Jacques M. Elias (stânga) Casa din strada Corabiei nr. 2 (ulterior Clemenceau) în care a locuit fondatorul spitalului Elias (dreapta) |
Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Urmărește pe Twitter:
Urmărește pe Facebook:
Pagini:
Citește și:
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că răul “ ne este dat ” de spiritele cele rele. Românii credeau de ase...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Recomandări:
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
Jacques M. Elias - un rar exemplu de generozitate
De vorbă cu doamna Elena Coșbuc (despre bucuriile și dramele din viața poetului)
CASA DIN CALEA PLEVNEI NR. 40
De vorbă cu doamna Elena Gib Mihăescu
„Rostul acestei pagini este, de astă dată mai mult, de a strânge laolaltă amintirile celor mai apropiați scriitorului spre a folosi cândva cercetătorului literar” – consemna scriitorul Radu A. Sterescu, autorul ciclului de articole dedicat interviurilor cu soțiile marilor noștri scriitori, publicat de revista “Universul Literar” în anul 1938.
Gib Mihăescu (n. 23 aprilie 1894 – d. 19 octombrie 1935), pe numele său adevărat, Gheorghe
Mihăilescu, a fost unul dintre cel mai importanți scriitori români din
perioada interbelică. În doar 7 ani, între 1928 și 1935, Gib Mihăescu a
publicat piesa de teatru Pavilionul cu umbre (1928), nuvelele Grandiflora
(1928), Vedenia (1929), Visul (1935) și romanele Brațul Andromedei (1930), Rusoaica (1933), Femeia de ciocolată (1933),
Zilele și nopțile unui student întârziat (1934) și Donna Alba (1935).
Gib Mihăescu a trăit doar 41 de ani, scriitorul fiind răpus de boală în anul 1935.
Pentru că “este o fericire să putem afla de la ființa cea mai apropiată amănunte asupra vieții unuia din cei mai reprezentativi scriitori”, vă invit să citiți câteva amintiri despre Gib Mihăescu ale unor apropiați ai scriitorului, precum și interviul acordat de d-na Elena Gib Mihăescu, consemnate în articolul “De vorbă cu doamna Elena Gib Mihăescu”, publicat în revista “Universul Literar”, numărul din 17 decembrie 1938:
„Cum mi-ar fi putut trece prin minte în primul an de
facultate, când veneam să-i fac galerie la „Pavilionul cu umbre", că peste
câțiva ani mă voi strădui să deslușesc din amintirile văduvei chipul său
luminos? Visam atunci pentru cândva, mai târziu, o apropiere de el, ca de un
sfătuitor în ale scrisului, în ale vieții. Îl știam bun, înțelegător, prieten
cu oricine i-ar fi solicitat prietenia și eram sigur că nu voi bate zadarnic la
ușa lui. Dar n'a fost să fie așa. Legi neînțelese ale firii l-au smuls dintre noi
fără de veste. Singură, o soție iubitoare șterge cu mâini tremurânde praful
uitării care zadarnic încearcă să se așeze și două fiice duc mai departe mândria
numelui lui: Mira Gib Mihăescu și Ionica Gib Mihăescu.
Cea mai mică, abia de putea rosti câteva cuvinte când
sufletul tatălui ei și-a luat zborul spre stelele pe care le urmărea, în
fiecare noapte senină, cu telescopul, astăzi părăsit într'un ungher. Poate acum
va deslega tainele tăriilor albastre pe care de atâtea ori le-a cercetat,
obosit şi îndurerat după ce se pogorâse în scrutare a sufletului omenesc. Adâncimile
întunecoase ale oceanului sufletesc și înălțimile luminoase ale cerului l-au
pasionat deopotrivă. Întru străbaterea celor dintâi s'a străduit ca scriitor și
a reușit să le înfățișeze în cărțile lui de pe acum clasice. Pentru pătrunderea
tainelor înaltului visa înfăptuiri noi și multe nopți a stat de veghe făcând
calcule misterioase deasupra hărților cerului, cu nesecată râvnă.”
GIB MIHĂESCU ÎN AMINTIRI
„Am regăsit chipul blând al lui Gib în ochii îndurerați ai
soției lui, în glasul ei reținut, în cele două vlăstare fragede care poartă în
suflet tristeți prea timpurii. Și l-am revăzut iarăși la apariția neașteptată a
surorii devotate, Theodorina. În părul celei care i-a ținut loc de mamă, multe
fire argintii s'au ivit de la moartea fratelui drag. Soția și sora au evocat
înainte-mi figura lui Gib și eu am notat tot ce mi-au spus.
Mira și Ionica - fetele scriitorului (stânga) Gib Mihăescu (centru) D-na Elena Gib Mihăescu (dreapta) |
Nu sunt lucruri inedite, pentru că Gib. Mihăescu a avut prieteni buni și mulți, dintre aceia care mânuiesc condeiul cu măiestrie. L-au cunoscut și au știut să-l prezinte cititorilor lor în adevărata lumină a marelui său talent și a caracterului său admirabil. Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, N. Crevedia au scris despre el cu nestăpânită durere, ca prieteni şi camarazi de redacție. Mai mult decât au spus ei cu greu se poate spune iar mai frumos decât au făcut-o nu îndrăsnesc să cred că aș putea vreodată scrie. Rostul acestei pagini este, de astă dată mai mult, de a strânge laolaltă amintirile celor mai apropiați scriitorului spre a folosi cândva cercetătorului literar.”
Din Bucureștii dispăruți: Palatul Sturdza
POVESTEA CONCURSULUI "MISS ROMÂNIA" - 1929 (4 - marea finală)
Povestea românului care a doborât un Zeppelin
Irina Burnaia - “Regina văzduhului”
Spiru C. Haret: "Cum arată astăzi şcoala, va arăta mâine ţara"
Alex Costică - "românul teribil" (o altă scrisoare pierdută)
Cu Ionel Teodoreanu despre „La Medeleni” (interviu interbelic)
Începând din 1924, Ionel Teodoreanu a început să publice succesiv în revista “Viața românească”, până în anul 1928, fragmente din cele trei volume ce compun „ciclul Medelenilor”. Trilogia include romanele: Hotarul nestatornic (publicat în 1925), Drumuri (publicat în 1926) și Între vânturi (publicat în 1927). Ciclul de romane „La Medeleni” a avut un succes de public și de librărie neatins până atunci de nici un scriitor român.
Confesiunile Elenei Doamna - soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Elena Cuza (născută Rosetti, în 17 iunie 1825), soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza – cunoscută și ca Elena Doamna – a fost o femeie timidă, retrasă, lipsită de încredere în forțele sale. Avea o fire total deosebită de cea a energicului și nestatornicului ei soț. Dubla alegere a lui Cuza din ianuarie 1859 a venit ca o surpriză pentru ambii soți.
În pofida tuturor infidelităților, Doamna Elena Cuza i-a fost alături domnitorului până la moarte, atât în timpul domniei cât și în perioada dureroasă a exilului. Mai mult decât atât, deși nu a avut copii, Elena Doamna a înfiat și crescut ca o mamă adevărată pe cei doi fii – Alexandru Ioan și Dimitrie - avuți de Cuza cu Elena Maria Catargiu-Obrenovici.
Doamna Elena și Alexandru Ioan Cuza |
În primăvara anului 1909, Vespasian I. Pella, colaborator al ziarului conservator-democrat “Opinia”, aflat în vizită la Piatra Neamț, a întâlnit-o pe Doamna Elena Cuza și i-a ascultat confesiunile. Era cu câteva luni înainte de moartea acesteia, în 2 aprilie 1909. Amintirile Elenei Cuza au fost consemnate în articolul “Convorbire cu Elena Doamna” – publicat în ziarul “Opinia” – numărul din 24 ianuarie 1909 (disponibil online în Digiteca Arcanum). Iată pasajele desprinse din mărturisirile Elenei Doamna care se referă la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al Principatelor Unite:
Bunicii Bucureștilor (amintiri)
NUNTA DE DIAMANT
Iancu și Sarah Altersohn |
Când am pășit în idilica lor locuință, din fundul curții, mama-mare, în ale cărei trăsături regulate se mai pot citi urmele frumuseții de odinioară, bandaja cu grije la mână pe moș Iancu.
Viața medicului de la țară
Un bucureştean – rege al Ţării de foc
România în Țara de Foc
Stânga: Exploratorul român Julius Popper Dreapta: Sierra Carmen Sylva pe o hartă de azi |
Explicația o găsim tot în articolul "România în Patagonia”, semnat de George I. Lahovary și publicat în numărul din 23 mai 1887 al ziarului “Epoca”: "Astfel în toamna anului trecut d. inginer Jules Popper a întreprins, sub auspiciile guvernului Argentin, o expediție de explorare în «Țara de foc». Tânărul și cutezătorul explorator a studiat în curs de mai multe luni această întinsă regiune încă necunoscută atât din punctul de vedere fizic cât și economic și la 5 Martie 1877, a expus într'o conferință ținută la Institutul Geografic Argentin din Buenos-Ayres, înaintea unei numeroase adunări, rezultatele obținute în cutezătoarea și reușita sa expedițiune.” (“Epoca” – numărul din 23 mai 1887)
Alexandru Macedonski - povestea tristă a unei vieți
Boema de altădată: Amintiri vesele, amintiri triste
Regii au fost şi ei copii: Regele Mihai (o dimineață la Peleș)
Dem I. Dobrescu: Drumul de la giubeaua orientală la Micul Paris
Alexandru Papană – primul mare ambasador al sportului românesc
Caută pe blog:
Cele mai citite articole:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Barbu Lăutaru (pe numele adevărat Vasile Barbu, n.~1780 - d. 18 august 1858) a fost un celebru cântăreț și cobzar din Moldova și star...
-
" Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Hanul cu Tei este unul dintre puținele vechi hanuri bucureștene care – după o viață plină de glorie dar și după lungi perioade de decăder...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lu...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Revista “ Realitatea Ilustrat ă ” lansa în numărul său din 15 iunie 1933 o invitație cititorilor săi : aceea de a participa la alcătuirea...