La pas prin Eforie (1931): Vacanță la mare în perioada interbelică

Ne continuăm periplul interbelic prin stațiunile de pe litoralul românesc al Mării Negre — o călătorie fascinantă începută într-un weekend în Mamaia anului 1935. 

 

 

Astăzi ne oprim în Eforie, o destinație care în anii '30 își câștiga rapid statutul de stațiune modernă, cu pretenții europene. 

Continuarea

Ucenicii: Micuții sclavi ai marilor orașe de altădată

Unii nostalgici ai perioadei interbelice ridică în slăvi ucenicia de altădată. Ucenicia era un „sistem de învățământ” și de pregătire a tinerilor pentru practicarea diferitelor meserii „cerute pe piața muncii”, care poate că își atingea scopul: copiii care parcurgeau „purgatoriul uceniciei” deveneau în cele mai multe dintre cazuri adevărați meseriași.

Dar cu ce preț!? Copiii-ucenici au fost poate „ultimii sclavi” ai lumii moderne românești. Vânduți de părinții prea săraci pentru a-i putea întreține, ucenicii încăpeau de cele mai multe ori pe mâinile unor „stăpâni” fără de scrupule, al căror singur gând era exploatarea acestora. Ucenicii erau salahori, comisionari și „fete în casă”. Ziua lor de muncă începea cu mult înainte de a celorlalți lucrători și se sfârșea târziu în noapte. Iar tainele meseriei pentru care „se pregăteau” erau de cele mai multe ori „furate”.

Continuarea

Ghicitoarea din curtea cu liliac: Coana Filofteia – cititoarea de destine

Ne vom continua astăzi drumul început mai demult prin lumea farmecelor, a cântecelor și a descântecelor. Vom poposi în casa unei adevărate Cassandre din perioada interbelică: vestita Coana Filofteia, “fiica nelegitimă a unui fakir authentic”, cea care știa să facă minuni și să dezlege cele mai enigmatice enigme.

Nici de data asta nu vom pleca singuri ci, așa cum ne-am obișnuit deja, însoțiți de reporterul “J. de S.” al revistei “Realitatea Ilustrată”. Pătrundem așadar în lumea mahalalei de altădată și o întâlnim pe Coana Filofteia:

Continuarea

Rețete de altădată: Deserturi din carnețelele străbunicilor noastre (1907)

Din articolele cu sfaturi cosmetice, povețe medicale, sfaturi pentru gospodărie sau de bună purtare în societate publicate în revistele dedicate doamnelor și domnișoarelor pe la începutul secolului al XX-lea, nu puteau să nu lipsească rubricile cu rețetele culinare. Am selectat din aceste rubrici câteva rețete interesante, din păcate neasezonate și cu fotografii ale creațiilor culinare. 

Dacă veți avea nelămuriri referitoare la punerea în operă a rețetelor, nu pot decât să vă rog să vă adresați pentru completări autorilor acestora, respectiv cititoarele revistei „Moda Nouă Ilustrată” din anul 1907, ele fiind cele care au trimis redacției toate rețetele: d-rele „Fulga”, „Dorpribeag”, „Ulpia Floarea Muscelului”, „Fetița dulce” și „Bruneta de pe malul Râmnicului”. Lămuririle le veți găsi, sper, la rubrica „Poșta redacției”. Ca să vă ajut puțin în eventualele voastre tentative culinare am să fac câteva precizări în privința unităților de măsură folosite pe atunci:

• Dram: 3.38 g.
• Oca: 1.272 kg.
• Litră: 318 g.

Continuarea

Ultimii muscali: O breaslă uitată din România de altădată

Vă invit să aflați istoria fascinantă a birjarilor muscali (sau scopiți), o prezență exotică, pitorească și distinctivă în peisajul urban românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

 

 
În marile orașe precum București și Iași, muscalii erau sinonimi cu luxul, viteza și caii superbi, aduși din stepele rusești. Ei reprezentau taxiul de elită al epocii, fiind căutați de boieri și de cei înstăriți.

 

Continuarea

Marioara Voiculescu – destăinuiri: Amintiri vesele și triste din viața marii actrițe

Marioara Voiculescu a fost, fără îndoială, una dintre cele mai importante actrițe din România care au dominat scena teatrului românesc în prima jumătate a secolului al XX-lea. Personalitate fascinantă și voce de referință în istoria teatrului, artista a impresionat de-a lungul carierei prin roluri dramatice memorabile și o prezență scenică de excepție.

Maria Voiculescu în trei roluri memorabile

În lucrarea sa dedicată marilor figuri ale scenei, criticul F. O. Fosian o caracteriza astfel pe celebra tragediană a teatrului românesc:

Continuarea

Călătorii interbelice: Spre Cheile Bicazului și Lacul Ghilcoș în anii ’30

România este o țară binecuvântată cu locuri de o frumusețe cu totul aparte, care ne bucură ochii și care ne încântă sufletul. Unele dintre cele mai spectaculoase priveliști ne sunt oferite de Cheile Bicazului: opt kilometri de pereți stâncoși verticali extrem de înalți, care depășesc pe alocuri 300 de metri și care sunt atât de apropiați pe alocuri încât îți dau senzația că parcurgi un canion. 

 

Cu trenul spre Cheile Bicazului (1934)

Aceste locuri pitorești din munții Hășmașului au început să fie descoperite în perioada interbelică de un număr tot mai mare de români. Printre aceștia s-au numărat și doi mari scriitori români:

Continuarea