În glumă despre taxarea celibatarilor

Ezit dacă să public sau nu un articol despre o idee legislativă din România anului 1931. Cine știe, poate că vreunul dintre finanțiștii de azi îl citește și… trece la fapte. Mai ales că și astăzi "foamea" bugetului este mare. O să risc totuși! Nu sunt celibatar și introducerea unei eventuale taxe pe celibat nu mă va afecta. Nu pot totuși să nu menționez faptul că vremea comunismului o astfel de taxă s-a aplicat în România sau că impozite de acest gen sunt sau au fost legalizate, din câte știu, în Germania, Franța și Italia. Noi, românii de azi, am scăpat. Deocamdată!?  
 

Impozitul pe celibat în România interbelică

 
Hai să vedem cum a fost primită “năzbâtia legislativă" în anul 1931. Textul publicat în săptămânalul Ilustrațiunea Română” (numărul din 16 aprilie 1931) e scris cu un umor savuros și cred că merită să fie citit. Poate că așa vom învăța că umorul e, uneori, o armă cu mult mai eficace decât încrâncenarea…

“Un proiect de lege senzațional: impozit pe celibatari. Proiectul a fost supranumit spre marea bucurie a celor ce-l alcătuiseră – “însoară-te, că te tai…”  - sau cam așa ceva... Unii susțin că impozitul are un caracter fiscal: bani și iar bani. Alții susțin că este opera de răzbunare a unui ministru care, invidios pe libertatea unui prieten burlac și sgârcit, s'a gândim să-l pedepsească pe aceasta cale. Una sau alta, fapt cert e că un asemenea proiect a fost depus la sfârșitul sesiunei parlamentare, spre dezolarea celibatarilor și bucuria fetelor bătrâne.
 

Câteva mii de fete din această categorie au telegrafiat ministrului de resort felicitându-l pentru o asemenea idee fiscală, socială și umanitară, rugându-l să mărească impozitul celibatarilor la o cifră pe care să n'o poată plăti nimeni: “Așa se va isprăvi și cu tărăgăneala flăcăilor tomnatici; așa veți fi binemeritat de la patrie și de la noi…." - adăugă una din aceste “călduroase" telegrame.  
 
De altă parte “Asociația pețitoarelor din România", în fața noilor și surâzătoarelor perspective ce le deschide noua lege, a adresat guvernului un memoriu omagial din care extragem următoarele: "Vă felicităm pentru această inițiativă lăudabilă care, în condițiunile de sărăcie generală, se traduce printr'o constrângere la însurătoare! Celibatarul să plătească impozit sau să se însoare! Destul au tras chiulul statului și fetelor noastre! Bănuim că veți avea opoziție violentă în Senat. Nu dezarmați! Alături de d-voastră este simpatia publicului, agenții fiscului și membrele Asociației noastre. La caz de nevoie știm să facem gură; și cred că știți și dv. ce înseamnă gura pețitoarelor... Nu aveți nici o teamă"
 


Dacă proiectul a putut produce asemenea explozii de bucurie, apoi el a produs și unele agitații destul de serioase. Astfel celibatarii interesați în cauză s'au întrunit în câteva rânduri, iar de curând au ținut un important congres la care vorbitorii s'au întrecut în a înfiera monstruozitatea guvernului: "Este un atac indirect la libertățile noastre a spus unul dintre vorbitori. Proiectul este încă o năzbâtie a “Guvernului sărăciei". Să plătim pentru că nu suntem însurați? Dar cei cari, din diferite motive, trăiesc în concubinaj? Dar cei cu două-trei neveste legitime? Imoral, veți zice. Dar acesta-i adevărul. Celibatarii, ca și cetățeni, nu pot plăti nici impozitele existente, dar încă un adaos pentru celibat! Nu putem plăti! Și atunci guvernul ne constrânge să ne însurăm; de aici porecla proiectului: “Însoară-te că te tai!”. Bine, să ne însurăm! Dar nu toți celibatarii sunt apți pentru aceasta. Dacă guvernul urmărește cu tot dinadinsul aceasta, n'are decât să spună și să ne oblige prin lege; dar în acest caz trebuie să comande doctorului Voronof câteva menagerii cu maimuțe (notă: Serge Voronoff a fost un medic celebru în epocă care dezvoltase o tehnică de transplantare a testiculelor de maimuțe la... bărbații cu probleme). Altfel intenția este fundamental imorală."

După lungi și sgomotoase discuții, congresul celibatarilor a adoptat o rezoluție prin care cere ca proiectul să fie amendat prin introducerea următoarelor dispozițiuni: Pentru aplicarea și executarea acestei legi guvernul este obligat a pune la dispozițiunea celibatarilor o mașină de fabricat bani. Dacă nici pe această cale celibatarul nu isbutește să-și plătească datoriile către fisc, inclusiv impozitul pentru celibat este obligat să se însoare în lăuntrul unui termen de 60 zile, Statul punându-i la dispoziție, bineînțeles la nevoie, cheltuielile inerente operațiunei de întinerire. La protestele celibatarilor s'au raliat senatorii din aceasta categorie, care au declarat că un asemenea proiect nu este - nici mai mult nici mai puțin - decât o... nereușită epigramă la adresa lor.”



6 comentarii :

  1. causesc a pus impozit la perechile färä copii. Si cred cä era LOGIC. Intretzinere unui SINGUR copil costä enorm plus muncä, renuntzäri etc.etc. Iar la pensie esti la paritate cu cel care a avut aceeasi meserie, salariu, s-a distrat, si-a träit viatza. Ar trebui sä se ia si asta in considerare, bonus la pensie pt. mamele care au crescut copi si impozit permanent pt. cele care nu au copii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate doar in parte, cred... Munca si recompensa muncii nu cred ca are vreo legatura cu numarul copiilor. Si sa nu uitam ca statul aloca bani mai multi celor cu copii ( chiar daca nu cati si cum ar trebui) :scoplarizare. alocatii...etc.
    Si mai e o problema. Ce ne facem cu cei care din diferite motive nu pot sa se casatoreasca sau sa aiba copii !?
    Nu cred ca avem trebuie sa avem copii pentru a nu plati un impozit majorat sau pentru ajutorul primit de la stat. Dar cred ca statul ar trebui sa faca mai multe pentru a ajuta pe cei care cresc copii. E o alta abordare, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  3. Bonusurile pentru copii, la fel ca si taxa pentru celibat sunt o aberatie. Copiii sunt o responsabilitate pe care fiecare si-o asuma, ca orice alta responsabilitate. Daca nu-i faci fata sau nu-ti prieste, nu ti-o asumi, ca nu este obligatoriu. Copiii nu sunt experimente si nici accesorii. Oamenii care nu au copii nu trebuie deloc sa plateasca din cauza aceasta si nici sa ne fie recunoscatori pentru ca noi suntem parinti, ca doar n-am facut copii pentru ei. Ar fi culmea. Poate doar statul sa fie recunoscator, ca primeste electorat si numar la populatie, dar in niciun caz recunoscator pe spinarea altora, care nu au nicio vina ca eu, ciresica bombastica, m-am hotarat sa fac copii. Sau mai degraba i-am facut din greseala. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in timp ce unii plozesc, din motivul "profund altruist" de a avea cine sa le aiba de grija mai incolo, altii poate invata, se formeaza, lucreaza mai mult (ca doar au tot timpul, asa cum va place sa credeti) si platesc taxe, lucreaza voluntari, produc mai putin rahat omenesc etc. Azi-maine aud ca aveti pretentia sa va fie recunoscatori ca ilustra dvs persoana paseste pe drum... Ete fleosc!

    RăspundețiȘtergere
  4. De acord cu tine in privinta impozitului pe celibat. Dar pe de alta parte incurajarea parintilor si sustinerea celor care vor sa aiba copii poate fi benefica. Se practica si in tarile nordice - cu succes se pare.La fel sustinerea educatiei - pentru ca altfel cresterea natalitatii nu are "valoare". dar sunt deja chestiuni mult prea delicate pentru a o analiza aici, cred...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim (27 mai 2014, 08:56 ),
    ce gandire defecta ai !!! eu am doi copii, dupa logica ta ar trebui sa primesc acel bonus dublu, ca nu-i tot una sa cresti unul sau doi, iar cei care fac copii cat da Domnul, ajung la pensie milionari, nu ?

    un copil il faci pt ca ti-l doresti ... de cand o dorinta de-a ta trebuie sa devina o obligatie a altuia de a te finanta pana la moarte ??? de unde logica asta ??? a procreea nu este un merit care trebuie rasplatit, e in firea lucrurilor ca toate vietuitoarele pamantului sa se inmulteasca si sa-si creasca puii, se numeste legea perpetuarii speciei si pt asta nu se da bonus ! spre deosebire de animale, omul are constiinta (judecata) in virtutea careia poate alege, poate lua decizii ca urmare cand faci un copil esti constient ca nu-i o joaca, ca-ti va schimba total modul de viata si ca iti asumi toate responsabilitatile aferente, nu-l faci pe spatele nimanui decat pe-al tau si al barbatului cu care l-ai conceput. un copil inseamna iubire si ceea ce faci din iubire nu este o corvoada si nici sacrificiu ci multumire si implinire prin el. dar, dupa cum descrii tu ""Intretzinere unui SINGUR copil costä enorm plus muncä, renuntzäri etc.etc."" si ca cel fara copil ""s-a distrat, si-a träit viatza"" e clar ca pt tine copilul a fost o corvoada. cat de urat suna ""s-a distrat, si-a träit viatza"" ca si cum noi, cei cu copii, am fi trait intr-o vesnica nefericire si sclavie care ne-a distrus viata si omorat zi de zi. Jalnica conceptie de viata ai ! si multa invidie si rautate fata de cei fara copii !

    sa nu fiu inteleasa gresit, intr-adevar, sa cresti un copil nu e usor, ridica multe probleme ... dar ai libertatea de a alege, il faci sau nu ... si daca ai hotarat sa-l faci nicio lege pamanteana sau divina nu-l poate obliga pe vecinu', care din motive fizice sau ratiuni personale nu are copil, sa-ti plateasca tie o rata lunara pt copilul tau. e aberant si incalca dreptul la libertatea persoanei. asa cum tu ai libertatea de a alege cum sa traiesti (cu un copil, natural sau infiat) asa si cel de langa tine are dreptul sa-si traiasca viata asa cum vrea el, fara constrangeri.

    RăspundețiȘtergere
  6. Logica ar functiona daca... nu ai primi alocatie, educatie subventionata de stat, etc. Din punctul meu de vedere familiile nu trebuie "obligate" sa aiba copii. Dar familiile cu copii pot fi ajutate. Un exemplu foarte actual e acela ca - in foarte multe cazuri - femeile isi pierd job-ul in cazul unui concediu maternal. Chiar daca legea spune altceva... Nu e normal cred sa alegi intre dorinta de a avea un copil si dorinta de a-ti pastra locul de munca.

    RăspundețiȘtergere