E bun divorțul, sau e rău...

Ce credeți despre legalizarea divorțului?  PARAGRAFE: Opinii de ieri Opinii de azi Nu o să încerc să alcătuiesc aici și acum o “scurtă istorie a divorţului”. O să vă spun doar că de-a lungul a multor secole doar bărbaţii aveau dreptul de a divorţa. Abia către sfârşitul secolului al XIX-lea femeile au dobândit “privilegiul” de a putea intenta divorţul. E drept - doar pentru "motive considerate ca fiind foarte serioase”: cruzimea, incestul, abandonul sau bigamia partenerilor de viaţă.   Dobândirea dreptului de a divorţa nu a fost obţinut în urma unei lupte uşoare sau de scurtă durată. O să vă mire poate să aflaţi că Italia a legalizat divorţul abia în anul 1974, Irlanda în anul 1997  sau că ultima ţara din Europa care a legalizat divorţul a fost Malta – în 2011. Din acest punct de vedere putem să considerăm România ca fiind o ţară cu legislaţie modernă încă de la începutul secolului al XX-lea. Asta poate şi pentru că noi românii am avut întotdeauna umor: un hâtru spunea cândva că principala cauză de divorţ în România este... căsătoria.  Tocmai pentru...

Citește mai mult... »

Bunicii se amuză

Pentru că umorul de calitate – asemeni vinului bun – nu își pierde aroma peste ani, am cules pentru voi câteva glume drăguțe publicate de revista "Viața ilustrată" în numerele apărute în anul 1937. Am "presărat" printre glume și câteva caricaturi amuzante din aceeași perioadă:  RESPECTUL CUVENIT  La un restaurant, un tânăr cam cu chef și care făcuse gălăgie, fusese dat afară pe ușa din dos. - O să vă pară rău, strigă el înfuriat. Nu știți cu cine aveți de-a face. Sunt de neam mare și influent. - Atunci scuzați, vă rog, răspunse chelnerul. Poftiți încă o dată înăuntru, ca să vă putem da afară pe ușa din faț...

Citește mai mult... »

La ghicitoare

Lumea ghicitoarelor în perioada interbelică PARAGRAFE: O vizită în cartierul ghicitoarelor O cărturăreasă... autorizată Femeia care ghicește prezentul, trecutul, viitorul Rând ca la moară la ghicitoare  Orașele noastre de azi adăpostesc, asemeni celor de ieri, un număr mare de ghicitoare în cărți, în cafea sau în palmă, clarvăzătoare, cititoare în globuri de cristal, în horoscoape, în stele sau în… ochi de bufniță. Nici în acest “domeniu” nu s-au schimbat foarte multe lucruri. Poate că doar mijloacele de publicitate utilizate azi (mediul virtual dar nu numai el fiind supraaglomerat de astfel de oferte), aspectul și mărimea caselor "ghicitoarelor de top”.  În zilele de azi, ca și acum un veac, ghicitoarele și clarvăzătoarele sunt la mare căutare și “mii de suflete își alină durerile, își împletesc nădejdile sau își fac capul calendar…” în lumea magiei. Vom pleca așadar împreună în căutarea unei “cărturărese” (așa erau numite ghicitoarele în cărți pe la începutul veacului trecut), însoțind pe de mai vechiul nostru prieten Ion Tik - reporter...

Citește mai mult... »

La pas prin dulcele târg al Ieșilor

Iașiul interbelic - Prin Hala Mare  PARAGRAFE: Noaptea în Hala Mare O zi în Hala Mare  Am străbătut până acum la pas și am cules impresii din câteva dintre marile târguri bucureștene de altădată. Articolele reporterilor interbelici au surprins “fotograme” în furnicarul Pieței Bibescu Vodă (citește articolul “Prin Piața mare”),  în Târgul Vitan (citește articolul “Prin Târgul Vitan de altădată”) sau prin celebrul Târg al Moșilor (citește articolul “Piticul din Târgul Moșilor”).   Vă invit acum să ne desprindem din agitația Capitalei și să vizităm un mare târg organizat într-un “oraș de provincie”. Și ce destinație mai potrivită am fi putut să găsim decât “dulcele târg al Ieșilor”. Vom pătrunde așadar, însoțiți de reporterul “C. L.” al revistei “Ilustrațiunea Română” (probabil e vorba despre C. Luca Iași – cel care a semnat și alte articole publicate în rubrica “Anchete Ieșene”), în lumea “vestitului Halm-boccegiul”, veteran al Halelor Mari ale Iașului prin anul 1936:&nbs...

Citește mai mult... »

Minunatele fast-fooduri interbelice

În vizită la un "bufet automat" interbelic  PARAGRAFE: 1932 - primul bar automat deschis pe Calea Victoriei Fast-food-urile interbelice Hors d’oeuvre, friptură și prăjituri... la automat Curacao, un griotte și maraschino... la automat  Răsfoind presa din perioada interbelică am găsit numeroase informații despre oameni, locuri sau întâmplări interesante. De foarte multe ori am adus aceste informații pe blog, le-am așezat în pagină și am crezut că subiectul este închis. Nu o dată mi s-a întâmplat însă să găsesc ulterior informații suplimentare – uneori chiar mai interesante decât cele care au generat "primul articol". Așa s-a întâmplat în cazul Piticului din Târgul Moșilor sau al lui Fănică – micul lăutar, două personaje pitoreşti ale Bucureştiului interbelic.  Hai la Autom...

Citește mai mult... »

Despre căsătorie şi despre avere (ieri și azi)

Cât de mult contează averea într-o căsnicie?  PARAGRAFE: RĂSPUNSURI DE IERI RĂSPUNSURI DE AZI  Redactorii revistei “Moda nouă ilustrată” adresau - prin anul 1910 - o întrebare delicată și ușor indiscretă cititoarelor și cititorilor revistei: “Ce credeți: e mai fericită căsnicia între o fată săracă și un bărbat bogat, ori între un bărbat sărac și o fată bogată. Sau când ambii soți sunt ori bogați, ori săraci?”    O să transcriu pentru voi câteva dintre răspunsurile de ieri date de doamnele, domnișoarele și de domnii curajoși din anul 1910 la această întrebare, păreri exprimate în cadrul rubricii “Tribuna cititorilor”, publicată de revista “Moda Nouă Ilustrată” (numerele din 10 martie, 25 martie și 25 aprilie 1910).  În paragraful fina al articolului veți găsi câteva dintre răspunsurile și comentariile voastre de azi. Pentru culoare, am presărat prin articol câteva fotografii din aceiași epocă ale unor cititoare ale revistei “Moda Nouă Ilustrată”: D-ra Aurelia Mărăşescu -  Craiova...

Citește mai mult... »

Originea păcălelilor de 1 Aprilie

Ziua păcălelilor de-a lungul timpului  Deși am putea fi tentați să credem că este de dată recentă, obiceiul de a face farse în ziua de 1 aprilie are o istorie seculară. De mai multe veacuri, mii de victime naive sunt trimise în căutarea câte unei frânghii de legat vântul, a unui baston cu un singur capăt, să pescuiască o știucă fără oase, să cumpere untdelemn de surcele sau o mie de alte lucruri din de aceiași categorie. O scurtă istorie a acestui obicei am găsit într-un număr interbelic al revistei “Realitatea Ilustrată”:&nb...

Citește mai mult... »