Circul care a murit

“După cum bucureștenii nu puteau concepe Crăciun fără sarmale şi purcel pe varză, tot astfel nimeni nu ar fi putut crede că ar fi posibil un Crăciun fără circ.
- Unde mergem de Crăciun?
- La circ! 
Nici nu se putea altfel. Toată lumea mergea la circ în sărbătorile Crăciunului. Chiar dacă s’ar mai fi dus poate cineva la vreun spectacol: la teatru sau la cinema, la circ însă trebuia să meargă numaidecât. Aşa au apucat toate generaţiile încă din veacul trecut, precis din anul 1880, anul proclamării regatului, când italianul Teodor Sidoli a venit, pentru prima dată cu circul lui la Bucureşti.”


Localul Circului Sidoli din Strada Poliției nr. 7
În România se organizau spectacole de circ încă din perioada Evului mediu. Saltimbacii, măscăricii, pehlivanii sau funambulii făceau deliciul copiilor prin bâlciurlile și târgurile românești. Cu toate acestea, cel care a înființat primul circ profesionist din românia și care a ridicat circul la rang de artă a fost Theodor Sidoli. Acesta și-a ridicat în anul 1880 celebrul circ “de piatră” de pe cheiul Dâmboviței, pe strada Poliției. Circul Sidoli a devenit repede o adevărată emblemă a Bucureștilor.

 
Celebri clowni Fratellini
Aici s-au lansat primele vedete ale circului românesc: fraţii „Patru Dumitrescu“, trapeziştii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor roman de elefanți - George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica şi Tonino Milea. Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului – cel puțin în perioada carnavalului. Din păcate viața circului Sidoli s-a încheiat în anul 1934: 


Reclamă din "Viața capitalei" - 1911
Moartea circului Sidoli
“El (notă: Theodor Sidoli) şi-a instalat atunci corturile pe locul unde e acum hotelul Astoria pe bulevardul de curând croit după răsboiul nostru cu turcii. Circul a trecut mai târziu sub conducerea fraţilor Cezar şi Franzini Sidoli. După moartea lui Cezar fratele rămas în viaţă, îmbătranit şi obosit şi-a luat de ajutor pe faimosul „Gigy” cunoscut în lumea de circ. Dar circul de zid, clădit de Teodor Sidoli în str. Poliţiei, în 1883, a avut un sfârşit prematur, a fost dărâmat astă vară de primărie (notă: vara anului 1934 ) şi astfel şi-a sărbătorit jubileul de 50 de ani de glorioasă existenţă.

Leii circului Sidoli
Copiii de acum zece, douăzeci, patruzeci de ani, deveniţi acum oameni în toată firea; — adulţii de pe atunci, azi bătrânii Bucureştiului, toată populaţia de azi a Capitalei, tineri, bătrâni şi copii, se poate spune că a petrecut multe Crăciunuri între zidurile arenei de pe malul Dâmboviţei. Trecand pe langă ruinele din colţul străzii Poliţiei, mulţi îşi vor fi amintind cu melancolie de vestitele pantomine: Circul sub apă, Maroc, Siberia... dintre cari au văzut cel puţin una în epoca de splendoare a circului şi de care este legată amintirea copilăriei noastre, a tuturor.

Nelipsitul elefant de la circ
Acolo unde, înainte vreme, era cea mai comunicativă veselie, unde se auzeau râsete de copii, aplauze, muzici sgomotoase, clowni cari stârneau hohote de râs în arenă şi amfiteatru, acolo e azi un cimitir: scânduri și grinzi putrede şi risipite pe jos, grămezi de cărămizi sfărâmate, scaune prăbuşite peste cari se’ntinde tăcut linţoliul iernei. Doar un colţ al clădirii circului a rămas nedărâmat: acolo, în camerele fostei direcţii, locuieşte azi retras bătrânul supravieţuitor al familiei Sidoli, artistul care odinioară făcea faima circului, d. Franzini Sidoli.”

La masă cu stăpâna...

Circul românesc nu a murit însă odată cu dărâmarea Circului Sidoli. Companii ambulante, românești sau străine, au continuat să țină treaz interesul publicului românesc pentru acest gen de spectacole. Circul însă nu mai avea acelați farmec:

Circuri și can-can-uri bucureștene

“Iarna trecută am mai avut în Bucureşti circul Kludsky, care - după cum se ştie îşi aranjase corturile pe câmpul Moşilor. A fost o iarnă mai blândă atunci. Dacă ar fi sosit circul şi în iarna asta, îi mureau, poate, în mare parte din animale. Probabil nici nu ar fi avut public în corturile imposibil de încălzit. Circul Kludsky, plecat dintre noi, s’a dus în Cehoslovacia, unde a fost demascată o casieriţă, care de ani de zile prăda pe proprietari. Casieriţa avea milioane depuse pe la bănci, un castel frumos, etc.

Câinele muzicant
 de la Sidoli
Frecventatorii circului la Bucureşti trebue să-şi amintească de o femeie grasă, care stătea în „vagonul de casă” şi vindea bilete de loje şi staluri. S’a dovedit că ea lucrase de conivenţă cu un negru înalt, portarul decorativ al circului, care stătea de obicei la intrare în timpul representaţiilor, purtând o uniformă galonată. Negrul fura biletele de intrare cu cari veneau vizitatorii şi le ducea casierei, care le vindea apoi a doua oară. Mai aveau obiceiul de a tipări bilete pe cont propriu. Astfel se explică faptul, că circul era mereu plin chiar la noi în Bucureşti, dar proprietarii pierdeau parale.
- Îmi fură cineva biletele! - mi-a spus într’o zi d. Rudolf Kludsky, arătându-mi arenele pline până sus. În circ nu mai este loc, dar la casă nu sunt bani!

Un alt număr cu câini...
L’am sfătuit, atunci, să reclame poliţiei, ceea ce d. Kludsky a şi făcut. Toată lumea circului a fost bănuită şi cercetată. A fost anchetat până şi un cafegiu din Calea Moşilor, frecventat de personalul circului. Nimeni nu suspecta însă pe casieriţă şi pe portarul negru, consideraţi ca oamenii cei mai credincioşi, păzitori ai averii circului. Dar să dăm şi o veste bună despre circul Kludsky, care are multe simpatii la noi în ţară. Se ştie că în România s’a născut la circul Kludsky, un pui de elefant, care însă n’a putut trăi. Acum s’a născut iarăşi un elefant la Viena, unde se află circul de vre-o două săptămâni. Puiul fiind luat de la mama lui, este hrănit actualmente cu biberonul de către d-na Kludsky. Este de notat că elefantul, în libertate, îşi apără puiul cu eroism, punându-se uneori cu trupul în calea săgeţilor vânătorilor negri, care-i urmăresc prin ţările de origine. În captivitate însă, mama consideră că e o nenorocire viaţa pentru copiii ei; cum a născut un pui, caută să-l omoare, călcandu-l în picioare. Pentru a se evita această dramă, puiul nou născut, trebuie imediat răpit şi crescut cu biberonul, fără să-l mai vadă mama lui (…).

Celebrul Gigy și la fel de celebrul
 pui de elefant născut la București
Pentru că vorbim despre circurile din România, să cităm cu acest prilej circul Bella, care a avut pe vremuri mare popularitate, dar care s’a desmembrat, mai ales în urma morţii, din cursul anului 1933, a doamnei Bella, artistă de mare valoare şi bună administratoare, care era de fapt sufletul înjghebării. Doamna Bella era originară din România. Singurul circ român, care a mai rămas în ţară, este circul Milea, care de zece ani dă regulat reprezentaţii în Bucureşti la Moşi, în faţa pavilionului Regal, în Joia Moşilor.”

Femeia cu tigrul în spate
Circul românesc a renăscut însă cu adevărat abia în anul 1954, an în care s-a înființat Circul de Stat – Circul Globus de astăzi.

Sursa: articolul “Circul a murit” semnat de Alex F. Mihail publicat în “Realitatea Ilustrată” din 11 ianuarie 1934 – citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu