România se numără printre puținele țări în care opereta are o puternică și valoroasă tradiție. În anii 1830 - 1831, viața artistică din principalele centre culturale era dominată de vodevil – acea formă a teatrului muzical care a pus bazele genului la noi.
Primele companii de operetă și-au început activitatea acum mai bine de 130 de ani, demonstrând longevitatea unui gen care îmbină armonios libretul dramatic, dansul și muzica de orchestră.
DE IERI ȘI DE AZI
Povești, locuri și întâmplări din România de ieri. Reportaje, amintiri, eseuri și impresii de călătorie prin satele și orașele românești cu parfum de epocă.”
Caută pe blog:
Pagini:
Urmărește pe Facebook:
Urmărește pe Twitter:
Postări populare
-
Vechi descântece românești pentru aducerea dragostei Poate că te amuză ideea că românii credeau (și încă mai cred) în farmece, descânte...
-
Bucureștiul de la începutul secolului al XX-lea era un spectacol al simțurilor, unde străzile răsunau de chemările negustorilor ambulanți. ...
-
Superstiţii şi prejudecăţi (de ieri și de azi) De la gesturi mărunte la evenimente neprevăzute, noi, românii, avem o relație specială c...
-
Usturoiul: superstiții, credințe, obiceiuri, descântece Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat și Transilvania – este una...
-
Mărțișorul – un micuț obiect prins în piept cu un șnur alb-roșu – este simbolul universal al primăverii, al renașterii naturii și al speranț...
-
Astăzi vă voi spune câteva din poveștile unei insule dispărute, altădată un loc plin de farmec și de parfum oriental. Ada Kaleh – insula...
-
Cocoșii - ceasornicele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenilor, aceștia ...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Florica Florescu: O divă a operetei românești și strălucirea grădinilor de vară
Citește continuarea aici... >>>>>
'Știrile de la ora' în 1910: Senzaționalul în revista... 'Universul Literar'
Tabloidul de lux în La Belle Époque
Răsfoind periodicele românești de la începutul secolului al XX-lea în căutare de noi subiecte, am găsit adevărate „știri de la ora 5” acolo unde mă așteptam mai puțin: în revista "Universul Literar".
Deși publicația găzduia articole de cultură rafinate, apartenența la trustul de presă "Universul" își spunea cuvântul. Senzaționalul vindea și atunci la fel de bine ca acum. Pentru un impact vizual maxim, primele pagini nu erau dedicate poeziei, ci unor gravuri spectaculoase care ilustrau dramele momentului.
Din Bucureștiul de altădată: Amintirile unui bal de la Curtea Regelui Carol I
Păşim astăzi într-un salon de modă veche, unde timpul pare să fi stat în loc printre fotolii primitoare şi lumini de aramă. În foşnetul paginilor unui album prăfuit, descoperim nu doar simple fotografii, ci fragmente dintr-o lume apusă, salvate de memoria unui „bătrân prieten”.
Povestea noastră de azi ne poartă înapoi în Bucureștiul anului 1884, la un eveniment unde eleganța era lege, iar rigoarea Regelui Carol I se împletea discret cu zâmbetul cald al Reginei Elisabeta. Vă invităm să redescoperiți farmecul balurilor de la Teatrul Național, prin ochii celui care, în urmă cu mai bine de un secol, își scria propria idilă pe marginea unui carnet de bal.
Bugetul României: Cu umor despre "birurile" de ieri și de azi
Guvernul începe să ridice, în sfârșit, vălul de pe „magistrala” sa creație: Bugetul României pentru anul 2026. După lungi așteptări, ne lămurim care sunt acele politici publice care stau la baza noii construcții financiare. Vă dezvălui, în exclusivitate, cele două principii fundamentale care par să ghideze și acest buget:
- Majorarea birurilor: Creșterea taxelor pentru contribuabili, pe cât posibil bine mascată sub termeni tehnici.
- Camuflarea cheltuielilor: O metodă „profesionistă” de a direcționa fondurile publice către buzunarele clasei politice.
Parlamentarii de ieri și de azi: Lupta pentru „ciolan”, la distanță de un secol
Cu buzunarele pline de promisiuni și un zel demn de cauze mai bune, parlamentarii noștri revin la tribună sub stindardul “propășirii țării”. Însă, dacă dăm la o parte poleiala discursurilor actuale, descoperim chipul neschimbat al politicianului de la 1894. Se pare că „năravul” parlamentar românesc este una dintre puținele constante ale istoriei noastre din ultima sută de ani.
Pentru a vedea cât de puțin s-a clintit mentalitatea politică de-a lungul deceniilor, vă propunem o incursiune în arhiva revistei „Universul Literar” (numărul din 14(26) noiembrie 1894). Aici, sub semnătura lui Nicodem (pseudonimul ziaristului Dumitru Marinescu-Marion), regăsim o radiografie în versuri a deschiderii Camerelor din noiembrie 1894, de o actualitate aproape dureroasă:
Povestea primelor teatre bucureștene
Spre deosebire de țările occidentale, în care primele spectacolele de teatru au fost, de cele mai multe ori, o formă de distracție populară, teatrul bucureștean a fost, încă de la primele sale reprezentații, o modalitate de recreere destinată exclusiv clasei avute.
Primele săli și spectacole au apărut la Curtea Domnească sub inițiativa Domniței Ralu, evoluând rapid de la improvizatul de la Cișmeaua Roșie la Teatrul Momolo, spațiul care avea să găzduiască în 1834 prima piesă de teatru jucată pentru publicul larg în limba română. Vă invităm într-o călătorie fascinantă prin istoria tumultuoasă a primelor teatre bucureștene.
Lev Tolstoi în România: Aventurile tânărului ofițer la București, Silistra și Iași
Lev Nicolaevici Tolstoi, autorul care a radiografiat sufletul uman în Război și Pace, a purtat el însuși uniforma de ofițer pe pământ românesc.
Puțini știu că, înainte de a deveni patriarhul de la Iasnaia Poliana, tânărul Tolstoi descoperea farmecul Bucureștiului, pierdea sume colosale la cărți și privea cu o curiozitate „sinistră” focurile artileriei de la Dunăre. Bazat pe documente de arhivă din 1908 și 1945, acest articol reconstituie lunile petrecute de viitorul geniu în România anului 1854.
Abonați-vă la:
Comentarii
(
Atom
)
Te-ar putea interesa și:
-
Astăzi vă voi spune câteva din poveștile unei insule dispărute, altădată un loc plin de farmec și de parfum oriental. Ada Kaleh – insula...
-
Bucureștiul de la începutul secolului al XX-lea era un spectacol al simțurilor, unde străzile răsunau de chemările negustorilor ambulanți. ...
-
Vechi descântece românești pentru aducerea dragostei Poate că te amuză ideea că românii credeau (și încă mai cred) în farmece, descânte...
-
Anul 1847 . Iașiul, inima culturală a Moldovei, se pregătea să primească un oaspete de seamă: pe Franz Liszt, geniul muzicii culte, piani...
-
Cât de mult contează averea într-o căsnicie? PARAGRAFE: RĂSPUNSURI DE IERI RĂSPUNSURI DE AZI Redactorii revistei “ Moda n...
-
Superstiţii şi prejudecăţi (de ieri și de azi) De la gesturi mărunte la evenimente neprevăzute, noi, românii, avem o relație specială c...
-
Cocoșii - ceasornicele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenilor, aceștia ...
-
Destinația călătoriei noastre de azi în lumea interbelică: Sulina . Companionul: unul dintre cei mai cunoscuți reporteri din perioada int...




