DE IERI ȘI DE AZI

La moartea Regelui Ferdinand I

Funeraliile Regelui Ferdinand I


 


 
În vara anului 1927 întreaga Românie a fost cuprinsă  de o emoție puternică, pe care cu greu am putea să o reconstituim astăzi. O să încerc totuși, ajutat de cronicile publicate în presa vremii:
 
Regele Ferdinand I, Ferdinand I al României
 

Citește mai mult... »

Inima Reginei Maria

Călătoriile inimii Reginei Maria a României


 


 
Inima Reginei Maria a României a fost depusă, în ziua de 4 noiembrie 2015, în Camera de Aur a Castelului Pelișor din Sinaia, după ce au trecut 77 de ani de la moartea reginei (18 iulie 1938). Astfel, inima celei care a fost cea mai iubită regină a României, și-a mai găsit un loc de odihnă. 
 
Regina Maria a României, inima reginei Maria
 

Citește mai mult... »

Străbunica zâmbește

Glume de altădată


 
Străbunicele noastre erau harnice și cochete. Aveau însă și umor. Vă propun câteva glume culese din revistele pe care le citeau străbunicele noastre, convins fiind că – asemeni vinului vechi - umorul de calitate își păstrează parfumul:
 
umor de altădată, glume bune, bancuri

Citește mai mult... »

Mari actori: Agepsina Macri-Eftimiu

Artisti aproape uitati: Agepsina Macri-Eftimiu


 
Agepsina Macri s-a născut la Pitești în anul 1885, într-o familie de origine grecească. A fost trimisă de părinți la Universitatea Sorbona pentru a studia literele. În capitala Franței a luat primele lecții de teatru și a jucat pe mai multe scene pariziene.
 
Agepsina Macri, Agepsina Macri-Eftimiu, Victor Eftimiu, mari actori
Agepsina Macri în Ophelia

După o scurtă perioadă petrecută în tară, în care a colaborat cu Pompiliu Eliade și cu Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Agepsina Macri s-a întors în Franța, unde a locuit până la sfârșitul Primului Război Mondial. A revenit în țară după război și a devenit societară a Teatrului Național din București, pe scena căruia a jucat cu precădere roluri tragice, în piese scrise de viitorul ei soț, Victor Eftimiu, de Al. Davila, Eugene O’Neill, H. Ibsen, W. Shakespeare ş.a. A jucat și în două dintre primele filme românești: Independența României (1912) și Maiorul Mura (1927–1928).  
Citește mai mult... »

Locuri de răcoreală de altădată

Ștrandurile bucureștene de altădată


 


 
E vară. E caniculă. Așa că m-am gândit să vă „răcoresc” cu o „mini-istorie” a vechilor ștranduri bucureștene. O mini-istorie scrisă într-un mod mai deosebit: o compilație compusă din fragmente de articole, știri “de sezon” și din fotografii culese din presa interbelică:

locuri de baie, locuri de răcoreală, ștranduri interbelice, România interbelică

Citește mai mult... »

Povești din lunca Dunării

Fotoreportaj interbelic în lunca Dunării


 


 
Imaginea României interbelice nu ar fi completă dacă nu am adăuga la măreția noilor “block-house-uri” din centrul marilor orașe și la instantaneele luate în lumea mahalalelor de la periferia orașelor sau a localităților pitorești - dar încă foarte sărace - aflate la o aruncătură de băț de acestea. Tocmai de aceea vă învit să facem împreună o vizită în două localități din apropierea Bucureștiului: în satele Herești și Greaca, din lunca Dunării. Ghid ne va fi și de această dată un reporter interbelic, V. Gheti pe numele lui, care și-a înscris impresiile în articolul “Viața în baltă a pescarilor”, publicat de revista “Realitatea Ilustratăîn numărul din 29 septembrie 1937:

Lunca Dunării, Balta Dunării, România pitorească, România interbelică

“La sud de București, la o distanță de 30 de km., pe malul stâng al fluviului Dunărea, se află unul din cele mai mari lacuri ale țării noastre, care alimentează Bucureștiul cu pește. Lacul care are o vechime istorică, nu este altceva decât valea de altădată a fostei mări de care ne vorbesc geologii, rămânând aici - ca o masă de apă aparte de fluviu – mostră a vechii mări. Și poate că ar fi secat, rămânând o vastă câmpie, pe care grecenii ar fi cultivat-o, dacă nu ar avea legături cu Dunărea, care îl alimentează cu apă. Pe o întindere de 136.000.000 mp., dă cetățeanului prima noțiune de mare. Bărci de pescari iscusiți se pierd în zare și pescuiesc ziua întreagă, ca apoi seara să se retragă la vad. E o viață aici pe care n'o cunosc mulți. E viață de coloniști.”
Citește mai mult... »

Gogea Mitu: un uriaș pe străzile Bucureștiului

Destinul lui Gogea Mitu


 


 
Despre Gogea Mitu – uriașul care făcea senzație în Europa în anii '30 - s-au scris destul de multe. Unele din cele scrise sunt adevăruri, dar au fost mediatizate și multe legende. Gogea Mitu (pe numele adevărat Gogu Ștefănescu – Dumitru Goagă conform altor surse) s-a născut la Mârșani, în județul Dolj, în 14 iulie 1914, fiind primul din cei 11 copii ai familiei. 
 
Gogea Mitu, uriașul din Mârșani, istoria boxului, Gogu Ștefănescu, Dumitru Goangă
Gogea Mitu dând mâna cu un călăreț la Șosea (stânga)
Uriașul Gogea Mitu alături de Piticul de la Moși (dreapta)

Citește mai mult... »