„Știrile de la ora 5” în anul 1911: Crime, accidente și sinucideri în... „Universul Literar”

Cârcotașii de astăzi înfierează presa de scandal ca fiind un „fenomen recent”, un produs al ultimilor ani care a alterat gustul publicului. Dar, dacă privim cu atenție în urmă, constatăm că idealizarea presei de acum un secol este doar o iluzie.  

 

Presa de tip tabloid a existat dintotdeauna, sub diverse forme, infiltrându-se chiar și în publicațiile considerate serioase. Senzaționalul aducea cititori în 1911 exact în același mod în care aduce click-uri în prezent. Poate că proporția știrilor de calitate era mai mare, sau poate că limbajul era mai cizelat, însă esența a rămas neschimbată: sângele, adulterul și accidentele vindea ziarul. 

 

 
Am ales să vă prezint o selecție de „știri de pe primă pagină” dintr-o sursă neașteptată: „Universul literar”. Chiar și cititorii rafinați de atunci erau întâmpinați pe prima pagină cu relatări despre crime și sinucideri, demonstrând că natura umană și curiozitatea morbidă nu s-au schimbat deloc în peste o sută de ani. 

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Călători fără odihnă pe drumul Siberiei: Odiseea de 23 de ani a doi oieri ardeleni

Tragedia oierilor Ilie Veștemean și Andrei Moga (1914-1937) 

 

Deși am putea fi tentați să credem că deportările românilor în Siberia au fost exclusiv o formă a represiunii politice sovietice începând cu anii celui de-Al Doilea Război Mondial, adevărul istoric ne arată că drama a început cu două decenii mai devreme. Chiar în timpul Regimului Țarist, mii de români din Transilvania și nu numai au fost puși fără voie pe drumul pribegiei către îndepărtatele tărâmuri înghețate. 

 

Ilie Veștemean și Andrei Moga în "Ilustrațiunea Română" (31 august 1938)

 

Vă voi spune în continuare povestea cutremurătoare a lui Ilie Veștemean din Cacova și a lui Andrei Moga din Sibiel, doi ciobani ardeleni a căror aventură tragică a început în primele zile ale Primului Război Mondial și s-a încheiat abia în 1937, o mărturie a primului val de suferință românească în Siberia." 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

„Turcul plătește”, "Cafeaua lui Ion Tăutul" și alte istorioare uitate

Vă invit astăzi la o incursiune în timp, printre filele îngălbenite ale revistei «Vatra: Foaie ilustrată pentru familie». 

 

 

În numerele publicate în primăvara anului 1894, sub atenta direcțiune a marilor scriitori Ioan Slavici, I. L. Caragiale și George Coșbuc, au fost consemnate întâmplări și istorii savuroase care redau, cu umor și culoare, atmosfera vremurilor de demult:

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Povești, miracole și blesteme: O călătorie prin istoria tainică a mănăstirilor din România

Există locuri în care pământul pare să vibreze sub greutatea istoriei și a rugăciunilor șoptite de secole. Pentru cititorii blogului „De Ieri și de Azi”, aceste spații nu sunt doar monumente de arhitectură, ci adevărate capsule ale timpului, unde miracolul se împletește cu legenda, iar credința s-a ciocnit adesea cu destine zbuciumate sau avertismente întunecate.

 

Astăzi vă propun o hartă a spiritului și a misterului, o trecere în revistă a șapte locuri sacre care ne-au marcat călătoriile și despre care am povestit, de-a lungul timpului, în paginile acestui blog.

---

---

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Pasiențe de ieri pentru mintea de azi: Dincolo de „Mă iubește, nu mă iubește”

Redescoperă logica și farmecul jocurilor de cărți de altădată: de la Cadrilul la Castelana, o provocare pentru minte și un refugiu pentru suflet. 

 

Departe de a fi doar o metodă de a ucide plictiseala, pasiența a reprezentat, secole la rând, o veritabilă gimnastică a minții și un refugiu pentru suflet. Ne imaginăm romanticele domnișoare de altădată, cu inima bătând în ritmul cărților întoarse, ori pe severa matroană care, din fotoliul său, orchestra liniștea salonului printre pachete de cărți aranjate cu migală

 

Să nu ne lăsăm înșelați de aparența lor inofensivă: multe dintre aceste jocuri de cărți solicită o doză considerabilă de strategie. Iar dacă încă mai credeți că pasiența este o îndeletnicire rezervată exclusiv doamnelor, aflați că și strategul militar Napoleon Bonaparte a fost un pasionat jucător, semnând, se spune, chiar și inovații în domeniu.

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Din Bucureștii care s-au dus: Bătrânele străzi Colței, Bărăției și Bazaca

Bătrâna Stradă a Colței a fost una din cele mai importante artere comerciale ale vechiului București. În vremurile ei de glorie, micuța stradă croită în prelungirea luxosului Bulevard al Colței, traversa Piața Universității și se termina în Piața Sf. Gheorghe. 

 

Necesitatea modernizării orașului a făcut ca și acest vechi colț de București să fie azi șters de pe harta capitalei: 

Citește continuarea aici... >>>>>

Arc peste timpuri: România de azi în oglinda celei de ieri

Motto: 

 

“Boala  de  care  suferă  societatea

 românească  e lipsa de caractere”

(Nicolae Iorga)

Ce îi lipsește României de azi pentru a progresa cu adevărat? De ce o țară atât de bogată în resurse rămâne, paradoxal, una dintre cele mai sărace din Europa? Nu este o dilemă nouă, ci un ecou al vechiului vers: „Săracă țară bogată!”.

 

La aceste întrebări au căutat răspunsuri bunicii noștri, iar noi, cei de azi, încă le mai bâjbâim. Am descoperit recent un articol din „Realitatea Ilustrată”, publicat pe 9 decembrie 1936. Analiza de atunci pare scrisă azi. Te invit să descoperim împreună: Ce îi trebuie, de fapt, României pentru a fi bogată?

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>