Povestea tulburătoare a unui copil furat

Am citit într-un număr din anul 1936 al revistei “Ilustrațiunea Română” povestea cu adevărat tulburătoare a unui copil român furat de undeva de la marginea Constanței. Un copil pe care destinul l-a purtat prin mai toate țările Europei dar care și-a redescoperit la maturitate originea auzind într’o cafenea vorbindu-se românește. Dar să nu o să vă dezvălui eu toată povestea. O face mai bine decât mine redactorul  “S.C.” în articolul său “Cariera Mariei Berechet”:

 Gospodăria lui Nae Berechet din mahalaua Mangaliei

 

"Cu mulți ani înaintea războiului, pe lângă mahalaua Mangaliei din Constanța, pe unul din numeroasele locuri virane ce se aflau la marginea orașului, a poposit o ceată de țigani lăieți. Șatra acestor lăieți era compusă numai din muzicanți și cerșetori, veniți tocmai din îndepărtata stepă a Rusiei, care vagabondau de ani și ani prin toate țările  lumii. La Constanța șatra poposise pentru a mai aduna ceva bani, ca să plece mai departe în lume. Lângă locul unde poposise șatra, se afla mica gospodărioară a lui Berechet, un modest negustor de mahala, care avea un mic copil, o fetiță de șase ani, de o frumusețe excepțională. Tot timpul cât țiganii au stat la Constanța, fetița Maria Berechet se afla în preajma șatrei, se juca cu dănciucii, era alintată de toate femeile tribului, spre disperarea părinților ei, cărora le era teamă să nu fie răpită sau schilodită. Fetița însă, cum sunt copiii mahalalelor noastre, nu era deloc supravegheată, așa că putea fi mereu în tovărășia noilor ei prieteni arămii.

 

Dispariția Mariei Berechet

Într'o bună dimineață, când s'au trezit soții Berechet, au găsit patul Mariei gol. Au ieșit imediat în stradă să o caute, au pornit spre maidanul țiganilor unde își închipuiau că trebuie să fie. Șatra nu mai era de mult acolo. Acum, în fundul unei căruțe cu coviltire, hurducată pe drumuri neumblate, se afla Maria Berechet, care fusese încântată de țigani, că-i vor cumpăra rochii și-i vor da toate dulciurile frumoase pe care i le cere inima. În zadar au trimis părinții jandarmii și poliția să o caute. Șatra cunoștea locuri și coclauri pe unde nu nimerea picior de ființă omenească. A doua zi trecuseră granița în Bulgaria și peste două săptămâni de marș forțat, au trecut în Ungaria, unde nu mai puteau fi urmăriți de nimeni. Împreună cu șatra aceasta de nomazi, Maria Berechet a vagabondat prin Italia, Elveția, Germania și Franța.

 

Adolescența în căruța cu coviltir

Maria Berechet
alias Marie Chardonet
în "Ilustrațiunea Română"

Între timp crescuse, se făcuse o fetișcană de 16 ani, bine desvoltată, de o frumusețe excepțională și cu un talent extraordinar la dans. În toate satele și orașele unde se oprea șatra, Maria Berechet, însoțită de taraful ei, dădea reprezentații în piață pentru trecători. Imediat, atrași de muzica și dansul ei sălbatec, veneau în jurul ei o mulțime de admiratori, dându-și fiecare obolul la sfârșitul reprezentației. Șatra se îmbogățise de pe urma Mariei, pe care o chema acum, din initiațiva bulibașei care călătorise în toate colțurile lumii, Marie-Chardonet. Când au ajuns la Nissa, după nenumărate peregrinări, Marie-Chardonet avea 21 de ani și era o dansatoare desăvârșită. Avea dansul în sânge și fiecare mișcare a ei era ritm. La prima “reprezentație" pe care dat-o în piațeta dintr'un cartier mărginaș al Nissei, s'a apropiat de cercul admiratorilor, cari priveau fascinați dansul minunat al Mariei, un domn elegant, care a privit cu încordată atenție, până ce s'a sfârșit spectacolul. Când s'a depărtat toată lumea, domnul cel elegant, care nu era altul decât marele impresar Roger Roy, a întrebat-o pe tânăra dansatoare dacă nu vrea să devie o artistă mare, într'un teatru din Paris, sărbătorită de toată lumea. Natural că Maria Berechet a acceptat. Nu aceasta a fost însă și atitudinea căpeteniilor șatrei, care pierdeau astfel o importantă sursă de venituri.

Eliberarea Mariei

După multă tocmeală, impresarul Roger Roy a obținut eliberarea Mariei, pentru suma, destul de ridicată pentru acele vremuri, de 10.000 franci. Timp de un an de zile impresarul a ținut-o pe Maria Berechet într’o vilă din Nordul Italiei, unde tot soiul de profesori se ocupau de educația și de perfecționarea ei. În câteva rânduri, neputându-se obișnui cu viața ce i se impunea în vila lui Roger Roy, Maria Berechet a încercat să evadeze. O dată, alăturându-se unui grup de lăutari țigani, a reușit să ajungă până la Milano, dar a fost adusă cu poliția înapoi.

Articolul "Cariera
 Mariei Berechet"

În cele din urmă, Marie Chardonet a devenit o perfectă domnișoară de salon și totodată o mare dansatoare. Prima reprezentație la Paris a fost un adevărat triumf. Într'o singură seară lumea artistică a orașului-lumină a fost cucerită de arta desăvârșită și de grația înnăscută a marei  dansatoare. Se căsătorise cu impresarul ei, Roger Roy, și timp de 20 de ani a fost cea mai apreciată dansatoare a Europei. După moartea lui Roy, care a survenit acum câțiva ani, Marie Chardonet-Roy s'a retras din carieră, trăind liniștită din averea foarte mare ce o adunase.

Redescoperirea originii

 

Într’o bună zi pe când se afla la o cafenea din cartierul latin, a auzit doi studenți vorbind românește. Și-a dat seama că această limbă îi e cunoscută. I-a rugat pe cei doi studenți să o lămurească și așa a văzut că mai cunoaște destule cuvinte românești. Și-a adus astfel aminte de copilăria ei, de Constanța, de magazinul lui Nae Berechet... A cerut prin consulatul nostru informații asupra părinților ei. Aceștia din nefericire muriseră de mulți ani. Ca o ultimă datorie, Marie Chardonet-Roy a ridicat pe mormântul părinților ei din Constanța un monument foarte luxos și din casa ei din Paris  a făcut un preventoriu pentru copiii săraci, care se numește: “Ileana și Nae Berechet".

Sursa: articolul “Cariera Mariei Berechet” - semnat “S.C.” – publicat ]n numărul din 7 octombrie 1936 al revistei “Ilustrațiunea Română” - disponibil în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor