Istorioare cu tâlc

Uneori istoria se amuză consemnând povestea unor întâmplări vesele și uneori cu tâlc. Am cules câteva dintre acestea din “Vatra: Foaie ilustrată pentru familie”, revistă publicată pe la sfârșitul secolului al XIX-lea ”sub direcțiunea d-lor I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc”:

Citește mai mult... »

Frunzuliţă de trifoi, nu e criză e crizoi!

Pentru că prea suntem mult prea încrâncenați în zilele astea și pentru că trebuie să ne mai și destindem uneori o să vă invit să citiți o amuzantă poezioară publicată de revista "Realitatea ilustrată", în numărul din 13 iulie 1933. Subiectul? Criza economică. Se pare că oamenii trec, dar nu și crizele. Sau crizele revin, după cum vreți să spuneți. Cele două caricaturi publicate în revista "Furnica" pe la începutul secolului trecut îmi dau și ele dreptate...

CRIZĂ!...

Frunzuliță de trifoi,

Nu e criză… e crizoi,

Vai de alții, vai de noi,

Talpa ruptă, punga sloi!!!

Dar... problema e banală...

Să oftezi de-o pungă goală…

Fiind-că'n lumea amorală,

Criza'i cea mai sfântă școală!

Numai criza… numai  criza...

Pe vieți aplică viza!

Ea creiază și deviza,

Și auto-analiza!

Te deprinde cu de toate!

Cel ce nu ştie să’înoate…

A'nvățat a da din coate,

Și-a  pus creierul pe roate!...

Pune mintea'n consumație,

Și pe om în comparație,

Criza stimuleaz'o nație

Duce la civilizație!

S'a sfârșit cu echivocul

Când era la preț norocul,

Și dădeau toți cu ghiocul!

Omu-i azi! Nu dobitocul!!

S'au dus vremile'nvechite,

Când trăiai pe nemuncite...

Pe saltele vătuite,

Și cu icre tescuite!

Într'a “Domnului grădină",

Criza-i grație divină!

Ea alege și desbină

Grâulețul de neghină!!

S'a sfârșit cu mura'n gură,

Cu sclavia prin procură...

Cu halva și prăjitură,

Și viteji de umplutură!...

S’a sfârșit cu rămășagul!

Astăzi ți-e mai mare dragul,

Dacă te lovești cu pragul...,

Știi ce-i plopul și ce-i fagul!!

- Cum, d-le măcelar, mărești prețurile din zi în zi?
- Doamne ferește, cucoană.
- Eu văd că azi vinzi mai scump ca ieri.
- Mai scump ca ieri, dar mult mai ieftin ca mâine!
("Furnica" - 26 aprilie 1912)

Când aveai în buzunare...

Siguranța sunătoare...

Te așezai cu burta'n soare,

Nu-ți păsa că țara moare!

Dar de când cu “șomereala",

Parcă’i altfel socoteala!...

Rămân boii pe tânjeală,

Iese omul la iveală!!

Criza naște energii!

Cere... autonomia!

Când învinge sărăcia…

Unu e mai mult ca mia!...

Criza, multe-o să invente...

Va descoperi talente,

Minți deschise, eminente,

Criza, va creea curente!

Deci sistemul cu oftatul

Să-l mai dăm la necuratul

Să'nflorească rezultatul

Sus cu viața, cu luptatul!!!

(semnat IONIȚĂ  DELATEATRU)

- Mizerabilo, când te-am luat n'aveai nici cămașe şi acum 
drept răsplată mă'nșeli cu băcanul  de vizavi... Pentru ce?...
- Pentru o litră de zahăr, bărbate!
("Furnica" - 30 iunie 1915)

Citește mai mult... »

1 Aprilie (păcăleli, farse şi caricaturi de altădată)

Ziua Păcălelilor are o istorie mult mai îndelungată decât am putea fi tentați să credem. Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei păcălelilor este legată tocmai de Noe, care se pare că și-a trimis porumbelul să caute în mod greșit uscat după ce apele au început să se retragă pe 1 Aprilie. Ziua de 1 Aprilie a fost consacrată ca zi a păcălelilor mai întâi în Europa, mai apoi a fost “exportată” peste ocean și după aceea pe întreg mapamondul. 

