Arc peste timpuri: România de azi în oglinda celei de ieri

Motto: 

 

“Boala  de  care  suferă  societatea

 românească  e lipsa de caractere”

(Nicolae Iorga)

Ce îi lipsește României de azi pentru a progresa cu adevărat? De ce o țară atât de bogată în resurse rămâne, paradoxal, una dintre cele mai sărace din Europa? Nu este o dilemă nouă, ci un ecou al vechiului vers: „Săracă țară bogată!”.

 

La aceste întrebări au căutat răspunsuri bunicii noștri, iar noi, cei de azi, încă le mai bâjbâim. Am descoperit recent un articol din „Realitatea Ilustrată”, publicat pe 9 decembrie 1936. Analiza de atunci pare scrisă azi. Te invit să descoperim împreună: Ce îi trebuie, de fapt, României pentru a fi bogată?

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

La munte, la mare sau două halbe la terasă? Dilemele estivale ale anului 1929

Dacă nu te-ai decis încă unde să mergi în vacanță, sunt sigur că o să te ajute sugestiile în versuri ale „Duduiei grădinărița”, publicate de revista „Realitatea Ilustrată” în numărul din 17 august 1929. Sunt o dovadă în plus - dacă mai era nevoie - că imaginația noastră în materie de vacanțe e limitată. Așa a fost în anul 1929 și așa e și astăzi. 

 

 

Să alegem așadar între mare și munte, între o vacanță la țară sau o escapadă pe terasa cu mititei și bere:

 

Citește continuarea aici... >>>>>

Cortină peste timp: O retrospectivă a marilor figuri ale scenei și ecranului

De-a lungul anilor, De Ieri De Azi a fost un spațiu dedicat recuperării memoriei culturale, un loc unde am încercat să readuc în lumina reflectoarelor destine uitate sau doar estompate de trecerea timpului. Pentru că arhiva s-a îmbogățit considerabil, am decis să centralizez aici, într-o singură pagină, poveștile actorilor care au scris istoria teatrului și a filmului.

 

Vă invit să redescoperiți aceste figuri legendare:

Citește continuarea aici... >>>>>

Telegraphul și „Știrile de la ora 5”: Evenimente senzaționale din 1886

Știrile de tip tabloid sunt pretutindeni: pe ecranele televizoarelor sau în  fluxurile noastre de știri online, acestea domină peisajul mediatic. De ce avem acest apetit aproape insațiabil pentru senzațional? Dincolo de plăcerea vinovată a bârfei, ne atrag relatările care ating instinctul nostru de conservare. 

 

 

Acest fenomen nu est eînsă o găselniță a epocii noastre. Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu apariția primelor ziare de mare tiraj, cititorii s-au lăsat fascinați – recunoscând sau nu – de subiecte precum crimele, tâlhăriile sau tragediile. Vrem sau nu, aceste „știri negre” ne captează atenția. Dacă aveți dubii, haideți să aruncăm o privire peste câteva cronici culese din gazetele românești ale anului 1886.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Zorii filmului românesc: De la primele proiecții la primele studiouri

Spectacole dedicate proiecțiilor de film au fost organizate în România începând din anul 1896, primul eveniment de acest fel fiind cel care a avut loc în saloanele din redacția revistei "L'Independence Roumaine" din București, în 27 mai 1896. 

 

 

S-au proiectat atunci, cu mult succes la public, diverse „vederi, fotografii vii și fotografii animate”: 

Citește continuarea aici... >>>>>

Povești din București: Terasa și grădina Oteteleșanu

Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lui Iancu Oteteleșanu. 

 

Terasa Oteteleșanu

 

Proprietarul de la mijlocul secolului al XIX–lea al acestor locuri, Conu’ Iancu Oteteleșanu, era celebru în societatea bucureșteană a epocii atât datorită marii lui averii cât și datorită unei povești de dragoste pe care a trăit-o: deși căsătorit de mai bine de trei decenii cu Coana Safta Oteteleșanu, Iancu Oteteleșanu s-a îndrăgostit de mult mai tânăra d-șoară Elena Filipescu. Ca urmare, a divorțat de prima lui soție și s-a recăsătorit în anul 1861 cu “juna cea frumoasă”. Până aici nimic senzațional. Atât doar că îngăduitoarea coană Safta Oteteleșanu nu și-a părăsit fostul soț după divorț. Iar acesta a trăit fericit, împreună cu fosta dar și alături de cea de a doua soție, până la moartea lui din anul 1876.

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>

Povestea ultimului călău al Moldovei: Gavril Ciobanu zis Buzatu

 

Pădurile Moldovei erau bântuite în prima jumătate a secolului al XIX-lea de o sumedenie de cete de bandiți. 

 

Fiorosul Gavril Ciobanu zis Buzatu
ultimul călău al Moldovei

 

Hotărât să scape țara de tâlhari, domnitorul Mihail Sturza (1834 – 1849) a ales câțiva oameni neînfricați pe care i-a numit căpitani de poteră și pe care i-a însărcinat „să privegheze cu strășnicie drumurile mari și umblate, ocrotind viața și avutul drumeților”. 

 

---

---

Citește continuarea aici... >>>>>