De ieri și de azi: Institutul Cantacuzino – de ieri și de azi

Institutul Cantacuzino – de ieri și de azi

Ideea de a scrie acest pe această temă s-a născut acum câțiva ani, după ce am citit câteva articole elogioase din presa interbelică despre - modernul în acea epocă - Institut de seruri si vaccinuri creat de academicianul Ion Cantacuzino în anul 1921. Articole în antiteză cu ceea ce putem să citim astăzi despre aceiași unitate medicală.


Să începem cu “un scurt tratat de serologie” - scris pe înţelesul tuturor:

Ştiţi desigur că flagelele cele mai grozave ale omenirii: febra tifoidă, turbarea, difteria, altele, se previn sau se tratează, prin seruri şi vaccinuri. Trupul omenesc, în răsboiul ce-l duce contra microbilor care produc aceste boli, posedă şi el mici particule, ca nişte soldaţi invizibili, pe care-i trimite acolo unde dusmanul microscopic, microbul, a pătruns în trup. Se dă o adevărată luptă; dacă soldaţii apărători ai trupului câştigă bătălia, microbii sunt înlăturaţi: duşmanul se retrage. Dacă isbânda e de partea microbilor, ei încep opera lor distructivă atacând trupul, uneori până în cele din urma redute ale lui de apărare. Vă scutim de asemeni de termenii ştiinţifici, de toate acele fago-citoze şi alte denumiri de operaţiuni intime ale trupului uman, el însuşi o superbă minune a naturii, din care trebuie să reţinem că trupul omenesc, în lupta lui contra microbilor, se serveşte de anumiţi corpi ce-i produce, soldaţi minusculi. Ori omul, cu inteligenţa lui ingenioasă, s'a gândit să-şi sporească aceste armate proprii, cu aliaţi, aşa cum fac ţările. Şi atunci, s'a gândit să utilizeze soldaţii de apărare din alte trupuri de animale! Pentru aceasta, se înoculează bacilul sau virusul dorit în trupul unui animal, se provoacă acolo apariţia micilor corpuri din sânge ce sunt a-cei soldaţi luptători contra microbilor, se scoate din sângele animalului inoculat materia ce conţine acei corpi care sunt apoi inoculaţi în trupul bolnavului: armatele de apărare ale omului bolnav sunt sporite astfel cu armatele din sângele animalului.” (revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 4 februarie 1932) Institutul de seruri si vaccinuri Ion Cantacuzino a fost înființat tocmai în scopul de a produce “acești mici soldați invizibili” – așa cum îi numea reporterul interbelic - care ne ajută în lupta cu boala.

Culturi microbiene

Un scurt istoric al Institutul de seruri si vaccinuri "Ion Cantacuzino"


Ion Cantacuzino (n. 1863 – d. 1934), descendent al unei vechi familii boierești românești, a urmat atât studiile liceale cât și pe cele universitare (filozofie, științe naturale și medicină) la Paris. După terminarea studiilor de medicină tânărul dr. Cantacuzino lucrează alături de marele savant Ilia Mecinikov la Institutul Pasteur din Paris. După întoarcerea în țară Ion Cantacuzino a fost profesor al Facultății de Medicină din București (1901). În același an – 1901 - eminentul medic a înființat Laboratorul de Medicină Experimentală din cadrul Facultății de medicină – cel care este de fapt precursorul viitorului Institut de Seruri și Vaccinuri. În cadrul acestui laboratorul au fost preparate primele două seruri românești: serul antistreptococic și serul antidizenteric. Ion Cantacuzino a fost de asemenea cel care a organizat mari campanii pentru combaterea epidemiilor de tifos exantematic, de malarie și de holeră din timpul Primului Război Mondial.

Dr. Ion Cantacuzino

Actul de naștere al Institutului de seruri și vaccinuri Ion Cantacuzino a fost o lege votată de Parlamentul României în anul 1921, act normativ promulgat de Regele Ferdinand în anul 1922. Noul institut a fost înzestrat în anul 1924 și cu un local nou, construit în imediata vecinătate a Institutului Victor Babeș. În acest nou institut , pe lângă alte seruri și vaccinuri, a fost produs începând cu anul 1926 vaccinul BCG ("Bacilul Calmette-Guérin") - România fiind a doua țară după Franța care a introdus vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. În cadrul institutului sau efectuat de-a lungul timpului importante studii și cercetări în toate domeniile microbiologiei și ale patologiei experimentale. Aici, datorită școlii științifice care a coexistat cu institutul, s-au format generații întregi de specialiști în domeniile științelor biomedicale, epidemiologie, imunologie, enzimologie etc. Și tot aici, timp de nouă decenii, au fost produse - aproape în totalitate - serurile și vaccinurile de care avea nevoie sistemul de sănătate publică. Dar azi, la 95 de ani de la înființare, institutul e pe cale de a fi desființat…