 

 

Citește mai mult... »

Zâmbete de prin 1900

Vă propun să vă amuzați citind câteva anecdote drăguțe culese din “Vatra: Foaie ilustrată pentru familie” - revistă publicată “sub direcțiunea lui I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc” la sfârșitul secolului al XIX-lea (1894-1895):

 

Proprietate

O damă tânără prânzește cu logodnicul său într'un birt. Un domn, care ședea la masa de alături o observă, se scoală în picioare și se adresează cătră dânsa cu aceste cuvinte amabile:

- Scuzați-mă, D-șoară, că îndrăsnesc…, cum puteți după supa fierbinte să beți bere rece! Eu nu pot să sufăr aceasta… în interesul frumoșilor d-tale dinți asupra cărora, după cum bine știți, am dreptul de proprietate până la completa achitare.

  

Citește mai mult... »

Viaţa ca o glumă

Vă propun câteva poezii amuzante de altădată care dovedesc – dacă mai era nevoie - că nimic nu e nou sub soare. “Alte măști, aceeași piesă…”, cum s-ar zice. Versurile sunt semnate “Nicodem” - pseudonim al ziaristului și publicistului Dumitru Marinescu-Marion (!?) și au fost publicate în anul 1894 de suplimentul literar al ziarului “Universul”:

Citește mai mult... »

Bacșișul – arc peste timp

Bacșișul în 1899

“Cuvânt fermecător care deschide până și... porțile raiului. Nu știu dacă portarul nemuritor al drepților și fericiților în viața de apoi va fi atât de tare încât să reziste la sunetul plin de mister al cuvântului bacșiș și să nu deschiză porțile, chiar unui nevrednic de a sta în Eden. Azi bacșișul e omnipotent și universal. (…) Bacșișul de azi e cel mal periculos, cel fără de care, din nenorocirea moravurilor noastre încă ne-europenizate bine, nu poți face un pas, nu poți scoate un act de la o autoritate, nu poți respira în libertate. De acesta nu vorbim: vremea îl va înlătura.” (Th. I. Bercan – articolul “Istoria bacșișului” – publicat în “Foaia Populară” - numărul din 2 iunie 1899)

Citește mai mult... »

Mofturi (umor de altădată)

Glumele vechi sunt ca şi vinul: nu îşi pierd aroma şi parfumul odată cu trecerea anilor. Se adaptează vremurilor, îşi schimbă personajele sau “hainele lingvistice” dar rămân la fel de amuzante. Tocmai de aceea am cules pentru voi câteva dintre glumele publicate de “Moftul român”, revista de umor ce apărea în primii ani ai secolului trecut "sub direcţiunea" marelui dramaturg Ion Luca Caragiale:

LA EXAMEN

- Rosemberg Moriţ, ce este gâsca?

- Ghisca? Este un pasere.

- Bravo! Ce foloase ne dă ea?

- Şuncă de ghiscă.

- Bravo! Altceva?

- Untură de ghiscă.

- Bravo! Şi ce ne mai dă?

- Pene cu care îşi curăţă tatăl meu ţigaretul.

- Bravo! Ai mai uitat însă ceva...

Rosemberg Moriţ se gândeşte, se scarpină după ceafă, iar se scarpină şi se gândeşte, dar degeaba: nu nimereşte să spună că gâsca ne mai dă şi puf, cu care umplem pernele. Atunci profesorul încearcă să îl ajute:

- Rosemberg Moriţ, gâsca ne mai dă ceva... Ia adu-ţi bine aminte, ce aveţi voi în pat acasă?

Micul Moriţ, ca iluminat, răspunde repede:

- Ghisca ne mai dă puricii şi păduchii de lemn!

(“Moftul român” – 17 iulie 1901)

OFERTA

La un antreprenor de pompe funebre:

Mușteriul: - 75 de lei sicriul ăsta?... Cam scump…

Negustorul: - Regret, dar nu putem mai ieftin; dar dacă luați două, vi le lăsăm cu 70 de lei bucata.

(“Moftul român” – 8 iulie 1901)

- Spune-mi te rog, Emilio, de ce nu iei locotenentul în căsătorie?

- Dar gândește-te mătuşo,  mi-aş pierde cel mai asiduu curtezan…

Citește mai mult... »

(Ne)schimbarea la față a României

Răsfoind presa interbelică în căutare de lucruri interesante, întâmplarea a făcut să îmi arunc privirea și peste câteva versuri publicate de săptămânalul “Realitatea Ilustrată” în numărul din 6 februarie 1927. Este vorba despre o parodie semnată "W. Pribeagu" a unei celebre poezii scrise de Octavian Goga – “Noi”. După ce o veți fi citit poate o să răspundeți la întrebarea: CE S-A SCHIMBAT ÎN ROMÂNIA ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI?

Carnavalul politic: Belzebut-Vals
Un vals dansat de Contribuabilul Român
cu un Politician de la Putere
(revista "Furnica" - 1 februarie 1907)

Citește mai mult... »

Fetele de la Finanţe (umor de altădată)

Onor Ministrul Finanțelor – un anume Tache, cum altfel – membru al Guvernului României în anul 1905, în scopul creșterii încasărilor la buget și pentru a reuși să reducă datoria publică a țării, a aplicat o măsură excepțională pentru acele vremuri: a acceptat ca în cadrul Ministerului de finanțe să fie angajate femei. 

 

Nemaipomenit! Nemaivăzut! Funcționare la Ministerul de finanțe!?... Reforma aceasta radicală a provocat numeroase comentarii malițioase și a dat multe emoții în lumea funcționarilor de sex masculin, care își simțeau posturile amenințate de gingașele concurente. 

 

Revista „Furnica” nu putea să rămână indiferentă și ca urmare a propus – prin redactorul ei „Peer Gynt” (Octav Doljan) - un set de șapte măsuri care, odată aplicate, urmau să asigure menținerea imaculată a moralității în cadrul acestui important minister:

România: Moșulică, parcă ai mai întinerit:

niciodată nu te-am văzut așa vioi!

Ministrul de finanțe: Păi dacă’i sacul gol

Citește mai mult... »

"Noi, suntem cetățeni, domnilor, suntem onorabili..."

"Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? nu... Zavragii? nu... Căuzași? nu... D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și etetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârna binele nostru..." (Trahanache – via I. L. Caragiale)

Clasa politică
" Jucați - zic ciulinii - jocul vă convine
 Numai peste dracu' vedeți să nu dați"

Ne ducem azi veacul într-o Românie modernă, frumoasă și… profund democratică. Ca și în oricare altă democrație autentică, suntem chemați periodic la vot. Suntem rugați atunci să alegem pe cei mai buni dintre politicienii care evoluează pe scena politică. Ca să vedeți cât de mult a evoluat societatea românească din 1880 până azi, am cules pentru voi câteva parodii din foaia umoristică “Ciulinul – Ridendo castigantur mores”. Rămâne totuși să răspundem – atunci când vom mai fi întrebați - la eterna întrebare a cetățenilor ușor turmentați: Și totuși noi… cu cine votăm!?

Citește mai mult... »

Străbunicul zâmbește (glume de altădată)

Pentru că trebuie să mai și zâmbim uneori, am cules pentru voi câteva glume drăguțe din numerele anului 1884 ale “ziarului săptămânal ilustrat” ‹‹Cimpoiul››. Glume de acum mai bine de un veac, dar care ne fac să zâmbim chiar și pe noi, cei de astăzi:

ECONOMIE

Doi bancheri români de peste Olt căutau să se laude unul în fața altuia:

- Ei, cum îți merg treburile? – întrebă unul.

- De minune, nene.

- Ei, cum ?

- Păi, să vezi. Ca să-și dau numai o idee: pentru corespondența firmei noastre cheltuim 2500 de lei pe an numai pentru cerneală!

- He, he! – răspunse celălalt – asta nu e nimic, nene... Eu economisesc pe an la vreo 4000 de lei numai nepunând punctele pe i.

- Cum te cheamă fetițo?
- Pungășoaică, hoață, drăcușor. Așa mă cheamă tata...

EMISFERE

La un banchet se bea, după obicei, pentru sănătatea femeilor. Dl. B. zice:

- Beau în sănătatea sexului frumos din cele două emisfere!
- Iar eu, răspunse dl. C., beau în sănătatea celor două emisfere ale sexului frumos! 

JUMĂTATEA MEA...

- De ce ești necredincios soției tale? – întreabă un duhovnic pe un bărbat.

- Pentru că nevasta e jumătatea mea!

- Asta așa e, negreșit...

- Da, dar eu am vrut una întreagă. De aceea mi-am mai luat o jumătate!

FOARTE TRIST

Discuțiune: Între un domn în doliu și un preot se discută despre organizarea unei înmormântării de a doua zi. Preotul, cu tariful în mănă, spune:

- Cum să nu-ți trebuiască lumânări? În sfârșit, fă cu voiești, dar să știi că va fi foarte trist…

- Spune-mi te rog, Iorgule, de ce te duci așa des
 la berărie și niciodată la universitate?
- Pentru că berării sunt multe și...
Universitate numai una!

