Dincolo de Nistru: O vizită (interbelică) la Tiraspol

Regiunea transnistreană a fost și este încă o rană adâncă pe trupul Moldovei. Autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană nu este altceva decât continuatoarea unei entități create artificial în anul 1924 de autoritățile sovietice: Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească.

Despre viața românilor din Transnistria am mai scris pe blog. Foametea a lovit această regiune în perioada 1925 - 1932 – perioadă în care mii de locuitori au traversat sau au încercat să treacă înot Nistrul – fluviul care îi despărțea de România. Vă voi spune doar că Nistrul devenise cu adevărat “un al doilea Styx” și că 40 de fugari au fost împușcați de grănicerii sovietici doar într-o singură zi (23 februarie 1932), în apropierea satului Olănești, în timp ce încercau „să fugă” peste Nistru. Locuitorii dintre Nistru și Bug au fost primii români care au cunoscut „binefacerile” colectivizării forțate. De asemenea, au fost primii români care au trecut prin chinurile deportării în Siberia.

Continuarea

Invitație la un circ de purici interbelic!

Printre atracțiile cele mai populare și mai bizare care animau odinioară bâlciurile — și care stârneau deopotrivă uimire și neîncredere — se număra faimosul circ de purici. Deși astăzi ne vine greu să credem că asemenea „giganți” ai micro-universului pot deveni acrobați sau jongleri, aceste micro-spectacole erau savurate cu lupa în mână de un public extrem de numeros. 

 

 

O incursiune fascinantă în culisele unei astfel de reprezentații inedite ne este oferită de articolul „Allo! Aici circul de purici!”, publicat în paginile revistei interbelice „Realitatea Ilustrată” (numărul din 12 octombrie 1933) — o mărturie vie despre ingeniozitatea umană dusă la extrem în materie de divertisment popular.

---

---

Continuarea

Blestemul diamantelor: O crimă perfectă în Iașul interbelic

Adela Cogălniceanu în tinerețe

 

Descendentă a unei mari familii boierești din Moldova – fiică a lui Lascăr Cantacuzino-Pașcanu și a Haricleei Vogoride – Adela s-a născut în anul 1848. A avut parte de o educație aleasă – fapt neobișnuit pentru femeile acelor vremuri:

 

“Foarte frumoasă în tinerețea ei, deșteaptă, de o deșteptăciune sclipitoare și de o cultură vastă, se deosebea prin toate aceste însușiri de multe alte femei… Vorbea minunat franceza și germana.” (cf. Rudolf Șutu – Iașii de odinioară – 1928).

Continuarea

Răsfăț și eleganță în salonul lui Ionică, coaforul Curții Regale

În perioada interbelică, titlul de „Furnizor al Casei Regale” reprezenta garanția supremă a rafinamentului și calității. Pentru meșteșugarii bucureșteni, însemnul regal gravat pe firmă aducea faimă și clienți din înalta societate.

Maestrul Ionică Oprișan în salonul său (stânga)
Interiorul saloanelor de coafură și manichiură (dreapta)

Printre acești maeștri ai eleganței s-a numărat și Ionică Oprișan, celebrul coafor al Curții Regale. Amplasat lângă legendarul hotel Athenee Palace, salonul său atrăgea crema Bucureștiului: doamne din marea aristocrație și domnișoare cochete, domni la patru ace sau cunoscuți „don juani”. Purtând cu cinste titlul de „coafor al celor trei generații din Casa Domnitoare”, Ionică era cel care se îngrijea în fiecare zi de miercuri de frizura M.S. Regelui Mihai.

Continuarea

Erastia Peretz, Miss România 1931: Portretul unei frumuseți interbelice

Erastia Peretz, Miss România în 1931, a fost mai mult decât un simbol al frumuseții interbelice; a fost o personalitate complexă, cu o pasiune profundă pentru natură, literatură și artă. 

Spre deosebire de concursurile de frumusețe de azi, cele organizate în perioada interbelică puneau un accent deosebit pe valoarea culturală și intelectuală. Juriile, formate din scriitori, sculptori și profesori universitari, căutau o „frumusețe cu spirit”, iar Erastia — sau „Tia”, cum îi spuneau apropiații — a fost exemplul perfect în acest sens.

---

---

Continuarea

Vasile Alecsandri și Elena Negri (povestea de dragoste)

Vasile Alecsandri s-a născut în 21 iulie 1821 într-o familie boierească din Moldova. Primele studii le-a făcut în casa părintească îndrumat de călugărul maramureșean Gherman Vida. A urmat apoi cursurile pensionului francez al lui Cuşnim. Între anii 1834 și 1839  și-a continuat  studiile la Paris.   

 

Vasile Alecsandri și Elena Negri

  

În perioada pariziană, după câteva încercări nereușite de a face carieră în domeniul medicinei, în cel juridic sau în inginerie, Vasile Alecsandri s-a dedicat literaturii. A revenit în țară în anul 1840, după o lungă călătorie făcută în Italia.

Continuarea

La o mănăstire de maici: Povești din tainițele mănăstirii Viforâta

În călătoria noastră prin România de altădată, îl însoțim pe reporterul Ion Tic, trimisul revistei „Ilustrațiunea Română”, într-o vizită documentară întreprinsă în primăvara anului 1934 la o mănăstire de maici situată în imediata apropiere a Târgoviștei.

Îl regăsim pe jurnalist la poarta mănăstirii Viforâta, o construcție de o simplitate impunătoare care, după cum consemna reporterul interbelic, „își scaldă albul imaculat al varului în ultimele raze de soare”. Lăcașul, ce poartă dublul hram al Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) și al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, îi dezvăluie imediat drumețului caracterul său arhaic.

Continuarea

Minunatele fast-fooduri interbelice: În vizită la un "bufet automat"

Motto:

Hol de marmură și nichel
Încrustat în Municipiu,
Și bazat pe cel mai simplu
Și mai cunoscut principiu:
Te oprești, respiri puțin
Și din automatul galben
A început să curgă vin...
(‘Dimineața” – 15 iunie 1931)

Deși termenul de „fast-food” ne pare o invenție modernă, bucureștenii anilor '30 cunoșteau deja fascinația serviciului rapid și a consumației „la minut”. 

Apariția „bufetelor automate” în Capitală a reprezentat o adevărată revoluție urbană, transformând radical modul în care oamenii mâncau, interacționau și se raportau la bacșiș. Într-o lume în care clienții se împărțeau între localurile luxoase de pe Calea Victoriei și baruri populare în care totul costa 7 lei, aceste „automate” au fost oglinda unei societăți grăbite, dornice de inovație și modernitate.

Continuarea