Silly Vasiliu - vedeta Alhambrei de altădată

Silly Vasiliu - prima interpretă a șlagărului "Suflet candriu de papugiu"

PARAGRAFE:

• Silly Vasiliu - o răsfățată a publicului de revistă
• Fuga de acasă
• La 15 ani pe scenă alături de celebrul Leonard
• Succesul

 

Silly Vasiliu - o răsfățată a publicului de revistă

 

„Superlativele nu sunt deloc exagerate în cazul de față: Silly Vasiliu este pe drept răsfățata publicului de revistă, este și rămâne marea lui vedetă, populară și iubită deopotrivă de spectatorii din primele rânduri de fotolii, ca și de cei din ultimele rânduri de balcoane...

- Bravo Silly !... Bis!...

... este exclamația obișnuită, de proporții delirante, care răsplătește fiecare „șlagăr” al lui Silly Vasiliu, fie că e vorba de o arie națională, pe care o „zice” de foc și de inimă albastră, electrizând sala, fie că e vorba de o romanță sentimentală sau de tangoul insinuant. Pe soclul revuistic, Silly Vasiliu – frumoasa Silly Vasiliu – și-a câștigat un loc de frunte pe care multe l-au disputat dar fără succes.”

 

Acesta este portretul făcut „răsfățatei publicului de revistă” bucureștean de altădată - Silly Vasiliu - de către F. O. Fosian în volumul „87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”. Aș adăuga doar constatarea că numele acestei iubite artiste din perioada interbelică este și el unul pe nedrept înscris în lista tristă a artiștilor de aproape uitați astăzi. Asta deși numele ei este legat de cel al unui celebru tenor al Operei Române, Nicolae Leonard – a cărei parteneră de scenă a fost - dar și de numele unei celebre scene românești, Teatrul Alhambra, a cărei vedetă incontestabilă a fost alături de alte nume mari ale revistei românești (amintesc doar câteva dintre aceste nume: Marilena Bodescu, Virginica Popescu, Mia Apostolescu, Lulu Nicolau, Lisette Verea, Titi Botez, I. Talianu, H. Nicolaide. Scena Ahambrei a fost împărțită de Silly Vasiliu și cu artista care a „sfințit scândurile scenei de la Alhambra”, inegalabila Maria Tănase.

 

 

Silly Vasiliu pe scena Teatrului Alhambra:
în "Bonsoir Alhambra" -1931 (stânga)
și în "Sinaia petrece" - 1931 (dreapta)

Același nume - Silly Vasiliu – e unul strâns legat de istoria muzicii ușoare românești. Foarte multe dintre melodiile lui Ion Vasilescu – amintesc doar „Suflet candriu de papugiu”, "Te-am înșelat și-mi pare rău" și „Nu-ți pare rău să vezi că plâng” - au fost lansate de Silly Vasiliu. 

 

Silly Vasiliu

 

Numele actriței este legat de asemenea de începutul cinematografiei românești: a jucat în primul film sonor românesc - „Bing-Bang” – produs de marii actori Vasile Vasilache și Nicolae Stroe – film proiectat pentru prima dată la Cinema Arpa din cadrul Cercului Militar Național în 7 februarie 1935. 

---

---

A jucat, câteva decenii mai târziu - în anul 1957 – într-o altă producție de referință a cinematografiei românești: filmul-spectacol turnat după piesa "Bădăranii" de Carlo Goldoni pusă în scenă la Teatrul Național din București, în regia lui Sică Alexandrescu.

 

Citește mai mult... »

Primele spectacole de revistă din România

Primii pași ai teatrului de revistă din România

PARAGRAFE:

• APELE DE LA VĂCĂREȘTI
• CER CUVÂNTUL

Actul de naștere al teatrului de revistă din România este legat de numele actorului și dramaturgului Matei Milo – părintele teatrului românesc - autor al textului primei “comedii-vodevil” jucată pe scenele din România: “Apele de la Văcărești”. Muzica spectacolului a fost compusă de la fel de celebrul Alexandru Flechtenmacher (compozitorul muzicii pentru “Hora Unirii”).

 

Citește mai mult... »

Virginica Popescu - fermecătoarea vedetă a revistei de altădată

Virginica Popescu - vedeta incontestabilă a teatrului de revistă

PARAGRAFE:

• Virginica Popescu – puștoaica care intra în scenă cu un aer de regină
• Virginica Popescu - o fermecătoare vedetă a teatrului de revistă
• Virginica Popescu în culise
• Virginica Popescu despre cariera teatrală

 

Virginica Popescu (n. 19 noiembrie 1915 – d. mai 1984) a fost o vedetă incontestabilă a teatrului de revistă din perioada interbelică. “Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea”, “Astăzi e ziua ta”, „Ascultă ce-ți șoptește la ureche dragostea”, „Spune-mi unde, când și cum” sau “Ștergeți ochișorii păpușico” sunt doar câteva dintre șlagărele nemuritoare lansate de “fermecătoarea vedetă de revistă” pe scena Teatrului Alhambra.

Citește mai mult... »

O româncă vedetă a filmului mut: Eliza la Porta

Povestea actriței Eliza Streinu - alias Eliza la Porta

PARAGRAFE:

• O româncă, star de cinema
• Eliza la Porta în Realitatea Ilustrată
• Trei români la Hollywood
  

Eliza la Porta (sau Elizza la Porta) a fost o actriță originară din România care a avut în perioada interbelică o carieră relativ scurtă - dar plină de strălucire - în lumea filmului mut. Frumoasa brunetă născută în Craiova la 1 martie 1902. Eliza Streinu (numele adevărat al actriței) a debutat pe ecranul cinematografelor în anul 1926, în tragedia “Studentul de la Praga”, în rolul “vânzătoarei de flori Lydischka”, alături de doi actori celebri ai acelelei epoci: Conrad Veidt și Werner Kraus.  

 

În dreapta: cadru din tragedia "Die Sporckschen Jäger" (1926)

Eliza La Porta alături de Walter Rilla 

 

Un an mai târziu, o doamnă reporter a ziarului "Dimineața" o întâlnea pe Eliza la Porta în studiourile de film berlineze și descoperea, încântată că vedeta își avea originile în România:

 

Citește mai mult... »

O mare tragediană - Agepsina Macri-Eftimiu

Actori aproape uitați: Agepsina Macri-Eftimiu

PARAGRAFE:

• Agepsina Macri - primii ani
• Agepsina Macri - o carieră excepțională
• Agepsina Macri-Eftimiu - povestea de dragoste

“Dacă pe regretatul nostru maestru Nottara nu ni-l puteam închipui pe scenă altfel decât cu haina de hermină pe umeri și coroana pe cap – pe d-na Agepsina Macri-Eftimiu, această maestră a tragediei antice, nu ne-o puteam de asemenea închipui altfel decât într’o ținută de o majestuoasă atitudine, eroică, spunând versul cu tragice accente contopite armonios cu gestul, mimica și cu întreg jocul, care dovedește perfecta stăpânire a meșteșugului actoricesc. Priviți-o în “Atrizii”… E Agepsina Macri-Eftimiu?... Nu!... E “Klytemnestra”, eroina piesei… Ochii într-o ațintire fermă, buzele și întreg profilul de clasică noblețe este întruchiparea reală a personajului anticei tragedii.” Ce își poate dori un actor mai mult decât o astfel de cronică precum cea semnată de F. O. Fosian și publicată în volumul “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”. 

Agepsina Macri-Eftimiu pe coperta 
revistei "Realitatea ilustrată" - 1931 (st.)

Agepsina Macri-Eftimiu în rolul "Voevodului nenoroc"

din piesa "Cocoșul Negru" de Victor Eftimiu (dr.)

Citește mai mult... »

Povești din lumea circului de altădată

Circul în România de altădată

Paragrafe:

• De vorbă cu Nino, Vincent și cu d-ra Irène
• Eterna paiață care râde...
• Pepino, clown-ul la Sidoli
• Povestea circului Sidoli

  “După cum bucureștenii nu puteau concepe Crăciun fără sarmale și purcel pe varză, tot astfel nimeni nu ar fi putut crede că ar fi posibil un Crăciun fără circ. 

- Unde mergem de Crăciun? 

- La circ! 

  Nici nu se putea altfel. Toată lumea mergea la circ în sărbătorile Crăciunului. Chiar dacă s’ar mai fi dus poate cineva la vreun spectacol: la teatru sau la cinema, la circ însă trebuia să meargă numaidecât. Așa au apucat toate generațiile încă din veacul trecut, precis din anul 1880, anul proclamării regatului, când italianul Teodor Sidoli a venit, pentru prima dată cu circul lui la București.” 

   

   De-a lungul timpului, spectacolele de circ organizate la noi au fost însuflețite de vedete ale arenei precum frații „Patru Dumitrescu“, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor român de elefanți - George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica și Tonino Milea. Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului. 

  

   Artiștii din arena circului (acrobați, jongleri, dresori de animale, contorsioniști și clovni) sunt cei care creează o magie cu totul aparte - magie care face ca inerentele drame din viața lor să rămână ascunse publicului. Tocmai de aceea, are un farmec aparte articolul semnat de Sandu Vornea și publicat în numărul din 23 ianuarie 1930 al revistei “Realitatea Ilustrată”, care reușește să ne ofere câteva instantanee din spatele cortinei:

“- Care este deosebirea dintre lună și soacră? 

- ?!... 

- Luna este un astru, soacra un dezastru! 

  Galeria face explozie. 

  Jos, în arenă, August, mic, în costum grotesc cu paiete sclipitoare, cu gura lărgită de carmin până la urechi, l-a păcălit pe Gogo, cel cu capul ca de gips. August se tăvălește prin nisip de bucurie; Gogo s'a bosumflat irezistibil. 

  Spirituali, de-o inteligență tot atât de sclipitoare ca și costumele pe care le poartă, cu mintea la fel de agilă ca și trupul, clownii, cele mai frumoase jucării ale copiilor, sunt mari artiști, mari acrobați.”

---

---

Citește mai mult... »

Povestea Polei Illéry - frumoasa divă din Corabia

Pola Illery - cea mai sexi actriță din era filmelor mute

Paragrafe:

• Cum a devenit Paula Iliescu starul de cinema Pola Illéry
• Amănunte din biografia Polei Illéry
• Pola Illéry - un interviu interbelic
• Filmografia actriței Pola Illéry
  

 

“Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viața de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viața de sus, au început să creadă în viața ca-n filme. Starul a fost întruchiparea unui Eden intermediar, unde Eva poartă bikini, merii cresc în piscine, iar șarpele își petrece vacanța pe un iaht personal. Bine sau rău - așa a fost. Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost într-adevăr o uzină care produce vise, conserve de vise.” (Ecaterina Oproiu) 

Lista de aur a "eroilor creatori de vise" include și numele unor actori de origine română care au devenit staruri ale marelui ecran – din păcate artiști aproape uitați astăzi: Edward G. Robinson, Lisette Verea, Nadia Grey, Tala Birell, Lewis Milestone, Johhny Weissmuller, Béla Lugosi, Sylvia Sydney, Bob Curwood sau Elizza la Porta sunt doar câteva dintre aceste vedete.

 

Citește mai mult... »

Maria Filotti - confesiuni

Maria Filotti - un interviu interbelic

 

Paragrafe:

 

• Maria Filotti - Casa din Vasile Pârvan nr. 12
• Menageria de porțelan a Mariei Filotti
• Maria Filotti: despre teatru și cinematograf
• Maria Filotti în turneu pentru promovarea teatrului

 

Maria Filotti (n. 9 octombrie 1883 - d. 5 noimebrie 1956) a fost una dintre cele mai apreciate actrițe ale României din perioada interbelică. A jucat în 167 de piese de teatru. A apărut pe scenă în compania selectă a unor mari actori ai teatrului românesc: C. I. Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu, Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Maria Filotti a fost de asemenea una dintre cele mai apreciate profesoare ale Conservatorului de Artă Dramatică din București, societară de onoare a Teatrului Național din București și reprezentantă a României în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru. 

Cred că sunt suficiente informații biografice pentru a vă stârni curiozitatea și să citiți un interviu acordat în anul 1932 de Maria Filotti săptămânalului “Ilustrațiunea Română”:

 

Citește mai mult... »

Lisette Verea – prima interpretă a şlagărului “Ionel, Ionelule”

Lisette Verea - una dintre cele mai apreciate artiste de cabaret din perioada interbelică - a fost una dintre puținele actrițe din România care, după ce a debutat și a jucat pe scenele românești, a avut șansa să joace în mari producții cinematografice americane.

Lissete Verea în anul 1933 pe scena Teatrului Cărăbuș
(coperta revistei "Realitatea Ilustrată" - 11 mai 1933)

Citește mai mult... »

Actori aproape uitați: Aura Buzescu

Aura Buzescu a fost una dintre cele mai apreciate dintre actrițele care au evoluat pe scenele teatrelor românești. O actriță pe care, din păcate, trebuie să o includ în categoria “artiștilor aproape uitați” astăzi.

 

 

În cei aproape 80 de ani de carieră Aura Buzescu a interpretat zeci de roluri memorabile dintre care amintesc doar câteva: Serge din „Ana Karenina” de Lev Tolstoi, Mira din „Meșterul Manole” de Lucian Blaga, Hedda Gabler din piesa cu acelaşi nume de Henrik Ibsen sau rolul principal din piesa „Ifigenia în Aulida” scrisă de Mircea Eliade. Aura Buzescu a fost de asemenea un regizor de succes. Dintre piesele regizate de ea amintesc “Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu și “Bălcescu” de Camil Petrescu.

Citește mai mult... »

Actriţa Alice Cocea - o femeie fatală

Alice Cocea a fost una dintre cele mai cunoscute actrițe românce de teatru și film din perioada interbelică. A fost de asemenea și una dintre cele mai frivole femei ale epocii ei. În puține cazuri epitetul de femeie fatală se potrivește atât de bine ca și în cazul ei: cel puțin trei bărbați s-au sinucis pentru că nu au reuși să își asigure dragostea și fidelitatea frumoasei actrițe. Dar să nu anticipăm:

Alice Cocea

   

Citește mai mult... »

Elena Zamora: o viață în slujba cântecului

“Rar o actriță de operetă care să fi cunoscut la noi o popularitate mai mare ca Elena Zamora. Întruchiparea grației și a gingășiei, Elena Zamora a cucerit ani de-a rândul țara de la un capăt la celălalt – glorie care o mai acoperă și azi: numele ei pe afiș este chezășia unui spectacol de succes.” Astfel o caracteriza pe marea actriță F. O. Fosian în monografia “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”, volum publicat în perioada interbelică.  

 

Elena Stănescu – cea care avea să devină celebră sub numele de scenă Elena Zamora - s-a născut la Ploiești în anul 1897. A debutat la doar 17 ani, pe scena Teatrului Național din Iași, în opereta “M-zelle Nitouche”. Parteneri de scenă Constantin Tănase, Al. Critico, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și N. Niculescu-Buzău. Marele actor de operetă și de revistă N. Niculescu-Buzău își amintea în volumul memorialistic “Suveniruri teatrale” despre debutul Elenei Zamora:

Volumul de amintiri “Am slujit cântecul” - 1964 (stânga)
Elena Zamora - 1937 (dreapta)

Citește mai mult... »

“Visul lui Tănase”

Constantin Tanăse, regele revistei românești, marele descoperitor și creator de vedete, impresarul impetuos care a adus cel mai  mare star al vremii la București (pe Josephine Baker în anul 1928) a fost și actor de film. A jucat în trei filme: Peripețiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la București (1924), Visul lui Tănase (1932) și Răbdare, Tănase (1943). Din păcate, peliculele din anii 1924 și 1943 s-au pierdut. S-au păstrat doar câteva secvențe din coproducția româno-germană din anul 1932 - “Visul lui Tănase”. 

 

Citește mai mult... »

Lizica Codreanu: muza frumoasă, boemă si nonconformistă a lui Constantin Brâncuşi

Dacă se spune că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie puternică, în cazul lui Constantin Brâncuși se poate afirma că în spatele geniului său au stat iubirile și muzele sale. 

Margit Pogany (o pictoriţă maghiară), Eillen Lane (o americancă de origine irlandeză), prinţesa Maria Bonaparte, baroneasa Renee Irana Frachon, franțuzoaica Leonie Ricou sau geniala Maria Tănase au fost doar câteva dintre acestea dar, lista muzelor lui Brâncuși menționate în numeroasele biografii ale acestuia nu se oprește aici. Din păcate, de cele mai multe ori, această enumerare nu o include și pe românca Lizica Codreanu, geniala dansatoare avangardistă.

 

Lizica Codreanu fotografiată de Constantin Brâncuși - 1921 (stânga)
Lizica Codreanu în revista "Vogue" numărul din 1 ianuarie 1927 (centru și dreapta)

Citește mai mult... »

Josephine Baker în România (1928 și 1970) - interviuri

Un megastar al anilor ‘20, vedeta supranumită de presa mondială “Sirena tropicelor” sau “Perla neagră”, a fost invitată la București, pentru a juca într-un spectacol de cabaret. Josephine Baker – pentru că despre ea este vorba - a fost primul superstar cunoscut de publicul bucureștean doar de pe ecranul sălilor de cinematograf care a venit în România. Se întâmpla în vara anului 1928. Impresarul era nimeni altul decât inegalabilul Constantin Tănase, patronul Teatrului Cărăbuș. Suma angajată a fost una enormă pentru acele vremuri: 100.000 lei pentru fiecare spectacol. Succesul a fost unul colosal.  

Josephine Baker a revenit în România abia 42 de ani mai târziu, la festivalul "Cerbul de aur" organizat la Brașov – în anul 1970. A fost un mare succes și atunci...

Josepkine Baker în revista "Oglinda lumii" - numărul din 19 martie 1927 (stânga)
și pe coperta revistei "Flacăra" - numărul din 4 aprilie 1970 (dreapta)
(publicații disponibile online în Digiteca Arcanum)

Amănunte din biografia celebrei artiste și despre vizita ei din anul 1928 la București am dezvăluit în articolele “Senzațional interbelic: Perla neagră la București” și  “Steaua de la Folies Bergeres la București”. În completare vă propun două interviuri acordate de Josephine Baker unor reporteri români, la un interval de timp de 42 de ani. Veți vedea că între cele două articole există o legătură interesantă:

Citește mai mult... »

Elvira Godeanu - privilegiul și osânda de a fi frumoasă

Elvira Godeanu a fost una dintre cele mai frumoase și mai talentate actrițe de teatru și de film pe care le-a avut România. Iată cum o caracteriza un contemporan, F.O. Fosian, în volumul “87 artiști bucureșteni de teatru, operă și revistă”:

“Actriță?... Mai puțin decât oricare alta, prin oroarea ei de publicitate, de podoabe, de cancanuri… Dar cu atât mai autentică artistă – prin pasiunea de a-și împlini un cât mai complet destin de femeie, pe scenă ca și în viață. Nu e veți întâlni hoinărind prin baruri, în partide de vagabondaj nocturn. Nu o veți surprinde nici în roluri de personagii anormale, cu pupilele înnoptate de cine știe ce nebulos extaz... Cu aceiași discreție cu care se derobează de la frivolitățile moderne, Elvira Godeanu refuză bluff-ul și cabotinajul. Are privilegiul și osânda de a fi frumoasă – într-o vreme când s’a acreditat legenda că nu pot avea talent într’adevăr decât slutele sau desfiguratele - și are curajul de a-și afirma necontenit suveranitatea acestei grații feminine, prin creațiuni artistice în care se destăinuiesc uimitoare facultăți de transfigurare.” (1)

Elvira Godeanu - 1930

Citește mai mult... »

Un român la Hollywood: Bob Curwood

Bob Curwood, un important actor american din perioada filmului mut, a fost de naționalitate română. Bob Curwood, pe numele său adevărat Ioan Balaș, s-a născut - după cum singur mărturisește într-o scrisoare adresată în anul 1930 revistei “Realitatea Ilustrată” - în 17 martie 1899 “într-un sătișor de lângă Brașov” (nu Buzău - așa cum apare în majoritatea biografiilor). 

 

Bob Curwood - un actor român la Hollywood

 

În perioada 1927 – 1930 a jucat pentru celebrele studiouri “Universal Pictures Corporation” într-un număr important de producții hollywoodiene – majoritatea scurt metraje – dintre care amintesc: Ridin'Wild (1927), The Battling Buckaroo (1927), The Dangerous Double (1927), The Scrappin'Fool (1927), The Death's Head (1928), The Secret Outlaw (1928), A Romeo of the Range (1928), Ridin'Leather (1929), Playing False (1929), Cowboy Pluck (1929), Days of Daring (1929), The Ranch Foreman (1929). 

 

Voi rezuma pentru voi două articole dedicate actorului american de origine română Bob Curwood, articole publicate în presa interbelică:

Citește mai mult... »

Povestea unui genial actor de comedie: Petre Liciu

Am părăsit pentru un timp lumea artiștilor aproape uitați. Am încercat în articolele anterioare să devoalez pentru voi câteva dintre destinele marilor actori de odinioară (Maria Ciucurescu, Sorana Ţopa, Agepsina Macri-Eftimiu, Leny Caler sau Nora Piacentini), de dansatori (Lizica Codreanu) sau ale unor voci celebre din vremurile trecute (Florica Florescu, Gheorghe Ionescu-Gion sau Titi Botez). Mă întorc în lumea teatrului de la începutul secolului XX ca să vă povestesc despre un mare actor – poate cel mai mare actor de comedie al secolului trecut și al Teatrului Național din București: Petre Liciu.

Citește mai mult... »

Tony Bulandra: “Toată viața mea este teatrul”

“Dacă se va scrie vreodată o istorie a Teatrului Românesc, desigur că unul dintre cei care vor fi înscriși cu litere de aur în ea, va fi d-nul Tony Bulandra. Închinând teatrului, marea sa pasiune, toată puterea de muncă, tot talentul, toată energia d-sale, d-l Tony Bulandra a contribuit și contribuie în mare măsură la desvoltarea teatrului românesc contemporan. Să nu uităm, că prima înjghebare serioasă a unui teatru particular, se datorește d-lui Tony Bulandra. Munca și dragostea, închinate pe altarul artei dramatice, i-au fost și continuă să-i fie răsplătite din plin. D-l Tony Bulandra este astăzi unul dintre cei mai populari și iubiți actori ai teatrului nostru. Și este și natural să fie astfel. De la fermecătoarea sa apariție în rolurile de amorez, trecând printr'o întreagă gamă de roluri pe cât de interesante, pe atât de variate, în toate, absolut în toate, d-l Bulandra cucerește publicul.”  

 

Astfel era elogiat marele actor Tony Bulandra în primele rânduri ale unui articol publicat de revista “Realitatea ilustrată” în numărul din 23 ianuarie 1930.

Tony Bulandra în anii debutului (stânga)
Tony Bulandra în plină glorie (1930)

Citește mai mult... »

Genica Missirio – un român pe marile ecrane franceze

“Cine n’a admirat în filmele proiectate la noi, pe Genica Missirio, pe celebrul artist de cinematograf, care a stârnit admiraţia lumii întregi prin silueta lui fină, prin mimica lui neîntrecută de prim-amorez, prin supleţea lui de sportsman select? Genica Missirio - care nu-i decât compatriotul nostru, Eugeniu Mitirliu - s’a înapoiat în țară, după 12 ani de şedere în Franţa, înapoiere de scurtă durată, de câteva săptămâni numai, pentru a-şi revedea familia şi patria.” Aceste prime fraze ale articolului “Celebrul artist de cinema Genica Missirio la București” – publicat în numărul din 10 aprilie 1930 al revistei “Realitatea Ilustrată” – sunt cele care mi-au stârnit curiozitatea. Ca urmare, am căutat informații despre acest actor român – foarte popular în lumea cinematografului francez interbelic:

 

Citește mai mult... »