, nu departe de adevăr:
    Un domn (foarte bine situat social) ajuns la vârsta maturităţii se întâlneşte pe stradă cu fostul său profesor de română. Dorind să-i plătească o veche poliţă, îl salută, apoi îl întreabă batjocoritor:
    - Spuneţi-mi domnule profesor, am fost chiar aşa de idiot cum îmi spuneaţi în fiecare an când m-aţi lăsat corigent, iar în final nu aţi vrut să mă lăsaţi cu niciun chip să iau bacalaureatul?
    - Vai, se poate domnule ministru? Cum vă puteţi imagina aşa ceva? Au fost doar vorbe...
    - NO COMMENT

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru ca sunt un optimist, voi prognoza ca cel de al 38-lea ministru al educatiei va promulga o varianta moderma a Legii invatamantului (cea de a 120-a). Mai mult chiar. Imi permit sa sper sa aceasta va fi aplicata cel putin 6 luni inante de a fi modificata! :)

      Ștergere
  2. Pe vremuri, în Ardeal exista o zicală populară dedicată copiilor care nu iubeau şcoala:”să ungem şcoala cu slănină şi s-o dăm, s-o mănânce câinii”. Se pare că guvernele şi miniştrii care se schimbă în ritmul lenjeriei intime, iubesc mult folclorul românesc pe care-l doresc mereu în actualitate. Doar că, în lumea rurală nici câinii nu au curajul să intre într-o şcoală care se dărâmă deasupra capului, cu WC-uri în curte, unde ai toate şansele să cazi şi să te îneci în... noroc.
    Ce-i lipseşte chelului? Tichia de mărgăritar... spune Petre Ispirescu în basmul Zâna munţilor. Ce să mai vorbim de sistemul de învăţământ când nu mai există fonduri pt. NIMIC. Iar numărul milionarilor români din Lista Forbes autohtonă, se înmulţeşte ca ciupercile după ploaie. De unde Doamne atâţia bani, care umflă până la crăpare buzunare puţine? Sau România a devenit un adevărat EL DORADO pt. politicieni? Ce contează: „Satul arde şi baba se piaptănă”. Tot înainte, tot înainte, politicieni cu vrerea fierbinte... curând, curând veţi lăsa ţara pustie. România a ajuns pe primul loc în Europa din multe puncte de vedere (din păcate negative), printre care şi cel al emigraţiei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De unde vin banii? In parte din contractele incheiate pentru reabilitatea scolilor, cred... :)

      Ștergere