Societatea românească interbelică de ieri - asemeni celei de azi - era o lume a contrastelor. O
lume cu lumini dar și cu umbre în care conviețuiau elitele culturale și politice ale
vremii cu personajele pitorești ale clasei de mijloc alcătuita din micii patroni, meseriași, din muncitori și funcționari, dar și cu lumea mahalalelor, diversă și
pestriță și ea.
 |
| Limuzine și căruțe, piciorușe și... piciorușe pe străzile Bucureștiului interbelic |
Am încercat de-a lungul timpului să devoalez - ajutat de
articole apărute în presa interbelică - figuri tipice ale lumii de atunci. Poate vă
mai amintiți de Vasile-lustragiul,
de Piticul
din Târgul Moșilor, de Baba
Cocoșoaica sau de micuții lăutari Fănică,
Mitică și Lenuța. V-am povestit despre vitrinele
strălucitoare dar și despre lumea
cerșetorilor și a mizeriei. Despre marii
maeștri ai scenei românești dar și despre teatrul
de mahala. Un
fotoreportaj publicat în revista „Realitatea Ilustrată” ]n 1935 evidenția câteva dintre contrastele care îi frapau pe călătorii străini care ne vizitau Capitala:
