Într-o epocă în care eleganța vestimentară, politețea riguroasă și conversațiile alese la o ceașcă de cafea sau într-un birt bucureștean defineau ritmul cotidian, românii știau să râdă cu poftă. Umorul de altădată avea o finețe aparte, o ironie caldă și o efervescență care nu și-au pierdut deloc farmecul.
Vă propun să ne întoarcem în timp și să ne amuzăm citind câteva anecdote drăguțe culese din „Vatra: Foaie ilustrată pentru familie” – celebra revistă publicată „sub direcțiunea lui Ioan Slavici, I.L. Caragiale și George Coșbuc” la sfârșitul secolului al XIX-lea (mai exact, din numerele publicate în anii 1894–1895):
O
damă tânără prânzește cu logodnicul său într'un birt. Un domn, care ședea la
masa de alături o observă, se scoală în picioare și se adresează cătră dânsa cu
aceste cuvinte amabile:
-
Scuzați-mă, D-șoară, că îndrăsnesc…, cum puteți după supa fierbinte să beți bere
rece! Eu nu pot să sufăr aceasta… în interesul frumoșilor d-tale dinți asupra
cărora, după cum bine știți, am dreptul de proprietate până la completa achitare.
Îndatoritor…
-
Pentru D-zeu, doctore, scoate-mi dintele acesta, nu mai pot suferi de durere.
-
O! D-șoară, dacă îmi dai o sărutare, numai o sărutare, îți scot toți dinții...
 |
Mireasa
bătrână (în cupeu spre ofițerul stării civile):
- Iancule dragă, spune
vizitiului să meargă mai repede!
Mirele:
- De ce... avem vreme destulă!
Mireasa:
- De... dar te văd așa de gânditor!...
|
O
văduvă, care plângea amar la mormântul bărbatului să mort de curând, în cele din
urmă își șterse lacrimile și zise:
-
O mângâiere am totuși, căci acum știu cel puțin unde își petrece noaptea…
Discreție
Cu
toate că e însurat cu o femeie frumoasă, d-nul Zeta are o intrigă cu o actriță.
Alaltăieri, însărcinează pe jupâneasa din casă să ducă un bilețel dulce
adoratei lui.
- Și mai cu seamă Safto, nici o vorbă... - îi zice el.
-
Ah!, domnule, poți să fii liniștit. În lucruri d'alde astea sunt mută ca mormântul.
Întreabă pe cucoană...
Răspuns nimerit
Un
muncitor care în îmbulzeala ce era pe trotuar calcă pe un domnișor elegant pe
cismele de lac, primi din partea acestuia titulatura de urs. Muncitorul îl
răsplăti pentru insultă cu o palmă sdravănă.
-
Ce este asta? - strigă elegantul tânăr în culmea indignărei.
-
O labă de urs! - răspunse scurt muncitorul și-și văzu de drum.
-
Doctorul mi-a spus că mi-ar prinde
foarte bine dacă mi-aș lăsa nițel sânge.
- Foarte bine... voiți să vă rad sau să vă tund?
Un
inspector școlar, intrând în școala primară din X. rămâne împietrit lângă ușă văzând că institutorul aplică o bătaie sdravănă unui elev, cu bastonul. Mai
mare i-a fost mirarea însă văzând că, deși l'a observat și l'a salutat, nu
înceta cu bătaia. În cele din urmă inspectorul strigă mânios:
-
Ce înseamnă asta, D-le institutor? Nu știi că pedeapsa corporală este interzisă
prin lege?
-
Lasă-mă, D-le inspector, răspunse institutorul croind mereu la bastoane, știu
eu ce fac.
-
Dar pentru D-zeu, ai înnebunit, dacă se bolnăvește copilul, dacă reclamă la
tată-so şi te dă pe mâna justiției....?
-
N'are să reclame, nici la tată-so, nici la mă-sa!
-
Pentru că.... D-le inspector, pentru că eu sunt tatăl lui!
La exposițiunea de
tablouri
Coana
Lina (înaintea tabloului cu No. 54):
-
Bărbate, aici trebuie să fie o greșală. În catalog scrie sub No. 54: «Fiul
pierdut» și în tablou nu văd nici un copil!...
-
Apoi.... tocmai, de unde să fie dacă s'a pierdut!
Tatăl: Uite, Alecule, am venit în București
să văz ce mai faci și să-ți dau bani.
Spune-mi câtă datorie ai?
Studentul: De, dragă tată... câtă vrei d-ta!
Lisa
își serbează ziua onomastică şi astăzi îmbracă pentru prima dată rochie lungă.
Tatăl ei vrea să-i facă un cadou. El o îmbrățișează și zice:
-
Drăguță, astăzi ai îmbrăcat pentru întâia dată rochie lungă și astăzi e ziua ta.
Care este dorința ta, spune-o și papa ți-o va împlini!
-
Dragă papa, aș vrea ca mire un ofițer frumos și ca bărbat un bancher.
