Povestea Fabricii de ciocolată "Zamfirescu”

Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, în România, ciocolata era considerată un produs de lux, fiind de cele mai multe ori importată din Europa de Vest. Delicatesele nelipsite de pe mesele românilor cu stare erau șerbetul, dulceața și - într-o oarecare măsură - cafeaua. Cacaua se folosea încă destul de rar în cofetării.  

 

 Prima fabrică de ciocolată cu lapte din România

 

Compania Zamfirescu din București a pornit la drum în anul 1840 cu o fabrică de lumânări, dar și-a diversificat producția în 1865, an în care a început să producă săpun de toaletă utilizând uleiuri de flori aduse din Provensalia. Trei decenii mai târziu (în 1889), compania Zamfirescu a început să fabrice primele batoane de ciocolată. În 1890 compania a lansat pe piață prima ciocolată cu lapte produsă în România.

Constantin și Olimp Zamfirescu, adolescenți fiind, au lucrat la început ca simple calfe în prima fabrica de ciocolată deschisă în București de francezul F. Bresson. Datorită vredniciei lor, cei doi ajung să cumpere, în anul 1898, fabrica d-lui Bresson din actualul Bulevard Kogălniceanu nr. 38 și să o dezvolte pe cont propriu. Cei doi frați furnizau la început ciocolata personal, mergând cu bicicletele până la Ploiești, la Giurgiu sau în comunele mai mari din jurul Capitalei. Mai apoi, prin anul 1906, fabrica a început să se dezvolte și să se modernizeze rapid, produsele fabricate aici ajungând să rivalizeze cu cele din străinătate.

 Fabrica de ciocolată din Calea 13 Septembrie

 

Sediul fabricii a devenit curând prea mic pentru afacerea care se dezvolta cu avânt. Constantin Zamfirescu, care a rămas singur în această afacere, a cumpărat terenuri în Calea 13 Septembrie, unde a construit o nouă fabrică la începutul anilor '20. În afară de fabrica propriu-zisă - care se întindea pe o suprafață de un hectar - au fost construite și locuințe pentru lucrătorii fabricii, acesta fiind unul dintre primele exemple de asumare a răspunderii sociale a unui patron față de angajați.

- Ia spune, domnișoară Marioaro: dacă'ți dă papa 30 de bani

și mama 20, cât face?

- 30 plus 20, e egal cu... 100...

- O sută ?!

- Da... o sută de grame ciocolată Zamfirescu!

(desen de A. Murnu - revista "Furnica" din 9 septembrie 1914)

Cel mai mare producător de dulciuri din România interbelică

 

După 1920, compania "Ciocolata Zamfirescu" a devenit principalul producător de dulciuri de calitate superioară din România. Recunoașterea deplină a venit în 1922, an în care Casa "Grigore Capșa" a acordat fabricii „Ciocolata Zamfirescu" dreptul de a se putea servi de numele de „Capșa SAR" pe etichetele produselor sale de ciocolată. Mai mult, în anul 1931, „Capșa SRL" a încheiat o convenție prin care acorda firmei Zamfirescu dreptul de a vinde orice produs de ciocolată sub marca, ambalajul și denumirea „Capșa".

- Eu sunt, bobocelule... deschide: am să’ți spui ceva foarte interesant!

- Minți, hoțule: iar te-ai îndopat cu ciocolată Zamfirescu!

(desen de F. Șirato – revista “Furnica” – nr. din august 1915)

Compania “Ciocolata Zamfirescu”, furnizor ai casei regale, a deschis  magazine pentru desfacerea produselor sale pe Bd. Regina Elisabeta la nr. 34, în Calea Griviței nr. 119, pe Lipscani nr. 87, pe Calea Victoriei, în Piața Romană, în Piața Rosetti, pe Strada Berzei, dar și în Sinaia, acolo unde Constantin Zamfirescu era președintele Consiliului de Administrație al Hotelului “Palace”. De asemenea, a deschis magazine la Iași și la Chișinău.

 

Naționalizarea fabricii de ciocolată

 

Marca “Ciocolata Zamfirescu” a încetat să mai existe în 1948, an în care compania a fost naționalizată. A urmat comasarea ei cu alte două fabrici din București, reorganizare care a dus la constituirea Întreprinderii de produse zaharoase București. După 1989  întreprinderea s-a transformat în societatea Excelent S.A. – azi Kandia Dulce S.A.

Citește și: HESS: Povestea unui brand românesc dispărut