Povestea Erastiei Peretz (Miss România 1931)

Voi încerca să creionez profilul unei "Miss România" din perioada interbelică. Un cu totul alt tip de profil decât cel cu care suntem obișnuiți astăzi. Asta pentru că în anii romantici ai concursurilor de miss frumusețea spiritului conta la fel de mult cu cea a trupului. Sau poate că era mai importantă. Aceasta se datora în mare măsură faptului că în juriile unor astfel de competiții își aveau locul personalități importante ale epocii: scriitori, sculptori, profesori universitari. Să nu uităm nici de oamenii de presă – organizatorii concursurilor de frumusețe – care nu scriau neapărat despre senzaționalul din biografia frumoaselor acelor ani. 

 

Au mai apărut pe blog articole despre concursurile de frumusețe din România secolului trecut (1912: Frumusețe și ritmuri de fanfară în Parcul Oteteleșanu sau 1929 - Primul concurs Miss România) și credeam că am închis oarecum subiectul. Mi-a atras însă atenția un reportaj despre Miss România 1931, așa că vă voi povesti câte ceva despre ea:

PERSONALITATEA  ALESEI

“Domnișoara Erastia Peretz, “Tia”, după cum îi spun cei din familie, a împlinit vârsta de 17 ani, termină acum ultima clasa de liceu și urmează să dea bacalaureatul, pentru a intra în Universitate. Blondă, cu ochii verzi și talia înaltă, tânăra aleasă răspândește în jurul ei un farmec deosebit, farmecul simplicității, al modestiei, îmbinat cu parfumul suav al unei tinereți sclipitoare, de voioșie.

Erastia Peretz - Miss România 1931
în revista "Realitatea ilustrată"

ÎNDRĂGOSTITĂ  DE NATURĂ

“Miss România 1931 și-a trăit copilăria în mijlocul naturii, într’o comună de lângă Iași, unde familia Peretz poseda un conac. Zilnic se pierdea printre valurile înalte de grâne verzi sau coapte, printre mările de maci sau prin livezile umbrite de pomii plini de roadă. Și această natură, i s'a implantat adânc în suflet, Erastia Peretz  păstrând în toate gesturile și acțiunile ei, acea simplicitate, acea naturalețe proprie sufletelor mari, descătușate de dogmele sufocante ale convenționalismului. Un intim al casei povestește următoarea întâmplare nostimă, petrecută pe vremea când “Tia" avea numai 4 ani și când părinții se obișnuiseră cu lipsurile ei de câte o oră-două de acasă. Dar într’o zi trecuse vremea prânzului și micuța încă nu se întorsese. Toată familia pornise în căutarea ei. Într’un târziu, când soarele pornise spre apus, au găsit-o pe prispa unui gospodar, între alte patru femei, torcând cu cea mai desăvârșită seriozitate - ca o autentică țărancă - dintr'un fuior de lână înfipt în caier și scurgând firul subțire și bine răsucit, pe fus.”

 

Erastia Peretz

LITERATA

“Nici până astăzi nu s'a despărțit de această mare prietenă a ei, natura, care i se oglindește în ochi, în gesturi și în vorbe. Și am mai descoperit-o undeva. Întâmplător, am găsit pe birou un caiet de versuri, slove mărunte, de mașină, versuri de toate dimensiunile, aranjate în strofe, montate în pagini curate  și fixate într'o legătură de piele. Mi s'a părut la început că este o colecție de versuri din cei mai străluciți autori ai noștri. Într’adevăr, sentimentalismul lui Eminescu, dragostea de glie a lui Coșbuc, severitatea ritmicei lui Vlahuță și splendoarea versurilor nestemate ale lui Macedonsky, și-au dat întâlnire în versurile Erastiei Peretz, formând un stil nou, plin de soare și de scânteieri metalice, concentrate de oglindirea poate prea matură pentru vârsta autoarei. Am citit câteva din ele. Și versurile curg lin, ca murmurul unui pârâiaș, ce se strecoară printre pietrele care îi ațin cursul. O inspirație fenomenală și totul natural, atât de natural încât îți face impresia că trăiești în lumea romantică a speranțelor, a dorințelor, a frumosului nemărginit. În afară de versuri, “Miss România" a scris două romane, care vor fi date în curând.”

