Elvira Popescu: Actrița care a fascinat Parisul (1894-1993)

Elvira Popescu (născută pe 10 mai 1894, la București) este, fără îndoială, una dintre cele mai mari și mai apreciate actrițe de teatru și film din România secolului trecut. 

 

 

Ceea ce o diferențiază, însă, este cariera sa magistrală în Franța, unde a devenit o vedetă absolută a scenei și a fost supranumită cu admirație "Notre-Dame du Théâtre". 

---

---

Debutul pe scenele românești

Viitoarea divă și-a început pregătirea academică la Conservatorul de Artă Dramatică din București, fiind îndrumată de marii actori Constantin Nottara și Aristizza Romanescu. A absolvit în anul 1914, făcând parte dintr-o serie de excepție, alături de nume precum Tina Barbu și Ion Sîrbu. Profesorul lor, Ion Livescu, numea acești absolvenți "falanga inițială care să se manifeste și să pună în vedere sinteza cursului meu – că se poate ajunge în școala adevărului și a firescului la efecte mari prin mijloace simple."

 

Elvira Popescu în revista "Realitatea Ilustrată"

 
Cariera românească a Elvirei Popescu a demarat rapid. După debutul la Teatrul Național din București, a urmat o perioadă la Iași în timpul Primului Război Mondial, unde a interpretat roluri majore, precum Tofana din Patima roșie. După război, împreună cu Ion Ianvovescu și Nicolae Mihalescu, a pus bazele Companiei Excelsior (înființată în 1919) la Teatrul Mic, afirmându-se în special în comedie, așa cum nota criticul N. Niculescu-Buzău:  

“Elvira Popescu, talentata și frumoasa noastră actriță, a debutat la Teatrul Național din București, apoi a jucat la Iași în timpul războiului (Tofana din Patima roșie), și după război a format la Teatrul Mic o asociație cu Ianvovescu și Mihalescu (notă: Compania Excelsior înființată în 1919), care au jucat în primele stagiuni diferite comedii, unele mai fine, altele de concesie.” (N. Niculescu-Buzău – Suveniruri teatrale – Editura de Stat pentru Literatură și artă – 1956)

Elvira Popescu - cap de afiș în filme interbelice

Nu este locul aici pentru a alcătui o biografie a actriței. Ceea ce mi-a atras însă atenția a fost un articol publicat în numărul din 26 ianuarie 1938 al revistei “Realitatea Ilustrată”, o republicare a unui text din cotidianul francez “Le Petit Parisien":

ÎN VIZITĂ LA ELVIRA POPESCU

Cum își petrece ziua marea actriță

Ziaristul Leon Groc, publica în anul 1938, în “Le Petit Parisien", un articol despre compatrioata noastră Elvira Popescu, căreia i-a făcut o vizită în elegantul ei apartament din Bois de Boulogne. Iată conținutul acestui elogios articol, preluat de revista “Realitatea Ilustrată”, și publicat în numărul din 26 ianuarie 1938: 

“Ceea ce izbește îndeosebi pe vizitator în vastul apartament din apropierea pădurii Bois de Boulogne, este abundența, profuziunea și splendoarea florilor care îl împodobesc. Pretutindeni răsar flori: din vase, din cupe, din coșuri. Aici un enorm tufiș de trandafiri roșii, colo liliac, dincolo ramuri de liliac alb și mov, din toate părțile se arată privirii flori din toate climatele, de toate felurile, din toate anotimpurile...”

Elvira Popescu: O imagine seducătoare

“Și iată că apare în acest cadru parfumat și fastuos, aceea pentru care înfloresc și dau miresme toate aceste flori, Elvira Popescu, floare vie, strălucind prin prospețimea, grația și seducțiunea ei. Ea este atât de asemănătoare rolurilor ei, cu tenul ei strălucitor, cu ochii duioși și cu surâsul miraculos, încât devine aproape ireală. Ea vorbește și verbul ei gunguritor, care zăpăcește regulile și confundă genurile, adaugă încă un farmec acestei ființe și întărește impresia că piesa sau filmul continuă și că adevărata Elvira Popescu este aceea de pe scenă sau de pe ecran. Ea n'are totuși nimic afectat sau teatral. Și totuși, ce viață teribil de ocupată are această actriță. Abia are timpul să ne încredințeze că iubește tot ceea ce este frumos. Țesăturile fine, cărțile frumos legate și mai ales florile, marea ei pasiune care reclamă din partea ei mii de griji.” 

Elvira Popescu: Pregătiri de turneu

“Elvira Popescu, va pleca în turneu și va juca la Varșovia, la Bruxelles. Trebuie să-și pregătească cuferele... Și asta nu e chiar așa de ușor... Se va reîntoarce de la Bruxelles pentru a pleca chiar a doua zi înspre Mediterana, unde își va continua turneul. 

S'a sculat de la 8 dimineața și a primit pe coafor, pe pedichiurist și două croitorese. Apoi și-a ales geamantanele, ciorapii, mănușile, în timp ce telefonul sună, sună fără întrerupere. Această trepidantă succesiune de audiențe are loc după împrejurări sau în marele salon în stil tapisat cu satin bleu pal; sau în budoarul modern mobilat cu taburete de piele roșie și cu un divan dreptunghiular; sau în imensa galerie roșie, mobilată cu un fotoliu și cu un pian, sau în sfârșit în salonul Louis XV, al cărui chaise-longue, tapisat cu mătase, este locul de odihnă al seducătoarei artiste.” 

