Un furnicar de
negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile
târgurilor românești de la începutul secolului al XX-lea. Dintre ei, cei mai căutați și
mai “cu dever” erau bragagiii și limonagiii.
Bragagiii erau în
marea lor majoritate negustori turci, sârbi, albanezi sau bulgari, care aveau încropite - prin dughene
risipite pe la periferia orașelor - adevărate “laboratoare de cofetărie” în care preparau bragă, halva, halviță sau
nuga. Ei erau o prezență
nelipsită prin preajma școlilor, având cu ei nelipsitele coșuri cu zaharicale și, bineînțeles, donița cu bragă, răcită cu un bulgăre de gheață. Acești comercianți ambulanți favoriții copiilor care, cu un “gologan de cinci parale”, puteau cumpăra de la ei o cană de bragă sau “un
rahat și o jumătate de bragă”, după cum aveau poftă. Dar...
“Rând pe rând dispar figurile
caracteristice ale Bucureștilor de altă dată. Apariția bragagiului constituia -
cu ani în urmă - deliciul copiilor. Amintirile de școlar nu pot șterge
imaginația sârbului sau albanezului cu tichia de dimie albă pe vârful capului,
stând ca o stană în picioare, lângă donița nichelată, plină cu bragă și coșul
ochiu de zaharicale. În recreații se făcea tot aliș-veriș-ul. Care mamă nu dăruia odraslei cinci
sau zece bani, în fiecare dimineață? La ora prânzului negustorul se întorcea
acasă ușurat de marfă, dar cu buzunarul doldora de bani mărunți și lucitori.
Vremurile au luat acum altă față.
Copiii nu mai sunt aceiași de acum două decenii, își economisesc banii pentru bicicletă
sau aeroplan, iar în plină arșiță preferă băuturii din mei fermentat, limonada
cu gust înțepător de acid, pe care o beau pe nerăsuflate, cu ochii strălucitori
de plăcere.
În timp ce se prepară braga |
Ultimii bragagii din București
Într’un colț depărtat de suburbie, în
plină vecinătate a cazărmilor am întâlnit unul din puținii bragagii care mai
există pe la noi. Stătea pe un scăunaș, spre marginea trotuarului și privea fix
înainte, cufundat în gânduri. I-am cumpărat un ciubuc de zahăr
roz, dăltuit parcă la suprafață, cu drotul.
- Merge treaba?
- Deloc. De dimineață până acum am
vândut două „brăgi”. Nu cumpără nimeni. Azi e Duminecă și nu știu dacă am să mă
întorc diseară cu un pol acasă.
- Mâncarea și dormitul de unde ies
atunci?
- Mi le dă jupânul. Mai încearcă și el
vechea meserie.
- E departe bragageria stăpânului
d-tale ?
- O palmă de loc - peste drum de
fabrica Lessel.
Am pornit înainte, tot înainte, pe Calea Plevnei în sus, pe un drum drept
nesfârșit de lung. Impresii de autohtonism mai stăruiau încă pe ici-colo. Un
camion vopsit în verde se odihnea lângă un gard. Aproape, în curtea unui
regiment, o goarnă începu să sune umplând aerul cu un șir de
note prelungi, melancolice. Am dat în sfârșit de mica
prăvălioară tupilată spre pământ. Stăpânul văzând că vechiul comerț nu merge a
înjghebat un mic birt "cu prețuri accesibile” chiar celui mai nevoiaș om.
Acolo, cu treisprezece lei, ți se servesc două farfurii încărcate cu mâncare și pâine
din belșug.
Un mic fabricant de rahat |
- Lazăre, dă-mi o furcă... - strigă
răgușit clientul și furculița de cositor sboară prin aer, prinsă cu agilitate
de acrobat.
Prin rafturi zărești bomboane și semințe. Braga o ține sub tejghea, într’o damigeană de câteva chilograme.
- Copiii de prin împrejurimi nu beau
bragă?
- Le e rușine... - vorbi cu o umbră de
mustrare în priviri.
Familia sârbului Lazăr a venit în țara noastră acum cincizeci de ani, cu întreaga pojijie.
- Ce bine-i mergea bătrânului!... - vorbi negustorul. A cumpărat loc de casă, a clădit și avea și bani strânși. În
fiecare săptămână se făcea foc jos în subsol, la cazan.
O tratație cu rahat în curtea fabricii |
Cum se prepara braga
Și m’a condus într’un fel de pivniță,
arătându-mi instalația, explicându-mi în acelaşi timp cum se prepară braga: într’un cazan de alamă de câteva sute de chilograme, prevăzut jos cu un
cuptor, se pune apă. Când aceasta se înfierbântă, se toarnă înăuntru făină albă și mei măcinat. O zi întreagă trebuie să fiarbă, mestecându-se aproape încontinuu
cu un „raz” de alamă.
După ce s’a răcit se scot douăzeci-treizeci de lopeți și
se pun într’o copaie adăogându-li-se apă, puțină bragă și drojdie de bere - în
timpul verii - ca fermentația să se facă cât de curând. Când suprafața acestui amestec se
umple cu bășici, se strecoară printr’un capac cu ochiuri mari și o sită deasă
de alamă. La sfârșit negustorul are grijă să-i adaoge și o mică cantitate de
zahăr.
Condițiile nehigienice în care e întreținută
această băutură, după fierbere, a fost principalul motiv care a îndepărtat poporul
micilor clienți. Fel de fel
de zvonuri – parte neîntemeiate - mergeau din gură în gură:
- La
bragageria din colț a căzut astă noapte un șoarece în butoiul cu bragă...
Băutura de
culoarea borșului a produs atunci scârbă și numai la amintirea ei ți se întipărea
pe chip o grimasă de desgust. Nu va trece mult și acest produs va fi amintit
doar de dicționarele care nu vor putea omite pitoreștile
tipuri ale vânzătorilor, chipuri atât de clare ale copilăriei noastre.
Fabricarea halvalei |
Negustorii de alviță și rahat
Persistă însă în vremurile noastre negoțul ambulant al alviței și rahatului. Prin
funduri de mahala, rezistând încă progresului mecanic, mai găsești, ici colo,
înjghebări primitive pentru fabricarea celor două produse. În strada Dr.
Obedenaru No. 23, am descoperit una din aceste fosile. Stăpânul tocmai se așezase la lucru.
Prepara rahat. Într’o râșniță ciudată începu să macine scrobeală, în timp ce în
cazan glucoza amestecată cu zahăr fierbea cu înverșunare. Dădu jos vasul, al
cărui conținut răcit fu amestecat cu făina albă a scrobelii. Turnat în niște
saltare ale unui vechi dulap, după un scurt timp, pasta gelatinoasă presărată
cu un strat de amidon, fu tăiată și așezată în cutii pentru vânzare. Toată operația de mai sus
bătrânul o făcu domol, tacticos, cu gândurile aiurea, parcă.
- Nu mai merg treburile... bolborosi
el. Ne concurează fabricile, care produc mult și ieftin. Lucram înainte susan,
alviță, bomboane. Astăzi am rămas numai la rahat. Ni-l cumpără puii de olteni și negustorașii de pe la margine.
O fabrică de halva din Bucureștiul interbelic |
* * *
Nu departe de locuința bătrânului se
înalță, ca o sfidare, un furnal de fabrică. Acolo un șirag de numeroase mașini
lucrează susanul pentru prepararea halvalei. Poți urmări diferitele faze prin
care trec semințele: muierea, curățirea de coaje, punerea în saramură,
spălarea, prăjirea și măcinarea lui. Bobul mare la început devine mai apoi mic și fin ca orezul. Zdrobit în niște pietre, aidoma celor de moară, tahânul curge în valuri încete. Pentru prepararea halvalei, tahânul
se amestecă într’un cazan, cu ajutorul unei lopeți. Lucrul acesta trebuie să se
facă manual, deoarece fibrele nu permit o intervenție mecanică.
Vedem dar că
dezvoltarea industriei a încheiat o epocă, nimicind parfumul de orientalism.
Era și timpul. Rămâne acum ca anume organe gospodărești, conștiente de
sănătatea indivizilor și estetica străzilor să exileze definitiv ultimele rămășițe ale
comerțului ambulant."
Sursa: articolul “Tipuri și meserii cari dispar” – semnat Margareta
Nicolau – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 21 aprilie 1932 – disponibil în colecția Bibliotecii Centrale Universitare
“Lucian Blaga” din Cluj Napoca
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergere??????????????? :)
ȘtergereIn Tr Severin suntem norocosi. O familie de turci refugiata aici de pe insula Ada Kaleh isi continua traditia de comercianti de braga si halvita.
RăspundețiȘtergereSper ca si copiii lor sa reuseasca sa duca mai departe aceasta traditie. Te mai astept pe blog... Anonimule!
ȘtergereBragă da, halviță ba. N am reusit sa prind niciodată halviță; în schimb ciocolata de casa, la cornet, da.
ȘtergereCand voi trece prin Tr.Severin as vrea să cumpăr de la acești oameni produsele lor.Ne dați adresa ?
ȘtergereCei care vand braga la Severin si-au deschis o toneta si in Bucuresti, la Obor, la doua zeci de metri de celebra terasa cu mici.
ȘtergereEste în același rand unde sunt și terasa cu mici?
ȘtergereEste langa terasa Obor1, nu aveti cum sa o ratati .https://maps.app.goo.gl/VjQqwtA77ackwMYY9
ȘtergereFoarte tare articol, ce vremuri interesante.
RăspundețiȘtergerePovesti pline de farmec pierdute prin pagini de ziare vechi. Te mai astept pe blog, Madalina!
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePrin anii 1971-1972 eram in Galati.Atunci se mai gasea braga la unele chioscuri. Era rece si foarte buna.
RăspundețiȘtergereExista si acum in Galati!
ȘtergereIdem in Constanta, pe o straduta pitoreasca din apropierea garii - acum e un Lukoil acolo - te racoreai cu un pahar de braga ( era vreo 0.40 lei)
ȘtergereSincer, nostalgia mă cuprinde când mă gândesc la anii 1968-1975. Plecam dis de dimineață cu bunicul la pescuit iar la întoarcere, obligatoriu opream pe str. Bălcescu unde exista o brăgărie unică în Galați (printre multe altele). Această brăgărie se afla vis-a-vis de restaurantul „Bistro”. Aici am descoperit prima oară aroma rece și inconfundabilă a brăgii clasice dar și a celor cu gust de caise, piersici, pepene galben și încă două sortimente de care nu-mi mai amintesc. Bunicul îmi lua două pahare de bragă (la alegere) iar el se cinstea cu un pahar de „spumă de drojdie” la Bistro. Acum 5-6 ani, undeva prin Micro 19, am găsit la o tonetă, bragă ce se „răcorea” într-un aparat special. Am luat, fără să gust, o sticlă de 2 litri și odată ajuns acasă, mi-am dorit să retrăiesc gustul copilăriei. Îmi pare nespus de rău să recunosc că am luat doar o înghițitură, restul conținutului luând calea chiuvetei. Un borș total, acru-amărui. Cred totuși că rețetele reușite ale acestei băuturi s-au pierdut în timp. Păcat, mare păcat.
ȘtergereNu știu de ce nu se poate relua procesul de fabricație a acestei băuturi. Cred că era mult mai sănătoasă decât Coca-Cola,care în câțiva ani îți distruge stomacul. Cred că a fost o mare greșeală că s-a renunțat la băuturi sănătoase pentru organism. Ar mai fi ceva : nuga nu este halviță ,e ceva diferit total. Copil fiind am avut ocazia să gust de vreo două ori la bâlciul anual de Dumineca Mare ,așa că știu cum arăta și ce gust avea.. Tahânul mi-a adus aminte de halvaua rusească din niște cutii mari de tablă,pe care scria frumos cu litere slave Tahân. Și chiar și halvaua de atunci nu seamănă cu cea de astăzi.
RăspundețiȘtergereFrumos articol! Mulțumim.
Nu cumva era bulgareasca halvaua?Tin minte cutiile si culmea si halvaua
ȘtergereInteresantă povestire.... Vremuri apuse!...
RăspundețiȘtergereIn Galați, se găsește inca braga in diferite zone ale orașului. Din păcate produsul este prea sensibil și nu poate fi îmbuteliat.
RăspundețiȘtergereÎn Slatina mai există La Atletul Albanez, în orașul vechi strada Dinu Lipatti 25. Se mai vinde încă bragă, limonadă, citronadă, halviță și înghețată.
RăspundețiȘtergereDa așa este , încă mai există, dar nu mai sunt ingredientele de altă dată, meiul era de bază. Am copilărit în Slatina, chiar pe stradă cu magazinul lor . Produceau lucriri minunate 🥰🥰🥰
ȘtergereLa Galati,in strada Traian aproape de strada Radu Negru se afla chioscul de racoritoare "La dl.Coromida" un batranel cu zambet servea copiii cartierului "Vadu Ungurilor"si Lozoveni cu braga si limonad.Paharul de braga 50 bani.Zilnic aproviziona chioscul.Ce vremuri....
RăspundețiȘtergereDati-mi adresa din tr Severin a turcului cu bragă.
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Buna ziua! Suntem producatori de Braga si alte sucuri naturale din Galati. Livram in toata tara daca faceti comanda pe www,braga.ro
RăspundețiȘtergerewww.bragabuna.ro
RăspundețiȘtergere