Istoria se repetă: Ce le urau românii politicienilor și bancherilor în 1927

Se spune că timpul schimbă totul, însă paginile îngălbenite ale revistelor de odinioară tind să ne contrazică. 

 

 

Răsfoind ediția de Revelion a revistei „Realitatea Ilustrată” din 31 decembrie 1927, descoperim o „Sorcovă” satirică ce pare desprinsă din realitățile noastre imediate. De la politicienii dornici de „miere” și bancherii axați pe dobânzi, până la studenții petrecăreți sau muncitorii care visează la un trai mai bun, versurile de acum aproape o sută de ani ne invită la o reflecție zâmbitoare: s-a schimbat cu adevărat lumea sau doar calendarul?

---

---

 

INTRODUCERE: După cum e obiceiul, Anul Nou, când bate'n prag, Cititorii, abonații, Sorcovim și noi cu drag: Fericire dă-le Doamne, Prinde-i cu-al iubirii foc ! Anul care azi începe, Să le-aducă mult noroc ! STUDENȚILOR: Baluri, vin, manifestații Și bastoane mai… masive, Ca să-și treacă doctoratul, După merite… sportive. ȘCOLARILOR: Știm noi bine ce le place, Și o spunem fără ură, Să se schimbe în vacanță Timpul lor de’nvățătură. SĂTENILOR: Le dorim dări micșorate. Vite scumpe, nutreț bun. Să nu uite stăpânirea Nici de țuică sau tutun. BOGAȚILOR ȘI SĂRACILOR: Cerșetorii toți s'ajungă Proprietari de comori, Iar bogații să se schimbe Pentru-o clipă’n cerșetori. COMERCIANȚILOR: Când sunt prețuri maximale, Toți se plâng: comerțu-i mort ! Le dorim deci anu-aceasta: Libertate la import. CELOR DE LA C.F.R. Le dorim trenuri mai bune, Căci încep a rugini. Deraieri pot fi mai multe, Dar nu-atâtea pungășii. BANCHERILOR: Le dorim multe'mprumuturi De la Stat. Ei țara-ajută: Când primesc cu 8 procente Dânșii iau optzeci la sută.

POLITICIENILOR: Toți câți vor și se agită, Urcă-i, Doamne, la putere, Și din fagurele țării, Stoarcă toți mai multă miere. Le urăm azi și-acelor Ce nici când nu au visat: Să ajungă prim-miniștri Ori sub-secretari de Stat. CONSILIERILOR MUNICIPALI: Ei sunt mucenicii vremii, Sărăcia îi înghite: Să le dăm fonduri… secrete Și bugetele sporite ! FUNCȚIONARILOR : Carne ieftină și pâine Și să fie transformate, Le urăm, bacsișurile, În salarii regulate. MUNCITORILOR: Fie-le și lor pe voie: Celor cu nădejdi pierdute. Să își vadă realizată Ziua cea de… opt minute. INDUSTRIAȘILOR: Le dorim urcarea vămii, Tocmai precum se închină: La hotare zid puternic, Pentru marfa cea străină. MILITARILOR: Au și dânșii-o rugăminte Falnicii eroi ai țării: Cu-Anul Nou să eșueze Conferința dezarmării. RĂSPUNSUL ANULUI NOU: Arlequin, ce cânți în rime, Croncănind ca și un corb, Roata lumii nu se'ntoarce, Nu uita: Norocu-i orb. Îi atrage pe-unii noaptea, Pe-alții poate aurora: Ce e scris în cartea sorții Voi aduce tuturora. (“Realitatea Ilustrată” – 31 decembrie 1927)

Privind în urmă la aceste urări pline de haz de necaz, realizăm că „roata lumii”, despre care scria autorul în finalul versurilor, se învârte într-un ritm amețitor, dar rămâne mereu pe același ax. Umorul interbelic ne reamintește că, indiferent de epocă, speranțele, nemulțumirile și dorința de mai bine ale românilor au rămas constante. Așadar, la început de an, vă invit să priviți spre viitor cu optimismul celui care știe că, deși „norocu-i orb”, spiritul critic și autoironia ne-au ajutat mereu să trecem cu bine prin istorie. La mulți ani!

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Gândurile marilor scriitori români despre Anul Nou: Interviuri „uitate” din 1929

 

Există în sufletul omului un imbold optimist care izbucnește în prima zi a anului. Toată suflarea omenească își spune: „Anul acesta va fi cu siguranță mai bun decât anul trecut… Anul acesta, nu se poate să nu reușesc!”. Omul trăiește cu această speranță până la prima deziluzie puternică, apoi așteaptă cu nerădare următoarea zi de 1 Ianuarie, „zi dătătoare de infinite speranțe”.

 
Cu această convingere, reporterul revistei „Realitatea Ilustrată” pornea, în ajunul anului 1929, să afle răspunsul la o întrebare simplă, dar provocatoare: „Ce impresie vă face venirea unui an nou?”.