Care e situaţia institutului prin anul 2016? Am găsit câteva informaţii  pe http://www.cotidianul.ro/ în articolul Cum a căzut Institutul Cantacuzino, mândria cercetării românești publicat în luna iulie a anului trecut: “Institutul Catacuzino, unul dintre marii producători de imunologice din lume, a cunoscut în ultimii 8-9 un declin instituțional ce a fost generat de lipsa unei viziuni politice și de manifestarea unor interese financiare private care au pus țara noastră în imposibilitatea asigurării producției urgent de vaccinuri în cazul unor epidemii sau pandemii. Singurul institut din țară care produce vaccinul antigripal a ajuns la un moment dat pe marginea prăpastiei, fiind la un pas de faliment iar România a ajuns să importe respectivul vaccin.”

Imagini din laboratoarele
 în care se preparau serurile

Concluzia: astăzi nu se mai produce nici un vaccin la Institutul Cantacuzino (asta după ce s-a sistat la sfârşitul anului 2014 şi producţia vaccinului antigripal). Ce înseamnă asta ? Că toate serurile și vaccinurile vitale pentru sănătatea populației din România se importă. În aceste condiții vă imaginați cam cum stăm în acest moment cu securitatea națională – tema pe care se face atâta tam-tam în ultimul timp. De ce s-a ajuns în această situație? Nu este rolul meu să dau verdicte. Eu doar “compilez” informații găsite în articolele publicate în presa de ieri sau în cea de azi. Pandemia Covid declanșată la finalul anului 2019 a readus în discuție posibilitatea de revitalizare aale acestei unități de cercetare. Un prim rezultat este acela că Institutul “Cantacuzino” va relua în 2021 producţia de Polidin, un produs cu rol în creşterea imunităţii care va fi comercializat ca supliment alimentar, sub formă de ursuleţi gumaţi şi spray nazal. Totodată, vor fi continuate testele clinice astfel încât Polidinul să fie repus pe piaţă şi sub formă de medicament cu administrare injectabilă. Să sperăm că acestă realizare este doar un prim pas în încercarea de readucere a Institutul “Cantacuzino” acolo unde îi este locul odinioară:

“Puţini ştiu că institutul de seruri şi vaccinuri al d-lui Dr. Cantacuzino este un aşezământ ştiinţific atât de superior încât poate face faţă oricarui stat civilizat occidental. Marele nostru savant, a cărui reputaţie a depăşit de mult graniţele europene, a reuşit ca prin însuşirile d-sale să atragă asemenea unui viguros magnet uman numeroşi colaboratori devotaţi, care sub auspiciile maestrului săvârşesc o muncă titanică şi neînchipuit de binefăcătoare pentru populaţia ţării noastre. Este în afară de orice îndoială că materialele elaborate în uzinele ştiinţifice ale d-lui prof. Cantacuzino salvează mai multe vieţi omeneşti decât majoritatea altor instituţiuni sanitare de la noi. Şi de aceea este o datorie primordială a statului să sprijinească din toate forţele sale institutul de seruri şi vaccinuri, deoarece capitalul financiar plasat în acest institut dă o dobândă vie cu răsunet asupra altui capital, mai preţios, capitalul uman. Şi cu toate acestea, unele farmacii neromâneşti din Ardeal, eludând legea, se aprovizionează cu seruri şi vaccinuri, de o eficacitate discutabilă, de peste graniţe. E un abuz care trebuie reprimat fără întârziere.” (articol publicat în revista “Societatea de mâine” – numărul 25 aprilie 1926)


Laboratorul pentru dozarea serurilor

În final, vă invit să facem împreuna o vizită la Institutul Cantacuzino. Așa cum era în anul 1935:

Marele medic şi în special marele om, care a fost doctorul Cantacuzino, a lăsat ţării noastre o seamă de opere capitale pentru sănătatea publică. Printre acestea se numără şi institutul de seruri şi vaccinuri care-i poartă numele şi care deţine monopolul fabricaţiei şi exploatării tuturor serurilor şi vaccinurilor necesare medicinii noastre. Graţie bunăvoinţei d-lui profesor Ionescu-Mihăeşti, directorul acestui institut şi profesor de medicină experimentală la Facultatea de medicină, am putut vizita această uzină unică, unde se prepară, în fiole şi în eprubete, sănătatea populaţiei. Serurile, în marea lor majoritate “se fabrică" din sângele unor cai din ferma de la Băneasa a institutului, unde li se inoculează acestora anumiţi microbi, după sistemul nimerit fiecărei boale. Calul în al cărui sânge se fabrică serul e ţinut sub observaţie, până în momentul când a venit timpul proprice pentru sângerare. În hall-ul special amenajat pentru această operaţie, sunt aduşi patru cai, cu gura imobilizată într'un soi de prăjini. Totul e pregătit pentru operaţie. Din sângele cailor de faţă se va extrage serul anti-scarlatinos, ce va salva de la moarte mii şi mii de copii. Caii, obişnuiţi cu această operaţie, aşteaptă cuminţi momentul supliciului. Un doctor ia toate măsurile aseptice şi apoi bagă adânc acul în vâna de la gât a calului. Într’un borcan închis ermetic începe să curgă abundent un sânge roşu, spumos. Calul nici nu mişcă. I se extrag 8 litri de sânge. După alte trei zile va mai da 8 litri şi apoi se va înapoia la fermă pentru întremare, urmând ca după o trecere oarecare de timp, când sângele i s'a refăcut, să fie din nou cultura vie a cine ştie căror microbi. Prin procedee speciale se extrage serul din sânge. În fiole umplute la fel de aseptic sunt apoi trimise gratuit la spitalele statului şi pentru o sumă de nimic sunt puse în comert.

Etuva institutului

Până aici însă, serul a suferit o mulţime de controluri şi verificări pe cobai şi prin reacţii chimice. Numai atunci când e socotit bun e pus în vânzare. Pentru serul antipoliomielitic se întrebuinţează măduva de maimuţă bolnavă. Institutul posedă câteva exemplare adăpostite într’o camera specială. Sunt maimuţe mici, cu ochi speriaţi şi cozi agitate. Cele cărora li s'a inoculat microbul îşi aşteaptă triste moartea, ronţăind fără poftă roşcove şi smochine...
Alături un thermostat special construit aşteaptă o colecţie de ţânţari malarici cu care se va putea fabrica un ser necesar unor anumite boli nervoase, o puzderie de guzgani, iepuri, poponeţi de câmp şi şoareci mici albi, pătaţi cu tot soiul de vopsele şi numere îşi aşteaptă rândul la sacrificiu pentru binele omenirii.

O secţiune specială la care e anexat un serviciu social constituie vaccinul B.C.G. (Calmette Guerin) pentru vaccinarea noilor născuţi împotriva tuberculozei. Cu toate greutăţile ce se pun în calea unei întrebuinţări generale a acestui vaccin, totuşi s'a ajuns numai la Bucureşti să se vaccineze peste 150.000 de noi născuţi din familii de tuberculoşi. Aceşti copii, cărora li se face o fişă specială, sunt ţinuţi sub observaţie timp de cel puţin 2 ani. Interesant de remarcat e faptul că se primesc zilnic sute de cereri de vaccin şi marea majoritate din partea oamenilor simpli, ca meseriaşi şi ţărani, care vor să-şi apere odraslele de groaznicul flagel al ofticei.

Vaccinul B. C. G. se dă gratuit la toată lumea şi rezultatele sunt uimitoare, ajungându-se la o simţitoare scădere a mortalităţii infantile.

Depozitul de seruri

Institutul aduce Statului o economie de 57 milioane lei anual pentru o subvenţie de 15 milioane de lei.

În afară de aceste realizări, vaste laboratoare înzestrate cu ultimele expresii ale utilajului de laborator, unde studenţii facultăţii de medicină pot studia patologia experimentală şi microbologia în condiţiunile cele mai favorabile. Din beneficille realizate prin vânzarea serurilor la particulari, 1 milion de lei se alocă bibliotecii, unde se gasesc colecţiile la zi a 217 reviste din toată lumea şi cele mai bune volume privind ştiinţa medicală.



Părăsind acest imens laboratoriu, la plecare ni se arată cripta cu cruci luminoase, unde sunt îngropate rămăşiţele pământeşti ale întemeietorului acestui institut, doctorul I. Cantacuzino. Marele medic continuă şi după moarte să inspire viaţa imensei sale opere umanitare.” (articolul “Institutul de seruri şi vaccinuri I. Cantacuzino” – semnat "I.M.I." publicat în revista “Ilustraţiunea Română” - numărul din 3 aprilie 1935)





6 comentarii :

  1. Foarte interesant articol! Originală abordare a poveștii cu armatele de apărare ale omului bolnav. În ceea ce privește încetarea producției la acest institut, este limpede pentru toată lumea că sunt interese financiare uriașe ca acesta să nu mai existe. :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Si odata cu Institutul Cantacuzino au disparut toate fabricile de medicamente din Romania. Din cate stiu la noi nu se mai produc substante active care intra in componenta medicamentelor. Ma voi bucura daca cineva ma va contrazice...

    RăspundețiȘtergere
  3. De, se ştie demult despre existenţa MAFIEI FARMACEUTICE. Se va afla în curând cine a luat ciubuc GRAS să distrugă această instituţie, făcându-ne tributari industrie farmaceutice din occident. Cam aceiaşi care au dus la faliment aproape toată industria românească. Care practic au scos ţara la mezat, au vândut ţara devenind miliardari.
    Nu sunt bani pt. a fi salvat de la falimentul total? Când ANUAL ţara plăteşte penalizare la UE pt. fondurile de ajutor care ajung în buzunarele te miri cărui politican, adică sunt FURATE, când absorţia acestor fonduri este pe ultimele locuri, dar contribuţia se plăteşte obligatoriu, românii ar trebui să-şi amintească o ghicitoare de clasa întâia primară: "Mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i?". Dece nu se cer fonduri de la UE pt. rezolvarea acestei probleme vitale pt. sănătatea populaţiei?
    PUTE ţara de tehnocraţi... asta-mi aminteşte romanţa: "Pocnind din bici pe lângă boi"...
    Pardon, să nu greşesc, a fost găsit un motiv serios de alocare a fondurilor europene. Să se mai construiască 2-3 puşcării mai confortabile şi spaţioase pentru politicienii care, nu mai pot sta pe fondurile statului ci îşi petrec bine merci pedeapsa la domiciliu. Trai pe vătrai nineacă. Iar când îşi execută pedeapsa stau pe un purcoi de bani, ducând o viaţă de nababi. Aferim.
    Poate că ar trebui ca ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ, la începerea lucrului, aşa ca în Japonia, salariaţii să cânte imnul ţării. Să-şi reamintească versurile lui Andrei Mureşanu:

    „Deşteaptă-te române, Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
    În care te-adânciră barbarii de tirani!
    Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
    La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.”
    .......................................................
    Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
    Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
    Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
    Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

    Nu e suficient să fie cântat şablonard, stereotip, la începerea emisiunilor TV sau radio

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevarat. Dar ce se va intampla in cazul unui conflict de mare amploare cu o tara care nu mai produce nici macar... un vaccin?

    RăspundețiȘtergere
  5. Aş vrea să fiu, culegător de stele...
    Păi oare câte boli endemice NU S-AU NĂSCUT ÎN ANUME LABORATOARE, de-au murit puişori şi purceluşi nevinovaţi, într-un măcel mai fioros decât al celui de al 2-lea Război Mondial? Sunt DOAR două exemple. Când problema care se vehiculează fragrant de tăios la ora actuală este suprapopularea terei, şi asta nu de acum ci de pe vremea lui Malthus, ce mai contează câteva miliarde în minus? Ba nu, mă contrazic - CONTEAZĂ. Dau doar câte un fragment din afirmaţike unor OAMENI MARI, apărute în presă:

    Bill Gates "Astăzi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste până la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă am face o treabă foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenţa medicală, cu serviciile de sănătate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta..!"

    Marjo Van Dijken (autor al proiectului de lege în Ţările de Jos), înhttp://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/nov/04/humanrights-women Guardian

    "Dacă m-aş reîncarna, aş dori să revin pe pământ ca un virus ucigas care sa reduca populatia umana."
    "Creşterea populaţiei umane este, probabil, singura şi cea mai gravă ameninţare pe termen lung, pentru supravieţuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care aceasta crestere nu este temperată - nu doar pentru lumea naturii, ci si pentru lumea oamenilor. Cu cat sunt mai multe persoane, cu atat mai multe resurse vor consuma, si implicit va fi mai multă poluare ."
    (citate din articolul Elitele si reducerea populatiei apărut pe blogul lupuldacicblogg

    RăspundețiȘtergere
  6. https://www.facebook.com/salvamINCDMI/?fref=ts

    RăspundețiȘtergere