Din lumea circului de altădată: povestea circului Sidoli

În România se organizau spectacole de circ încă din perioada Evului mediu. Saltimbancii, măscăricii, pehlivanii sau funambulii făceau deliciul copiilor prin bâlciurlile și târgurile românești. Cu toate acestea, cel care a înființat primul circ profesionist din românia și care a ridicat circul la rang de artă a fost Theodor Sidoli. Acesta și-a ridicat în anul 1880 celebrul “circ de piatră” de pe cheiul Dâmboviței, pe Strada Poliției. Circul Sidoli a devenit repede o adevărată emblemă a Bucureștilor.

Celebri clowni Fratellini (stânga)
Un câine dresat care "mânuiește" un bici cu botul (dreapta)

În arena Circului Sidoli s-au lansat primele vedete ale circului românesc: frații „Patru Dumitrescu“, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor roman de elefanți - George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica și Tonino Milea. Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului – cel puțin în perioada carnavalului.

 

Localul Circului Sidoli din Strada Poliției nr. 7

Crăciunul românesc și circul

“După cum bucureștenii nu puteau concepe Crăciun fără sarmale și purcel pe varză, tot astfel nimeni nu ar fi putut crede că ar fi posibil un Crăciun fără circ.

- Unde mergem de Crăciun?

- La circ! 

 

Reclamă din "Viața capitalei" - 1911

Nici nu se putea altfel. Toată lumea mergea la circ în sărbătorile Crăciunului. Chiar dacă s’ar mai fi dus poate cineva la vreun spectacol: la teatru sau la cinema, la circ însă trebuia să meargă numaidecât. Așa au apucat toate generațiile încă din veacul trecut, precis din anul 1880, anul proclamării regatului, când italianul Teodor Sidoli a venit, pentru prima dată cu circul lui la București.”

Moartea circului Sidoli

Din păcate viața circului Sidoli s-a încheiat în anul 1934: “El (notă: Theodor Sidoli) şi-a instalat atunci corturile pe locul unde e acum hotelul Astoria pe bulevardul de curând croit după răsboiul nostru cu turcii. Circul a trecut mai târziu sub conducerea fraţilor Cezar şi Franzini Sidoli. După moartea lui Cezar fratele rămas în viaţă, îmbătranit şi obosit şi-a luat de ajutor pe faimosul „Gigy” cunoscut în lumea de circ. Dar circul de zid, clădit de Teodor Sidoli în str. Poliţiei, în 1883, a avut un sfârşit prematur, a fost dărâmat astă vară de primărie (notă: vara anului 1934) şi astfel şi-a sărbătorit jubileul de 50 de ani de glorioasă existenţă.

 

Leii circului Sidoli și nelipsitul elefant de la circ

Copiii de acum zece, douăzeci, patruzeci de ani, deveniți acum oameni în toată firea, adulții de pe atunci, azi bătrânii Bucureștiului, toată populația de azi a Capitalei, tineri, bătrâni și copii, se poate spune că a petrecut multe Crăciunuri între zidurile arenei de pe malul Dâmboviței. Trecând pe lângă ruinele din colțul străzii Poliției, mulți își vor fi amintind cu melancolie de vestitele pantomime: Circul sub apă, Maroc, Siberia... dintre cari au văzut cel puțin una în epoca de splendoare a circului și de care este legată amintirea copilăriei noastre, a tuturor.

Acolo unde, înainte vreme, era cea mai comunicativă veselie, unde se auzeau râsete de copii, aplauze, muzici sgomotoase, clowni cari stârneau hohote de râs în arenă și amfiteatru, acolo e azi un cimitir: scânduri și grinzi putrede și risipite pe jos, grămezi de cărămizi sfărâmate, scaune prăbușite peste cari se’ntinde tăcut lințoliul iernei. Doar un colț al clădirii circului a rămas nedărâmat: acolo, în camerele fostei direcții, locuiește azi retras bătrânul supraviețuitor al familiei Sidoli, artistul care odinioară făcea faima circului, d. Franzini Sidoli.”

 

Câinele muzicant de la Sidoli (stânga)
La masă cu stăpâna (dreapta)

Circul românesc nu a murit însă odată cu dărâmarea Circului Sidoli. Companii ambulante, românești sau străine, au continuat să țină treaz interesul publicului românesc pentru acest gen de spectacole. Circul însă nu mai avea același farmec:

Circuri și can-can-uri bucureștene

“Iarna trecută am mai avut în București circul Kludsky, care - după cum se știe își aranjase corturile pe câmpul Moșilor. A fost o iarnă mai blândă atunci. Dacă ar fi sosit circul și în iarna asta, îi mureau, poate, în mare parte din animale. Probabil nici nu ar fi avut public în corturile imposibil de încălzit. Circul Kludsky, plecat dintre noi, s’a dus în Cehoslovacia, unde a fost demascată o casieriță, care de ani de zile prăda pe proprietari. Casierița avea milioane depuse pe la bănci, un castel frumos, etc.

Frecventatorii circului la București trebuie să-și amintească de o femeie grasă, care stătea în „vagonul de casă” și vindea bilete de loje și staluri. S’a dovedit că ea lucrase de conivență cu un negru înalt, portarul decorativ al circului, care stătea de obicei la intrare în timpul reprezentațiilor, purtând o uniformă galonată. Negrul fura biletele de intrare cu cari veneau vizitatorii și le ducea casierei, care le vindea apoi a doua oară. Mai aveau obiceiul de a tipări bilete pe cont propriu. Astfel se explică faptul, că circul era mereu plin chiar la noi în București, dar proprietarii pierdeau parale.

- Îmi fură cineva biletele! - mi-a spus într’o zi d. Rudolf Kludsky, arătându-mi arenele pline până sus. În circ nu mai este loc, dar la casă nu sunt bani!

Celebrul Gigy și la fel de celebrul
 pui de elefant născut la București

 

L’am sfătuit, atunci, să reclame poliției, ceea ce d. Kludsky a și făcut. Toată lumea circului a fost bănuită și cercetată. A fost anchetat până și un cafegiu din Calea Moșilor, frecventat de personalul circului. Nimeni nu suspecta însă pe casieriță și pe portarul negru, considerați ca oamenii cei mai credincioși, păzitori ai averii circului.  

 

Dar să dăm și o veste bună despre circul Kludsky, care are multe simpatii la noi în țară. Se știe că în România s’a născut la circul Kludsky, un pui de elefant, care însă n’a putut trăi. Acum s’a născut iarăși un elefant la Viena, unde se află circul de vreo două săptămâni. Puiul fiind luat de la mama lui, este hrănit actualmente cu biberonul de către d-na Kludsky. Este de notat că elefantul, în libertate, își apără puiul cu eroism, punându-se uneori cu trupul în calea săgeților vânătorilor negri, care-i urmăresc prin țările de origine. În captivitate însă, mama consideră că e o nenorocire viața pentru copiii ei; cum a născut un pui, caută să-l omoare, călcându-l în picioare. Pentru a se evita această dramă, puiul nou născut, trebuie imediat răpit și crescut cu biberonul, fără să-l mai vadă mama lui (…).

Femeia cu tigrul în spate

Pentru că vorbim despre circurile din România, să cităm cu acest prilej Circul Bella, care a avut pe vremuri mare popularitate, dar care s’a desmembrat, mai ales în urma morții, din cursul anului 1933, a doamnei Bella, artistă de mare valoare și bună administratoare, care era de fapt sufletul înjghebării. 

 

Doamna Bella era originară din România. Singurul circ român, care a mai rămas în țară, este Circul Milea, care de zece ani dă regulat reprezentații în București la Moși, în fața Pavilionului Regal, în Joia Moșilor.”

Circul românesc a renăscut însă cu adevărat abia în anul 1954, an în care s-a înființat Circul de Stat – Circul Globus de astăzi.

 

Sursa: articolul “Circul a murit” - semnat de Alex F. Mihail - publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 11 ianuarie 1934 – disponibil în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor