Usturoiul în descântece, farmece şi vrăji

Usturoiul: superstiții, credințe, obiceiuri, descântece

 

Paragrafe:

 

• Superstiții: Usturoiul alungă spiritele necurate
• Credințe: Usturoiul vindecă bolile
• Usturoiul în descântece
• Usturoiul în vrăji

 

Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat și Transilvania – este una dintre plantele cele mai des folosite de români pentru a se lecui de boli, pentru pentru alungarea spiritelor necurate sau pentru “prinderea farmecelor, a descântecelor sau a vrăjilor". Este întrebuințat în aceste scopuri atât usturoiul de toamnă cât și cel de vară. “Femeile știutoare” folosesc însă cu precădere usturoiul de toamnă pentru a face vrăji sau pentru descântece.

 

Superstiții: Usturoiul alungă spiritele necurate

“Usturoiul, după credința Românilor, e cel mai bun mijloc de apărare nu numai în contra boalelor lipicioase ci și a spiritelor necurate, precum sunt: Strigoii și Strigoaiele, Moroii și Moroaiele, Solomarii și Vântoasele. Drept aceea în serile spre Sân-Vasile, Sân-Gheorghe sau Sânt-Andrei, când se zice că umblă mai tare spiritele necurate, cu deosebire Strigoii, pe la casele și grajdurile oamenilor, apoi în sâmbăta Săptămânii mari, când vin Vântoasele, românii ung în tot anul cu usturoi în forma crucii ușile și ușorii, ieslele și obloanele grajdurilor și vitele ce locuiesc într'ânsele, mai ales vacile de muls, la pulpă și printre coarne. De grajdurile și de vitele care s'au uns astfel cu usturoi și cu păcură sau dohot, nu se pot apropia spiritele necurate ca să le facă vreun rău.” 

“Ungurean cu suman scurt, Moghior, Moghiorlan! Nu ședea'n Moldova mult Moghior, Moghiorlan! Și te du în țara ta De-ți mănâncă slănina, Și-ți fă casă pe gunoi Și-o freacă cu usturoi Ca s'o aperi de strigoi.” Strigoii și solomonarii nu suportă mirosul de usturoi și “numai dacă le vine mirosul lui la nas fug încotro apucă”. De aceea, pentru a îndepărta din preajma lor spiritele rele sau bolile, în aceleași zile, "românii se ung cu usturoi chiar pe ei înșiși". Un obicei interesant se întâlnea prin Bucovina: atunci când mergeau desculți la cules de mure sau de zmeură, oamenii își ungeau cu usturoi tălpile picioarelor “ca să nu îi muște șerpii.”

 

Credințe: Usturoiul vindecă bolile

Utilizarea usturoiului în scop profilactic este și astăzi o practică uzuală. În vechime însă întrebuințarea lui era mult mai răspândită. Se știa că “în timp de epidemii e bine să afume omul casele cu fâștiul și babiile usturoiului de toamnă (notă: tuleiul usturoiului de toamnă împreună cu măciuliile care conțin semințele); atunci nu se poate apropia de dânsele nici un rău."

"Când bântuiește holera, românii moaie usturoi în oțet și se freacă cu dânsul peste tot corpul. În timpul din urmă, de când difteria sau „boala de grumaz", după cum o numește poporul, a început a secera și'n Bucovina o mulțime de vieți tinere, româncele înșiră pe-o ață babii de usturoi (notă: măciuliile cu semințe de usturoi) și le anină copiilor la grumaz. Ele cred că de copilul care le poartă nu se apropie difteria sau cel puțin copilul nu se poate umple așa degrabă de acesta boală urâcioasă și periculoasă.” 

Usturoiul era folosit pentru vindecarea unei game largi de boli. Vă voi spune acum doar că “dacă cineva avea vreo bubă pe trup, descântătoarea bănățeană punea praf de pușcă și ai (notă: usturoi) la inima bolnavului și după aceasta îi descânta de „bubă"

 

Usturoiul în descântece

Usturoiul de toamnă era folosit de descântătoare într’o multitudine de ritualuri magice. O să descriu acum două dintre aceste practici, care se făceau pentru vindecarea celor “pociți pe timp de noapte” și pentru vindecarea celor “cuprinși de ceas rău”:

“Dacă vreun om e pocit în timp de noapte, adică are „pocitură de noapte", descântătoarea, care voieșce să-l vindece ia un fir de usturoi și străpungându-l pe toate părțile cu vârful unui ac descântă zicând:

De la casă, De la masă, N.(se spune numele celui descântat) s;a sculat Și s’a luat Sănătos Și voios, Pe cale Și cărare. Când a fost la mijloc De cale Și cărare, Pe N. l’au întâlnit: Nouă Strigoi, Nouă Moroi, Nouă Strigoaie, Nouă Moroaie, Nouă diochitori, Nouă pocitori.

Și cum l’au întâmpinat Prin inimă l’au săgetat, În pat de moarte l’au culcat, Bun de nimica l’au lăsat. N. a prins a se văita Și a se văera. Nimeni nu l’a auzit, Nimeni nu l’a văzut, Cum se văieta, Și cum se văera, Fără Maica Domnului Din poarta cerului… Ea l’a auzit, Ea l’a văzut, De mâna dreapta l’a luat Spre soare l’a înturnat, Sănătate’n trup ia dat.

