Leny Caler: Povestea Corinei din "Jocul de-a vacanța"

Actriţa Leny (sau Leni) Caler (n. 1904, București, d. 2 februarie 1992, Berlin) a fost în perioada anilor '30 o celebră actriță și cântăreață de muzică ușoară și una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii mondene bucureștene. Vă amintiti de misterioasa "doamna T" din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu? Unii contemporani ai scriitorului au afirmat că personajul ar fi avut-o ca model, de fapt, pe fermecătoarea Leny Caler, pentru care Camil Petrescu ar fi făcut o pasiune ascunsă. Camil Petrescu spunea despre Leny Caler că „are ceea ce se numeşte stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici şi contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”.

Leny Caler (stânga: în "Ilustra'iunea Română";
dreapta: în "Tessa" la Teatrul Maria - 1935)

Leny Caler a studiat la conservatorul particular de artă dramatică condus de actorul Al. Mihăilescu. După absolvire a fost cooptată de Lucia Sturdza-Bulandra în trupa teatrului „Regina Maria” (1924), unde a jucat roluri episodice în piese precum "Patria" de Victorien Sardou, "Revizorul" de N. Gogol, "Kean" de Al. Dumas, "Comediana" de Paul Armont şi Jacques Bousquet, "Aripi frânte" de A.D. Herz sau "Frumoasa aventură" de Caillavet şi Etienne Rey. Leny Caler a părăsit compania condusă de soţii Bulandra pentru un angajament la Teatrul Fantasio creat de Ion Iancovescu. Aici a fost distribuită în "Maimuţa care vorbeşte" de René Fauchois, "Micul Lord" după romanul scriitoarei F. H. Burnet, "Ofiţerul de gardă" de Franz Molnar, "Azais" de R. Verneuil şi G. Berr etc.

Corina din "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian e tot Leny. Mihail Sebastian nota în jurnalul său în 21 martie 1936: „Pe femeie (personajul Corina) ar trebui s-o joace Leni. Este în realitate Leni, tot ce aşteptam de la ea, tot ce putea fi, tot ce în anume sens este”. Tot în jurnal, Mihail Sebastian vorbeşte despre emoţia de a scrie pentru Leni, despre "gândul că va trăi lucruri gândite de mine, va spune cuvinte spuse de mine”.

Leni... îi spunea Mihail Sebastian

Tudor Arghezi i-a dedicat frumoasei actrițe o "Inscripție", publicată în revista "Bilete de Papagal" și în care spunea, printre altele: "Ești o bijuterie, albastră în lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale și cu vopseli imposibile, în sângele dumitale, dacă ai" (citat preluat din volumul "Întoarcere în Bucureștiul interbelic" de Ioana Pârvulescu).

Elly Roman a compus melodii de muzică ușoară special adaptate pentru vocea fumoasei actrițe, cântece care au fost înregistrate de casa londoneză de discuri His Master's Voice. „Popularitatea de care se bucura o transformă pe artistă în idolul tinerelor fete care-i imită felul de a se îmbrăca, de a se coafa, sau a vorbi, preluându-i chiar şi replicile de pe scenă în viaţa cotidiană, aducând cu ele în peisajul străzii ceva din verva molipsitoare a interpretei. O întreagă generaţie de spectatori doreşte să o păstreze nealterată în graniţele ei, în timp ce artista lupta să nu rămână fixată şi imobilizată doar în acele roluri în care publicul ei o prefera, simţindu-se pândită la fiecare pas de rutină şi repetiţie”.

