Despre gelozie (Bat-o vina!)

Gelozia: Un sentiment sincer sau o patimă nesocotită?

Pornind de la o anchetă realizată în rândul cititorilor săi în anul 1911 de redactorii revistei „Moda Nouă Ilustrată”, vom încerca împreună să vedem în ce măsură modul nostru de a ne raporta la gelozie s-a modificat (sau nu...) în ultimii peste 100 de ani. Pentru că gelozia este un sentiment care ne însoțește și care este uneori la fel de orb ca și dragostea, nu-i așa?

 

Vă invit așadar să citiți răspunsurile date de străbunicii și de străbunicile noastre — cu pseudonime drăguțe — din anul 1911, la întrebarea:

„Gelozia este un sentiment sincer sau este doar o patimă nesocotită?”

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

O româncă vedetă a filmului mut: Eliza la Porta (Eliza Streinu)

Povestea actriței Eliza Streinu - alias Eliza la Porta

Eliza la Porta (sau Elizza la Porta), născută Eliza Streinu, a fost o actriță originară din România care a cunoscut o ascensiune rapidă și o carieră plină de strălucire în cinematografia mută germană din perioada interbelică.

 

În dreapta: cadru din tragedia "Die Sporckschen Jäger" (1926)

Eliza La Porta alături de Walter Rilla 

---

---

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Turtucaia în 1935: Orașul pictorilor din Cadrilater

O bijuterie pe Dunăre: Întâlnirea cu Turtucaia

În 1935, la aproape două decenii după Marea Unire și la doar câteva luni înainte ca soarta să-i fie decisă din nou, Turtucaia era o enigmă pe malul Dunării. Orașul pescăresc din Cadrilater, cu amestecul său unic de culturi, era o destinație fascinantă pentru artiști și reporteri.

 

Vaporașul se apropie  de Turtucaia

Alex. F. Mihail, de la prestigioasa revistă interbelică „Realitatea Ilustrată”, a imortalizat momentul apropierii de oraș. Iată cum descria el, în decembrie 1935, spectacolul neașteptat al Turtucăii, o viziune care amintea, în mod surprinzător, de peisajele nipone: 

"Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ceardacuri ciudate, acoperite cu țiglă roşcată, pierdute discret în verdeaţa pomilor. De departe, idilicele locuinţe par un fel de jucării suprapuse, etajate anume pe coline, amintind priveliştea peisagiilor japoneze. Ți s’ar părea că eşti în apropiere de Tokio, dacă ochii n'ar prinde, dintr'o dată turnurile bizantine ale bisericuței creştine şi cele două minarete cu cerdac şi vârfuri ascuțite, profilându-se pe cer.”

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Umor interbelic: 20+ Anecdote culese din „Dimineața copiilor” (1935-1936)

Te-ai întrebat vreodată la ce glume râdeau bunicii noștri când erau copii? Vă propun o incursiune nostalgică în umorul interbelic, citind – împreună cu “piticii voștri” - câteva anecdote drăguțe culese direct de la rubrica “De-ale ștrengarilor”, publicată de celebra revistă „Dimineața copiilor” (numere din anii 1935 și 1936, disponibile online în Digiteca Arcanum). 

 

  

Pregătiți-vă să descoperiți șiretenia, logica imbatabilă și umorul curat al ștrengarilor de altădată, așa cum au fost ele consemnate cu aproape un secol în urmă: 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Obiceiuri de Lăsata secului De la Postul Crăciunului la Postul Paștelui

Tradiții, superstiții și bătaia alviței

Joi, 13 noiembrie 2025, se lasă sec pentru Postul Crăciunului (Postul Nașterii Domnului).

 

Deși în zilele de azi această zi de hotar trece adesea neobservată, în cele de ieri marca o tranziție majoră: de la perioada horelor, balurilor sau carnavalului la timpul reculegerii și al rugăciunii, fiind sărbătorită cu fast și ritualuri specifice.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Ultimii muscali: O breslă pierdută a României de altădată

Vă invit să aflați istoria fascinantă a birjarilor muscali (sau scopiți), o prezență exotică, pitorească și distinctivă în peisajul urban românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

 
În marile orașe precum București și Iași, muscalii erau sinonimi cu luxul, viteza și caii superbi, aduși din stepele rusești. Ei reprezentau taxiul de elită al epocii, fiind căutați de boieri și de cei înstăriți.

 

Trăsura muscalului în fața "Birtului" de la Șosea - 1900

 
Această breaslă pitorească a fost, însă, sortită dispariției odată cu avansul modernizării – apariția tramvaiului și, mai ales, a automobilului. Povestea lor este o frescă a tranziției societății românești de la lumea trăsurilor la epoca "sutelor de cai putere".  

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Jean Yonnel: Un copil al Bucureștilor - societar al Comediei Franceze

Viața fascinantă a marelui actor francez de origine română

Jean Yonnel (n. 21 iulie 1891, București – d. 17 august 1968, Paris), pe numele său adevărat Jean-Estève Schachmann, a fost unul dintre cei mai renumiți actori francezi de origine română ai secolului XX. El se numără printre cei doar 4 actori români care au atins cel mai înalt statut: acela de societar al Comediei Franceze (alături de Maria Ventura, Eduard de Max și Elizabeth Nizan). 

 

Biografia sa, mai puțin cunoscută astăzi, este dezvăluită în parte de articolul “Viața lui Yonnel – Copil al Bucureștilor și societar al Comediei Franceze”, semnat de Ioan Massof și publicat în revista “Realitatea Ilustrată” în 19 martie 1940. Vă invităm să descoperiți povestea sa unică: 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>