Sfaturi copilei mele (II): „Învață o meserie ca să nu fii "parazită”

 

Cum arăta drumul spre independență al femeilor din România la începutul secolului XX? Într-o epocă în care destinul feminin era limitat la căsătorie și zestre, o voce misterioasă sub pseudonimul Pater dărâma barierele sociale în paginile revistei „Moda nouă ilustrată”.

 

Educația și munca nu erau doar opțiuni, ci singurele garanții împotriva sărăciei. Iată cea de-a doua scrisoare publicată în 3 octombrie 1903, un manifest surprinzător de actual pentru emanciparea prin carieră.

---

---

De la „conveniențe” la independență

 

Prima dintre scrisorile semnate Pater se încheia cu un îndemn tăios, care promitea soluții practice pentru tinerele domnișoare:

„În schimb, fata mea, nu te lua după conveniențele sociale care fac din fată o parazită. Caută să citești cărți serioase, caută de învață înainte de toate o meserie care să’ți permită să fi independentă. Vei întreba: cam ce meserie? În viitoarea mea scrisoare îți voi arăta aceasta.” (citește prima scrisoare aici)

 

Meserii „moderne” în 1903: Medic, dactilografă sau artistă

 

Câteva numere mai târziu, Pater – a publicat și cea de a doua scrisoare cu sfaturi. În această nouă epistolă tinerele domnișoare de la începutul secolului al XX-lea sunt sfătuite să își aleagă o ocupație potrivită sexului și statutului lor social. 

---

---

Să nu uităm că vorbim despre o epocă în care profesarea de către femei a unor meserii – unele dintre ele rezervate până atunci exclusiv bărbaților – era considerată încă un moft. Dar era un moft care le aducea acestora cu adevărat  independența socială pe care o căutau. Opțiunile erau totuși foarte limitate.

 

Iată textul integral al scrisorii: 

Draga mea,

Terminam scrisoarea mea trecută recomandându’ți să’ți alegi o profesiune şi’ți promiteam să’ți dau câteva sfaturi asupra profesiunei ce ai putea să alegi. Mă țin astăzi de vorbă. Profesiunile ce o femeie poate să-și aleagă astăzi sunt multiple. În primul rând ea poate chiar să bată drumul ce duce spre profesiunile libere. Poate să devie profesoară, medic sau literată. Ultima carieră e la noi dintre cele mai puțin rentabilă și dacă cineva simte vocațiune pentru dânsa, nu poate s’o îmbrățișeze decât prin hotărârea de a nu’și agonisi printr’ânsa traiul. Primele două sunt deschise și productive. Pentru a fi o bună profesoară, femeia are mai multă vocațiune chiar decât bărbatul. S’a constatat că e mai pregătită de a fi bună pedagogă. Ca medic de asemenea un câmp larg îi este deschis, căci poate să devie în nenumărate cazuri salvatoare ființelor de sexul ei. S’ar cuveni ca medicele să se specializeze în bolile de femei și apoi în bolile de copii. Cariera de advocate nefiind încă deschisă femeii la noi – mai bine fac acelea care vroind să urmeze cursuri universitare nu le aleg tocmai pe acestea.

 

În al doilea rând, draga mea, ai să alegi între adevăratele meserii. Poți deveni: croitoreasă de rochii sau albituri, modistă sau florăreasă, lucrătoare la passementerii, să’ți agonisești traiul cu brodatul, cu pictura dacă ai talent, ba în timpul din urmă am văzut femei învățând meșteșuguri mult mai grele ca tipografia, legătoria de cărți, zugrăvirea de firme etc. etc. Să nu te miri că’ți recomand să alegi și din aceste meserii. Meseria, zice germanul, cinstește pe om, pentru că’i permite oriunde ar fi și în orice condiții ale vieței, să’și poată găsi hrana de toate zilele spre a nu fi silit să întindă mâna implorând mila semenilor săi.

Mai poate deveni femeia, fără să mai vorbesc de slujbele de la telegraf și poștă care au început a le fii închise, funcționare la case de comerț sau bancă, contabilă și corespondentă, secretară a unui șef de casă sau om însemnat. Pentru aceasta ar putea urma un curs comercial, să predeze mai multe limbi străine, să învețe stenografia etc. Mai poate fi femeia vânzătoare în magazine, mai ales în magazinele din care se aprovizionează damele și casieriță – o funcțiune ce de predilecție se acordă astăzi în toate magazinele mari femeilor, lucru ce le face cinste fiindcă dovedește că comerciații au mare încredere în cinstea lor.  

 

Cum vezi, draga mea, femeia are astăzi ce meserie să’și aleagă și încă nu le-am enumerat nici pe departe pe toate, ba nici chiar toate grupele nu le-am menționat. Dar vei spune: eu n’am nevoie să învăț o meserie. Slavă Domnului, avem cu ce trăi. Mă voi mărita la o anumită vârstă, mi se va da zestre și bărbatul va munci pentru mine. Greșești! S-au văzut oameni bogați sărăcind peste noapte și copii lor rămânând o sarcină pentru familie și societate. Fii de regi învață o meserie, pentru ca în cele din urmă să’și aducă aminte că sunt oameni și că pot oricând avea nevoie a’și agonisi traiul, deci și fetele bogate trebuie să aibă o meserie, pentru ca atunci când nu vor mai fi bogate sau când nu se vor putea mărita după dorința inimei lor, să nu fie pentru nimeni o sarcină și să nu înnebunească de urât. Căci draga mea, aici suntem desigur de acord, profesiunea cea mai nobilă, fiind cea mai naturală a femeii, este aceea de soție și mamă. Dar soția să nu poată fi niciodată sprijinul soțului și copiilor ei? Împrejurările vieții sunt atât de numeroase și de variate încât e bine ca femeia să’și ia cea mai bună asigurare și să învețe o meserie. Numai atunci va putea face și o căsătorie morală și ce înțeleg prin aceasta îțî voi arăta într’o viitoare scrisoare."

PATER

Deși au trecut mai bine de 120 de ani de când Pater își așternea sfaturile pe hârtie, ecoul cuvintelor sale rămâne surprinzător de actual. Într-o lume care s-a schimbat radical, conceptul de «asigurare» prin propria muncă și refuzul statutului de «parazit» financiar sunt pilonii pe care se sprijină și astăzi libertatea individuală. Dincolo de lista meseriilor — unele dispărute, altele transformate total de tehnologie — lecția de demnitate a lui Pater supraviețuiește: independența nu este un moft, ci singura formă reală de protecție în fața imprevizibilului. 

 

Rămâne însă o întrebare: oare cât de aproape suntem astăzi de acea «căsătorie morală» despre care vorbea misteriosul autor, în care parteneriatul este o alegere a inimii, și nu una a necesității?

 

 

Descoperă și alte povești uimitoare despre femeile de altădată:

 

• Prima femeie taximetrist din București – Curajul de a stăpâni volanul într-o lume a bărbaților.
• Sarmiza Bîlcescu – Povestea primei femei doctor în drept din Europa.
• E bun divorțul, ba e rău – Dilemele sociale ale epocii.

  

Sursa: revista “Moda nouă ilustrată” – numărul din 3 octombrie 1903 - citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștiului

 

---

---