Branduri interbelice: Ciocolata Zamfirescu
Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, în România, ciocolata
era considerată un produs de lux, fiind de cele mai multe ori importată din
Europa de Vest. Delicatesele nelipsite de pe mesele românilor cu stare erau șerbetul,
dulceața și - într-o oarecare măsură - cafeaua. Cacaua se folosea încă destul
de rar în cofetării.
Prima fabrică de ciocolată cu lapte din România
Compania Zamfirescu din București a pornit la drum în anul
1840 cu o fabrică de lumânări, dar și-a diversificat producția în 1865, an în
care a început să producă săpun de toaletă utilizând uleiuri de flori aduse
din Provensalia. Trei decenii mai târziu (în 1889), compania Zamfirescu a
început să fabrice primele batoane de ciocolată. În 1890 compania a lansat pe piață prima ciocolată cu lapte produsă în România.
Constantin și Olimp Zamfirescu, adolescenți fiind, au lucrat la început ca
simple calfe în prima fabrica de ciocolată deschisă în București de francezul
F. Bresson. Datorită vredniciei lor, cei doi ajung să cumpere, în anul 1898, fabrica d-lui Bresson din actualul Bulevard
Kogălniceanu nr. 38 și să o dezvolte pe cont propriu.
Cei doi frați furnizau la
început ciocolata personal, mergând cu bicicletele până la Ploiești, la Giurgiu
sau în comunele mai mari din jurul Capitalei. Mai apoi, prin anul 1906, fabrica
a început să se dezvolte și să se modernizeze rapid, produsele fabricate aici
ajungând să rivalizeze cu cele din străinătate.
Sediul fabricii a devenit curând prea mic pentru afacerea
care se dezvolta cu avânt. Constantin Zamfirescu, care a rămas singur în
această afacere, a cumpărat terenuri în Calea 13 Septembrie, unde a construit o
nouă fabrică la începutul anilor '20. În afară de fabrica propriu-zisă - care
se întindea pe o suprafață de un hectar - au fost construite și locuințe pentru
lucrătorii fabricii, acesta fiind unul dintre primele exemple de asumare a
răspunderii sociale a unui patron față de angajați.
 |
Cofetăria Fabricii de ciocolată Zamfirescu
|
După 1920, compania "Ciocolata Zamfirescu" a
devenit principalul producător de dulciuri de calitate superioară din
România. Recunoașterea deplină a venit în 1922, an în care Casa "Grigore
Capșa" a acordat fabricii „Ciocolata Zamfirescu" dreptul de a se
putea servi de numele de „Capșa SAR" pe etichetele produselor sale de
ciocolată. Mai mult, în anul 1931, „Capșa SRL" a încheiat o convenție prin
care acorda firmei Zamfirescu dreptul de a vinde orice produs de ciocolată sub
marca, ambalajul și denumirea „Capșa".
 |
- Eu sunt,
bobocelule... deschide: am să’ți spui ceva foarte interesant!
- Minți, hoțule:
iar te-ai îndopat cu ciocolată Zamfirescu!
(desen de F. Șirato
– revista “Furnica” – nr. din august 1915)
|
Compania “Ciocolata Zamfirescu”, furnizor ai casei regale, a deschis magazine pentru desfacerea produselor sale pe Bd. Regina Elisabeta la nr. 34, în Calea Griviței nr. 119, pe Lipscani nr. 87, pe Calea Victoriei, în Piața Romană, în Piața Rosetti, pe Strada Berzei, dar și în Sinaia, acolo unde Constantin Zamfirescu era președintele Consiliului de Administrație al Hotelului “Palace”. De asemenea, a deschis magazine la Iași și la Chișinău.
În 15 martie 1948, cu puțin înainte de
adoptarea Legii privind naționalizarea marilor întreprinderi industriale,
miniere, bancare, de transport și asigurări (Legea 119 din 11 iunie 1948), Constantin
Zamfirescu, patronul Fabricii de
ciocolată Zamfirescu, s-a sinucis. Soția acestuia, Constanța Zamfirescu, s-a
stins în sărăcie pe 15 februarie1959.
Marca “Ciocolata Zamfirescu” a încetat
să mai existe în 1948, an în care compania a fost naționalizată. A urmat
comasarea ei cu alte două fabrici din București, reorganizare care a dus la
constituirea Întreprinderii de produse zaharoase București. După 1989 întreprinderea
a fost inclusă în societatea Excelent S.A.
(articol publicat în februarie 2019; ultima actualizare martie 2025)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu