Vă propun astăzi o incursiune în culisele unei lumi care, deși pare îndepărtată, ne este atât de cunoscută. Un subtitlu care mi-a stăruit în minte în timp ce pregăteam acest material este: Nimic nou sub soarele României.
De data aceasta, privim spre culisele Camerei Deputaților, așa cum erau ele surprinse de un reporter în anul 1932. Mă întreb adesea cât de diferită este imaginea de atunci față de cea pe care un reporter de astăzi o vede pe culoarele Parlamentului. Probabil că cele două imagini s-ar suprapune perfect: alte chipuri, dar aceleași metehne. Poate că găsim astăzi mai puțină distincție și mult mai puțină știință a oratoriei, dar esența rămâne neschimbată. Marele Eminescu ne-a spus aceste lucruri încă din 1883:
„Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.”




