De ieri și de azi: Sfaturi copilei mele (II)

Recomandări:

Sfaturi copilei mele (II)

Prima dintre scrisorile semnate Pater și publicate în anul 1903 de revista “Moda nouă ilustrată” se încheia așa: În schimb, fata mea, nu te lua după conveniențele sociale care fac din fată o parazită. Caută să citești cărți serioase, caută de învață înainte de toate o meserie care să’ți permită să fi independentă. Vei întreba: cam ce meserie? În viitoarea mea scrisoare îți voi arăta aceasta.”


Câteva numere mai târziu, Pater – a publicat și cea de a doua scrisoare cu sfaturi. În această nouă epistolă tinerele domnișoare de la începutul secolului al XX-lea sunt sfătuite să își aleagă o ocupație potrivită sexului și statutului lor social. Să nu uităm că vorbim despre o epocă în care profesarea de către femei a unor meserii – unele dintre ele rezervate până atunci exclusiv bărbaților – era considerată încă un moft. Dar era un moft care le aducea acestora cu adevărat  independența socială pe care o căutau. Opțiunile erau totuși foarte limitate:


Draga mea,


Terminam scrisoarea mea trecută recomandându’ți să’ți alegi o profesiune şi’ți promiteam să’ți dau câteva sfaturi asupra profesiunei ce ai putea să alegi. Mă țin astăzi de vorbă. Profesiunile ce o femeie poate să-și aleagă astăzi sunt multiple. În primul rând ea poate chiar să bată drumul ce duce spre profesiunile libere. Poate să devie profesoară, medic sau literată. Ultima carieră e la noi dintre cele mai puțin rentabilă și dacă cineva simte vocațiune pentru dânsa, nu poate s’o îmbrățișeze decât prin hotărârea de a nu’și agonisi printr’ânsa traiul. Primele două sunt deschise și productive. Pentru a fi o bună profesoară, femeia are mai multă vocațiune chiar decât bărbatul. S’a constatat că e mai pregătită de a fi bună pedagogă. Ca medic de asemenea un câmp larg îi este deschis, căci poate să devie în nenumărate cazuri salvatoare ființelor de sexul ei. S’ar cuveni ca medicele să se specializeze în bolile de femei și apoi în bolile de copii. Cariera de advocate nefiind încă deschisă femeii la noi – mai bine fac acelea care vroind să urmeze cursuri universitare nu le aleg tocmai pe acestea.
 
În al doilea rând, draga mea, ai să alegi între adevăratele meserii. Poți deveni: croitoreasă de rochii sau albituri, modistă sau florăreasă, lucrătoare la passementerii, să’ți agonisești traiul cu brodatul, cu pictura dacă ai talent, ba în timpul din urmă am văzut femei învățând meșteșuguri mult mai grele ca tipografia, legătoria de cărți, zugrăvirea de firme etc. etc. Să nu te miri că’ți recomand să alegi și din aceste meserii. Meseria, zice germanul, cinstește pe om, pentru că’i permite oriunde ar fi și în orice condiții ale vieței, să’și poată găsi hrana de toate zilele spre a nu fi silit să întindă mâna implorând mila semenilor săi.


Mai poate deveni femeia, fără să mai vorbesc de slujbele de la telegraf și poștă care au început a le fii închise, funcționare la case de comerț sau bancă, contabilă și corespondentă, secretară a unui șef de casă sau om însemnat. Pentru aceasta ar putea urma un curs comercial, să predeze mai multe limbi străine, să învețe stenografia etc. Mai poate fi femeia vânzătoare în magazine, mai ales în magazinele din care se aprovizionează damele și casieriță – o funcțiune ce de predilecție se acordă astăzi în toate magazinele mari femeilor, lucru ce le face cinste fiindcă dovedește că comerciații au mare încredere în cinstea lor.  
 
Cum vezi, draga mea, femeia are astăzi ce meserie să’și aleagă și încă nu le-am enumerat nici pe departe pe toate, ba nici chiar toate grupele nu le-am menționat. Dar vei spune: eu n’am nevoie să învăț o meserie. Slavă Domnului, avem cu ce trăi. Mă voi mărita la o anumită vârstă, mi se va da zestre și bărbatul va munci pentru mine. Greșești! S-au văzut oameni bogați sărăcind peste noapte și copii lor rămânând o sarcină pentru familie și societate. Fii de regi învață o meserie, pentru ca în cele din urmă să’și aducă aminte că sunt oameni și că pot oricând avea nevoie a’și agonisi traiul, deci și fetele bogate trebuie să aibă o meserie, pentru ca atunci când nu vor mai fi bogate sau când nu se vor putea mărita după dorința inimei lor, să nu fie pentru nimeni o sarcină și să nu înnebunească de urât. Căci draga mea, aici suntem desigur de acord, profesiunea cea mai nobilă, fiind cea mai naturală a femeii, este aceea de soție și mamă. Dar soția să nu poată fi niciodată sprijinul soțului și copiilor ei? Împrejurările vieții sunt atât de numeroase și de variate încât e bine ca femeia să’și ia cea mai bună asigurare și să învețe o meserie. Numai atunci va putea face și o căsătorie morală și ce înțeleg prin aceasta îțî voi arăta într’o viitoare scrisoare."

PATER
 
 
Citește și:


 
 
Sursa: revista “Moda nouă ilustrată” – numărul din 3 octombrie 1903 - citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștiului
 

10 comentarii :

  1. Tare înțelept, domnul tată! Bine ticluite motivațiile, jos pălăria în fața îndemnurilor de a învăța o meserie. Sfaturile se potrivesc și azi, în mare măsură.
    Fac parte dintre cei care (mai) cred în existența unor meserii specific bărbătești, cum ar fi, de exemplu, meseria armelor! Doamnele nu (prea) au ce căuta în armată, în opinia mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa zisul Fater (tată) POARTĂ CU SIGURANŢĂ O FUSTĂ. El (de fapt ea)
    adoptă revoluţionarul principiu de emancipare a femeii, a lui Henrik Ibsen (1828-1906) , dramaturgul care a luptat împotriva moralei şi MINCIUNILOR conformiste ale vremii sale. Piesa de referinţă este NORMA – supranumită „Casa cu păpuşi (1879) care a stârnit un adevărat uragan la premieră – şi încă multă vreme, datorită faptului că zdruncina din temelii o mentalitate existentă de secole: rolul de marionetă a femeii în societate, dominarea ei psihică şi materială de tată, apoi de soţ. Crescută în principiul SUPUNERII necondiţionate, nu se concepea să aibă propriile idei, propriile sentimente, iar dacă prin absurd îndrăznea să se revolte nu primea zestrea. Iar aceasta trecea în buzunarul soţului, odată cu femeia devenită ( de cele mai multe ori fără voia ei) soţie.
    Evident că bărbaţii au fost revoltaţi de ideea că cineva încearcă să transmită un mesaj femeilor ce rol trebuie să joace în societate, să-şi dobândească propria personalitate – nu să fie permanent supusa tatălui apoi a soţului, să se emancipeze şi să-şi ia viaţa în proprile lor mâini. Şi în acelaşi timp un mesaj transmis convencţionalei societăţi, că şi femeile să aibă dreptul de a urma o universitate, de a avea meserii competitive cu ale bărbatului. În Europa, în majoritatea ţărilor, de abia după ce Germania a „făcut deschiderea” în anul 1900, li s-a permis femeilor să urmeze o facultate.
    Emanciparea femeii?...lucru se pare că şi acum e mai greu de acceptat de orgoliul masculin, tare mulţi bărbaţi au complexe de inferioritate când soţiile câştigă mult mai mult decât ei, dau dovadă de mai multă inteligenţă şi spirit practic. De... nu numai MUSCHII inseamnă PUTERE... dar, din păcate tare mulţi bărbaţi îi folosesc „ca argument forte” în familie pentru
    a-şi impune superioritatea...

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa nu generalizam, Gigi. Dsei sunt si eu usor misogon - cred ca si tine ca unele meserii rup din feminitate - nu sunt atat de restrictiv in ceea ce priveste domeniile in care poate profesa o femeie. Chiar si in armata sunt compartimente in care femeia isi are locul - su nu ma refer aici doar la unitatile sanitare, logistice, informative... La fel peste tot. Orice tip de restrictie devine o bariera care creaza discriminare. Cu ce nu sunt totusi de acord - cu discriminarea pozitiva care incepe sa se manifeste tot mai pregnant in ultimul timp - nu neaparat in privinta femeilor ci in aceea a minoritatilor sexuale, raselor etc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Esti o dovada ca feminismul e puternic si in zilele noastre, Anonimule. In mare parte de acord cu tine dar, dupa cum am spus si putin mai devreme, nici cu discriminarea pozitiva nu sunt de acord. Ca sa nu spun ca uneori ce spui tu despre "barbatii cu muschi" e valabil si in cazul "femeilor puternice". Te mai astept pe blog...

    RăspundețiȘtergere
  5. Päi, dacä femeile isi mai folosesc MUSCHII e pt. ca sä-i facä pe bärbati sä priceapä cä: Ei sunt Capul dar FEMEILE SUNT GATUL CARE FACILITEAZÄ CAPUL SÄ SE MISTE. Cä...färä gât, el ar fi TZEAPÄN. Parol !

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar ce s-ar face gatul fara cap... O intrebare fara raspuns, nu-i asa? :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Ba da, existä un räspuns. Ce s-ar face Yin färä Yang... si viceversa. N-ar mai fi un întreg, considerat in filozofia si metafizica chinezä infrastructura dinamicä a Universului, douä fortze complimentare, care se compenseazä, se armonizeazä reciproc. (Yin = elementul feminin, Yang cel masculin) Nu pot exista una färä cealaltä, dacä una dispare, va dispärea simultan si cealaltä. E multzumitor räspunsul ?

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumitor. Atat timp cat Yin si Yang convietuiesc in armonie nu pot decat sa ma declar total de acord. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Pater intelept ! Literat poti fi practicand alte profesiuni , daca posezi talent . E placut sufletului , relaxant , refugiul eului , sarisfactie pentru imaginatia sanatoasa , deliciul celor care lectureaza . Intotdeauna truda mainilor conduse de creier va fi sursa de venit , de trai . Admir conversatia dintre ,,....de azi " si ,,Anonim " ... informatia dorita prin lectura si stilul exprimarii ma impresioneaza . Multumiri !

    RăspundețiȘtergere