Luptă mare'ntre partide

Oamenii politici de altădată - umor interbelic

Aleșii noștri s-au pus din nou pe treabă, plini de elan, în scopul “propășirii țării”. Asemeni parlamentarilor din anul 1894. Moravurile senatorilor și ale deputaților români nu s-au schimbat însă prea mult în ultima sută de ani. Vă vor convinge cred versurile scrise de ziaristul Dumitru Marinescu-Marion și publicate sub pseudonimul Nicodem în revista “Universul Literar” - numărul din 14(26) noiembrie 1894:

Citește mai mult... »

Sfârșit de sezon (umor interbelic)

“Sezonul băilor a murit, îngropat luxos de toți aceia care i-au dat bani ca să trăiască din belșug: “boierii” s’au și’ntors de la băi, toată ziulica își schimbă impresiile, amestecând munții și marea ca pe-o cacealma și de’acum plănuiesc ce-au să facă la anul. Vorbesc de toate: de cură, de faimoasele partide de la Casino, copiii întrețin memoria cu isprăvile guvernantelor cu care s’au jucat în apă sau pe iarbă, domnișoarele își recomandă reciproc flirt-urile monoclate, servitoarele oftează într’una după vardistul mustăcios, trimis de stat în vilegiatură cu slujba de detașat.” (1)

“Păsările călătoare au început să vie la cuiburile lor. Sezonistul, desumflat de bani, pus un gram de sănătate, dacă nu cu o boală nouă sentimentală, s’așează la masa conștiinței și își face bilanțul.”

S’a întors Popescu:

“Bancrută simplă sau faliment fraudulos tăvălit în câțiva ani de pușcărie? Depinde... Popescu se scarpină în cap – buricile degetelor alunecă la vale ca pe’un topogan bine lustruit – oftează:

- Am rămas chel ca toți cei din categoria mea: fără să-mi dau seama care ar putea fi cauzele. Am așteptat vara cu încredere. Îmi ziceam: “Nu te întrista, Popescule: două luni ai destul timp să’ți găsești leacul!” Am încercat toate soiurile de pomezi și masagii electrice: bărbierul și mecanica m’au jefuit ca’n codru – ca’n codrul unde mă refugiasem de arșița soarelui ca să mă’ncălzesc și mai rău și degeaba: după opt săptămâni de cură scăfârlia mi-a rămas strălucitoare ca globurile de sticlă cocoțate prin grădini ca să sperie păsările care ar veni să ciugulească florile.”

Ultimul sezonist… cel care n’a plecat nicăieri:

- Nu e baia bună, excelență? Am pus zece kile de sare.

- Tocmai. Idiotule, m-ai făcut de râs!  Ți-am spus

aseară că în dimineața asta sunt la Sinaia, nu la mare:

 trebuia să pui esență de brad, nu sare!

Citește mai mult... »

Bunicii au umor (anecdote de altădată)

Vă propun să vă amuzați citind câteva anecdote drăguțe culese din revista interbelică „Ilustrațiunea Română” (numere din anii 1931 și 1932). Pentru culoare și savoare, am presărat printre glumele din timpul bunicilor noștri, câteva caricaturi publicate în aceiași perioadă de revista “Furnica” (numere din anii 1929 și 1930):

Anecdote de altădată

“Ilustrațiunea Română” – 10 august 1932

Prevedere

Tinerii căsătoriți au hotărât să facă o călătorie de nuntă până la Constantinopol. Măriuța stă însă îngândurată:

- Știi, drept să-ți spun, am o groază teribilă de răul de mare!

- Dar bine, Măriuțo, cel mai bun leac contra răului de mare e însăși iubirea noastră!

- Toate bune. Dar ce ne facem la întoarcere?

Voiajori la Pol

- Plecați din nou la Pol, domnule doctor? Să vă fac o pereche de ghete la fel cu cele de la ultima expediție? Sau n’ați fost mulțumit de ele...

- Din contra, maestre. Ghetele d-tale au fost cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată!

Pe ocolite

- În definitiv, de ce nu vrei să te însori cu fata mea? E atât de sănătoasă!

- Probabil că asta e și explicația că a putut ajunge la o vârstă atât de înaintată!

- Nevastă, nu înțeleg ce plăcere găsești să stai toată ziua culcată? 

- Tocmai asta-i plăcerea... că nu’ți fac plăcerea! 
(„Furnica” – 19 septembrie 1930)

“Ilustrațiunea Română” – 16 martie 1932

Balaurul

El: Iubirea mea pentru tine e atât de mare, că aș trece prin foc și apă și pentru a le avea aș fi în stare să țin piept și unui balaur.

Ea (distrată): Atunci vorbește cu mama!

Mai greu!

- Dragă prietene, i-ai dat fetei mele lecții de pian cu 200 lei ora. Așa e?

- Exact!

- Spune-mi, te rog, cât m'ar costa ca s'o faci să uite tot ce a învățat!

Pe jumătate

- O iubesc pe Anita cu atâta pasiune, încât sunt pe jumătate nebun de dragoste.

- De ce n'o iei de nevastă?

- Ți-am spus doar că sunt numai pe jumătate nebun...

Vai!

- Soții ăștia sunt atât de nesimțiți! De curând, Marcel mi-a promis că-mi va face o surpriză dacă învăț să gătesc...

- Și care a fost surpriza?

- A concediat bucătăreasa!

- Șofer, ai de la mine 100 de lei bacșiș dacă mergi încet... 

cât poți de încet: mă duc la biserică să mă cunun!

 („Furnica” -27 august 1929)

“Ilustrațiunea Română” – 28 septembrie 1932

Socoteală exactă

- Totdeauna, când fac vreo mică escapadă, nevastă-mea devine atât de furioasă, încât nu mai vorbește cu mine timp de o săptămână!

- Și faci des escapade de astea?

- Nu. Numai o dată pe săptămână.

După prescripție

- Mai întâi ai spart casa de bani, apoi ai vrut să omori pe proprietar...

- Ce să fac, eram silit!

- Cum așa?

- Găsisem în casa de bani o casetă pe care sta scris: “A se deschide doar după moartea mea!"

Perceptele tatălui

- Dar bine, tăticule! Toate problemele la care mi-ai ajutat au rezultatul greșit. La toate ți-a ieșit de două ori mai mult decât trebuia.

- Bine! N'ai decât sá socotești cum te'nvață la școală. Dar un lucru pot să-ți spun: în felul ăsta n'ai să ajungi departe în viață!

După răposatul...

- Matildo, tu la băi? Te știam în doliu!

- Doar semi-doliu. Îl țin numai dimineața.

- Nu e baia bună, Excelență? Am pus zece kile de sare... 

- Tocmai, idiotule, m-ai făcut de râs! Ți-am spus aseară că 

în dimineața asta sunt la Sinaia, nu la mare: 

trebuia să pui esență de brad, nu sare! 

(„Furnica” – 19 septembrie 1930)

“Ilustrațiunea Română” – 16 septembrie 1931

Matematicianul bolnav

- Chiar dacă aș slăbi un kilogram pe zi, cum cântăresc acum 90 de kilograme, tot îmi rămân trei luni de trăit.

Din farmecul menajului

Tânărul însurățel: Am impresia că masa e gata... Miroase a ars!

Un doctor care nu glumește

Doctorul: Ei, cum mai merge?

Pacientul: Mai bine, doctore; doar că inima bate ceva cam precipitat!...

Doctorul: Nici o grijă! O vom face noi să se oprească!...

- Picioarele sunt ale neveste-mi... le cunosc bine: 

eu i-am cumpărat ciorapii; dar al cui o fi jurnalul?

(„Furnica” – 2 iulie 1929)

Socoteală exactă

Tatăl: Ia socotește, Petrică: dacă-i iau mamii o pălărie de 560 lei, o pereche

de pantofi de 800 lei și o rochie de 2000 lei, înseamnă că le-am cumpărat toate laolaltă pentru cât?

Petrișor: Pentru opt zile!

Prevedere

Medicul: Ai comunicat domnului că este tatăl unei perechi de gemeni?

Servitoarea: Nu, domnule doctor, domnul se bărbierește tocmai în clipa aceasta!

Incorigibil

Doctorul: Așadar, scumpul meu, dacă dorești să capeți o siluetă de invidiat, începe să te abții de la sosuri, mănâncă fructe, pâine uscată, puțină carne slabă și bea zeamă de lămâie.

Pacientul: Am înțeles! Dar când trebuie să țin regimul acesta: înainte sau după masă?


Citește mai multe glume aici: Zâmbete interbelice, Bunicii se amuză, Mofturi, Străbunica zâmbește, Realitatea zâmbește

Citește mai mult... »

Istorioare cu tâlc

Uneori istoria se amuză consemnând povestea unor întâmplări vesele și uneori cu tâlc. Am cules câteva dintre acestea din “Vatra: Foaie ilustrată pentru familie”, revistă publicată pe la sfârșitul secolului al XIX-lea ”sub direcțiunea d-lor I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc”:

Citește mai mult... »

Frunzuliţă de trifoi, nu e criză e crizoi!

Pentru că prea suntem mult prea încrâncenați în zilele astea și pentru că trebuie să ne mai și destindem uneori o să vă invit să citiți o amuzantă poezioară publicată de revista "Realitatea ilustrată", în numărul din 13 iulie 1933. Subiectul? Criza economică. Se pare că oamenii trec, dar nu și crizele. Sau crizele revin, după cum vreți să spuneți. Cele două caricaturi publicate în revista "Furnica" pe la începutul secolului trecut îmi dau și ele dreptate...

CRIZĂ!...

Frunzuliță de trifoi,

Nu e criză… e crizoi,

Vai de alții, vai de noi,

Talpa ruptă, punga sloi!!!

Dar... problema e banală...

Să oftezi de-o pungă goală…

Fiind-că'n lumea amorală,

Criza'i cea mai sfântă școală!

Numai criza… numai  criza...

Pe vieți aplică viza!

Ea creiază și deviza,

Și auto-analiza!

Te deprinde cu de toate!

Cel ce nu ştie să’înoate…

A'nvățat a da din coate,

Și-a  pus creierul pe roate!...

Pune mintea'n consumație,

Și pe om în comparație,

Criza stimuleaz'o nație

Duce la civilizație!

S'a sfârșit cu echivocul

Când era la preț norocul,

Și dădeau toți cu ghiocul!

Omu-i azi! Nu dobitocul!!

S'au dus vremile'nvechite,

Când trăiai pe nemuncite...

Pe saltele vătuite,

Și cu icre tescuite!

Într'a “Domnului grădină",

Criza-i grație divină!

Ea alege și desbină

Grâulețul de neghină!!

S'a sfârșit cu mura'n gură,

Cu sclavia prin procură...

Cu halva și prăjitură,

Și viteji de umplutură!...

S’a sfârșit cu rămășagul!

Astăzi ți-e mai mare dragul,

Dacă te lovești cu pragul...,

Știi ce-i plopul și ce-i fagul!!

- Cum, d-le măcelar, mărești prețurile din zi în zi?
- Doamne ferește, cucoană.
- Eu văd că azi vinzi mai scump ca ieri.
- Mai scump ca ieri, dar mult mai ieftin ca mâine!
("Furnica" - 26 aprilie 1912)

Când aveai în buzunare...

Siguranța sunătoare...

Te așezai cu burta'n soare,

Nu-ți păsa că țara moare!

Dar de când cu “șomereala",

Parcă’i altfel socoteala!...

Rămân boii pe tânjeală,

Iese omul la iveală!!

Criza naște energii!

Cere... autonomia!

Când învinge sărăcia…

Unu e mai mult ca mia!...

Criza, multe-o să invente...

Va descoperi talente,

Minți deschise, eminente,

Criza, va creea curente!

Deci sistemul cu oftatul

Să-l mai dăm la necuratul

Să'nflorească rezultatul

Sus cu viața, cu luptatul!!!

(semnat IONIȚĂ  DELATEATRU)

- Mizerabilo, când te-am luat n'aveai nici cămașe şi acum 
drept răsplată mă'nșeli cu băcanul  de vizavi... Pentru ce?...
- Pentru o litră de zahăr, bărbate!
("Furnica" - 30 iunie 1915)

Citește mai mult... »

1 Aprilie (păcăleli, farse şi caricaturi de altădată)

Ziua Păcălelilor are o istorie mult mai îndelungată decât am putea fi tentați să credem. Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei păcălelilor este legată tocmai de Noe, care se pare că și-a trimis porumbelul să caute în mod greșit uscat după ce apele au început să se retragă pe 1 Aprilie. Ziua de 1 Aprilie a fost consacrată ca zi a păcălelilor mai întâi în Europa, mai apoi a fost “exportată” peste ocean și după aceea pe întreg mapamondul. 

 

 

Citește mai mult... »

Zâmbete de prin 1900

Vă propun să vă amuzați citind câteva anecdote drăguțe culese din “Vatra: Foaie ilustrată pentru familie” - revistă publicată “sub direcțiunea lui I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc” la sfârșitul secolului al XIX-lea (1894-1895):

 

Proprietate

O damă tânără prânzește cu logodnicul său într'un birt. Un domn, care ședea la masa de alături o observă, se scoală în picioare și se adresează cătră dânsa cu aceste cuvinte amabile:

- Scuzați-mă, D-șoară, că îndrăsnesc…, cum puteți după supa fierbinte să beți bere rece! Eu nu pot să sufăr aceasta… în interesul frumoșilor d-tale dinți asupra cărora, după cum bine știți, am dreptul de proprietate până la completa achitare.

  

Citește mai mult... »

Viaţa ca o glumă

Vă propun câteva poezii amuzante de altădată care dovedesc – dacă mai era nevoie - că nimic nu e nou sub soare. “Alte măști, aceeași piesă…”, cum s-ar zice. Versurile sunt semnate “Nicodem” - pseudonim al ziaristului și publicistului Dumitru Marinescu-Marion (!?) și au fost publicate în anul 1894 de suplimentul literar al ziarului “Universul”:

Citește mai mult... »

Bacșișul – arc peste timp

Bacșișul în 1899

“Cuvânt fermecător care deschide până și... porțile raiului. Nu știu dacă portarul nemuritor al drepților și fericiților în viața de apoi va fi atât de tare încât să reziste la sunetul plin de mister al cuvântului bacșiș și să nu deschiză porțile, chiar unui nevrednic de a sta în Eden. Azi bacșișul e omnipotent și universal. (…) Bacșișul de azi e cel mal periculos, cel fără de care, din nenorocirea moravurilor noastre încă ne-europenizate bine, nu poți face un pas, nu poți scoate un act de la o autoritate, nu poți respira în libertate. De acesta nu vorbim: vremea îl va înlătura.” (Th. I. Bercan – articolul “Istoria bacșișului” – publicat în “Foaia Populară” - numărul din 2 iunie 1899)

Citește mai mult... »

Mofturi (umor de altădată)

Glumele vechi sunt ca şi vinul: nu îşi pierd aroma şi parfumul odată cu trecerea anilor. Se adaptează vremurilor, îşi schimbă personajele sau “hainele lingvistice” dar rămân la fel de amuzante. Tocmai de aceea am cules pentru voi câteva dintre glumele publicate de “Moftul român”, revista de umor ce apărea în primii ani ai secolului trecut "sub direcţiunea" marelui dramaturg Ion Luca Caragiale:

LA EXAMEN

- Rosemberg Moriţ, ce este gâsca?

- Ghisca? Este un pasere.

- Bravo! Ce foloase ne dă ea?

- Şuncă de ghiscă.

- Bravo! Altceva?

- Untură de ghiscă.

- Bravo! Şi ce ne mai dă?

- Pene cu care îşi curăţă tatăl meu ţigaretul.

- Bravo! Ai mai uitat însă ceva...

Rosemberg Moriţ se gândeşte, se scarpină după ceafă, iar se scarpină şi se gândeşte, dar degeaba: nu nimereşte să spună că gâsca ne mai dă şi puf, cu care umplem pernele. Atunci profesorul încearcă să îl ajute:

- Rosemberg Moriţ, gâsca ne mai dă ceva... Ia adu-ţi bine aminte, ce aveţi voi în pat acasă?

Micul Moriţ, ca iluminat, răspunde repede:

- Ghisca ne mai dă puricii şi păduchii de lemn!

(“Moftul român” – 17 iulie 1901)

OFERTA

La un antreprenor de pompe funebre:

Mușteriul: - 75 de lei sicriul ăsta?... Cam scump…

Negustorul: - Regret, dar nu putem mai ieftin; dar dacă luați două, vi le lăsăm cu 70 de lei bucata.

(“Moftul român” – 8 iulie 1901)

- Spune-mi te rog, Emilio, de ce nu iei locotenentul în căsătorie?

- Dar gândește-te mătuşo,  mi-aş pierde cel mai asiduu curtezan…

Citește mai mult... »

(Ne)schimbarea la față a României

Răsfoind presa interbelică în căutare de lucruri interesante, întâmplarea a făcut să îmi arunc privirea și peste câteva versuri publicate de săptămânalul “Realitatea Ilustrată” în numărul din 6 februarie 1927. Este vorba despre o parodie semnată "W. Pribeagu" a unei celebre poezii scrise de Octavian Goga – “Noi”. După ce o veți fi citit poate o să răspundeți la întrebarea: CE S-A SCHIMBAT ÎN ROMÂNIA ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI?

Carnavalul politic: Belzebut-Vals
Un vals dansat de Contribuabilul Român
cu un Politician de la Putere
(revista "Furnica" - 1 februarie 1907)

Citește mai mult... »

Fetele de la Finanţe (umor de altădată)

Onor Ministrul Finanțelor – un anume Tache, cum altfel – membru al Guvernului României în anul 1905, în scopul creșterii încasărilor la buget și pentru a reuși să reducă datoria publică a țării, a aplicat o măsură excepțională pentru acele vremuri: a acceptat ca în cadrul Ministerului de finanțe să fie angajate femei. 

 

Nemaipomenit! Nemaivăzut! Funcționare la Ministerul de finanțe!?... Reforma aceasta radicală a provocat numeroase comentarii malițioase și a dat multe emoții în lumea funcționarilor de sex masculin, care își simțeau posturile amenințate de gingașele concurente. 

 

Revista „Furnica” nu putea să rămână indiferentă și ca urmare a propus – prin redactorul ei „Peer Gynt” (Octav Doljan) - un set de șapte măsuri care, odată aplicate, urmau să asigure menținerea imaculată a moralității în cadrul acestui important minister:

România: Moșulică, parcă ai mai întinerit:

niciodată nu te-am văzut așa vioi!

Ministrul de finanțe: Păi dacă’i sacul gol

Citește mai mult... »