Cotroceni : Legendă și adevăr istoric

Istoria Cotrocenilor se întinde pe o perioadă de mai bine de 400 de ani. Înainte de a deveni reședință domnească, pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, Cotroceniul era o moșie aflată la “o jumătate de ceas” de orașul București, care cuprindea păduri din vestiții Codri ai Vlăsiei, terenuri agricole și un sat de țărani liberi.

Cotrocenii în anul 1864

Satul și “moșia” sunt menționate documentar pentru prima dată într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614, sub forma Cotroceni. Zona Cotrocenilor devine în 1660 proprietatea lui Șerban Cantacuzino, fiind o răsplată dată pentru prețioasele servicii aduse domnitorului Gheorghe Ghica.

Continuarea

(Ne)schimbarea la față a României

Răsfoind presa interbelică în căutare de lucruri interesante, întâmplarea a făcut să îmi arunc privirea și peste câteva versuri publicate de săptămânalul “Realitatea Ilustrată” în numărul din 6 februarie 1927. 

 

(revista "Furnica" - 4 octombrie 1907)

Este vorba despre o parodie semnată "W. Pribeagu" a unei celebre poezii scrise de Octavian Goga – “Noi”. După ce o veți fi citit poate o să răspundeți la întrebarea: CE S-A SCHIMBAT ÎN ROMÂNIA ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI?

Continuarea

Bucătăria de vară a străbunicii

Rețete surprinzător de sănătoase din presa interbelică

După ce-am cotrobăit prin agenda cu sfaturi gospodărești a străbunicii pentru articolul despre „soluții de altădată pentru o casă curată”, de data asta mi-a căzut în mână un alt tezaur: carnetul ei cu rețete. Mai precis, am găsit câteva rețete transcrise din magicul carnețel în câteva articole publicate în presa interbelică. Și ce-am descoperit m-a surprins cu adevărat! Arta culinară nu a evoluat odată cu timpurile chiar atât de mult precum am crede, iar asta se vede cel mai bine în comparația dintre rețetele străbunicii și cele din zilele noastre.

 

Am mai răsfoit pagini cu rețete apetisante, uneori „hiper-calorice”, din reviste dedicate femeilor de la începutul secolului trecut (pe care le puteți descoperi în articole precum Rețetele străbunicii, Rețete care distrug orice dietă, Aromele Crăciunului de altădată, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de la 1907 sau Rețete și rochii cochete). De data asta însă, surpriza a fost cu atât mai mare: rețetele recomandate în articolul „Bucătăria de vară”, publicat în revista „Realitatea Ilustrată”, numărul din 8 august 1939, sunt mult mai „ușoare”. Foarte potrivite și pentru o dietă a zilelor noastre!

 

Continuarea

Regele Mihai și Prințul Filip: O vacanță la Mamaia

Vara anului 1928 ne aduce în prim-plan o poveste fascinantă despre copilărie și destin regal. Subiectul principal al unui articol publicat de revista "Realitatea Ilustrată" era M.S. Regele Mihai al României, surprins într-un moment de relaxare estivală în care l-a avut partener de joacă pe vărul său, Prințul Filip al Greciei — cunoscut de noi drept Prințul Filip, Duce de Edinburgh și soțul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

M.S. Regele Mihai împreună cu Prințul Filip al Greciei 

(Prințul Filip, Duce de Edinburgh, soțul Reginei Elisabeta a II-a) 

pe plaja din Mamaia

În anul 1928, micul suveran avea aproape 7 ani și urcase pe tron cu un an în urmă, la 20 iulie 1927, după dispariția bunicului său, Regele Ferdinand. Copilăria i-a fost marcată de absența tatălui său, Carol al II-lea, care renunțase la tron și se afla în exil din 1925. Situația familială a fost accentuată de decizia Curții de Apel București din 21 iulie 1928, care a pronunțat divorțul dintre Principesa Elena și Carol al II-lea, la cererea mamei regelui. Deoarece Regele Mihai era minor, conducerea statului era asigurată de o regență formată din prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Curții de Casație.

Continuarea

Senzaționalul în presa interbelică: „Fake news” și evenimente bizare în 1939

Fascinația pentru bizar, macabru și senzațional nu este o invenție a internetului sau a televiziunii moderne. Parcurgând paginile revistei „Ilustrațiunea Română” din anul 1939, descoperim un univers paralel în care presa interbelică exploata exact aceleași resorturi psihologice ca publicațiile de azi: dorința publicului de scandal, mister și divertisment extrem. 

Vă invit să redescoperiți cinci știri senzaționale din arhivele presei românești de altădată, o veritabilă lume interbelică a bizareriilor:

Continuarea

Meșteșugari și meserii uitate din Bucureștiul interbelic

O notă caracteristică a străzilor bucureștene din perioada anilor ‘30 o reprezentau comerțul ambulant în anii 30 și micii meseriași zilieri din capitală. Pe oriunde te învârteai, din centrul luxos și până în îndepărtatele mahalale ale orașului, întâlneai “olteni” îmbrăcați cu cămăși lungi și albe, “moți” cu tot felul de obiecte și de farfurii din tinichea, “bulgari” și “turci” care îți ofereau bragă, înghețată sau alviță. 

Meșteșugari de altădată: coșari, cizmar, tinichigiu

Mai erau “evreii” cu joben negru și cu pantofi de lac, cumpărători de haine vechi și “țiganii” care te îmbiau la tot pasul cu “porumbelul fierbinte” sau cu “floricele de porumb”. Dar ce nu găseai pe străzile Bucureștiului…

Continuarea

Confesiunile unui lustragiu pitic

Povestea unui lustragiu interbelic

Cândva o prezență cotidiană pe străzile Bucureștiului, lustragiii – sau văcsuitorii de ghete cum li se mai spunea - își așteptau mușteriii în mai toate intersecțiile importante, înarmați cu scaune pentru clienți și cu nelipsita lădiță în care înghesuiau creme de ghete, ceară, perii și cârpe. 

 

Lustragiul pitic din Piața Brătianu
care aplica "măsuri antiseptice" după fiecare client

  

Unul dintre acești anonimi ai străzii era Vasile – un micuț în vârstă de numai 6 ani – un copil care imediat după răsăritul soarelui își lua lădița și cutia de conserve care-i servea drept scaun și pornea grăbit spre centrul Capitalei. Povestea acestuia (publicată în numărul din 22 septembrie 1937 al revistei “Realitatea Ilustrată”) o puteți citi aici: Povestea ilustrată a unui lustragiu interbelic

 

Continuarea