De-a lungul anilor, De Ieri De Azi a fost un spațiu dedicat recuperării memoriei culturale, un loc unde am încercat să readuc în lumina reflectoarelor destine uitate sau doar estompate de trecerea timpului. Pentru că arhiva s-a îmbogățit considerabil, am decis să centralizez aici, într-o singură pagină, poveștile actorilor care au scris istoria teatrului și a filmului.
DE IERI ȘI DE AZI
Povești, locuri și întâmplări din România de ieri. Reportaje, amintiri, eseuri și impresii de călătorie prin satele și orașele românești cu parfum de epocă.”
Caută pe blog:
Pagini:
Urmărește pe Facebook:
Urmărește pe Twitter:
Postări populare
-
G. Murgoci consemna în articolul “ Țara nouă – Dobrogea sudică și Deliormanul ” publicat în anul 1913 : “Din vrerea nestrămutată a lui ...
-
Vechi descântece românești pentru aducerea dragostei Poate că te amuză ideea că românii credeau (și încă mai cred) în farmece, descânte...
-
Obiceiuri pline de simbolism, din trecut și din prezent Cuprins: TĂIEREA MOŢULUI RUPEREA TURTEI Obiceiul tăierii moțului ș...
-
Superstiţii şi prejudecăţi (de ieri și de azi) De la gesturi mărunte la evenimente neprevăzute, noi, românii, avem o relație specială c...
-
Bucureștiul de la începutul secolului al XX-lea era un spectacol al simțurilor, unde străzile răsunau de chemările negustorilor ambulanți. ...
-
Cocoșii - ceasornicele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenilor, aceștia ...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Una dintre marile tragedii ale României interbelice a fost fără îndoială incendiul bisericii din Costești (Argeș) din anul 1930 . Au mu...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Cortină peste timp: O retrospectivă a marilor figuri ale scenei și ecranului
Telegraphul și „Știrile de la ora 5”: Evenimente senzaționale din 1886
Știrile de tip tabloid sunt pretutindeni: pe ecranele televizoarelor sau în fluxurile noastre de știri online, acestea domină peisajul mediatic. De ce avem acest apetit aproape insațiabil pentru senzațional? Dincolo de plăcerea vinovată a bârfei, ne atrag relatările care ating instinctul nostru de conservare.
Acest fenomen nu est eînsă o găselniță a epocii noastre. Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu apariția primelor ziare de mare tiraj, cititorii s-au lăsat fascinați – recunoscând sau nu – de subiecte precum crimele, tâlhăriile sau tragediile. Vrem sau nu, aceste „știri negre” ne captează atenția. Dacă aveți dubii, haideți să aruncăm o privire peste câteva cronici culese din gazetele românești ale anului 1886.
Zorii filmului românesc: De la primele proiecții la primele studiouri
Spectacole dedicate proiecțiilor de film au fost organizate în România începând din anul 1896, primul eveniment de acest fel fiind cel care a avut loc în saloanele din redacția revistei "L'Independence Roumaine" din București, în 27 mai 1896.
S-au proiectat atunci, cu mult succes la public, diverse „vederi, fotografii vii și
fotografii animate”:
Povești din București: Terasa și grădina Oteteleșanu
Un
loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul
Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lui Iancu
Oteteleșanu.
Proprietarul de la mijlocul secolului al XIX–lea al acestor
locuri, Conu’ Iancu Oteteleșanu, era celebru în societatea bucureșteană a
epocii atât datorită marii lui averii cât și datorită unei povești de
dragoste pe care a trăit-o: deși căsătorit de mai bine de trei decenii cu
Coana Safta Oteteleșanu, Iancu Oteteleșanu s-a îndrăgostit de mult mai tânăra
d-șoară Elena Filipescu. Ca urmare, a divorțat de prima lui soție și s-a
recăsătorit în anul 1861 cu “juna cea frumoasă”. Până aici nimic senzațional.
Atât doar că îngăduitoarea coană Safta Oteteleșanu nu și-a părăsit fostul
soț după divorț. Iar acesta a trăit fericit, împreună cu fosta dar și alături de cea de a doua soție, până la moartea lui din anul 1876.
Povestea ultimului călău al Moldovei: Gavril Ciobanu zis Buzatu
Pădurile Moldovei erau bântuite în prima jumătate a
secolului al XIX-lea de o sumedenie de cete de bandiți.
Hotărât să scape țara de
tâlhari, domnitorul Mihail Sturza (1834 – 1849) a ales câțiva oameni
neînfricați pe care i-a numit căpitani de poteră și pe care i-a însărcinat „să privegheze cu strășnicie drumurile mari și umblate,
ocrotind viața și avutul drumeților”.
Destine și contraste: O incursiune în viața cotidiană a românilor de altădată
Istoria nu se scrie doar în tratate diplomatice sau pe câmpuri de luptă, ci mai ales pe trotuarele orașelor, în vitrinele magazinelor și în poveștile celor care, prin întâmplările trăite, au dat culoare epocii lor.
Astăzi vă propun o selecție de articole care funcționează asemeni unei „capsule a timpului”, invitându-vă să redescoperiți spiritul românesc din perioada interbelică.
Ion Iancovescu: Regele de altă dată al comediei
Ion
Iancovescu (n. 1889 – d. 1966) a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai străluciți actori ai scenei românești din prima jumătate a
secolului trecut. De-a lungul unei cariere artistice care s-a desfășurat pe parcursul a
cinci decenii, Ion Iancovescu a strâns mai mult de 18.000 de apariții pe
scenă.
| Stânga: articol din "Le Figaro" - 6 februarie 1937 Dreapta: Ion Iancovescu în "Realitatea Ilustrată"- 1931 |
Iată cum îl caracteriza F. O. Fosian pe marele actor în volumul de
memorialistică “87
artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”:
“Nesecat isvor de vervă și fantezie, trăiește intens fiecare rol creat – personagiu real în lumina rampei, actor în viața cea de toate zilele ”.
Abonați-vă la:
Comentarii
(
Atom
)
Te-ar putea interesa și:
-
Vechi descântece românești pentru aducerea dragostei Poate că te amuză ideea că românii credeau (și încă mai cred) în farmece, descânte...
-
Superstiţii şi prejudecăţi (de ieri și de azi) De la gesturi mărunte la evenimente neprevăzute, noi, românii, avem o relație specială c...
-
G. Murgoci consemna în articolul “ Țara nouă – Dobrogea sudică și Deliormanul ” publicat în anul 1913 : “Din vrerea nestrămutată a lui ...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Anul 1847 . Iașiul, inima culturală a Moldovei, se pregătea să primească un oaspete de seamă: pe Franz Liszt, geniul muzicii culte, piani...
-
Usturoiul: superstiții, credințe, obiceiuri, descântece Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat și Transilvania – este una...
-
Practica magică a stinsului cărbunilor În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că "răul ne este dat” de...
-
Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lui ...





