Din lumea circului de altădată: Povestea circului Sidoli

În România se organizau spectacole de circ încă din perioada Evului mediu. Saltimbancii, măscăricii, pehlivanii sau funambulii făceau deliciul copiilor prin bâlciurile și târgurile românești. Cu toate acestea, cel care a înființat primul circ profesionist din România și care a ridicat circul la rang de artă a fost Theodor Sidoli. Acesta și-a ridicat în anul 1880 celebrul “circ de piatră” de pe cheiul Dâmboviței, pe Strada Poliției. Circul Sidoli a devenit repede o adevărată emblemă a Bucureștilor.

Celebri clowni Fratellini (stânga)
Un câine dresat care "mânuiește" un bici cu botul (dreapta)

În arena Circului Sidoli s-au lansat primele vedete ale circului românesc: frații „Patru Dumitrescu“, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor roman de elefanți - George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica și Tonino Milea. Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului – cel puțin în perioada carnavalului.

---

---

---

Localul Circului Sidoli din Strada Poliției nr. 7

O tradiție uitată: De Crăciun, toată lumea mergea la circ!

 

Pentru bucureștenii de altădată, Crăciunul nu era complet doar cu sarmale și purcel pe varză, ci și cu o vizită obligatorie la circ. Începând cu 1880, odată cu sosirea circului Sidoli, acest spectacol a devenit un ritual de sărbători pentru toate generațiile. Iată cum arăta atmosfera magică a Capitalei în 1911:

“După cum bucureștenii nu puteau concepe Crăciun fără sarmale și purcel pe varză, tot astfel nimeni nu ar fi putut crede că ar fi posibil un Crăciun fără circ.
- Unde mergem de Crăciun?
- La circ!
Nici nu se putea altfel. Toată lumea mergea la circ în sărbătorile Crăciunului. Chiar dacă s’ar mai fi dus poate cineva la vreun spectacol: la teatru sau la cinema, la circ însă trebuia să meargă numaidecât. Așa au apucat toate generațiile încă din veacul trecut, precis din anul 1880, anul proclamării regatului, când italianul Teodor Sidoli a venit, pentru prima dată cu circul lui la București.”

Reclamă din "Viața capitalei" - 1911

Moartea circului Sidoli

 

Din păcate viața circului Sidoli s-a încheiat în anul 1934:

“El (notă: Theodor Sidoli) şi-a instalat atunci corturile pe locul unde e acum hotelul Astoria pe bulevardul de curând croit după răsboiul nostru cu turcii. Circul a trecut mai târziu sub conducerea fraţilor Cezar şi Franzini Sidoli. După moartea lui Cezar fratele rămas în viaţă, îmbătranit şi obosit şi-a luat de ajutor pe faimosul „Gigy” cunoscut în lumea de circ. Dar circul de zid, clădit de Teodor Sidoli în str. Poliţiei, în 1883, a avut un sfârşit prematur, a fost dărâmat astă vară de primărie (notă: vara anului 1934) şi astfel şi-a sărbătorit jubileul de 50 de ani de glorioasă existenţă.”

Leii circului Sidoli și nelipsitul elefant de la circ

Copiii de acum zece, douăzeci, patruzeci de ani, deveniți acum oameni în toată firea, adulții de pe atunci, azi bătrânii Bucureștiului, toată populația de azi a Capitalei, tineri, bătrâni și copii, se poate spune că a petrecut multe Crăciunuri între zidurile arenei de pe malul Dâmboviței. Trecând pe lângă ruinele din colțul străzii Poliției, mulți își vor fi amintind cu melancolie de vestitele pantomime: Circul sub apă, Maroc, Siberia...

---

---

Acolo unde, înainte vreme, era cea mai comunicativă veselie, unde se auzeau râsete de copii, aplauze, muzici sgomotoase, clowni cari stârneau hohote de râs în arenă și amfiteatru, acolo e azi un cimitir: scânduri și grinzi putrede și risipite pe jos, grămezi de cărămizi sfărămate, scaune prăbușite peste cari se’ntinde tăcut lințoliul iernei.

Câinele muzicant de la Sidoli (stânga)
La masă cu stăpâna (dreapta)

Circul românesc nu a murit însă odată cu dărâmarea Circului Sidoli. Companii ambulante, românești sau străine, au continuat să țină treaz interesul publicului românesc pentru acest gen de spectacole

 

Circuri și can-can-uri bucureștene

 

Între mirajul arenei și realitatea dură a încasărilor care „dispăreau” misterios, circul Kludsky a lăsat amintiri de neșters în Capitală. De la complicitatea neașteptată dintre o casieriță bogată și un portar galonat, până la drama puilor de elefant hrăniți cu biberonul, povestea ne dezvăluie o lume fascinantă unde spectacolul strălucea chiar și atunci când proprietarii ieșeau în pagubă.

“Iarna trecută am mai avut în București circul Kludsky, care - după cum se știe își aranjase corturile pe câmpul Moșilor. A fost o iarnă mai blândă atunci... Circul Kludsky, plecat dintre noi, s’a dus în Cehoslovacia, unde a fost demascată o casieriță, care de ani de zile prăda pe proprietari. Casierița avea milioane depuse pe la bănci, un castel frumos, etc.”

Celebrul Gigy și la fel de celebrul
pui de elefant născut la București

Circul românesc a renăscut însă cu adevărat abia în anul 1954, an în care s-a înființat Circul de Stat – Circul Globus de astăzi.

Lumea arenei de altădată rămâne un rezervor nesfârșit de curiozități, unde realitatea depășea adesea ficțiunea. Dacă vrei să descoperi și alte figuri emblematice care au animat Capitala, te invit să citești câteva povești din lumea circului de altădată sau să afli destinul fascinant pe care l-a avut celebrul pitic din Târgul Moșilor. Iar pentru o perspectivă despre contrastele uluitoare ale acelor vremuri, nu rata povestea lui Gogea Mitu: un uriaș pe străzile Bucureștiului, o legendă vie a forței și a spectacolului urban.

Sursa: articolul “Circul a murit” - semnat de Alex F. Mihail - publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 11 ianuarie 1934 – disponibil în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor