Femeile din viața domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. E cel care a avut, alături de colaboratorul lui cel mai apropiat - Mihail Kogălniceanu, un rol hotărâtor în modernizarea Țărilor Române. A fost cel care a inițiat și a impus aplicarea unor reforme importante care au fixat un cadru modern pentru dezvoltarea țării: secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, reforma justiției, reforma învățământului. A fost un domn luminat: în timpul domniei lui au fost înființate primele universități românești (în Iași la 1860 și la București în 1864) și tot în timpul domniei lui Cuza învățământul primar a devenit obligatoriu. 

 

 

Am enumerat doar o mică parte dintre realizările unuia dintre cei mai iubiți domnitori români pământeni. Un domnitor iubit de popor, în jurul căruia s-au țesut numeroase legende, un conducător care a rămas în memoria colectivă ca fiind o personalitate cu o domnie exemplară. Nu a fost însă întru totul așa. Voi încerca în cele ce urmează să vă spun câte ceva despre femeile care au contribuit la mărirea dar și la decăderea lui Alexandru Ioan Cuza.

Cuza - "un mare berbant"

Ca să intrăm în temă (dar și ca să vă trezesc curiozitatea) voi transcrie pentru început un fragment dintr-un articol intitulat „Îndoita alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza” semnat de prof. dr. C. Severeanu – un martor al evenimentelor - publicat în „Revista Generală Ilustrată” – numărul din februarie-martie 1929:

 

"Cuza de la început s’a arătat un mare berbant. Venise’n lagăr (notă: tabăra armatei române) doamna Crețulescu, căreia i se mai zicea și Madame Chipiu, pentru că purta chipiu de colonel. Se mai spunea că generalul Florescu, care era și ministru de război, i-a trimes vorbă să nu mai poarte chipiu, că face rușine armatei și ea i-a răspuns „că e altul mai mare ca el, căruia îi face plăcere să o vadă cu chipiu de colonel”. Se mai vorbea printre noi de o femeie frumoasă, care se furlandisea pe acolo și despre care se zicea că a trimis-o guvernul austriac ca spioană pe lângă Cuza, ca să afle secretele armatei, fiind informat că Cuza era un mare amator de a „cunoaște” femei nostime. Nu știu dacă nemțoaica a putut afla ceva; destul este că peste puține zile s’a făcut nevăzută. Se zicea prin lagăr că Florescu i-a făcut vânt. Cu Crețuleasca nu se jena Cuza și făcea calvacade pe câmp."

 

Elena Doamna

Doamna Elena Cuza

Nu trebuie să uităm că domnitorul era în acea perioadă căsătorit cu Elena Rosetti. Soția domnitorului – cunoscută și ca Elena Doamna – era o femeie timidă, retrasă, lipsită de încredere în forțele sale. Avea o fire total deosebită de cea a energicului și  nestatornicului ei soț. Ruptura dintre cei doi soți a fost datorată în parte și faptului că Elena Cuza nu putea să îi ofere moștenitori domnitorului. În pofida tuturor infidelităților Elena Cuza i-a fost alături domnitorului până la moarte, chiar și în perioada dureroasă a exilului. Mai mult decât atât, deși nu a avut copii, Elena Doamna a înfiat și crescut ca o mamă adevărată pe cei doi fii – Alexandru Ioan și Dimitrie - avuți de Cuza cu amanta lui „oficială” , Elena Maria Catargiu-Obrenovici. 

