Louis Blériot, eroul aviației mondiale și primul om care a traversat Canalul Mânecii la bordul unui aparat mai greu decât aerul în 1909, a fost așteptat cu sufletul la gură de mii de bucureșteni.
 |
| Louis Blériot lângă avionul său pe Hipodromul Băneasa (octombrie 1909) și fragmentul elicei rupte, păstrat ulterior la Muzeul Institutului Medico-Legal din București |
În octombrie 1909, celebrul aviator a ajuns în Capitală pentru a susține o demonstrație de zbor istorică pe Hipodromul Băneasa. Evenimentul, privit atunci ca o veritabilă minune a tehnicii, a stârnit un interes imens, transformându-se într-un veritabil exod al curioșilor către locul demonstrației.
„Celebrul și unicul aviator pe acele timpuri sosise cu trenul, iar vulturul lui de metal, frumos ambalat, a fost adus și el pe un vagon de marfă. Marele inventator urma să se ridice deasupra hipodromului și să plutească vreun ceas în văzduh, cam atât cât i-a trebuit să treacă peste Canalul Mânecii”, se nota în epocă.
Însă, dincolo de entuziasmul colectiv, zborul a fost anulat într-un mod misterios, lăsând zeci de mii de spectatori în pragul dezamăgirii. Iată cum a evocat acest moment, 27 de ani mai târziu, Alex. F. Mihail într-un articol publicat în săptămânalul „Realitatea Ilustrată”.
Bucureștiul în fața minunii aviatice: Exodul spre Băneasa
În octombrie 1909, curiozitatea bucureștenilor pentru „omul-pasăre” a transformat periferia orașului într-un punct central al vieții sociale. Iată cum a surprins scriitorul Alex. F. Mihail febra acelei zile istorice, când mii de oameni au pornit într-un adevărat pelerinaj către Hipodromul Băneasa, în așteptarea momentului în care cerul Capitalei urma să fie cucerit pentru prima dată.
„Însuflețirea a fost mare, nu numai la București, dar în întreaga Românie. În ziua de marți 13 Octombrie, trenurile cari mergeau spre București erau tixite, 99 la sută dintre călători venind pentru Blériot. A doua zi de dimineață a început procesiunea spre șosea. Fiecare dorea să ocupe un loc cât mai bun în tribune sau pe alee. Tramvaiele cu cai nu mai pridideau. Ele se opreau pe atunci la Bufet, și de acolo lumea o lua pe jos.
Ne mai încăpând în interiorul vagoanelor, mulți se atârnau pe afară, sau stăteau în picioare pe scândurile lungi în formă de treaptă, așezate pe de-o parte și alta de-a-lungul tramvaielor deschise. Multe asemenea scânduri-trepte, s'au rupt sub povara cea grea. Au fost și unele accidente. Totuși nimeni n'a protestat. Unica țintă a tuturor era să ajungă cât mai repede la peluză. În afară de mii și zeci de mii de pietoni, treceau fel de fel de vehicule: „muscalii cu cauciuc", la modă pe atunci, automobile, taximetre, brecuri militare și particulare, camioane și căruțe amenajate pentru pasageri: precum și celebrele tramcare, de duioasă memorie, ale lui Toma Blându. Aleile rezervate pentru pietoni, prezentau un aspect din cele mai pitorești, după cum și-aduc foarte bine aminte bucureștenii mai bătrâni.
Era o împestrițare de culori, un amestec ciudat de pălării de vară și de toamnă, de umbreluțe și de boauri, de rochii „la modă", de căciuli și de șepci de liceeni. O revărsare de lume nemaivăzută la București, un adevărat exod, care se îndruma grăbit spre „câmpul de experiență". La peluză, în dosul cordoanelor militare, lumea care sosise mai de dimineață, se odihnea și își lua acum prânzul, din proviziile aduse de acasă, în așteptarea năstrușnicului eveniment. La ora unu și jumătate, locurile erau toate ocupate, totuși lumea continua să curgă în valuri. În ultimul moment au mai sosit trei trenuri în gara Mogoșoaia. O nouă forfoteală. Se apropia ora două, când se fixase sborul. Publicul era evident emoționat. Bucureștenii nu mai văzuseră până atunci sburând un avion. Doar în basme se pomenea de minuni asemănătoare. Ora 2 și multă lume era cu lacrămile în ochi, în preajma momentului solemn.”
„Dar unde-i Blériot?” – Suspans în așteptarea pionierului aviației
În timp ce mii de spectatori își puneau întrebări cu privire la întârzierea aviatorului, sosirea familiei regale a marcat apogeul entuziasmului public, transformând hipodromul într-un veritabil centru al evenimentelor mondene și politice ale vremii.
“- Dar unde-i Bleriot? - întrebarea aceasta, pusă de cineva, în apropiere de hangarul improvizat sub care fusese adăpostită pasărea măiastră, plutea acum peste marea de capete. - Unde-i Bleriot ? - se'ntrebau toți.
Automobilul reginei Elisabeta își făcuse intrarea în curtea tribunelor, urmat de trăsurile Curții, în cari se aflau principesa Bibescu și doamnele de onoare. Peste câteva clipe, sosi și familia princiară: principele Ferdinand și fiul său, principele Carol, însoțiți fiind de principesele Maria, Elisabeta și Mărioara. Tânărul prinț Carol, purta cu eleganță, pentru prima dată în public, uniforma de sublocotenent de vânători. În marea mulțime și prin tribune, se aflau toți miniștrii de pe vremuri, precum și atâtea alte personalități ilustre din lumea românească. Era un entuziasm ce nu mai cunoștea margini, din partea întregei mulțimi. O manifestație simbolică. Se aducea omagiul sărbătoresc geniului bun, ce urma să apropie nu numai țările, dar chiar și continentele, înfrățind între ele popoarele de pe glob. Aceasta era pe atunci părerea optimistă a publicului despre rolul aviației.”
Un incident neașteptat: De ce zborul lui Blériot a fost amânat?
Entuziasmul de la hipodrom a fost umbrit de un anunț brusc care a pus capăt așteptării a zeci de mii de oameni. Iată cum a fost recepționată amânarea demonstrației de zbor și dificultățile logistice care au urmat acestui incident.
“Totuși a fost o desamăgire. În ziua de 14 Octombrie 1909, Bleriot n'a putut sbura la București. "Experiența“ a trebuit să fie amânată.
- A plesnit motorul!... S'a rupt elicea !!... Totul se va repara... Cam acestea erau explicațiile, ce s'au dat publicului nedumerit.
Ce era de făcut? Zecile de mii de oameni au trebuit să se resemneze, reîntorcându-se în oraș fără să fi văzut minunea. Tramvaiele au gemut iar, fiind luate cu asalt de mulțime. Și pe când caii se opinteau din greu, ici și colo se mai prăbușea câte-o scândură-treaptă, cu public cu tot. O problemă serioasă a fost încartiruirea publicului sosit din provincie pentru o singură zi și care rămânea acum trei zile. Și totuși lumea a fost cuminte și a avut răbdare. Toți au înțeles că era un caz de „forță majoră", față de care trebuiau să aibă îngăduință.”
Reacțiile presei și dezamăgirea bucureștenilor
Dezamăgirea publicul a fost la fel de mare ca și entuziasmul care îi adusese la Hipodromul Băneasa. Iată câteva consemnări ale momentului, preluate din presa anului 1909:
“Miercuri 14 octombrie, zeci de mii de oameni din București și din alte orașe depărtate ale provinciei, veniți cu cheltuială mare pe Hypodromul Băneasa ca să vadă pe Blériot sburând, au fost vestiți în ultimul moment că un accident suferit de motorul aeroplanului face cu neputință ascensiunea, care se amână peste o săptămâna, nu se știe în ce anume zi. Ei bine, anunțarea asta făcuta cu voce bâlbâindă de către un tânăr membru al “Automobil-Clubului” n’a fost întâmpinată decât cu foarte puține și slabe fluierături și de mici și neînsemnate neorânduieli. Covârșitoarea majoritate a imensului public a păstrat o liniște și o ordine desăvârșită.” (“Furnica” – 22 octombrie 1909)
 |
|
Măi Bleriot, dă'te jos că o să
plouă! |
Iar publicația „Universul Literar” trăgea un semnal de alarmă privind viitorul tehnicii:“Mii de inși la Hypodrom,Că i s’a stricat motorul.”
Să vadă sburând un om
Precum sboară rândunica;
Dar nu au văzut nimica,
Căci în ultimul moment,
S’a scuzat aviatorul
(Regretabil accident)
“De cincisprezece zile s'a vorbit enorm de mult la noi în țară despre aviațiune, despre aeroplane, despre cucerirea aerului. Foarte bună atenție a câtorva de a ne da spectacolul plin de noutate al unui om care sboară, nu s'a putut realiza din pricina unui accident nenorocit, cum se vor mai întâmpla multe până ce aceste aparate de sburat își vor afla forma lor definitivă, până peste câțiva ani deci când nu se vor mai aduna câte 100.000 de oameni să aștepte un spectacol care e nevoit să se amâne. Surpriza urâta ce s'a dat bucureștenilor și multor veniți din toată țara, săptămâna aceasta, prin accidentul care a împiedicat pe îndrăznețul om-sburător Blériot să arate ce însemnează curajul mai întâi de toate și apoi să arate ce poate face cu mașina cu care a care a trecut Canalul-Mânecei.” (“Universul Literar” – 19 octombrie 1909)
Adevărul din spatele „incidentului”: Banchetul de la Capșa care a oprit zborul lui Blériot
Adevărata cauză pentru care demostrația aeriană pe care legendarul Bleriot trebuia să o facă la București este dezvăluita abia în anul 1936 de către redactorul “Realității Ilustrate” – Alex. F. Mihail:
“După 27 de ani, am găsit la muzeul Institutului medico-legal, aripa frântă din elicea avionului lui Blériot. O aruncase aviatorul pe câmp, iar prof. dr. Neculae Minovici, venit pe teren cu brecul cu patru cai înaintași al „Salvării", avusese grijă s'o ridice și s'o păstreze. Dar ce s'a întâmplat atunci? A fost într'adevăr un accident neprevăzut? Sau trebuie căutată poate, „mâna criminală'? Sunt câteva săptămâni de când sufletul maestrului și-a luat sborul spre sfere misterioase (notă: Luis Blériot a murit în 2 august 1936). Făcând o cercetare reportericească acum, după moartea ilustrului îndrumător al aviației internaționale, cred că astăzi, se poate aduce la cunoștința publicului adevărul istoric:
În acea zi, la 14 Octombrie 1909, mai mulți tineri ingineri români, camarazi de promoție ai lui Blériot, la „Ecole Centrale" din Paris au crezut de cuviință, să dea în onoarea colegului lor iubit, un banchet la Capșa. Tinerii, în loc să fixeze banchetul după terminarea „experienței de sbor", s'au grăbit să-l organizeze la ora 12, adică cu două ore înainte de meeting. Sărbătoritul, foarte vesel și bine dispus, a avut prilejul să aprecieze calda prietenie a camarazilor, priceperea bucătarilor români, dar și calitatea excelentă a vinurilor de Drăgășani, Odobești, Cotnari, precum și a celorlalte podgorii.
