Fotoreportaj interbelic în lunca Dunării
Imaginea
României interbelice nu ar fi completă dacă nu am adăuga la măreția noilor “block-house-uri”
din centrul marilor orașe și la instantaneele luate în lumea mahalalelor de la periferia
orașelor sau a localităților pitorești - dar încă foarte sărace
- aflate la o aruncătură de băț de acestea. Tocmai de aceea vă învit să facem
împreună o vizită în două localități din apropierea Bucureștiului: în satele
Herești și Greaca, din lunca Dunării. Ghid ne va fi și de această dată un reporter
interbelic, V. Gheti pe numele lui, care și-a înscris impresiile în articolul “Viața în baltă a pescarilor”, publicat de revista
“Realitatea Ilustrată” în numărul din 29 septembrie 1937:
“La sud de București, la o distanță de 30 de km., pe malul stâng al fluviului
Dunărea, se află unul din cele mai mari lacuri ale țării noastre, care
alimentează Bucureștiul cu pește. Lacul care are o vechime istorică, nu este
altceva decât valea de altădată a fostei mări de care ne vorbesc geologii, rămânând
aici - ca o masă de apă aparte de fluviu – mostră a vechii mări. Și poate că ar
fi secat, rămânând o vastă câmpie, pe care grecenii ar fi cultivat-o, dacă nu
ar avea legături cu Dunărea, care îl alimentează cu apă. Pe o întindere de 136.000.000
mp., dă cetățeanului prima noțiune de mare. Bărci de pescari iscusiți se pierd
în zare și pescuiesc ziua întreagă, ca apoi seara să se retragă la vad. E o
viață aici pe care n'o cunosc mulți. E viață de coloniști.”