 

 

 

Iată cum au răspuns titanii literaturii noastre, dezvăluindu-și latura umană, ironică sau pragmatică.

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Răvașe pentru politicienii de ieri și de azi: Urări din 1936 care nu s-au învechit.

Știm deja că societatea românească s-a schimbat „pe ici, pe colo”, dar esența a rămas neatinsă. Lumea politică de astăzi pare adesea o copie fidelă – și poate mai puțin șlefuită – a celei din perioada interbelică.

 

Răsfoind numărul special de Anul Nou al revistei "Ilustrațiunea Română" din 1 ianuarie 1936, am descoperit un set de răvașe și urări adresate mai-marilor vremii. Surpriza? Se potrivesc „ca o mănușă” contextului actual. Vă invit la un exercițiu de amuzament amar:

---

---

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Noaptea Anului Nou și măritișul: Ritualuri de „Îngropatul anului”

Noaptea în care se face trecerea de la Anul vechi la Anul Nou — Revelionul de astăzi — purta în vechime denumirea de „Îngropatul anului”. Această noapte, aflată la cumpăna dintre ani, a fost considerată întotdeauna un timp al luptei inevitabile dintre bine și rău, dintre viață și moarte.

 

„De aici credința că la răscrucea dintre ani, șase zile înainte și șase după, au o semnificație specială, cerurile se deschid, sufletele morților se întorc pe pământ, animalele vorbesc, duhurile rele colindă prin lume și multe, multe altele se întâmplă în credințele existente și la alte popoare.” (Julia Maria Cristea – “Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri...”).  

Noaptea care precede ziua de Sf. Vasile este însă și una a “prorocirilor în legătură cu măritișul”. Într-un articol publicat în anul 1938 în revista “Realitatea Ilustrată”, reporterul Alex F. Mihail descrie cu umor câteva dintre aceste vechi obiceiuri:

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Obiceiuri de Anul Nou: Misterul și ritualul buhaiului

Noaptea în care se face trecerea de la anul vechi la Anul Nou — Revelionul de astăzi — purta în vechime denumirea de „Îngropatul anului”. Această cumpănă a reprezentat întotdeauna un timp al luptei inevitabile dintre bine și rău, dintre viață și moarte. 

 

"De aici credinţa că la răscrucea dintre ani, şase zile înainte şi şase după, au o semnificaţie specială, cerurile se deschid, sufletele morţilor se întorc pe pământ, animalele vorbesc, duhurile rele colindă prin lume şi multe, multe altele se întâmplă în credinţele existente şi la alte popoare.” (Julia Maria Cristea – Sărbători, tradiţii, ritualuri, mituri...).

Citește continuarea aici... >>>>>

„Meserii înghețate” în România de ieri: Muncă la -20 de grade

Iarna se zburlește din nou la noi - cu ger și cu zăpadă. Acum, la fel ca și în urmă cu aproape opt decenii: 

“...din nou au pornit fulgii de zăpadă – perdea cețoasă - din înaltul cerului, au împânzit zarea și-au îmbrăcat lutul și lăcașurile, pădurile și parcurile, în veșmânt alb de nea, de sărbătoare. Crivățul și-a însoțit tovarășa de veacuri, biciuind obrajii drumeților, stârnind talazuri de omăt pe drumuri și răbufniri nervoase în hornurile caselor. Drumurile s'au troienit, lopețile și-au regăsit menirea și clinchetele de clopoței s'au auzit pe stradă. Săniile și-au pornit tălpicii pe pârtiile proaspete, iar tramwaiul și-a lăsat remorca la depou, în hala călduroasă.” 

 (fotoreportajul “Iarna” - publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 17 decembrie 1931)

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Instantanee de iarnă interbelică

Abia acum vine cu adevărat iarna! Se zburlește din nou la noi cu ger și, uneori, cu zăpadă din belșug. Privind înapoi, observăm că spectacolul naturii a rămas neschimbat, chiar dacă decorul citadin s-a transformat radical. Acum, la fel ca în urmă cu aproape opt decenii, o iarnă în București arătă astfel:

 

“...din nou au pornit fulgii de zăpadă – perdea cețoasă - din înaltul cerului, au împânzit zarea și-au îmbrăcat lutul și lăcașurile, pădurile și parcurile, în veșmânt alb de nea, de sărbătoare. Crivățul și-a însoțit tovarășa de veacuri, biciuind obrajii drumeților, stârnind talazuri de omăt pe drumuri și răbufniri nervoase în hornurile caselor. Drumurile s'au troienit, lopețile și-au regăsit menirea și clinchetele de clopoței s'au auzit pe stradă. Săniile și-au pornit tălpicii pe pârtiile proaspete, iar tramwaiul și-a lăsat remorca la depou, în hala călduroasă.” (1)

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>