„Viața s’a scumpit; s’au scumpit toate!”

Auzim mereu la radio sau în jurnalele de știri TV și citim pe mai toate paginile online fraze asemeni celei care urmează:

„La colțuri de stradă, în cafenele, în coloanele ziarelor, ne izbim mereu de această frază: „Viața se scumpiește, viața s’a scumpit”. Cum, viața se scumpiește? Cine a mai scornit și lucrul acesta? Vitrinele bogat luminate păstrează același aspect de sărbătoare, iar înăuntrul lor sunt expuse o sumedenie de lucruri de îmbrăcăminte cu două prețuri: cel vechi, tăiat, și cel nou, mai redus, plin de ispite... Atunci unde se scumpiește viața? Totuși, acesta-i adevărul.”

Ilustrația originală din revista „Realitatea Ilustrată” (13 martie 1935). În stânga se poate observa tabelul indicelui „Viator”, care arată cum prețurile alimentelor de bază explodaseră de zeci de ori în 1934 față de anul de referință 1916.

O să fiți surprinși, poate, să aflați că acesta nu este statusul plin de obidă al unui influencer modern de pe rețelele sociale și nici vreun editorial economic de săptămâna trecută, ci chiar primul paragraf al articolului „Se scumpește viața”, semnat de Paul B. Marian și publicat în numărul din 13 martie 1935 al revistei „Realitatea Ilustrată”.

Continuarea

Instantanee din “Cafeneaua haimanalelor” (interlopii Iașului interbelic)

Vă invit să plecăm împreună într-o vizită insolită în lumea crâșmelor rău famate, a “derbedeilor și pungașilor de tot soiul”. Vom merge azi, însoțiți de reporterul C. Luca al revistei “Ilustrațiunea Română“, într-o adevărată “cafenea a haimanalelor”. 

 

Cafeneaua (stânga), Leiba Zaraful (centru)
și "hoțoaice din buzunare" (dreapta)

 

E vorba de astă dată despre o "tavernă periferică și cu aspect mizer” din Iași, situată în prin preajma halelor. Povestea localului ieșean ar putea fi însă una a oricărui alt loc - de ieri sau de azi - în care “oamenii cinstiți își beau cafeaua păzindu-și buzunarele și în care polițiștii intră cu mâna pe revolver”, dar și un loc în care mai rămăsese – așa cum veți putea să vă convingeți la finalul articolului – un dram de onoare: 

Continuarea

România - țara de aur - văzută din Zeppelin

„România – țara de aur”: Călătoria legendarului Graf Zeppelin deasupra Bucureștiului (1929)

La începutul toamnei anului 1929 un zeppelin survola România. Vă închipuiți frenezia cu care a fost așteptat de locuitorii localităților pe deasupra căruia urma să plutească dirijabilul. Românii se înghesuiau pe acoperișurile clădirilor cele mai înalte, făcând din acest zbor un adevărat eveniment.

Un Zeppelin deasupra Bucureștiului
(imagine generata de IA)

Unul dintre călătorii de la bordul uriașului aparat de zbor a trimis revistei “Realitatea Ilustrată” (articol publicat în numărul din 26 octombrie 1929) o consemnare a impresiilor sale despre România – văzută de sus. Le transcriu pentru voi – păstrând detaliile care fac din această relatare o pagină de istorie vie:

Continuarea

Povestea mai puțin știută a monumentului de la „Kilometrul 0” al României

Până în anul 1937 în România “indicațiunile kilometrice erau făcute mai mult sau mai puțin fantezist, întrucât nu exista nici un punct de plecare”.

Pentru a remedia această problemă municipalitatea Bucureștilor a hotărât să stabilească un punct unic în raport cu care să se stabilească toate distanțele din România:

“Deoarece Piața Sfântul Gheorghe e socotită drept centrul geografic al Bucureștilor, s'a ales acest punct pentru “Kilometrul 0", de la care pleacă kilometrajele spre toate punctele țării. Distanțele între localități încep să fie măsurate de la acest punct ideal, așa că se stabilește o măsură unică pentru toată țara. Tot astfel, de aici pornesc în lungi fire invizibile - ca o imensă și nevăzută pânză de păianjen – liniile kilometrice spre capitalele și principalele orașe ale altor țări. E un punct stabil pe glob, tot așa cum englezii au decis ca meridianul care trece prin Greenwich să fie meridianul nr. 1.”

---

---

Continuarea

Irina Burnaia: Prima femeie care a survolat Carpații

O știre de pe prima pagină a gazetelor publicate în toamna anului 1933 anunța un eveniment remarcabil pentru aviația noastră:

“La sfârșitul lunei trecute opt elevi aviatori și-au căpătat brevetul de pilot. Printre aceștia era și o femeie: d-ra avocat Irina Burnaia care, deși n'are decât 23 de ani, e licențiată în drept și absolventă a școalei de aviație a d-nei Ioana Cantacuzino. Domnișoara Burnaia e a doua aviatoare din țara noastră și și-a luat brevetul îndemnată numai de atracția sportivă pe care o exercită aviația asupra ei. Noua aviatoare e originară din Teleorman și a urmat școala de pilotaj cu dl. lt. Abeles, directorul școalei. Ea intenționează să-și cumpere acum un avion, spre a putea practica sportul favorit.” (știre publicată în revista “Realitatea ilustrată” - numărul din 9 noiembrie 1933).

Continuarea

Celebrul „second-hand” interbelic de la Taica Lazăr

Privind forfota orașului modern, realizăm că, în ciuda deceniilor care ne despart de Bucureștiul bunicilor noștri, impulsurile sufletești au rămas intacte. Noi, cei de azi, trăim cu aceeași nerăbdare febrilă momentul în care primele raze de soare ne scot din hibernare, căutând instinctiv o reînnoire care să oglindească spectacolul naturii. 

 

Cineva spunea că „odată cu primăvara, simte nevoia imperioasă să-și schimbe pielea”. Cum acest ideal e până în prezent nerealizabil, avem impulsul de a ne reînnoi... garderoba:

Continuarea

La o mănăstire de maici: Povești din tainițele mănăstirii Viforâta

În călătoria noastră prin România de altădată, îl însoțim pe reporterul Ion Tic, trimisul revistei „Ilustrațiunea Română”, într-o vizită documentară întreprinsă în primăvara anului 1934 la o mănăstire de maici situată în imediata apropiere a Târgoviștei.

Îl regăsim pe jurnalist la poarta mănăstirii Viforâta, o construcție de o simplitate impunătoare care, după cum consemna reporterul interbelic, „își scaldă albul imaculat al varului în ultimele raze de soare”. Lăcașul, ce poartă dublul hram al Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) și al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, îi dezvăluie imediat drumețului caracterul său arhaic.

Continuarea

O călătorie spirituală prin România de altădată

Istoria nu este doar o înșiruire de date și evenimente, ci, mai presus de toate, o colecție de povești trăite în liniștea mănăstirilor și sub bolțile vechilor biserici.

Vă invit să redescoperim împreună câteva dintre cele mai fascinante pagini ale trecutului nostru spiritual, prin intermediul acestor cronici care ne poartă înapoi în timp.

Continuarea