Bucureștiul de altădată: Farmecul grădinilor de vară de pe la 1900

O incursiune în lumea efervescentă a teraselor, a operetei și a boemei Micului Paris, așa cum se vedea prin ochii cronicarilor de altădată.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucureștiul se transforma sub lumina amurgului într-un spațiu al efervescenței culturale și sociale. O imagine sugestivă a acelei epoci ne este oferită de Eduard Marbeau, redactor al ziarului parizian „Correspondent”, care descria în 1881 atmosfera vibrantă a orașului:

„Seara orașul se însuflețește din nou, mulțimea se adună prin cafenelele sau grădinile cu muzică unde se aud cântate mai toate ariile operetelor sau canțonetelor ce fac vâlvă la Paris... În mulțimea aceia pot fi văzuți tinerii ofițeri ai armatei românești cu piepturile împodobite cu decorații și medalii, ca ale unor veterani."

Continuarea

Secretele inimii pe la 1900: Cum iubesc femeile...

Se publică tomuri de sute de pagini care încearcă dă deslușească moravurile și mentalitățile care caracterizează o societate. Nefiind un profesionist în ale sociologiei, mă amuz descoperind mentalități proprii ale societății românești din “La belle époque”, frunzărind presa acelor ani.  

Rubricile de “poșta redacției” (citește și: Frumusețe la Poșta redacției), paginile cu „sfaturi pentru doamne și domnișoare” (citește și: Sfaturi copilei mele) sau “anchetele” realizate prin gazete (citește și: E bun divorțul, ba e rău…) redau într-un mod “autentic” mentalitățile existente în societatea acelor ani, având avantajul că păstrează mult din parfumul epocii.

Continuarea

Confesiunile unei dive: Un interviu acordat de Alice Cocéa în anul 1932

Alice Cocea a fost una dintre cele mai captivante figuri ale scenei interbelice, un nume care a depășit granițele teatrului pentru a deveni un veritabil fenomen cultural. Dincolo de scenă însă, viața ei personală, marcată de scandaluri pasionale și o aură de „femeie fatală”, a fost la fel de intensă precum rolurile interpretate.

Născută la Sinaia pe 28 iulie 1899 (unele surse indicând anul 1897), fiică a unui ofițer din comandamentul curții regale, talentul ei a fost cultivat timpuriu. Între 1909 și 1912, a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București. Debutul pe scena Teatrului Național a avut loc incredibil de devreme, în 1909, când nu împlinise încă 10 ani, interpretând rolul „băiețașului” în piesa „Noaptea învierii” de Adolf de Herz. Din 1910, s-a alăturat trupei celebrului Alexandru Davila.

Continuarea

Ștefania Mărăcineanu și drumul ei interzis către Nobel

Istoria marilor descoperiri științifice este, deseori, una a tăcerilor nedrepte și a priorităților uitate. În pragul anului 1935, în timp ce comunitatea internațională se pregătea să onoreze familia Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivității artificiale, la București se ducea o luptă acerbă pentru adevăr.

Interviul care urmează face parte din articolul “D-ra Mărăcineanu, la lucru”, semnat sub pseudonimul D. Lc. și publicat în paginile revistei “Ilustrațiunea Română”, numărul din 30 ianuarie 1935. Textul surprinde o savantă neînfricată, aflată în plină ofensivă pentru recunoașterea meritelor sale, într-un moment în care numele ei era mai degrabă legat în presă de controversatele experiențe de provocare a ploii:

Continuarea

Istoria uitată a lui 23 August 1944: cum a fost perceput evenimentul la acea vreme.

 

După bătălia de la Stalingrad, armatele sovietice au avansat rapid, ajungând pe teritoriul României în martie 1944. Timp de câteva luni, frontul a fost stabilizat. 

 

În acest context, pe 23 august 1944, Regele Mihai I a luat o decizie crucială: a dispus dizolvarea guvernului condus de mareșalul Ion Antonescu și arestarea acestuia. Gestul a marcat ieșirea României din alianța cu Puterile Axei și trecerea de partea Aliaților, angajându-se în cooperare militară cu Uniunea Sovietică. 

---

---

Continuarea

Nicodem și Bucureștii de altădată: Versuri și glume din 1894

Vă propun câteva poezii amuzante de altădată care dovedesc, dacă mai era nevoie, că nimic nu e nou sub soare. „Alte măști, aceeași piesă”, cum s-ar zice. 

 

Versurile sunt semnate „Nicodem” – pseudonim al ziaristului și publicistului Dumitru Marinescu-Marion – și au fost publicate în anul 1894 în suplimentul literar al ziarului „Universul”.

Continuarea

Povești din lumea circului de altădată

Pentru publicul bucureștean al secolului trecut, magia sărbătorilor era inseparabilă de atmosfera vibrantă a lumii circului. 

 

"Călușeii vii" cu atletul Oldrock Roland (stânga)
Clounul Săulescu în cabină (dreapta)

Circul nu era doar o opțiune de divertisment, ci o veritabilă instituție culturală, un loc unde tradiția și emoția se întâlneau sub cupola luminoasă a spectacolului.

Continuarea

Periferiile Bucureștiului interbelic: Coana Sița, domnul Nae și savarinele cu rom

Domnul Nae, dumneai Sița și clondirul cu rom

Vă invit să facem împreună o vizită pe la periferiile Bucureștiului interbelic. Ca de o obicei ne vom întoarce în timp (în anul 1934) și - tot ca de obicei – nu vom pleca singuri în periplul nostru, ci însoțiți de un reporter din perioada interbelică, ascuns în spatele inițialelor “I. T.”. Gazda noastră va fi patronul “cofetăriei din colț” căruia – o să vă convingeți și voi - nu degeaba vecinii îi spuneau “ureche de aur". 

Ne vom așeza nevăzuți la masa încărcată cu savarine și pe care tronează clondirul cu rom, alături de prietenul nostru, domnul Nae, de coana Sița și de “cei trei copii, cumnata, verișoara și cele două mătuși care au ocupat două mese, așezate cap la cap”. Dar să nu lungim vorba: vă promit o petrecere pe cinste! 

  

Continuarea