De ieri și de azi: Leny Caler: Povestea Corinei din "Jocul de-a vacanța"

Recomandări:

Leny Caler: Povestea Corinei din "Jocul de-a vacanța"

Actriţa Leny (sau Leni) Caler (n. 1904, București, d. 2 februarie 1992, Berlin) a fost în perioada anilor '30 o celebră actriță și cântăreață de muzică ușoară și una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii mondene bucureștene.
 
Vă amintiți de misterioasa "doamna T" din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu? Unii contemporani ai scriitorului au afirmat că personajul ar fi avut-o ca model, de fapt, pe fermecătoarea Leny Caler, pentru care Camil Petrescu ar fi făcut o pasiune ascunsă. Camil Petrescu spunea despre Leny Caler că „are ceea ce se numește stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici și contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”.

Teatrul Maria - 1935
Leny Caler (stânga: în "Ilustrațiunea Română";
dreapta: 
în "Tessa" la Teatrul Maria - 1935)

Leny Caler - primii ani

 
Leny Caler a studiat la conservatorul particular de artă dramatică condus de actorul Al. Mihăilescu. După absolvire a fost cooptată de Lucia Sturdza-Bulandra în trupa teatrului „Regina Maria” (1924), unde a jucat roluri episodice în piese precum "Patria" de Victorien Sardou, "Revizorul" de Nikolai Gogol, "Kean" de Alexandre Dumas, "Comediana" de Paul Armont și Jacques Bousquet, "Aripi frânte" de A. de Herz sau "Frumoasa aventură" de Caillavet și Etienne Rey.
 
Leny Caler a părăsit compania condusă de soții Bulandra pentru un angajament la Teatrul Fantasio creat de Ion Iancovescu. Aici a fost distribuită în "Maimuța care vorbește" de René Fauchois, "Micul Lord" - după romanul scriitoarei F. H. Burnet, "Ofițerul de gardă" de Franz Molnar, "Azais" de R. Verneuil și G. Berr etc.
 

Leny Caler - "Corina" din "Jocul de-a vacanța"

 
Corina din "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian e tot Leny. Mihail Sebastian nota în jurnalul său, în 21 martie 1936: „Pe femeie (personajul Corina) ar trebui s-o joace Leni. Este în realitate Leni, tot ce așteptam de la ea, tot ce putea fi, tot ce în anume sens este”. Tot în jurnal, Mihail Sebastian consemnează emoția pe care o trăia scriind pentru Leni, despre "gândul că va trăi lucruri gândite de mine, va spune cuvinte spuse de mine”.

Leni Caler
Leni... îi spunea Mihail Sebastian



Tudor Arghezi, Radu Beligan și Elly Roman despre Leny Caler

 
Tudor Arghezi i-a dedicat frumoasei actrițe o "Inscripție", publicată în revista "Bilete de Papagal", în care spunea, printre altele: "Ești o bijuterie, albastră în lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale și cu vopseli imposibile, în sângele dumitale, dacă ai" (citat preluat din volumul "Întoarcere în Bucureștiul interbelic" de Ioana Pârvulescu). 

Radu Beligan consemna în articolul "Vibrație și ardență intelectuală", dedicat actriței Leny Caler, publicat de revista “Rampa în numărul din 10 ianuarie 1985: “Cea mai mare parte a celor ce-au văzut-o pe Leny Caler nu se pot despărți de imaginea unei adolescente pline de elan și de fantezie, de prospețime și de spirit. Ei țin minte perfect numeroase realizări scenice în care actrița trecea prin adevăruri și emoții cu un firesc desăvârșit și o simplitate fără greș. Artificii, trucuri? Nici vorbă. Actrița sugera spontaneitatea descoperită fără efort și căuta sinceritatea destăinuindu-se când candid, când provocator, când vital, când nostalgic. Desigur, ceea ce părea direct și imediat constituia rezultatul unei munci aplicate, migăloase, îndelungi. (...) Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian au remarcat încă de la primele ei afirmări magnetismul acestei personalități artistice, consemnând amestecul de exploziv, de ingenuitate și umor, aliajul de fragilitate și vigoare, arta trecerilor fulgerătoare de la o stare sufletească la alta opusă. Au reliefat fuziunea dintre un instinct artistic infailibil și o luciditate scrutătoare în roluri în care se dezvăluiau o inteligență și o sensibilitate știind să fie când dornice de bucuriile ușuratice, irezistibile și nestatornice ale vieții, când umbrite de întrebări și de cunoaștere, când sclipitoare și amuzante, când îngândurate de semnificații.

Elly Roman a compus melodii de muzică ușoară special adaptate pentru vocea frumoasei actrițe, cântece care au fost înregistrate de casa londoneză de discuri His Master's Voice.
 
Leny Caler în ziarul "Dimineața"
(29 ianuarie 1935 - stânga, 4 februarie 1933 - centru, 29 ianuarie 1933 - dreapta)

 
Popularitatea de care se bucura o transformă pe artistă în idolul tinerelor fete, care-i imită felul de a se îmbrăca, de a se coafa, sau a vorbi, preluându-i chiar și replicile de pe scenă în viața cotidiană, aducând cu ele în peisajul străzii ceva din verva molipsitoare a interpretei. O întreagă generație de spectatori dorește să o păstreze nealterată în granițele ei, în timp ce artista lupta să nu rămână fixată și imobilizată doar în acele roluri în care publicul ei o prefera, simțindu-se pândită la fiecare pas de rutină și repetiție”.
                     
Leny Caler alături de 
Camil Petrescu și de Jenica Cruțescu
 

Leni Caler - o carieră de excepție

 
Leni Caler a colaborat mai apoi cu Teatru Nostru, condus de Sică Alexandrescu, precum și cu companiile soților Bulandra și a Mariei Ventura, unde a avut ca parteneri actori de excepție: Tony Bulandra, George Vraca, Romald Bulfinsky, Gheorghe Storin, Lucia Sturdza Bulandra, Mărioara Voiculescu, Maria Ventura, Maximilian, Pop Marţian, Al Critico, Vili Ronea, Nora Piacentini, Marietta Deculescu, Silvia Fulda, Silvia Dumitrescu-Timică ş.a. 
 
A jucat în rolurile principale din "Sexul slab" de Eduard Bourdet, "Lu" de Franz Molnar, "Mica ciocolatieră" de Paul Gavault, "Amorul veghează" de Robert de Flers și Armand de Caillavet, "Monte Carlo" de Fodor Laszlo, "Mademoiselle" de Jaques Duval, "Cum vă place" de William Shakespeare, "Intimități" de Noel Caward sau "Șoarecele de biserică" de Fodor Laszlo, pusă în scenă de Victor Ion Popa şi jucată de peste 180 de ori.

Leny Caler în presa vremii

O să redau acum un pasaj  extras din cronica pentru piesa "Tessa", care s-a jucat în anul 1935, pe scena Teatrului Maria: "Pe această Tessă o înfățișează cu mijloace de mare comediană, d-ra Leny Caler. Creația domniei sale, constituie o culme pentru cariera sa, și așa biruitoare, ea surprinzând doar o parte a numeroșilor săi admiratori; - pe cei cari au uitat că nu de mult interpreta dactilografei Suzi Sachs - care a făcut „gen" în teatrul românesc - a jucat, și încă admirabil, roluri în care râsul se îmbină cu lacrima. Talentul, adevărat talent al actorului nu poate fi însă monocord. Diversitatea rolurilor pe care le interpretează aceasta consacră pe marea artistă. Și d-ra Caler a dovedit, cu prisosință, că e o mare actriță, o desăvârșită fermecătoare de suflete. Consacrată, sunt sigur însă, că nu și-a dat încă măsura talentului său." ("Realitatea Ilustrată" - numărul din 2 octombrie 1935)
 
Leny Caler în "Florăreasa" de Bernard Schaw (stânga)
În 1933, pe scenă, alături de Gheorghe Timică (dreapta)
                                           
Tudor Mușatescu i-a oferit artistei piesa "Visul unei nopți de iarnă", ca suvenir al unei iernilor de altădată și ca pretext pentru un dialog fermecător. Ideală interpretă a Mariei Panait, Leny Caler l-a avut ca partener de scenă pe George Vraca, în rolul scriitorului Alexandru Manea, într-un ansamblu care-i cuprindea pe Vili Ronea, Nelly Stelian, Mișu Fotino, Marcel Anghelescu.
 

Leni Caler în timpul ocupației germane

 
În anul 1942 o lege rasistă i-a interzis artistei și celorlalți actori evrei prezența pe o scenă românească și, în această perioadă, a jucat doar pe scena Teatrului Barașeum, unde își găsiseră refugiu actorii fără angajament. Constatarea că publicul românesc au urmat-o și au susținut-o a entuziasmat-o. Leny Caler a jucat pe această scenă în "Fata cu părul de aur", piesă scrisă de Nicușor Constantinescu și de Scarlat Froda (soțul actriței).

Teatru interbelic
Leni Caler în "Ilustrațiunea Română"
numărul din 27 martie 1930

Leny Caler - ultimele roluri

 
Una dintre ultimele piese în care a jucat Leny Caler a fost pusă în scenă de Teatrul Victoria (compania Leny Caler – George Vraca), "Pygmalion", i-a oferit artistei ocazia de a relua rolul Elizei Doolittle, iar George Vraca a jucat pentru ultima oară alături de ea în rolul profesorului Higgins
 
Leny Caler în revista "Rampa"
numărul din 10 ianuarie 1985

 
Boala a îndepărtat-o le Leny Caler de scenă, dar a mai jucat în trei spectacole, la Teatrul Municipal condus de Lucia Sturdza Bulandra: în în "Afaceriștii" de Tudor Șoimaru (1953), în "Trei generații", într-un rol de compoziție, domnișoara Macri cea mică, scris anume pentru ea de Lucia Demetrius (1956) și în "Nebuna din Chaillot" de Jean Giraudoux, în rolul Constance, nebuna din Passy, în regia lui W. Siegrifried (1957).

Spre sfârșitul vieții Leny Caler s-a autoexilat la Berlin. Aici și-a scris și memoriile - care au fost publicate abia în anul 2002, la 10 ani după moartea artistei.
 

Surse: 

- "87 artiști bucureșteni din teatru, opera și revista" - F. O. Fosian  - tipografia Vremea
- articolul "Vibrație și ardență intelectuală" - semnat Radu Beligan - publicat în revista "Rampa" - numărul din 10 ianuarie 1985 - disponibil online în Digiteca Arcanum
- "Leny Caler, portretul unei artiste" - Iolanda Berzuc - "Jurnalul Național" și  enciclopediaromaniei.ro
 
 


8 comentarii :

  1. Stim foarte putin despre actorii de la inceputuri si am inceput sa stim putin si despre marii actori care ne-au luminat tineretea si care se sting rand pe rand-exponenti ai scolii romanesti de teatru in multe locuri din lumea asta...Se spune ca adevaratul actor e cel de teatru si noi am avut norocul sa vedem actori adevarati-sincer,nu stiu care e situatia acum,lipsind din tara de foarte multi ani,dar ,vazand cum merg lucrurile in general, nu cred case poate compara cu ce am avut...

    RăspundețiȘtergere
  2. Au mai ramas actori de clasa, chiar dintre cei mai tineri. Problema actorilor din perioada interbelica e ca teatrul in acea perioada era o creatie....efemera. Fara mijloacele de inregistrare video de mai tarziu, spectacolele de tatru nu au ramas decat in memoria spectatorilor de atunci. Care si ei ne-au parasit in buna parte. Actorii postbelici au avut sansa aparitiei televiziunii - noi nu uitam spectacolele de teatru inregistrate pentru televiziune din periaoda 1970-1980. Cele de astazi cred - tocmai datorita excluderii filmarii spectacolelor - se vor pierde si ele pentru cei ce vor urma...

    RăspundețiȘtergere
  3. Scuza-ma, dar te inseli profund. Leny Caler a fost modelul pentru Emilia, nu Doamna T. La momentul cand a scris Patul lui Procust, Camil Petrescu nu mai avea nicio legatura cu Leny Caler, mai mult, o considera superficiala si vulgara. Nu a avut niciodata o pasiune pentru ea, il confunzi cu Mihail Sebastian. A avut o legatura scurta, in urma careia s-a insiprat pentru a crea personajul Emiliei.
    In Jurnalul lui Leny Caler, ea insasi recunoaste ca a fost jignita atunci cand a aparut Patul lui Procust deoarece si-a dat seama ca Emilia este o versiune a ei pictata in culori nu foarte avantajoase.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca ai dreptate. Sau poate ca nu... Personajele lui Camil Petrescu sunt poate un cumul obtinut prin amalgamarea mai multor caractere si imagini. Afirmatia din titlu apartine unui contemporan al celor doi.
      Un contemporan de-al nostru mai avizat - Florica Ichim - afirma: "În 1922, Camil Petrescu predă la cursul de artă dramatică al lui Al. Mihalescu. Acolo o vede pe Leny Caler. Aici încep comicăriile, pentru că Leny Caler a scris şi ea o carte de amintiri. Este o încurcătură de date, întrucât ea pretinde că în perioada scrierii «Ultimei nopţi» ar fi fost în relaţii cu Camil, dar ea a fost în 1922, nu în '30. Există un microjurnal, de două-trei pagini, în care Camil îşi manifestă tot felul de suferinţe: că o vede în trăsură cu Scarlat Froda (care i-a devenit soţ - n.r.), că una alta. În «Prinţesa bolnavă», care este o nuvelă scrisă în 1924 şi neterminată, înţelegem ceva din ce se întâmplase, iar în «Ultima noapte», Leny se relevă într-un mod care nu o avantajează. Sigur că toate personajele sunt făcute din mai mulţi, dar Leny are o bună cantitate de trăsături transmisă Elei. Toate doamnele interbelice, adică de la '33 încolo şi până în zilele noastre s-au visat doamna T., numai că doamna T. este precis o fantezie totală a lui Camil, pentru că nici una dintre femeile cunoscute de Camil, din tot ce am citit eu ca notaţii ale lui, nu ar merge spre acest personaj". Mai multe aici: http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/redescoperirea-romaniei/camil-petrescu-trofeu-al-frumoaselor-vanitoase-517330.html

      Elisabeth Bouleanu afirma si ea in "Adevarul": "Leny Caler a fost una dintre frumuseţile Bucureştiului interbelic. Actriţă faimoasă şi cântăreaţă de muzică uşoară de succes, Leny le-a sucit minţile unor celebri scriitori precum Camil Petrescu şi Mihail Sebastial. Primului i-a inspirat celebru personaj Doamna T din ”Patul lui Procust”, iar cel de-al doilea a scris ”Jocul de-a vacanţa” special pentru ea." http://adevarul.ro/locale/alexandria/povestea-frumoasei-leny-caler-actrita-i-a-vrajit-faimosii-scriitori-camil-petrescu-mihail-sebastian-1_565c50637d919ed50ebf7559/index.html

      Ștergere
    2. Asa este,dna T nu a avut ca sursa de inspirație pe Leny Caler....
      Dna T a fost creata de imaginația lui Camil Petrescu.Sunt documente care vorbesc despre acest lucru.

      Ștergere
    3. În privința Corinei din "Jocul de-a vacanța" însă, Mihail Sebastian este foarte clar: „Pe femeie (personajul Corina) ar trebui s-o joace Leni. Este în realitate Leni, tot ce aşteptam de la ea, tot ce putea fi, tot ce în anume sens este”.

      Te mai aștept pe blog, lynamen

      Ștergere
  4. O mica completare: Leny Caler a inregistrat discuri la casele Polydor(1928), His Master`s Voice(1934-1936) Pan Record(1935) si Electrecord (1941) .Chiar detin discurile Polydor si HMV.(sursa:https://www.discogs.com/artist/7267080-Leny-Caler).

    RăspundețiȘtergere