DOLIU

O pariziană avea amant un negru. O amică a ei o întâlni plimbându-se pe stradă cu el.

- Ce ai pățit, draga mea, să’ți iei amant un negru? – zise dânsa.

- Dacă sunt în doliu...

MOARĂ DE VÂNT

Un țăran trecea prin fața tribunalului. O sumă de avocați urcau și coborau în grabă scările tribunalului cu mapele la subțioară. Țăranul îl întreabă pe unul:

- Dar oare ce să fie palatul ăsta?

- Moară de vânt !-răspunse în glumă cel întrebat.

- Ei, ca să vezi ! Nu-mi dădea prin gând; uite ce de măgari se suie cu sacii!

FEMEILE...

Femeile sunt pentru jumătate dintre bărbați calea cea mai scurtă de la avere la sărăcie și pentru cealaltă jumătate calea cea mai scurtă de la sărăcie la avere...

- Spune-mi Emilio, de ce nu îl iei
 pe locotenent în căsătorie?
-Dar gândește-te mătușă!
 Mi-aș pierde cel mai asiduu curtezan!

DINTR-UN ALBUM

 

Citită într-un album: “Cireșele roșesc când sunt coapte. Femeile, pe vremea aceea, de mult nu mai roșesc.”

ARITMETICĂ

Pentru cine sunt cele patru operațiuni matematice:

Adunarea pentru zgârciți. Scăderea pentru pungași. Înmulțirea pentru evrei. Împărțirea pentru socialiști.

 

BERE

Băutorul: - Berea asta e așa de proastă încât de’abia poți să o bei.

Berarul: - Închide numai ochii și înghite-o.

După zece minute:

Berarul (către băutorul care plătise numai jumătate din consumație) – He! Dar asta e prea puțin…

Băutorul: - Închide numai ochii și bagă-i în buzunar!

TINEREȚE

Micul George este întrebat despre logodnicul surorii sale:

- Și ce vârstă are?

- Nu știu…

- În sfârșit, e tânăr?

- Cred… Nici nu i-a dat părul până acum.

 

Citește mai multe glume aici: Bunicii au umor, Zâmbete interbelice, Bunicii se amuză, Mofturi, Străbunica zâmbește, Realitatea zâmbește

Surse:

- glumele au fost culese din ziarul „Cimpoiul” – numere din anul 1884

- desenele sunt din Calendarul „Moftului Român” pe anul 1902

Citește mai mult... »

Bucătărie de post... a la Furnica

Nu cred că o să aveți curajul să încercați vreodată "rețetele culinare” de post oferite cititorilor de către redactorii săptămânalului “Furnica”, "Kiriak Napardajan" și "Jorj Dealamizil". Sunt însă convins că o să vă amuze:

CIULAMA DE GHINDĂ

Dizolvați într-un litru de apă 100 de grame de scrobeală albă. Prăjiți apoi într’o cratiță o jumătate de kilogram de ghindă de stejar fără să o curățați de coajă. Amestecați bine scrobeala dizolvată și ghinda prăjită și pe urmă opăriți-le cu untură de pește fiartă’n clocot sau – dacă vreți să faceți economie – cu unt de ricin. Serviți cald. Ciulamaua de ghindă este o mâncare delicioasă și vă recomandăm s’o preparați mai cu seamă când aveți invitați antipatici la masă.

Mitică: Să fiu al dracului domnișoară

dacă am înțeles ceva!  Îmi scrii:

“Te sărut dulce. Răspunde-mi la post-restant.”

Adică de ce sărutarea d-tale să fie “de dulce”

și răspunsul  meu “de post”?

Citește mai mult... »

Realitatea zâmbeşte (umor interbelic)

Pentru că trebuie să mai și zâmbim uneori, am cules pentru voi câteva glume din rubricile de umor ale revistei interbelice “Realitatea Ilustrată”:

Dureri de șale

- Domnule doctor, de câte ori muncesc mai mult la birou, capăt niște dureri de șale...

- Așa? Cât de des ți se întâmplă aceasta?

- Nu tocmai des, domnule doctor. De două ori pe an!

Citește mai mult... »

Furnica, vegetarienii şi doctorul Tarhon (pardon Parhon)

Majoritatea dintre noi suntem convinși că "vegetarienismul" este un curent propriu ultimelor decenii, în România cel puțin. Ne înșelăm însă și de data aceasta. Mișcarea vegetariană a apărut în Europa pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Era perioada în care principatele române începeau să fie tot mai conectate la ceea ce se întâmpla în occident, iar românii nu puteau să ignore nici acest “nou curent” care se năștea. Mai mult, un doctor român, Paul Pasici, publica în acea perioadă primele cărți pe aceasta temă: "Tratat asupra Dieteticei", "Catehismul Antropologic" și "Catehismul dietetic". 

 

Citește mai mult... »

Un interviu (amuzant) cu Toamna

Un text amuzant de sezon, semnat de Duduia Grădinărița - publicat la rubrica “Realitatea zâmbește” a revistei “Realitatea Ilustrată”, în numărul din 22 septembrie 1928. Mi-a plăcut și sper să vă aducă și vouă un zâmbet pe chip:

 

INTERVIEW CU TOAMNA

                                

              Duduia Grădinărița

M'am întâlnit cu Toamna'n piață.

Era, firește, dimineață.

Ca orice bună gospodină

și Toamna este matinală.

Am acostat-o cu sfială.

Purta o haină de lumină,

Cu broderii de crizanteme,

La gât și mâneci cu ajour,

Și'n păru-i lung - căci e doar zvon

Că s'o fi tuns “a la garconne" -

Purta lucioase nestemate.

 

Toamna pe coperta revistei
"Realitatea Ilustrată

 

- Stimată Toamnă-ți zic bonjour!

Te întâlnesc așa devreme?

Ce te-a făcut să vii încoace?

- O, voi, sunteți, niște ingrate!

Indiferent, femei, bărbați,

Cu toții sunteți doar ingrați!

Privește rodul ce se coace,

Privește bogăția'n jur,

Și în declinul firii'ntregi,

Privește cât de multă viață,

Pe care moartea tot o cheamă!

Dar, astea nu le înțelegi!

Vezi colo, frunza de aramă...

Și dincolo cea poleită?

- Arama deci ți-o dai pe față?

Îi cad în vorbă eu, grăbită;

Dar ce-i al frunzelor tezaur,

când n'avem încă leul aur,

Și ce-i trandafiria zare,

Când noi n'avem stabilizare!

Și deci te'ntreb: Pe lângă nuci

Și crizanteme și gutui,

Stimată Toamnă, ia să-mi spui:

Vreun împrumut nu ne aduci?

- Ei uite, n'aveam eu dreptate
Zicând că voi sunteți ingrate?!
În loc să-mi mulțumești frumos,
Pentru-al naturii sfânt prinos;
În loc să urmărești în zbor,
Plecarea rândunelelor,
În loc să-mi ceri ca să-ți ofer,
O stea din câte cad din cer,
Tu îmi pretinzi - de necrezut! -
Să stabilesc un împrumut!
Eu am pe lume o misiune
Să'mpodobesc ăst glob de-argilă
Și nu fac nici o promisiune
Nu-l concurez pe Don'Vintilă.

- Oh, te pricep! Lăsăm povestea!
Pentru'n poet destul de crud e
Să se ocupe cu acestea?
Dar cu chiria ce se-aude?
Se mai reduce, vreau să sper?!?

- Vai! Ești grozav de terre-a terre!
De ce nu mă întrebi mai bine.
De măcieși și de gherghine,
De crocuși sau de lăuruscă?
Îmi vii cu-o întrebare bruscă!
Cum n'ai aflat din altă parte,
Dacă eu însumi nu ți-am spus, că
Adăpostita sunt de-un veac,
În scorbura unui copac?
De capitală stau departe.
Proprietaru-i om de treabă
Și de chirie nu mă'ntreabă:
- Stând în pădure, ai solie!
Cu lemnele cum o să fie?

- Natura e'n apoteoză;
Voi vă gândiți numai la proză.
Și vrei acum să mă descoși
Dac'o s'aveți sau ba, galoși,
Și-ai să te-apuci să mă înjuri
Căci nu poți face murături?
Și tot eu fi-voi ghinion,
Că nu sunt roșii de bulion!
Și'n case-i zarvă și răscoală,
Că n'au copiii cărți de școală.
Ei bine nu! M'am săturat!
Of Doamne, ce popor ingrat!
Când oi mai da eu pe la voi,
V'aduc remanieri și ploi,
V'aduc Bălani și guturaiuri,
V'aduc dansante și-alte ceaiuri,
V'aduc congrese, conferințe
Și gripe fără năzuințe,
Dar n'aduc puf de pe ponoare,
Pe cer triunghiuri de cocoare;
N'aduc amurguri fermecate
Și'n bucle n'aduc nestemate,
Și nu aduc nici împrumut,
La revedere! Te salut!

Citește mai mult... »