"" DE IERI ȘI DE AZI: Monden

Recomandări:

Se afișează postările cu eticheta Monden. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Monden. Afișați toate postările

Războiul pălăriilor

Doamnele, pălăriile și teatrul

 

PARAGRAFE:




Moda anului 1897 impunea elegantelor doamne și domnițe purtarea unor coafuri sofisticate și voluminoase. Acoperămintele capetelor erau la fel de opulente: pălării imense, decorate cu pene lungi, exotice, flori și dantelă din belșug. E drept că se renunțase deja la împodobirea pălăriilor cu păsări împăiate – dar creațiile purtate de reprezentantele sexului grațios erau încă niște adevărate grădini suspendate.
 
1900

Citește mai mult... »

Curiozități din lumea teatrului

Teatrul de altădată


Paragrafe:



Obiceiurile existente într-o societate la un moment dat pot să devină în timp curiozități pentru generațiile următoare. Lumea teatrului românesc nu a fost nici ea scutită de asemenea moravuri pe care astăzi le-am putea considera ca fiind ciudate. Cu ajutorul omului de teatru Ioan Massoff și a articolului Curiozități din lumea teatrului” - publicat de în numărul din 15 august 1939 al revistei “Realitatea Ilustrată” - vom descoperi câteva dintre aceste obiceiuri și întâmplări amuzante:
 

CÂND SE TRĂGEA CU TUNUL

 
“Nu e vorba de nici o exagerare. La Teatrul din Craiova a dăinuit acest obicei de pe vremea lui Theodorini. De câte ori se juca o piesă istorică, pe la ora 7 seara se dădeau trei lovituri de tun din curtea teatrului. Craiovenii știau astfel că în seara aceea vor apărea pe scenă fie Mihai Viteazul, fie Radu Calomfirescu sau alți eroi de fel din Oltenia. Bine’nțeles că nu aduceau în curtea teatrului chiar tunuri; în realitate era vorba de două piulițe care se umpleau cu iarbă de pușcă și, cu ajutorul unei lumânări pusă în vârful unui băț, se aprindea iarba de pușcă. Piulițele mai aveau câte un dop mare de lemn la gură. Sgomotul stârnit era o adevărată salvă de tun.”

Craiova

Citește mai mult... »

Deserturi din carnețelul cu rețete al străbunicii

Rețete de altădată

 

REȚETE:



Din articolele cu sfaturi cosmeticepovețe medicalesfaturi pentru gospodărie sau de bună purtare în societate publicate în revistele dedicate doamnelor și domnișoarelor pe la începutul secolului al XX-lea, nu puteau să nu lipsească rubricile cu rețetele culinare. Am selectat din aceste rubrici câteva rețete interesante, din păcate neasezonate și cu fotografii ale creațiilor culinare. Voi încerca să suplinesc aceste fotografii – încercând totuși să redau ceva din parfumul epocii – cu rochii la modă prezentate în periodicele vremii (revista "Moda Șic Ilustrată" – numere din anul 1914). 
 
 
Dacă veți avea nelămuriri referitoare la punerea în operă a rețetelor, nu pot decât să vă rog să vă adresați pentru completări autorilor acestora, respectiv cititoarele revistei "Moda Nouă Ilustrată" din anul 1907, ele fiind cele care au trimis redacției toate rețetele: d-rele "Fulga", "Dorpribeag", "Ulpia Floarea Muscelului", "Fetița dulce" și "Bruneta de pe malul Râmnicului". Lămuririle le veți găsi, sper, la rubrica "Poșta redacției". Ca să vă ajut puțin în eventualele voastre tentative voastre culinare am să fac câteva precizări în privința unităților de măsură folosite pe etunci:

- Dram: 3.38 g.
- Oca: 1.272 kg.
- Litră: 318 g.



Citește mai mult... »

Cu umor despre rochia-pantalon

Despre reacția bucureștenilor față de lansarea modei rochiei pantalon am vorbit mai demult. Să știți însă că această "profundă inovație vestimentară" a declanșat o dezbatere aprinsă în societatea românească la începutul secolului trecut (nu doar în cea bucureșteană – după cum o să vedeți). În centrul acestei dezbateri nu erau doar vestitele "rochii-pantalon" ci și părerile împărțite cu privire la rolul și la locul femeii în societate. Mă voi rezuma astăzi la câteva articole din presa anului 1911 care au avut ca subiect noua modă. Articolele sunt selectate din săptămânalul umoristic bucureștean “Furnica”, din ziarul arădean “Tribuna” și din “Unirea - Foaia bisericească și politică”:


Citește mai mult... »

Grădinile de vară pe la 1900

Pagini din istoria teatrului de revistă


Paragrafe:




O seară în Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea, așa cum o vedea Eduard Marbeau, redactor în anul 1881 al ziarului „Correspondent” din Paris:
 
Terasa Oteteleșanu
 

Citește mai mult... »

Vizita celebrului Louis Blériot la Bucureşti

De ce nu a zburat Blériot la Bucureşti


Paragrafe:



Louis Blériot a fost primul aviator care a reușit, în anul 1909, să traverseze în zbor Canalul Mânecii cu un aparat mai greu decât aerul. Tot în anul 1909, în luna octombrie, Luis Blériot a ajuns, împreună cu avionul său, la București. Aici urma să facă o demonstrație de zbor cu celebrul său aparat la Hipodromul Băneasa.

“Celebrul și unicul aviator pe acele timpuri, sosise cu trenul, iar vulturul lui de metal, frumos ambalat, a fost adus și el, îmbarcat pe un vagon de marfă. Marele inventator, urma să se ridice deasupra hipodromului și să plutească vreun ceas în văzduh, cam atât cât i-a trebuit să treacă peste canalul Mânecii”. 

Aviatori celebri

Louis Blériot fotografiat cu avionul cu  care a făcut

  primul  său  zbor peste Canalul Mânecii în anul 1909

Interesul românilor pentru acest eveniment a fost imens. Iată cum evoca acest moment Alex. F. Mihail – 27 de ani mai târziu – într-un articol publicat de săptămânalul “Realitatea Ilustrată”:


Citește mai mult... »

Povești despre cafea - Cafegii de altădată

Paragrafe:

 

 

Nimic nu se compară cu plăcerea de a bea o cafea fierbinte și aromată, în intimitatea propriului cămin. Dar cafea nu se bea dintotdeauna. Dacă aveți puțin timp și o cafea bună la îndemână, o să vă spun acum câteva dintre poveștile cafelei: 

 

Cafegiu

Citește mai mult... »

Modă în vremuri de război


Suntem în luna septembrie a anului 1940. România, încă neutră, se pregătea de intrarea în război și românii erau conectați la evenimentele care dădeau peste cap întreg mapamondul. Lumea era în război iar preocupările legate de modă au trecut pe un plan secundar. Cu toate acestea, moda nu a fost un subiect neglijat, nici de doamnele acelor timpuri și nici de autorități. Și tocmai pentru că nevoile frontului erau cele care dictau, raționalizarea consumului de materiale a devenit o prioritate națională în țările implicate în conflict.
 
Reducând lărgimea bluzelor cu 60 de cm.
se poate realiza, de la un milion de femei,
o economie de 600 de mii de metri de material
 
Articolul “Războiul și moda” – publicat în numărul 24 – 30 septembrie 1940 al revistei “Realitatea Ilustrată” făcea un succint și interesant sumar al măsurilor luate în întreaga lume pentru raționalizarea consumurilor de materiale:

Citește mai mult... »

O nuntă de vis

Unul dintre cele mai importante evenimente mondene de la mijlocul secolului al XIX-lea a fost fără îndoială nunta domnitorului Gheorghe Bibescu cu Maria Văcărescu Marițica după cum era alintată - nepoata boierului-poet Ienăchiță Văcărescu, o domniță renumită pentru frumusețea sa în toată Țara Românească
 
Maria Văcărescu – Marițica
Maria (Marițica) Văcărescu și Gheorghe Bibescu
 

Citește mai mult... »

Instantanee interbelice: Bal mascat la Curtea Regală

Probabil că cele mai frumoase petreceri organizate în România de altădată erau balurile organizate în „timpul Carnavalului”. Carnavalul românesc începea „o dată cu Crăciunul dar nu se încheia decât în seara celei de-a doua Duminici a Lăsatului-de-sec, când se puneau capăt nunților, balurilor și oricăror petreceri ce erau oprite în timpul Postului mare” (cf. lucrării: "Bucureștii vechiului regat" – George Costescu – 1944).
 
Bal mascat la Curtea Regală (1930)
Chinezii (stânga) Costume Empire (dreapta)
 
În perioada Carnavalului se organizau numeroase baluri și serate, atât la curtea regală cât și în casele „high-life-ului” bucureștean. La aceste evenimente, renumite pentru belșugul, luxul și pentru eleganța afișată, se intra numai pe baza unei invitații speciale. În aceiași perioada însă se organizau, pentru oamenii de rând, numeroase baluri publice (în Sala Bossel, Sala Orfeu, Sala lui Schlatter din grădina de la poarta dinspre miază-noapte a Cișmigiului sau la Slătineanu).


 
Balurile mascate erau în acea vremea cele mai gustate petreceri colective ale bucureștenilor. Indiferent dacă balurile aveau loc în saloane private sau în săli publice, era obligatorie purtarea măștilor și a unei ținute speciale de carnaval. 
 
"Carmencita" (dreapta)
A.S.R. Principesa Ileana, d-na Bossie și
un "careu de dame cu valetul de cupă" (stânga)
 
Încheierea acestei perioade în care erau organizate numeroase petreceri publice era marcată prin organizarea „balurilor de îngropare a Carnavalului”, reuniuni care se țineau în seara de Lăsatul secului. Am aflat câteva impresii interesante despre un bal organizat la Curtea Regală în anul 1929, în timpul Carnavalului, citind o cronică publicată în numărul din 30 ianuarie 1930 al revistei Realitatea Ilustrată”:
 
Regina Elisabeta a Greciei
 în costum de "indiană"

Citește mai mult... »

“Moda în vacanță” (de ieri și de azi)

Atunci când Eva a întins lui Adam mărul păcatului a făcut-o cu grație. Și de atunci până astăzi aceasta armă plină de drăgălășenie însoțește femeia în drumul ei prin lume, iar toaletele sunt cele mai de preț aliate ale lor. Din păcate – sau din fericire – noi oamenii suntem nestatornici în gusturile noastre. Nimic nu ne place în mod continuu și necondiționat. Adorăm schimbarea, variația, inovația. Așa  a apărut moda. Capricioasă și mereu în schimbare.

Dar care sunt croielile, materialele sau culorile la modă? Femeile trebuiau să știe aceste lucruri pentru a-și pune la punct arsenalul seducției. 
 
 
La începutul secolului XX – doamnele și domnițele găseau răspunsuri la aceste întrebări citind ziarele și revistele vremii – de specialitate sau mai generaliste – dar care aproape toate aveau rubrici destinate cititoarelor. Mai apoi au venit anii de aur ai cinematografului și doamnele puteau să vadă toaletele fermecătoare purtate de vedetele occidentale – Parisul rămăsese capitala mondială a modei – sau din noua Mecca a grației feminine: Hollywood-ul american. A venit apoi televiziunea și emisiunea dedicată modei a intrat în casele tuturor. Astăzi este mai simplu decât oricând să găsim informații despre moda zilei pe site-urile de specialitate  și putem chiar să cumpărăm produsele pe care ni le dorim din boutique-urile virtuale. Mai mult – avem astăzi aplicații pentru cumpărături care ne ajută să ne completăm toaletele folosind telefonul mobil.
 
Pentru că suntem în perioada vacanțelor o să încerc să arunc o privire în geamantanul unei doamne din anul 1929 care pleca în vacanță. Era deja epoca călătoriilor cu automobilul sau cu trenul – cu multiplele lor avantaje pentru deplasarea către “locurile de vilegiatură” – dar și cu un dezavantaj major: spațiu pentru bagaje era din ce în ce mai limitat, spre disperarea doamnelor. Și vrând-nevrând, ele trebuiau să se adapteze acestei constrângeri – alegând cu grijă ținutele care urmau să-și facă loc în elegantele “valise”. 


 
Vom afla așadar, ce trebuia să însoțească în mod “obligatoriu” o doamnă plecată în vacanță în anul 1929. O vom face citind articolele publicate la rubrica “Cronica modei” publicate de-a lungul verii anului 1929 în săptămânalul “Ilustrațiunea Română. Pentru a putea să comparăm ținutele de atunci cu echivalentele lor de azi, voi adăuga imagini cu produse “similare” pe care le putem găsi “în zilele noastre” pe diverse site-uri dedicate iubitoarelor de cumpărături:
  
Citește mai mult... »

