Un articol din perioada interbelică considera abandonul școlar ca fiind o problemă majoră a societății românești din acele timpuri.
Din păcate, părăsirea timpurie a sistemului de învățământ este și astăzi – după mai mult de 80 de ani de la apariția articolului “Lăsați copiii să vie la școală” publicat în 15 septembrie 1937 de revista “Realitatea Ilustrată” - o tară la fel de importantă a societății românești.
Este însă de-a dreptul uimitor să descoperim că exact aceleași temeri, dublate de o profundă îngrijorare ecologică, măcinau opinia publică și comunitatea științifică încă din perioada interbelică. 
Frontispiciul articolului „Dezechilibrul planetei noastre”
publicat în revista „Realitatea Ilustrată” (13 martie 1935).
Departe de a fi o dezbatere exclusivă a secolului XXI, semnele de întrebare privind viitorul planetei se regăseau frecvent în paginile presei de epocă.
Auzim mereu la radio sau în jurnalele de știri TV și citim pe mai toate paginile online fraze asemeni celei care urmează:
„La colțuri de stradă, în cafenele, în coloanele ziarelor, ne izbim mereu de această frază: „Viața se scumpiește, viața s’a scumpit”. Cum, viața se scumpiește? Cine a mai scornit și lucrul acesta? Vitrinele bogat luminate păstrează același aspect de sărbătoare, iar înăuntrul lor sunt expuse o sumedenie de lucruri de îmbrăcăminte cu două prețuri: cel vechi, tăiat, și cel nou, mai redus, plin de ispite... Atunci unde se scumpiește viața? Totuși, acesta-i adevărul.”
 |
Ilustrația originală din revista „Realitatea Ilustrată” (13 martie 1935). În stânga se poate observa tabelul indicelui „Viator”, care arată cum prețurile alimentelor de bază explodaseră de zeci de ori în 1934 față de anul de referință 1916. |
O să fiți surprinși, poate, să aflați că acesta nu este statusul plin de obidă al unui influencer modern de pe rețelele sociale și nici vreun editorial economic de săptămâna trecută, ci chiar primul paragraf al articolului „Se scumpește viața”, semnat de Paul B. Marian și publicat în numărul din 13 martie 1935 al revistei „Realitatea Ilustrată”.
 |
| Cafeneaua (stânga), Leiba Zaraful (centru) și "hoțoaice din buzunare" (dreapta) |
La începutul toamnei anului 1929 un zeppelin survola România. Vă închipuiți frenezia cu care a fost așteptat de locuitorii localităților pe deasupra căruia urma să plutească dirijabilul. Românii se înghesuiau pe acoperișurile clădirilor cele mai înalte, făcând din acest zbor un adevărat eveniment.
Unul dintre călătorii de la bordul uriașului aparat de zbor a trimis revistei “Realitatea Ilustrată” (articol publicat în numărul din 26 octombrie 1929) o consemnare a impresiilor sale despre România – văzută de sus. Le transcriu pentru voi – păstrând detaliile care fac din această relatare o pagină de istorie vie:
Până în anul 1937 în România “indicațiunile kilometrice erau făcute mai mult sau mai puțin fantezist, întrucât nu exista nici un punct de plecare”.
Pentru a remedia această problemă municipalitatea Bucureștilor a hotărât să stabilească un punct unic în raport cu care să se stabilească toate distanțele din România:
“Deoarece Piața Sfântul Gheorghe e socotită drept centrul geografic al Bucureștilor, s'a ales acest punct pentru “Kilometrul 0", de la care pleacă kilometrajele spre toate punctele țării. Distanțele între localități încep să fie măsurate de la acest punct ideal, așa că se stabilește o măsură unică pentru toată țara. Tot astfel, de aici pornesc în lungi fire invizibile - ca o imensă și nevăzută pânză de păianjen – liniile kilometrice spre capitalele și principalele orașe ale altor țări. E un punct stabil pe glob, tot așa cum englezii au decis ca meridianul care trece prin Greenwich să fie meridianul nr. 1.”
O știre de pe prima pagină a gazetelor publicate în toamna anului 1933 anunța un eveniment remarcabil pentru aviația noastră:
“La sfârșitul lunei trecute opt elevi aviatori și-au căpătat brevetul de pilot. Printre aceștia era și o femeie: d-ra avocat Irina Burnaia care, deși n'are decât 23 de ani, e licențiată în drept și absolventă a școalei de aviație a d-nei Ioana Cantacuzino. Domnișoara Burnaia e a doua aviatoare din țara noastră și și-a luat brevetul îndemnată numai de atracția sportivă pe care o exercită aviația asupra ei. Noua aviatoare e originară din Teleorman și a urmat școala de pilotaj cu dl. lt. Abeles, directorul școalei. Ea intenționează să-și cumpere acum un avion, spre a putea practica sportul favorit.” (știre publicată în revista “Realitatea ilustrată” - numărul din 9 noiembrie 1933).
