Bucureștiul Interbelic: Briliante "Americane," lăcuste politice și muzicuța din trahee

O oglindă a vremurilor: Viața interbelică prinsă în „Breaking News”

Perioada interbelică, adesea idealizată, nu a fost doar despre eleganță, high-life și avangardă culturală, ci și despre un amestec savuros de evenimente cotidiene, scandaluri hilare și ironii mușcătoare, toate reflectate în presa vremii. Ceea ce ar fi fost un simplu buletin de știri într-o epocă mai sobră se transforma, sub pana ziariștilor, într-o veritabilă comedie umană. 

 

Articolele de „Breaking News” din ziarul „Ilustraţiunea Română” din anul 1931 ne oferă o incursiune fascinantă – și deseori șocant de amuzantă – în Bucureștiul și România de acum aproape un secol. De la furturi „în stil american” pe Calea Victoriei și pelerinaje impresionante, la controverse legate de cravate contrafăcute, lapte cu viermi și chiar moda picioarelor goale, iată cum arăta ecranul de știri al epocii de aur, un tablou viu și pestriț al societății românești.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Nașterea teatrului de revistă în România: Matei Millo și „Apele de la Văcărești”

Primii pași ai teatrului de revistă din România

Actul de naștere al teatrului de revistă din România este marcat de figura emblematică a lui Matei Millo – considerat părintele teatrului românesc. 

 

Acesta a scris textul primei „comedii-vodevil” jucate pe scenele autohtone: „Apele de la Văcărești” (1872), punând bazele unui gen care avea să devină extrem de popular pentru satirizarea moravurilor sociale și politice ale vremii. Muzica spectacolului a fost compusă de celebrul Alexandru Flechtenmacher (cunoscut pentru muzica „Hora Unirii”).

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Virginica Popescu: Vedeta incontestabilă a teatrului de revistă

Virginica Popescu: Fermecătoarea vedetă a revistei de altădată 

Virginica Popescu (n. 19 noiembrie 1915 – d. mai 1984) a fost o vedetă incontestabilă a teatrului de revistă din perioada interbelică și postbelică. Cunoscută drept "fermecătoarea vedetă de revistă", ea și-a legat numele de scena Teatrului Alhambra (ulterior Teatrul Excelsior) și a lansat șlagăre nemuritoare care au marcat epoca de aur a revistei românești. 

 

 

Printre cele mai cunoscute se numără: “Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea”, “Astăzi e ziua ta”, „Ascultă ce-ți șoptește la ureche dragostea” și “Ștergeți ochișorii păpușico”. Cariera sa s-a extins și după război, pe scena Teatrului Municipal (Bulandra), având și câteva apariții cinematografice

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Despre gelozie (Bat-o vina!)

Gelozia: Un sentiment sincer sau o patimă nesocotită?

Pornind de la o anchetă realizată în rândul cititorilor săi în anul 1911 de redactorii revistei „Moda Nouă Ilustrată”, vom încerca împreună să vedem în ce măsură modul nostru de a ne raporta la gelozie s-a modificat (sau nu...) în ultimii peste 100 de ani. Pentru că gelozia este un sentiment care ne însoțește și care este uneori la fel de orb ca și dragostea, nu-i așa?

 

Vă invit așadar să citiți răspunsurile date de străbunicii și de străbunicile noastre — cu pseudonime drăguțe — din anul 1911, la întrebarea:

„Gelozia este un sentiment sincer sau este doar o patimă nesocotită?”

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

O româncă vedetă a filmului mut: Eliza la Porta (Eliza Streinu)

Povestea actriței Eliza Streinu - alias Eliza la Porta

Eliza la Porta (sau Elizza la Porta), născută Eliza Streinu, a fost o actriță originară din România care a cunoscut o ascensiune rapidă și o carieră plină de strălucire în cinematografia mută germană din perioada interbelică.

 

În dreapta: cadru din tragedia "Die Sporckschen Jäger" (1926)

Eliza La Porta alături de Walter Rilla 

---

---

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Turtucaia în 1935: Orașul pictorilor din Cadrilater

O bijuterie pe Dunăre: Întâlnirea cu Turtucaia

În 1935, la aproape două decenii după Marea Unire și la doar câteva luni înainte ca soarta să-i fie decisă din nou, Turtucaia era o enigmă pe malul Dunării. Orașul pescăresc din Cadrilater, cu amestecul său unic de culturi, era o destinație fascinantă pentru artiști și reporteri.

 

Vaporașul se apropie  de Turtucaia

Alex. F. Mihail, de la prestigioasa revistă interbelică „Realitatea Ilustrată”, a imortalizat momentul apropierii de oraș. Iată cum descria el, în decembrie 1935, spectacolul neașteptat al Turtucăii, o viziune care amintea, în mod surprinzător, de peisajele nipone: 

"Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ceardacuri ciudate, acoperite cu țiglă roşcată, pierdute discret în verdeaţa pomilor. De departe, idilicele locuinţe par un fel de jucării suprapuse, etajate anume pe coline, amintind priveliştea peisagiilor japoneze. Ți s’ar părea că eşti în apropiere de Tokio, dacă ochii n'ar prinde, dintr'o dată turnurile bizantine ale bisericuței creştine şi cele două minarete cu cerdac şi vârfuri ascuțite, profilându-se pe cer.”

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Umor interbelic: 20+ Anecdote culese din „Dimineața copiilor” (1935-1936)

Te-ai întrebat vreodată la ce glume râdeau bunicii noștri când erau copii? Vă propun o incursiune nostalgică în umorul interbelic, citind – împreună cu “piticii voștri” - câteva anecdote drăguțe culese direct de la rubrica “De-ale ștrengarilor”, publicată de celebra revistă „Dimineața copiilor” (numere din anii 1935 și 1936, disponibile online în Digiteca Arcanum). 

 

  

Pregătiți-vă să descoperiți șiretenia, logica imbatabilă și umorul curat al ștrengarilor de altădată, așa cum au fost ele consemnate cu aproape un secol în urmă: 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>