În fața unui caiet de versuri

POLIGLOTĂ  ȘI IUBITOARE DE MUZICĂ 

“Domnișoara Erastia Peretz, vorbește la perfecție franceza, engleza și germana ți unul din romanele ei este scris în franțuzește și va fi editat în foarte scurtă vreme de o mare casă din capitala Franței. Când e emoționată ”Tia" se așează la pianul din salonul somptuos și degetele ei alunecă ușoare, ca un sbor de libelulă, peste clapele de fildeș, pierdute într’o sonată de Chopin sau într'un lied de Schubert, autori de care este îndrăgostită. Când dorul infinitului i se strecoară în suflet, “Tia" se acompaniază și vocea ei are reflexe de argint care unduiesc în semiobscuritatea încăperii. Iar când tinerețea își manifestă drepturile, “Tia" cântă chansonete italienești sau romanțe pasionate, acompaniindu-se la ghitară.”

Erastia Peretz - coperta volumului
de proză publicat în anul 1933

“TIA" ÎN INTIMITATE

“S'a cam lăsat așteptată. Venea de la școală. O emoție îndreptățită îi îmbujora obrajii când auzi vestea alegerii. Dar s'a stăpânit. Spiritele mari sunt totdeauna stăpâne pe situație. Și calmă, s'a așezat la biroul din bibliotecă.

- Vrei să mă'ntrebi ceva? N'aș avea ce-ți răspunde. Mă simt oarecum emoționată, după vestea pe care am primit-o. Și pe urmă, ce-aș putea să-ți spun eu, care am împlinit abia 17 ani. Crede-mă te rog, jocurile copilăriei și studiile nu mi-au mai dat timpul să rețin amintiri. Totuși văd ca prin vis spectacolele de mare montare de la Teatrul Național, unde tatăl meu era director. Mai ales îmi amintesc minunatele versuri din piesele lui importante “Mila Iacșici" și “Bimbașa Sava" din care știam pasagii întregi “pe de rost". Domnișoara Peretz scoase din bibliotecă două cărți, legate în piele maron.

Miss România 1931
în costum național

- Iată poeții mei favoriți: Baudelaire și Verlaine. Ei îmi sunt cei mai buni prieteni, după părinți. Cu ei mă'nţeleg cel mai bine. Prieteni sinceri și tăcuți. Lor le poți spune tot ce ai pe suflet, fără riscul ca mărturisirea ta să fie contrazisă sau comentată. Pe de altă parte, bieții mei amici nu mă obligă să mă entuziasmez pentru sentimentele sau sfaturile lor.

- Ce-ai de gând, duduie, pentru mai târziu?

- Uite, după ce termin bacalaureatul, voi studia literele, pentru a mă dedica fie profesoratului, fie literaturei. Dar ce văd, caietul meu de versuri pe masă? Cine ți la dat? - și o roșață subită îi coloră din nou obrajii. Ai citit ceva din el? Să știi că nu sunt decât câteva încercări, fără prea mari pretenții. De altfel am prea puțin timp pentru versuri. M'am ocupat mai mult cu proza și cei care au citit pasagii din romanele mele, mi-au spus că... ei bine.... da.., mi-au spus că sunt destul de bune. Dar să nu crezi, te rog, că-mi fac un titlu de glorie din asta (…)".

Locul II la concursul Miss România 1931:
d-ra Elena Mischiu

Planurile frumoasei ieșence aveau să devină realitate în foarte scurt timp. Începând din anul 1932 a publicat versuri și proză scurtă în reviste literare importante ale epocii (“Curierul”, “Linia nouă”, “Revista Fundațiilor Regale”). 

 

Erastia Peretz publicată de
Revista  Fundațiilor Regale

 

A debutat în librării cu volumul de proză scurtă “Îmi placi!...”, în anul 1933 (la doar 19 ani). În anul 1934 i-a fost publicat volumul “Ceai dansant”. În perioada postbelică a publicat încă două volume de versuri: “Primăvara pustie” (1945) și “Stele căzătoare” (1946).

Sursa: articolul “Miss România 1931” – publicat în revista „Realitatea Ilustrată” – numărul din 11 iunie 1931 – citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor.