În glumă despre taxarea celibatarilor

Ezit dacă să public sau nu un articol despre o idee legislativă din România anului 1931. Cine știe, poate că vreunul dintre finanțiștii de azi îl citește și… trece la fapte. Mai ales că și astăzi "foamea" bugetului este mare. O să risc totuși! Nu sunt celibatar și introducerea unei eventuale taxe pe celibat nu mă va afecta. Nu pot totuși să nu menționez faptul că vremea comunismului o astfel de taxă s-a aplicat în România sau că impozite de acest gen sunt sau au fost legalizate, din câte știu, în Germania, Franța și Italia. Noi, românii de azi, am scăpat. Deocamdată!?  

 

Impozitul pe celibat în România interbelică

 

Hai să vedem cum a fost primită “năzbâtia legislativă" în anul 1931. Textul publicat în săptămânalul “Ilustrațiunea Română” (numărul din 16 aprilie 1931) e scris cu un umor savuros și cred că merită să fie citit. Poate că așa vom învăța că umorul e, uneori, o armă cu mult mai eficace decât încrâncenarea…

“Un proiect de lege senzațional: impozit pe celibatari. Proiectul a fost supranumit spre marea bucurie a celor ce-l alcătuiseră – “însoară-te, că te tai…”  - sau cam așa ceva... Unii susțin că impozitul are un caracter fiscal: bani și iar bani. Alții susțin că este opera de răzbunare a unui ministru care, invidios pe libertatea unui prieten burlac și sgârcit, s'a gândim să-l pedepsească pe aceasta cale. Una sau alta, fapt cert e că un asemenea proiect a fost depus la sfârșitul sesiunei parlamentare, spre dezolarea celibatarilor și bucuria fetelor bătrâne.

 

Câteva mii de fete din această categorie au telegrafiat ministrului de resort felicitându-l pentru o asemenea idee fiscală, socială și umanitară, rugându-l să mărească impozitul celibatarilor la o cifră pe care să n'o poată plăti nimeni: “Așa se va isprăvi și cu tărăgăneala flăcăilor tomnatici; așa veți fi binemeritat de la patrie și de la noi…." - adăugă una din aceste “călduroase" telegrame.  

 

De altă parte “Asociația pețitoarelor din România", în fața noilor și surâzătoarelor perspective ce le deschide noua lege, a adresat guvernului un memoriu omagial din care extragem următoarele: "Vă felicităm pentru această inițiativă lăudabilă care, în condițiunile de sărăcie generală, se traduce printr'o constrângere la însurătoare! Celibatarul să plătească impozit sau să se însoare! Destul au tras chiulul statului și fetelor noastre! Bănuim că veți avea opoziție violentă în Senat. Nu dezarmați! Alături de d-voastră este simpatia publicului, agenții fiscului și membrele Asociației noastre. La caz de nevoie știm să facem gură; și cred că știți și dv. ce înseamnă gura pețitoarelor... Nu aveți nici o teamă"

 

Dacă proiectul a putut produce asemenea explozii de bucurie, apoi el a produs și unele agitații destul de serioase. Astfel celibatarii interesați în cauză s'au întrunit în câteva rânduri, iar de curând au ținut un important congres la care vorbitorii s'au întrecut în a înfiera monstruozitatea guvernului: "Este un atac indirect la libertățile noastre a spus unul dintre vorbitori. Proiectul este încă o năzbâtie a “Guvernului sărăciei". Să plătim pentru că nu suntem însurați? Dar cei cari, din diferite motive, trăiesc în concubinaj? Dar cei cu două-trei neveste legitime? Imoral, veți zice. Dar acesta-i adevărul. Celibatarii, ca și cetățeni, nu pot plăti nici impozitele existente, dar încă un adaos pentru celibat! Nu putem plăti! Și atunci guvernul ne constrânge să ne însurăm; de aici porecla proiectului: “Însoară-te că te tai!”. Bine, să ne însurăm! Dar nu toți celibatarii sunt apți pentru aceasta. Dacă guvernul urmărește cu tot dinadinsul aceasta, n'are decât să spună și să ne oblige prin lege; dar în acest caz trebuie să comande doctorului Voronof câteva menagerii cu maimuțe (notă: Serge Voronoff a fost un medic celebru în epocă care dezvoltase o tehnică de transplantare a testiculelor de maimuțe la... bărbații cu probleme). Altfel intenția este fundamental imorală."

După lungi și sgomotoase discuții, congresul celibatarilor a adoptat o rezoluție prin care cere ca proiectul să fie amendat prin introducerea următoarelor dispozițiuni: Pentru aplicarea și executarea acestei legi guvernul este obligat a pune la dispozițiunea celibatarilor o mașină de fabricat bani. Dacă nici pe această cale celibatarul nu isbutește să-și plătească datoriile către fisc, inclusiv impozitul pentru celibat este obligat să se însoare în lăuntrul unui termen de 60 zile, Statul punându-i la dispoziție, bineînțeles la nevoie, cheltuielile inerente operațiunei de întinerire. La protestele celibatarilor s'au raliat senatorii din aceasta categorie, care au declarat că un asemenea proiect nu este - nici mai mult nici mai puțin - decât o... nereușită epigramă la adresa lor.”