După ce rostește cuvintele acestea și străpunge cu vârful acului cățelul de usturoi, cu o parte a cățelului descântat și străpuns descântătoarea unge pe omul cel pocit peste tot trupul, iară cealaltă parte i-o dă s'o mănânce. 

Descântec la vatra focului

Unele descântătoare, voind a vindeca un om pocit, iau trei sau nouă căței de usturoi și-l pisează bine până ce se face dintr'ânșii mujdei, cu care ung pe omul pocit. Dar înainte de aceasta îl descântă de pocitură, dacă știe; în caz contrar îl unge și fără descântec și se zice că bolnavului îi trece boala de care este cuprins. După alte descântătoare omul pocit se descântă mai întâi de pocitură și după aceea se unge cu un cățel de usturoi, iară pe altul îl mănâncă. Apoi se pune în pat, se'nvelește bine și dormind un răstimp se vindecă. Când se scoală i se pare că nu-i cel de mai înainte.” 

Pentru vindecarea bolnavilor de “ceas rău“ se folosea de asemenea cu precădere usturoiul de toamnă. Descântătoarea, care vroia să vindece pe cel cuprins de „ceas rău", lua un cățel de usturoi și îl descânta astfel pe cel bolnav:

“Nouă voinici ne’nsurați Pe nouă cai învățați Au încălecat Și la drum au plecat, Din pinteni galbeni zurăind, În spete drepte tăind, Tot tăind Și încercând, Ceas greu, Ceas rău, Din fața obrazului, Din creierii capului, Din inimă, De sub inimă, Din ciolane,

De sub ciolane, Din ficați, De sub ficați, Din carne, De sub carne, Din toate ciolanele, Din toate’ncheieturile… Nouă fete despletite Cu paharele umplute, Pe N. să îl părăsiți În ăst ceas să vă despărțiți În munți pustii să vă duceți Acolo să ședeți, Acolo să locuiți, Și-acolo să viețuiți.”

Se credea că după ce zicea descântătoarea spunea aceste versuri și după ce ungea bolnavul de „ceas rău" cu usturoiul descântat de tot corpul acesta își va reveni foarte repede."

 

Usturoiul în vrăji

O plantă cu calități miraculoase precum usturoiul nu putea să nu fie folosită și în practicile vrăjitoarelor:

 “Adeseori am auzit istorisindu-se că se află o mulțime de oameni răutăcioși și mai ales femei care prinzând ură asupra cuiva sau crezându-se a fi urâți și pismuiți de către cineva, caută fel de fel de mijloace ca să se desbăreze de aceasta ură și pizmă și s'o'ntoarcă înzecit asupra respectivului. Unii dintre acești oameni iau lut din urma contrarilor lor și prin diferite vrăji sau prin alte mijloace caută să le facă rău, să-i nefericească. Alții aruncă în calea contrarilor lor diferite necurățenii vrăjite și dacă din întâmplare aceștia calcă în ele se umplu de bube rele, de fapt și de câte altele de care nu se pot curăți ani întregi. Cum se face aceasta, se vede din cele următoare: 

Descântătoare

Omul rău ia trei fire de usturoi de toamnă, nouă fire de piper, trei sau nouă fire de tămâie, precum și o mulțime de necurățenii, ale căror nume nu mă iartă buna cuviință a le'nșira aici. Pe toate acestea, cum înserează, le pune în mijlocul casei. Apoi ia o mătură și măturând casa din toate părțile, ungherele și cotloanele asupra acestor obiecte, vrăjește zicând:

Eu mătur ura
Și făcătura,
Și urgia
Și pizmuirea,
Și datul,
Și faptul,
Din toate părticelele,
Din toate unghiurelele,
Din toate colțurelele,
Din toate gozurelele…
Toată ura
Și făcătura,
Toată urgia,
Și pizmuirea,
Tot datul
Și faptul
Pe capul celui ce mi-a făcut
Și mi-a dat
Toată urgia înapoi i-am înturnat!

 

Citește și: Pelinul - un leac minune de altădată

După ce rostește cuvintele acestea, strânge toate măturăturile dimpreună cu obiectele amintite într'un petec de pânză, care e mai murdar, mai urât și mai cotrențos. Apoi se duce cu dânsele și le aruncă în calea contrarului ei adevărat sau presupus. Vrăjitoarea crede că dacă contrarul ei va călca în ele, îndată se molipsește, se umple de diferite bube rele, se îmbolnăvește și numai prin ajutorul altei vrăjitoare se poate curăți și vindeca. Iară cel ce le-a aruncat se curăță.

De toată ura
Și făcătura,
De toată urgia
Și pismuirea,
De tot datul
Și faptul
Și rămâne curat
Și luminat
Cum D-zeu l'a lăsat.”

 

Sursa:

- articolul “Usturoiul la poporul român” – semnat Simion Florea Marian – publicat în revista “Albina Carpaților” – numărul din 15 mai 1888

 

---