Se spune că la un moment dat, Bleriot, în culmea entuziasmului, ar fi ridicat un toast în cinstea regelui dac Burebista, care, în înțelepciunea lui, n'a distrus chiar toate viile de pe meleagurile noastre, după cum se spune de obicei. Când petrecerea era mai în toi, iar convivii uitaseră cu desăvârșire despre meeting, a venit în grabă, cu automobilul, un sol de la Băneasa, din partea comitetului organizator al „Automobil- Clubului":
- Miile de oameni așteaptă cu nerăbdare să aclame pe aviator... - spuse acesta agitat.
- Nu mai e de pierdut, nici o clipă... A sosit curtea regală!...
Bleriot și-a trecut mâna peste frunte. Cei de față nu prea au înțeles bine despre ce e vorba. După o scurtă consfătuire au hotărât să nu-l lase pe camaradul lor să plece dintre dânșii.
- Totuși mă duc! - a exclamat el în cele din urmă.
Ajuns pe câmp, se spune că - într'un moment de fericită inspirație - a rupt intenționat aripa elicei și a aruncat-o, dându-și seama, probabil, că nu va putea efectua sborul. Ne grăbim să arătăm că, a doua zi, a scos din vagonul său, de la gară, altă elice, de rezervă, înlocuind pe cea stricată.
Buna regină Elisabeta, care după cum am arătat se afla la hipodrom, profund afectată, nefiind nici ea precis informată, a invitat imediat pe Bleriot în loja ei din tribune. Ce a vorbit acolo tânărul aviator și ce explicații a dat Suveranei nu se știe, căci Carmen Sylva, în îngăduința ei, n'a reprodus niciodată ciudata conversație.
Ziarele, după vremuri, au publicat “darea de seama” a dejunului de la Capșa, “terminat la ora 2”, cu o parte a discursurilor rostite și cu “Menu-ul”, înșirând lista tuturor vinurilor selecte și a șampaniei ce au figurat pe masa veselei agape, pe care tinerii și veselii centraliști au dat’o în cinstea colegului lor de promoție. Totuși, publicul bucureștean află abia acum pricina adevărată pentru care Bleriot n’a putut zbura în ziua de 14 octombrie 1909.”
Astăzi, la peste un secol distanță, povestea lui Blériot la București nu mai este doar un moment ratat al aviației, ci o pagină fascinantă din istoria boemă a Capitalei, în care farmecul unui dejun la Capșa a reușit, pentru câteva ore, să țină la sol „pasărea măiastră” a unuia dintre cei mai mari aviatori ai lumii.
Descoperiți un alt moment senzaționale din România de ieri
Dacă v-a plăcut incursiunea în atmosfera mondenă a Bucureștiului de altădată, vă invit să descoperiți și un alt eveniment care a ținut prima pagină a ziarelor interbelice. Vă propun să explorați vizita legendarei artiste Josephine Baker, un adevărat fenomen al epocii:
- Senzațional interbelic: Josephine Baker la București – O cronică a impactului pe care diva internațională l-a avut asupra publicului român.
- Josephine Baker în România (1928 și 1970) – Interviuri – O privire inedită asupra întoarcerii sale în țară, documentată prin mărturii de epocă.
Surse:
- revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 7 octombrie 1936 – articolul “Cel dintâi avion văzut de bucureșteni” - semnat Alex. F. Mihail
- revista “Furnica” – numărul din 22 octombrie 1909 – articolul “Bravo public românesc!” - semnat Tarascon (George Ranetti)
- revista “Universul Literar” – numărul din 19 octombrie 1909 – articolul “Făgăduieli ale viitorului”
0 comments:
Trimiteți un comentariu