România văzută din Zeppelin

„România – țara de aur”: Călătoria legendarului Graf Zeppelin deasupra Bucureștiului (1929)

La începutul toamnei anului 1929 un zeppelin survola România. Vă închipuiți frenezia cu care a fost așteptat de locuitorii localităților pe deasupra căruia urma să plutească dirijabilul. Românii se înghesuiau pe acoperișurile clădirilor cele mai înalte, făcând din acest zbor un adevărat eveniment.

Un Zeppelin deasupra Bucureștiului
(imagine generata de IA)

Unul dintre călătorii de la bordul uriașului aparat de zbor a trimis revistei “Realitatea Ilustrată” (articol publicat în numărul din 26 octombrie 1929) o consemnare a impresiilor sale despre România – văzută de sus. Le transcriu pentru voi – păstrând detaliile care fac din această relatare o pagină de istorie vie:

Continuarea

Povestea mai puțin știută a monumentului de la „Kilometrul 0” al României

Până în anul 1937 în România “indicațiunile kilometrice erau făcute mai mult sau mai puțin fantezist, întrucât nu exista nici un punct de plecare”.

Pentru a remedia această problemă municipalitatea Bucureștilor a hotărât să stabilească un punct unic în raport cu care să se stabilească toate distanțele din România:

“Deoarece Piața Sfântul Gheorghe e socotită drept centrul geografic al Bucureștilor, s'a ales acest punct pentru “Kilometrul 0", de la care pleacă kilometrajele spre toate punctele țării. Distanțele între localități încep să fie măsurate de la acest punct ideal, așa că se stabilește o măsură unică pentru toată țara. Tot astfel, de aici pornesc în lungi fire invizibile - ca o imensă și nevăzută pânză de păianjen – liniile kilometrice spre capitalele și principalele orașe ale altor țări. E un punct stabil pe glob, tot așa cum englezii au decis ca meridianul care trece prin Greenwich să fie meridianul nr. 1.”

---

---

Continuarea

Irina Burnaia: Prima femeie care a survolat Carpații

O știre de pe prima pagină a gazetelor publicate în toamna anului 1933 anunța un eveniment remarcabil pentru aviația noastră:

“La sfârșitul lunei trecute opt elevi aviatori și-au căpătat brevetul de pilot. Printre aceștia era și o femeie: d-ra avocat Irina Burnaia care, deși n'are decât 23 de ani, e licențiată în drept și absolventă a școalei de aviație a d-nei Ioana Cantacuzino. Domnișoara Burnaia e a doua aviatoare din țara noastră și și-a luat brevetul îndemnată numai de atracția sportivă pe care o exercită aviația asupra ei. Noua aviatoare e originară din Teleorman și a urmat școala de pilotaj cu dl. lt. Abeles, directorul școalei. Ea intenționează să-și cumpere acum un avion, spre a putea practica sportul favorit.” (știre publicată în revista “Realitatea ilustrată” - numărul din 9 noiembrie 1933).

Continuarea

Celebrul „second-hand” interbelic de la Taica Lazăr

Privind forfota orașului modern, realizăm că, în ciuda deceniilor care ne despart de Bucureștiul bunicilor noștri, impulsurile sufletești au rămas intacte. Noi, cei de azi, trăim cu aceeași nerăbdare febrilă momentul în care primele raze de soare ne scot din hibernare, căutând instinctiv o reînnoire care să oglindească spectacolul naturii. 

 

Cineva spunea că „odată cu primăvara, simte nevoia imperioasă să-și schimbe pielea”. Cum acest ideal e până în prezent nerealizabil, avem impulsul de a ne reînnoi... garderoba:

Continuarea

La o mănăstire de maici: Povești din tainițele mănăstirii Viforâta

În călătoria noastră prin România de altădată, îl însoțim pe reporterul Ion Tic, trimisul revistei „Ilustrațiunea Română”, într-o vizită documentară întreprinsă în primăvara anului 1934 la o mănăstire de maici situată în imediata apropiere a Târgoviștei.

Îl regăsim pe jurnalist la poarta mănăstirii Viforâta, o construcție de o simplitate impunătoare care, după cum consemna reporterul interbelic, „își scaldă albul imaculat al varului în ultimele raze de soare”. Lăcașul, ce poartă dublul hram al Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) și al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, îi dezvăluie imediat drumețului caracterul său arhaic.

Continuarea

O călătorie spirituală prin România de altădată

Istoria nu este doar o înșiruire de date și evenimente, ci, mai presus de toate, o colecție de povești trăite în liniștea mănăstirilor și sub bolțile vechilor biserici.

Vă invit să redescoperim împreună câteva dintre cele mai fascinante pagini ale trecutului nostru spiritual, prin intermediul acestor cronici care ne poartă înapoi în timp.

Continuarea

Milița Pătrașcu despre Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu de la Târgu Jiu

Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu se înalță în Piața Revoluției (fosta Piața a Victoriei) din Târgu Jiu, chiar în fața clădirii Prefecturii Județului Gorj și în imediata apropiere a Catedralei „Sfinții Voievozi”.

Militza Pătrașcu lucrând
în atelierul din strada Știrbei Vodă
la Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu (1935)

Acest ansamblu sculptural comemorează viața și sacrificiul „Eroinei de la Jiu” din Primul Război Mondial. Ecaterina Teodoroiu (Cătălina Vasile Toderoiu) a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din România. Destinul său a fost unul marcat de curaj: încă de la începutul războiului s-a înrolat în armata română ca asistentă medicală pe front, iar mai apoi a cerut să fie transferată în unitățile combatante din dorința de a-i răzbuna pe cei patru frați ai ei căzuți în lupte. A fost avansată la gradul de sublocotenent pentru vitejia sa. Sub acest rang, a condus un pluton de infanterie în bătălia de la Mărășești (1917), unde și-a găsit sfârșitul la vârsta de doar 23 de ani.

Continuarea

Reclame la produse „minune” în Bucureștiul de altădată

O notă caracteristică a străzilor bucureștene din prima jumătate a secolului al XX-lea era dată de forfota comercianților ambulanți. Pe oriunde te învârteai, din centrul luxos și până în îndepărtatele mahalale ale orașului, întâlneai olteni îmbrăcați cu cămășile lor lungi și albe, moți cu tot felul de obiecte și farfurii din tinichea, bulgari și turci cu tichie sau cu fes alb sau roșu cu ciucure. Mai erau evreii cu joben negru și pantofi de lac, țărancele venite din vecinătatea Bucureștiului să vândă lapte covăsit, romii cu îmbrăcămintea viu colorată care te îmbiau cu porumbelul fierbinte. Dar ce nu găseai pe străzile Bucureștiului de ieri…

Comerț ambulant și tehnici de convingere
pe străzile Bucureștiului interbelic

Ce nu știam însă era modul în care își promovau mărfurile unii dintre acești vânzători stradali. Citind câteva dintre extrasele din presa interbelică, veți fi surprinși să descoperiți că reclamele mincinoase de odinioară nu sunt cu nimic diferite de cele din prezent. Atât doar că locurile în care se vând aceste produse miraculoase s-au diversificat, iar parcările marilor centre comerciale au devenit noua oportunitate pentru negustorii de azi.

Continuarea