Rețetele străbunicii

În articolul anterior pe teme culinare m-am rezumat la rețete de deserturi. Astăzi vă voi împărtăși și câteva rețete de mâncăruri, "culese" de prin revistele dedicate doamnelor publicate prin anii 1908 și 1909. Dacă articolul precedent era „asezonat” cu modele de rochii prezentate în revistele de modă ale vremii, voi “pigmenta” articolul de azi cu fotografii de epocă în care "personaje principale" sunt pălăriile (din păcate – azi un accesoriu aproape dispărut din arsenalul feminin cotidian). Pentru început, rețetele - apetisante, dar  nu foarte dietetice - împărtășite cititorilor revistei „Moda Nouă Ilustrată” de la începutul secolului al XX-lea de „BUCĂTARUL” (pentru savoare, am păstrat formulările originale):


Citește mai mult... »

În vogă (pe vremea străbunicii)

„Cățelușul purtat în “lessă" la plimbare pe trotuarele îmbulzite ale Căii Victoriei, țigara în colțul gurii artistic fardate, bridge-ul, cocktail-party-ul, etc… și-au făcut debutul în viața Capitalei noastre, ca oricare alt capriciu al modei. Am crezut, atunci când și-au făcut apariția în carnetul mondenelor noastre, că nu vor trăi decât clipe efemere, că nu vor fi decât... “o vogă" trecătoare, că vor avea soarta “altor voge" născute din ordinul “nu știu cui”, apuse ca prin magie fără să știm “precis când" și fără să știm “de ce?" Dar acestea s'au înscăunat în viața de toate zilele a mondenelor bucureștene ca și când obiceiul lor ar fi fost moștenit de la străbunice, o dată cu lada cu naftalină și vechituri. Ceea ce ni s'a părut o glumă a modei constituie azi un lanț indestructibil al vechii tradiții bucureștene.”

Moda interbelică
Automobilul - în vogă prin anul 1938

Ce nu știa reporterul interbelic D. Lc.”, autorul articolului “Voga Capitalei” publicat în numărul din 4 mai 1938 al revistei Ilustrațiunea Română” - din care am extras citatul anterior - era că peste câteva decenii o nouă “vogă” avea să pătrundă printre “fashionistele” (“mondenele” de ieri) capitalei: curentul vintage. O modă care readuce la viață ceea ce era în vogă” în vremea străbunicilor noastre. Să aflăm așadar cam ce era “în vo” prin anul 1938:


Eleganța bucureșteană trebuie să fumeze, trebuie să joace “bridge”, să adore un cățel, să bea “whisky" la “cocktail-party"-uri... Dar toate acestea au intrat de mult în domeniul obișnuinței! Noi elemente, noi baloane de oxygen, sunt reclamate pentru înviorarea ritmului monden.  


 
Care-i noua “vogă"? Care e “ultima vogă”? Cum? N'ați observat încă nimic în noua ținută automobilistică a doamnelor bucureștene? E un mic triumf asupra unui despot al garderobei; noua “vogă" dictează: “De azi înainte, dacă vrei porți pălărie, dacă nu, nu porți!. În viteza mașinei, în bătaia vântului și a soarelui de primăvară, aveți dreptul să lăsați buclele ondulației permanente și sugestivei coafuri “paj" să respire în voie. În mașinuța ta doar ești puțin ca și la tine acasă! Și nu porți pălărie! Și apoi îți dă un aer sportiv!

Mai multe articole aici: Străbunica

Vei avea aerul și mai sportiv dacă arborezi pe nas ochelarii negri cu rama groasa. Cu ramă groasă, albă! Așa sună cuvântul de ordine. Mai ales la volan, comiți cea mai gravă abatere de la vogă dacă nu te supui să privești lumea, cerul, iarba și florile prin sticla cenușie care-ți întunecă întreg universul.
- Dar eu am ochi sănătoși și… destul de frumoși și prefer să văd lumea în roz! Nu crezi că această sticlă cenușie?...
- Când “voga" ordonă, tu nu trebuie să crezi nimic, duduie! Căci oricât vei protesta la început, tot termini prin a capitula. De aceea ai admis atât de repede și basmaua “à la russe", pe care o aranjezi în trei colțuri legând două sub bărbie. La început ai avut cu soțul d-tale o discuție care a urmat cam în felul următor:

Prin Cișmigiu, călare

- Bine, dragă, după ce că te aștept un ceas în mașină, îmi sosești legată la cap cu o basma de chivuță?
- “E ultima vogă", dragul meu! “Basmaua “à la russe"...
- E ridicolă, ne va râde toată șoseaua, te rog să o scoți!
- A nu, dragul meu, e ultimul șic și nu vreau de loc să am aerul unei demodate...
Nici nu ați ajuns la Otopeni. Pe lângă mașina voastră au fâlfâit cascade de basmale rusești strident colorate.
- Ai dreptate, draga mea, cred că în definitiv nu-mi displace această “vogă" a basmalelor.
- O! Dar ar fi fost suficient chiar dacă-mi plăcea numai mie…
Străbătând șoseaua până la Snagov ai aflat deodată eu tristețe că încă nu erai la curent cu noua “vogă" sportivă feminină. Nu poate fi vorba decât de o… “nouă vogă”! A doua zi te întâlnești la coafor cu tovarășa de sky:
- Știi, avem cu ce înlocui sky-ul. O “nouă vogă"… Sportivă. Mi-am și comandat… ghici ce?
- Ți-am luat-o înainte, scumpă amică, am și fost ieri până la Minovici și n'am căzut decât de trei ori.
- De pe cal?
- Cum de pe cal? De pe bicicletă, dragă! Dar văd că nu prea ești la curent cu moda sportivă. N'ai aflat încă de ultima vogă a ciclismului feminin? Fusta-pantalon e indispensabilă, restul se înjghebează ușor!


Ce va dăinui din acest stol de noi capricii mondene cu care ne-a dăruit primăvara anului acestuia? De cele mai multe ori puterea unei “vogi" apune odată cu sfârșitul sezonului… Să nu dispere modistele? Să nu jubileze negustorii Bazacei!? Și bine ar face elegantele sportive dacă din timp, ar socoti un colțișor în apartamentul lor, destinat micului “Muzeu al capriciilor” lor sportive. O bicicletă condamnată ruginii așteaptă să-și ocupe locul pe lângă alte unelte demodate…”

La Șosea, pe bicicletă



Sursa: articolul “Voga Capitalei” – semnat “D. Lc.” - publicat în revista Ilustrațiunea Română - numărul din 4 mai 1938 – citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor


Citește mai mult... »

POVESTEA CONCURSULUI "MISS ROMÂNIA" - 1929 (4 - marea finală)


După finalizarea concursurilor județene – un adevărat triumf al organizatorilor - a venit și ziua de 17 martie 1929 – ziua marii finale. În concurs au intrat 100 de concurente: cele 70 de câștigătoare județene și alte 30 d-șoare alese dintre frumusețile clasate pe locurile doi și trei. Juriul, sub patronajul  d-lui Alexandru Vaida Voevod (ministru de interne, fost și viitor prim ministru al României), a avut următoarea componența: preşedinte  dl. prof. Tzigara Samurcaş, membrii: d-na Alex. Cantacuzino, d-na Maria Giurgea, dl. Al Mavrodi, dl. Liviu Rebreanu, dl. lon Steriadi, dl. Frederic Stork, dl. N. Batzaria şi dr. G. Graur. Locul desfășurării concursului: Palatul Cultural (Salonul Oficial), de pe Șoseaua Kiseleff.

Mulțimea de pe străzile Capitalei  
în ziua concursului Miss România 1929

Citește mai mult... »

STRĂBUNICA - SFATURI PRACTICE

"Am luat legătura" de curând cu străbunica noastră care se ascundea sub drăguțul pseudonim “Blondina” în paginile revistei “Moda Nouă Ilustrată”. Am făcut aceasta prin intermediul rubricii „Sfaturi utile” pe care  o semna prin anul 1907 în paginile publicației dedicate frumoaselor și harnicelor doamne și domnișoare. O să vă spun ]n cele ce urmează câteva dintre sfaturile primite. Sunt convins că după ce veți citi aceste sfaturi veți da fuga la drogherie să vă procurați toate cele necesare: terebentină, amoniac, apă oxigenată, indigo, gaz  sau… săpun de fiere de bou.  
 
Toaletă de moar subțire încrustată cu dantelă (stânga); 
Costum taieur din postav negru (mijloc); 
Costum taieur din postav gri (dreapta)
 
Lăsând la o parte gluma: unele dintre sfaturile “străbunicii” sunt simple, utile și rapide. Chiar dacă uneori par ușor amuzante. Pentru cârcotași am presărat prin articol câteva toalete romantice la modă. Tot în 1907, bineînțeles…


Citește mai mult... »

POVESTEA CONCURSULUI "MISS ROMÂNIA" - 1929 (1)

Martie 1929 – o lună a Mărțișorului, a omagierii femeii și a primului concurs "Miss România". Un eveniment media și de marketing al vremii, poate cel mai important după periplul Josephinei Baker prn București, în celebra ei trăsurică trasă de un struț. Nu exagerez atunci când spun spun eveniment social, media și de marketing. și o să încerc în cele ce urmează să vă dovedesc că afirmația mea e susținută de fapte. 

Magda Demetrescu - "Miss România" 1929

S-a mai scris în ultimul timp despre acest concurs. Autorii articolelor s-au limitat - din păcate - la prezentarea fotografiilor d-rei Magda Demetrescu, prima româncă care a avut onoarea de a fi desemnată "Miss România". Concursul a însemnat însă mult mai mult decât atât: mediatizare intensă în presă – luni la rândul relatările despre concursurile de frumusețe județene - evenimente care au încins spiritele și care au adus organizatorilor reclame și sponsori - au ținut prima pagină a jurnalelor.

Magda Demetrescu
"Miss România" 1929

Concursul, organizat în România de revista “Realitatea Ilustrată”, era afiliat concursului “Miss Universum” care se organiza deja de 11 ani la Galveston, în Statele Unite ale AmericiiDin comitetul de organizare făceau parte, printre  alții, scriitorul Liviu Rebreanu, pictorii Frederic Storck și I. Steriadi.  
 

Citește mai mult... »

Povestea primelor rochii-pantalon purtate în public în România

Motto:

Sa urât doamnele astăzi,
Să mai poarte rochii largi;
Ca să fie mai cu vază
Se îmbrăcă în nădragi! 

(„Foaia Poporului” – 1911)

 

Pe la începutul secolului trecut, Bucureștiul era apreciat ca fiind capitala eleganței din Estul Europei. Ca urmare, un eveniment de senzație precum apariția primelor rochii pantaloni pe străzile celor mai importante orașe – fenomen care aprinsese deja spiritele în marile capitale europene - nu a trecut neobservat în societatea românească.  

Presa anului 1911 nu a rămas nici ea insensibilă la polemica iscată în societate de această încercare de a fi impusă o nouă modă senzațională". E poate greu de crezut că un obiect vestimentar atât de banal în zilele de azi a iscat în România de ieri atâta zarvă, manifestațiuni” și chiar focuri de revolver trase în plină stradă”:

Celebrele rochii-pantalon în revista "Les Modes" - numărul din 1 martie 1911
(sursa online: gallica.fr)


Prima „rochie-pantalon“ în București

Alaltăieri a apărut pe calea Victoriei din București prima damă în costumul «modern», rochie-pantalon. Purtătoarea costumului curios era o damă înaltă și sveltă. Lumea de pe stradă o urmărea, grămădindu-se bună oară ca după ursarii cu «Moș Martin». A trebuit să se refugieze în cofetăria Capșa. Publicul însă adăsta pe la geamuri ieșirea ei. Să spargă galantarele, nu altceva. Biata rândunică bucureșteană în rochie-pantalon n’a cutezat să mai iasă la curioși, care o admirau ca pe un fel de dobitoc exotic, ci s’a refugiat cu ajutorul poliției pe-o ușa laterală și aruncându-se într’o trăsură, - până acasă nu s’a mai oprit.” (“Gazeta Transilvaniei”numărul din 19 februarie 1911)

Putem așadar să afirmăm că o rochie-pantalon a fost purtată pentru întâia oară în public, în România, în 17 februarie 1911. Româncele nu au cedat însă după primul eșec:



Citește mai mult... »

Reţete de altădată (care distrug orice diete)

AVERTISMENT: Recomand tuturor celor care țin post, o dietă sau un regim alimentar să se oprească aici. Rețetele ce urmează, culese din “Calendarul ziarului Universul” din anul 1934, sunt adevărate bombe calorice. Mâncărurile “boierești” gătite în baza lor par însă savuroase. 


Efectele imediate al citirii acestor rețete de ieri vor fi o ploaie cu averse în cavitatea bucală precum și o vizită neplanificată în zona frigiderului, așa că nu vreau să fiu bombănit de doamnele, domnițele și domnii de azi care urmează vreun program de slăbire. Pentru cei care se încumeta totuși, am și soluții: am înserat în text reclame pentru diferite remedii ale neplăcerilor cauzate de abuzurile alimentare: ceaiuri pentru slăbit, pastile care rezolvă indigestiile, purgative și laxative etc. (evident, din aceiași perioadă). Nu promit că mai găsiți produsele respective prin farmacii, dar nici nu exclud acest lucru. Astea fiind zise, să purcedem la gătit:


Ceaiul care slăbește "Dr. Ernst Richter"

Citește mai mult... »