O scurtă istorie a sărutului: Sărutul de-a lungul veacurilor

Sărutul în lumea antică

 

Suntem tentați să credem că sărutul este un gest pe care oamenii îl fac de când e lumea. Cu toate acestea, cele mai vechi informații legate de acest mod de interacțiune umană au fost găsite abia în scrierile vedice din India (din jurul anului 1500 î.e.n.). Tot în India, un mileniu mai târziu, sărutul a fost menționat în “Mahabharata” ca fiind un semn al afecțiunii dintre oameni.  

 

Obiceiul de a-ți săruta iubita, membrii familiei sau prietenii a devenit comun probabil abia în antichitate. Grecii foloseau - pentru a numi sărutul - cuvintele “philein” sau “kunein”. Acești termeni nu se refereau însă la sărutul pasional. Philein desemna sărutul oferit de conducătorii militari altor bărbați și erau o formă de recompensă pentru bravura militară. Kunein era considerat un mod de exprimare a respectului. 

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Teatrul mahalalelor: O incursiune interbelică

Bucureştiul interbelic era cu adevărat (și este încă) o lume a contrastelor. O lume în care centrul orașului era împânzit de automobile elegante și de orășeni îmbrăcați după ultima modă occidentală. Cartierele mărginașe însă rămăseseră într-o altă epocă, patriarhală încă, plină de noroi și inundată periodic, fără electricitate, fără apă curentă și canalizare. 

 

 

Aceste contraste nu putea să ocolească lumea spectacolelor. În afara mișcării teatrale care se manifesta în teatrele cu stagiune regulată de pe bulevardele centrale ale metropolei mai exista și o așa zisă “mișcare teatrală a cartierelor periferice", “actele artistice” produse aici fiind însă pe măsura publicului acelei lumi.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

UMOR INTERBELIC: Glumele care îi amuzau pe bunicii noștri

Umorul de calitate – asemeni vinului bun – nu își pierde aroma peste ani. Am ales pentru voi câteva „perle” publicate în revista "Viața ilustrată" (1937) și celebra revistă satirică "Furnica" (1930).

 
Pregătiți-vă pentru o porție de râs cu parfum de epocă, unde logica e brici și replicile sunt tăioase!

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Mița Biciclista: Ravisanta și șarmanta curtezană a Bucureștiului de altădată

Mița Biciclista, frumoasa “demimondenă” de la începutul secolului trecut, a fost cu adevărat una dintre vedetele lumii bucureștene. 

 

 

Viața extravagantă și luxoasă pe care o ducea – avea o trăsură elegantă, conducea propriul ei automobil, mânca numai la Athénée Palace – au făcut ca prezența Miței să fie una cu adevărat aparte.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Povestea uitată a locuitorilor din grotele de la Ocna Sibiului (1936)

România interbelică – asemeni României de azi – era o lume a contrastelor. O lume în care noile și elegantele block-house-uri se înălțau la câțiva pași de bordeiele sărăcăcioase care împânzeau mahalalele orașelor. O lume în care vitrinele luxoase “din centru” făceau repede loc băcăniilor sau crâșmelor dubioase de la periferii. O lume cu lumini și cu umbre în care conviețuiau elitele culturale și politice ale vremii cu personajele pitorești ale lumii multicolore a micilor patroni și meseriași, muncitori și funcționari, dar și cu lumea mahalalelor – diversă și pestriță și ea.

 

Cu toate că știam toate acestea, articolul “Unde se găsesc cei mai săraci oameni din România” – semnat Joseph de Saxa și publicat de revista “Realitatea Ilustrată” în septembrie 1936 – m-a surprins. În România acelui an mai existau oameni care își trăiau viața în grote, în imediata vecinătate a uneia dintre cele mai frumoase stațiuni balneo-climaterice:

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Broasca în superstiíile și credințele poporului român

În universul satului de odinioară, broasca nu era doar un simplu amfibian, ci o prezență încărcată de o simbolistică duală. 

 

Considerată când o făptură a lui Dumnezeu, când un instrument al farmecelor, broasca a generat un set complex de superstiții pe care le regăsim în paginile vechilor culegeri de folclor semnate de Artur Gorovei și Tudor Pamfile.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Românii și „Iarba Diavolului”: O istorie fascinantă a tutunului în Țările Române

Tutunul a început să fie cunoscut în Țările Române începând cu secolul al XVII-lea, chiar în epoca în care patima fumatului a cuprins aproape toate popoarele europene.  

 

 

Împrumutat de la turci și de la tătari, obiceiul fumatului era deja foarte răspândit la sfârșitul acestui secol. Dacă la început se fuma cu ajutorul pipelor (numite și lulele sau ciubuce), începând cu secolul al XIX-lea, românii au început să fumeze și țigări de foi sau țigarete.

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>