Elvira Godeanu - privilegiul și osânda de a fi frumoasă

Elvira Godeanu a fost una dintre cele mai frumoase și mai talentate actrițe de teatru și de film pe care le-a avut România. Iată cum o caracteriza un contemporan, F.O. Fosian, în volumul “87 artiști bucureșteni de teatru, operă și revistă”: “Actriță?... Mai puțin decât oricare alta, prin oroarea ei de publicitate, de podoabe, de cancanuri… Dar cu atât mai autentică artistă – prin pasiunea de a-și împlini un cât mai complet destin de femeie, pe scenă ca și în viață. Nu e veți întâlni hoinărind prin baruri, în partide de vagabondaj nocturn. Nu o veți surprinde nici în roluri de personagii anormale, cu pupilele înnoptate de cine știe ce nebulos extaz... Cu aceiași discreție cu care se derobează de la frivolitățile moderne, Elvira Godeanu refuză blufful și cabotinajul. Are privilegiul și osânda de a fi frumoasă – într-o vreme când s’a acreditat legenda că nu pot avea talent într’adevăr decât slutele sau desfiguratele - și are curajul de a-și afirma necontenit suveranitatea acestei grații feminine, prin creațiuni artistice în care se destăinuiesc uimitoare facultăți de transfigurare.”(1)

Teatrul Național din București
Elvira Godeanu - 1930
Elvira Godeanu s-a născut la Bucureşti în 13 mai 1904 dar și-a petrecut copilăria și adolescenţa la Târgu-Jiu. În anul 1921 s-a stabilit în Bucureşti. După ce s-a pregătit în prealabil cu actorul Romald Bulfinski, în anul 1922 Elvira Godeanu a fost admisă la Conservator - secţia de artă dramatică, în grupa lui Constantin Nottara. Despre această perioadă și despre debutul din anul 1926 marea actriță își amintea – într-un articol interviu publicat în anul 1930 de revista “Realitatea Ilustrată”:

Teatrul Național din București
Elvira Godeanu pe coperta revistei "Ilustrațiunea Română"
 din 26 octombrie 1932
- La 16 ani, de acord cu părinții, m'am hotărât să urmez școala de canto. Am venit la București, însă o profesoară al cărei nume nu interesează, a avut bunăvoința să nu lase din prețul exagerat pe care mi-l ceruse ca să mă prepare pentru examenul de admitere la conservator. Și cum resursele nu-mi permiteau, m'am dus la dl. Bulfinski, un om cu o inimă de aur, care m'a ajutat. Vezi deci că doar întâmplarea a făcut să intru în teatru.
- Debutul?
- La Eforie. Un rol de subretă în “Magda", cu Agatha Bârsescu și Manolescu.
- Ați avut trac?
- Da. Era să scap tava din mână, când am intrat în scenă, așa tremuram.”(2)
Teatrul Național din București
Elvira Godeanu - 1932
A urmat consacrarea – datorită unor roluri memorabile jucate pe scena Teatrului Național din București. Primul triumf al Elvirei Godeanu a fost rolul Ducesei Tatiana Petrovna din comedia  “Tovarăşi” de J. Deval: “temperamentul Elvirei Godeanu găsește cuceritoare accente de candoare alături de atitudini princiare: ce varietate de nuanțe, câtă profundă umanitate și ce vastă claviatură de expresie în acest rol de răsunător triumf!” Au urmat apariții pe scenă la fel de memorabile: “Frumoasă – negreșit – așadar intrepretă “de drept” ori de câte ori trebuie să răsară la rampă în tunica ei de lumină blonda Elvira – fie în “Cassadra”, fie în “Atrizii”… Siluetă de dominatoare prestanță, disputată de regisori pentru aparițiile senioriale din “Napoleon”, “Regina Victoria”, “Ana Karenina”, “Evantaiul doamnei Wendermere” sau “Elisabeta, regina Angliei”…”.(1) Un rol de mare ținută rămas în memoria contemporanilor Elvirei Godeanu a fost și cel din piesa “Troilus și Cresida”, jucată pe scena teatrului Național din București în anul 1936: “d-ra Elvira Godeanu, Cresida de-o răpitoare frumusețe, a exteriorizat de minune simfonia atât de greu de pătruns a sufletului strălucitoarei eroine troiene. George Vraca - Elvira Godeanu, iată un cuplu cu care s'ar mândri orice scenă din Apus.”(3)

Teatrul Național din București
Înainte de spectacol - 1936
Ușurința Elvirei Godeanu “de a trece fluid de la gest la grai, de la grai la cânt, la vers, la dans” era nu doar rezultatul unui mare talent ci și al trudei cu care își construia rolurile. “Elvira Godeanu muncește stăruitor: știu aceasta autorii și regizorii care o cer cu insistență ca interpretă. Munca tenace – iată secretul acestei existențe ferite de fanfarele kermesselor sau de omagiile saloanelor.”(1) Fiind convinsă încă din primii ani ai cinematografului că “posibilitățile pe care le oferă cinematograful sunt infinit mai mari decât teatrul” (2), Elvira Godeanu s-a lansat entuziastă și în aventura producției primelor filme românești. A debutat pe marile ecrane în filmul “Maiorul Mura” (1928) – alături de Victor Antonescu, Gheorghe Timică, Jean Georgescu și Marietta Sadova. Un an mai târziu a jucat în coproducția româno-austriacă “Povara”, o melodramă regizată de Jean Mihail și în care îl avea partener pe Valentin Valentineanu. În anul 1930 Elvira Godeanu a jucat în “Ciuleandra”, primul film sonor românesc, ecranizare a romanului omonim al lui Liviu Rebreanu. 


Elvira Godeanu
 în "Realitatea Ilustrată" din 3 octombrie 1939
Cel mai important rol însă a fost cel al Zoei Trahanache din ecranizarea comediei lui I.L. Caragiale “- O scrisoare pierdută”.  Acestui film clasic românesc - produs în anul 1953 și regizat de Sică Alexandrescu -  îi datorează Elvira Godeanu – pe nedrept poate tinând cont de nenumăratele roluri memorabile jucate pe scenele bucureștene - imaginea cu care a rămas în memoria iubitorilor de teatru și film: “Distincția pe care o aduce interpretarea Elvirei Godeanu în rolul Zoei este dată de pecetea de sentimentalism al unei maturități ce face de rușine pasiunea sau plictisul prin care femeia își justifică legătura sentimentală cu Tipătescu.”(4)

Teatrul Național din București
Elvira Godeanu în Zoe..
Marea actriță s-a stins din viaţă în ziua de 3 septembrie 1991, la vârsta de 87 de ani. A fost înmormântată inițial în Bucureşti dar a fost reînhumată în anul 2015, cu onoruri militare, în cimitirul catolic din municipiul Târgu Jiu. În memoria ei, în vara anului 1993, a fost înfiinţat Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” din Târgu Jiu.


Teatrul Național din București
Elvira Godeanu pe aripile unui avion 
la școala de pilotaj de la Băneasa - 1932 

Surse:

(1) F.O. Fosian - volumul “87 artiști bucureșteni de teatru, operă și revistă”
(2) Articolul - interviu “O seară cu Elvira Godeanu” publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 12 iunie 1930
(3) Ion Golea - “Săptămâna teatrală” – rubrică din revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 14 octombrie 1936
(4) Elena Saulea – “Caragiale în viziunea autorilor de film

Elvira Godeanu și Gerge Vraca - 1932


12 comentarii :

  1. Foarte interesant articolul! Mulțumim pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc si eu pentru vizita si pentru comentariu. Te mai astept pe blog, Nelu!

      Ștergere
  2. Randuri alese cu acuratete despre o artista ce si-a respectat destinul .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru ca zilele acestea se implinesc 112 ani de la nasterea Elvirei Godeanu. Te mai astept pe aici, Marcel!

      Ștergere
  3. Ce să zic? Actori mari, de care nu mai știe, aproape, nimeni. Să fiu rea? Ar trebui să nu spun, însă, e greu pentru un actor, în țara noastră, să fie apreciat, la justă valoare. Nici măcar, când sunt în viață, darmite când au trecut la cele veșnice..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate nu se mai filmeaza piese de teatru, iar filmul romanesc cu actori mari in distributie e o raritate.

      Ștergere
  4. mare actrita,era si frumoasa si talentata.
    multumim

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Puțină lume mai ține minte memorabilul rol al Zoei - "dama bună" din "O scrisoare pierdută".

      Ștergere
  5. ce seamana in aceasta poza George Vraca cu Stefan Iordache ...doi actori mari

    RăspundețiȘtergere
  6. N-are Lumea
    nici o Marile...
    cum Elvira!

    RăspundețiȘtergere