Elvira Popescu în "Les Dimanches de la femme"
 supplément de la "Mode du jour" - 22 aprilie 1934

Camera preferară a Elvirei Popescu

“Dar camera preferată, aceea în care de obicei stă Elvira Popescu, este micul birou în care a primit pe reporter. În chemineu, un foc vioi. Pe masă un portret într'un cadru strălucitor, cu o dedicație și o semnătură energică: “Maria”... Este portretul Reginei Maria a României, care a manifestat întotdeauna o mare predilecție pentru frumoasa ei compatrioată. Apoi alte fotografii cu dedicații semnate de: Porto-Riche, Jean Richepin, Schaliapin, Maurice Chevalier, Louis Lumiere, La Duse... Pe pereți afișe ale pieselor în care a jucat Elvira Popescu. 

O mare bibliotecă, înghesuită de capodopere clasice și moderne, oferă numeroase legături de preț. Se poate vedea în această bibliotecă un Courteline de zece volume, iar fiecare este împodobit cu o literă în așa fel încât cărțile așezate una lângă alta dau numele autorului. Toate cărțile frumoasei românce sunt în limba franceză, în afară de un volum al Reginei Maria, scris în limba țării.” 

Elvira Popescu
în "Le Théâtre et Comœdia illustré" - 1 martie 1925

O zi din viața Elvirei Popescu

“Între două probe la croitor, Elvira Popescu îmi povestește ce face în timpul zilei. Aproape în fiecare zi iese la plimbare. De preferință se duce la Bois, în tovărășia lui Cick, un cățel basset, tovarăș nedespărțit; e un vechi camarad, are aproape zece ani. Elvira Popescu ia rareori masa la ea și foarte rar singură. Are numeroși amici, nu numai în lumea teatrului, ci și în lumea politică și diplomatică. 

Extrase din presa franceză interbelică
Excelsior - 31 mai 1931, Le Journal - 17 martie 1934,
L'Intransigeant - 10 septembrie 1925

În după amiezile când Elvira Popescu nu turnează, se duce cu plăcere la curse. La curse face joc mare și deseori are șansa de a câștiga. Cam aceasta este întrebuințarea unei zile a Elvirei Popescu. 

Extrase din presa franceză interbelică:
Le Nouvelliste d'Indochine - 4 ianuarie 1942, Comoedia - 31 mai 1931, The Chicago tribune and the Daily news, New York - 11 martie 1928

Vacanțele ei?... N'are nici una. Dacă i se întâmplă să-și revadă țara, se duce pentru a lucra. Acum trei ani, Bucureștii i-au făcut o primire entuziastă. Elvira Popescu se gândește să se reîntoarcă în țară în anul viitor. Elvira Popescu muncește enorm, cu excepția rarelor momente de odihnă, când se poate retrage în proprietatea sa de la Mantes, în apropiere de Paris. Această delicioasă fiică a României adoră peisagiile armonioase din Ile de France.” 

---

---

Moștenirea culturală: Încununarea unei mari cariere 

După publicarea articolului din Le Petit Parisien în 1938, cariera Elvirei Popescu a continuat să strălucească magistral timp de încă aproape cinci decenii. Recunoașterea pe scena franceză a atins apogeul în ultimii ani de viață:

• În 1987, a fost distinsă cu prestigiosul Prim Premiu Onorific Molière pentru întreaga sa realizare în carieră.

• În 1989, președintele francez de atunci, François Mitterrand, i-a conferit Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincție a Franței, consacrând-o definitiv ca simbol al culturii teatrale.

Elvira Popescu s-a stins din viață la Paris, pe 11 decembrie 1993, lăsând în urmă o moștenire impresionantă ca "Notre-Dame du Théâtre".

Continuă lectura: Românii celebri de pe scenele lumii

Dacă v-a fascinat povestea Elvirei Popescu, vă invităm să descoperiți și alte destine românești care au strălucit în artele spectacolului:

 

• Aflați despre destinul unui alt mare român care a cucerit Franța citind Jean Yonnel: Un copil al Bucureștilor - Societar al Comediei Franceze.
• Explorați viața și cariera tumultuoasă a unei alte "femme fatale" românce care a făcut furori la Paris, în articolul Alice Cocea: viața tumultuoasă a unei 'femme fatale'.
• Cunoașteți o altă vedetă a scenelor interbelice românești urmărind povestea Silly Vasiliu - vedeta Alhambrei de altădată.
• Pătrundeți în culisele teatrului românesc de altădată prin interviul nostru de colecție cu De vorbă cu George Vraca: Un interviu de colecție cu marele actor.

  

Sursa:  

• articolul “O vizită la Elvira Popescu - Cum își petrece ziua marea actriță” – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 26 ianuarie 1938

(articol publicat în: noiembrie, 2020; ultima actualizare: decembrie, 2025)

---

---