                     

Leny Caler alături de 
Camil Petrescu și de Jenica Cruțescu

Leni Caler a colaborat mai apoi şi cu Teatru Nostru, condus de Sică Alexandrescu, precum şi cu companiile soţilor Bulandra şi a Mariei Ventura, unde a avut ca parteneri actori de excepţie: Tony Bulandra, George Vraca, Bulfinsky, Storin, L. S. Bulandra, Mărioara Voiculescu, Maria Ventura, Maximilian, Pop Marţian, Al Critico, Vili Ronea, Nora Piacentini, Marietta Deculescu, Silvia Fulda, Silvia Dumitrescu-Timică ş.a. A jucat în rolurile principale din "Sexul slab" de Eduard Bourdet, "Lu" de Franz Molnar, "Mica ciocolatieră" de Paul Gavault, "Amorul veghează" de Robert de Flers şi Armand de Caillavet, "Monte Carlo" de Fodor Laszlo, "Mademoiselle" de Jaques Duval, "Cum vă place" de William Shakespeare, "Intimităţi" de Noel Caward sau "Şoarecele de biserică" de Fodor Laszlo, pusă în scenă de Victor Ion Popa şi jucată de peste 180 de ori.

Leny Caler în presa vremii

O să redau acum un pasaj  al cronicii pentru piesa "Tessa" care s-a jucat în anul 1935 pe scena Teatrului Maria: "Pe această Tessă o înfăţişează cu mijloace de mare comediană, d-ra Leny Caler. Creaţia domniei sale, constituie o culme pentru cariera sa, şî aşa biruitoare, ea surprinzând doar o parte a numeroşilor săi admiratori; - pe cei cari au uitat că nu de mult interpreta dactilografei Suzi Sachs - care a făcut „gen" în teatrul românesc - a jucat, şi încă admirabil, roluri în care râsul se îmbină cu lacrima. Talentul, adevărat talent al actorului nu poate fi însă monocord. Diversitatea rolurilor pe care le interpretează aceasta consacră pe marea artistă. Şi d-ra Caler a dovedit, cu prisosinţă, că e o mare actriţă, o desăvârşită fermecătoare de suflete. Consacrată, sunt sigur însă, că nu şi-a dat încă măsura talentului său." ("Realitatea Ilustrată" - 2 octombrie 1935)

                                            

Leny Caler în "Florăreasa"
de Bernard Schaw

Tudor Muşatescu îi oferă artistei piesa "Visul unei nopţi de iarnă", ca suvenir al unei ierni de altădată şi ca pretext pentru un dialog fermecător. Ideală interpretă a Mariei Panait, Leny Caler îl are ca partener de scenă pe George Vraca în rolul scriitorului Alexandru Manea, într-un ansamblu care-i cuprindea pe Vili Ronea, Nelly Stelian, Mişu Fotino, Marcel Anghelescu. În anul  1942 o lege rasistă îi interzice artistei şi celorlalţi actori evrei prezenţa pe o scenă românească şi, în această perioadă, joacă pe scena teatrului Baraşeum, unde găsiseră refugiu actorii fără angajament. Constatarea că publicul românesc o urmează şi o încurajează şi-n acest nou teatru, o entuziasmează. Joacă în "Fata cu părul de aur" de Nicuşor Constantinescu şi Scarlat Froda (soțul actriței).

Leni Caler în "Ilustrațiunea Română"
numărul din 27 martie 1930

Ultima piesă jucată pe scena Teatrului Victoria (compania Leny Caler – George Vraca), "Pygmalion", îi oferă artistei ocazia de a relua rolul Elizei Doolittle, iar Vraca joacă pentru ultima oară alături de ea în rolul profesorului Higgins. Boala o îndepărtează de scenă, dar va mai juca în trei spectacole la Teatrul Municipal condus de Lucia Sturdza Bulandra: în 1953, în "Afaceriştii" de Tudor Şoimaru, în 1956 în "Trei generaţii", într-un rol de compoziţie, domnişoara Macri cea mică, scris anume pentru ea de Lucia Demetrius şi în 1957, în "Nebuna din Chaillot" de Jean Giraudoux, în rolul Constance, nebuna din Passy, în regia lui W. Siegrifried.

Spre sfârșitul vieții Leny Caler s-a autoexilat la Berlin. Aici și-a scris și memoriile - care au fost publicate abia in anul 2002, la 10 ani dupa moarte artistei.

Surse: 

- "87 artisti bucuresteni din teatru, opera si revista" - F.O.Fosian (Tiparul Vremea - carte care nu s-a pus in vanzare)

- Leny Caler,  portretul unei artiste - Iolanda Berzuc, Jurnalul National, enciclopediaromaniei.ro