 

Cuza și Cocuța Vogoride

Cocuța Vogoride

Dar să nu anticipăm. Prima mare dragoste extraconjugală a lui A. I. Cuza se pare că a fost cea pentru Cocuța Vogoride, soția caimacamului antiunionist Nicolae Vogoride. Acesteia îi datorează Cuza ascensiunea rapidă în ierarhia militară – în doar câteva luni ale anului 1857 viitorul domnitor a fost avansat de la gradul de sublocotenent la cel de colonel. Tot Cocuța Vogoride e cea care a transmis unioniștilor scrisori ale soțului ei Nicolae Vogoride, scrisori care dovedeau falsificarea alegerilor din 1857. Acestea au fost folosite de partizanii unirii pentru denunțarea ilegalităților în fața reprezentanților puterilor occidentale și au dus în cele din urmă la anularea scrutinului. Se organizează în anul următor divanele ad-hoc și, în final, Alexandru Ioan Cuza este ales în ianuarie 1859 domn al ambelor Principate Române.

 

Cuza și Maria Obrenovici

Cocuța Vogoride

Așadar, Cuza ajunsese domnitor al Principatelor Române, era căsătorit cu Elena Rosetti și avea o amantă oficială, pe Maria Obrenovici. În apartamentele acesteia din urmă Cuza își petrecea nopțile. Dar tabloul nu e încă unul complet: “Liebrecht era unul din confidenții lui Cuza. Între altele, avea misiunea de a găsi femei pentru distracțiile lui Cuza. Era un timp când le cam isprăvise, dar un dibaci agent de poliție i-a spus că a mai descoperit una. Liebrecht s'a dus la Cuza și i-a spus:

- Am mai găsit una, Măria Ta.

- S'o aduci măi parșivule... tu-te în mamă.

Seara a și fost adusă la palat la Cotroceni.

 

Peste o zi Cuza lucra cu primul-ministru Nicolae Krețulescu, s'a anunțat Domnului că a sosit boierul V., tatăl fetei; ‹‹Să intre!›› spune Cuza. V. era surd și la tot ce i-a vorbit Cuza el răspundea ce-l durea pe el: cerea o slujbă. Cuza s'a adresat ministrului spunându-i să-i dea o slujbuliță mai mică că nu a fost mulțumit de calitățile fetei (acestea mi le-a povestit Nicolae Krețulescu, când vorbeam odată despre defectele lui Cuza).

 

Tot Krețulescu mi-a spus că odată, pe când lucra cu Cuza, într’o afacere serioasă, Cuza i-a spus: ‹‹Ascultă doctore, mai lasă dracului aceste afaceri, căci m’am plictisit și spune-mi dacă nu ai vreo doctorie căci mi-au scăzut puterile››. Un alt caz: destrăbălarea de la palat era prea de oaie, așa încât oamenii politici intraseră în mare grije și au voit să mai încerce și prin intervenția Mitropolitului Nifon, și l-au trimis la Cuza să-i spuie că lucrurile nu merg bine în Țară și că rumoarea publică îi este contra, din cauza relelor ce se petrec. La toate câte i-a spus Mitropolitul, Cuza i-a răspuns: ‹‹Ascultă părinte, toate sunt bune, dar mai bine ar fi să faci ceva rugăciuni, căci m-au lăsat puterile››. De obicei Cuza se servea de expresiuni cu totul altele, care se pot spune dar nu se pot scrie.” (“Amintiri de la detronarea lui Cuza” - prof. dr. C. Severeanu - „Revista Generală Ilustrată” – numărul din februarie-martie 1929).

Maria Obrenovici

Să revenim acum la Elena Maria Catargiu-Obrenovici (n. 1835 în Iași - d. 1876 în Dresda), cea care a fost amanta și mama copiilor lui Alexandru Ioan Cuza. Frumoasa prințesă din casa domnitoare a Serbiei, Maria Obrenovici, a rămas în istorie nu atât prin faptul că a fost mama Regelui Milan al Serbiei ci mai ales datorită relației sale amoroase cu A. I. Cuza. Una din cele mai frumoase și controversate femei ale Iașului acelor timpuri, Maria Obrenovici, după două căsătorii eșuate, a fost iubita domnitorului român – cu care a avut 2 copii (copii adoptați de Elena Doamna). Alexandru Ioan Cuza i-a amenajat Mariei Obrenovici o casă în apropierea palatului – nu foarte mare, dar deosebit de cochetă și luxos amenajată. Relația dintre Maria Obrenovici și A. I. Cuza a durat până la detronarea acestuia. O picanterie a istoriei: în noaptea detronării, când organizatorii loviturii de palat au intrat în dormitorul domnitorului, acesta era în pat nu cu soția lui, Elena Cuza, ci cu… Maria Obrenovici. Iată povestea abdicării:

Dimitrie Cuza
fiul lui A. I. Cuza și al
Mariei Obrenovici

“Conspirația s'a făcut cu atâta îndemânare, încât a fost o surprindere. Se svonise ceva: se spune că Nae Orășanu, om de încredere la palat, spusese lui Cuza că se pregătea ceva rău. Cuza a chemat pe G. Lecca, comandantul vânătorilor din gardă și i-a spus să întărească garda Palatului; el nu știa că Lecca era tocmai omul de încredere al conspiratorilor. Lecca a asigurat pe Cuza că toate măsurile sunt luate, că a întărit posturile de pază și tot batalionul este concentrat în jurul Palatului. Adevărul așa era, dar măsura era luată tocmai ca să asigure fapta conspiratorilor. Colonelul Haralambie care era câștigat de complotanți, a dat ordin ca toate tunurile Regimentului de artilerie ce comanda să aibă roatele înfășurate în funii de fân ca să nu facă sgomot noaptea și să fie așezate în jurul Palatului. Colonelul Solomon nu intrase în complot și fiindcă era de temut, a fost arestat.

 

 Citește și: Cuza, statuia şi oltenii

Alexandru Ioan
fiu al lui A. I. Cuza
și al Mariei Obrenovici

Cuza, crezându-se în siguranță, își continua viața neregulată, și-a chemat metresa (Maria) și s'a culcat liniștit. Când conspiranții au pătruns în Palat, au găsit în pat și pe metresa lui. Ofițerii, căci toți câți au intrat în Palat erau ofițeri, au prezentat actul de abdicare și pentru a merge mai repede, unul din ei, mi se pare Căpitanul Pilat, pe atunci locotenent, a întors spatele pe care s'a pus hârtia și Cuza a subscris-o.Se mai spunea cum că Cuza ar fi zis că și dorința lui era abdice în favorul unui Domn străin. El a făcut ca țiganul când i-a luat vântul căciula și a spus că nu îi părea rău că tot avea să o dea de pomană. Pe când se îmbrăca Cuza, se îmbrăca și Maria Obrenovici. Pe Cuza l-au urcat într-o trăsură având alături doi ofițeri, iar caii îi conducea un unchi al lui C. Nacu (ceaprazar). Trăsura s'a oprit aproape de biserica Sf. Gheorghe, casa din colț, unde se afla magazinul de cufere și rogojini, etajul de sus, unde locuia C. Ciocârlan, prefectul de Ilfov. Amanta lui Cuza, la brațul unui ofițer, a fost condusă la locuința ei.” (“Amintiri de la detronarea lui Cuza” - prof. dr. C. Severeanu - „Revista Generală Ilustrată” – numărul din februarie-martie 1929).

Alexandru Ioan Cuza
o fotografie  mai puțin cunoscută

Ce nu știa Cuza – și se pare că nu a aflat niciodată - era că amanta lui, Maria Obrenovici trecuse și ea de partea “monstruoasei coaliții” care organizase lovitura de palat. Două zile mai târziu, Cuza - împreună cu soția, cu amanta și cu cei doi fii nelegitimi - au părăsit Bucureștiul și au plecat spre Brașov. 

Citește aici: 

Confesiunile Elenei Doamna
despre alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza

 

A urmat exilul, Cuza locuind în majoritatea timpului la Paris, la Viena sau la Wiesbaden. Exil lung și dureros în care i-a fost alături până la moarte, dintre toate femeile care au trecut prin viața lui, doar fidela lui soție, Elena Doamna.