Practica magică a stinsului cărbunilor
PARAGRAFE:
În
trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că răul “ne
este dat” de spiritele cele rele. Românii credeau de asemenea că acest rău
poate fi îndepărtat cu ajutorul farmecelor și al descântecelor. Oamenii au născocit
farmece și descântece despre care credeau că ar putea să îi ajute în aproape
orice situație: pentru
alungarea bolilor (de brâncă, de bubă, de gălbenare, de gâlci etc.), pentru
alungarea spiritelor rele (de iele, de smeoaică, de samcă etc.), pentru aducerea
dragostei (de ursită, de scrisă) sau pentru invocarea ajutorului în situații
din cele mai diverse (secetă, caniculă, furtună, pentru paza recoltelor sau a
animalelor etc.).
“Zilele când la sate baba Anghelușa era cea
mai temută au trecut. Acum descântecele, vrăjitoriile, datul cu ghiocul și făcătura
de dragoste sau de boala seacă au rămas numai de atât bune ca să le scriem în
cărți” - nota în 1907 un redactor al revistei “Țara Noastră”. Cu toate
acestea, deși a trecut de la data publicării articolului mai mult de un secol,
unele dintre vechile practici magice mai sunt prezente în lumea noastră.
Stinsul cărbunilor este unul dintre obiceiurile cele mai întâlnite chiar și în
vremurile de azi:
Postări
