Elvira
Godeanu a fost una dintre cele mai frumoase și mai talentate actrițe de teatru
și de film pe care le-a avut România. Iată cum o caracteriza un contemporan,
F.O. Fosian, în volumul “87 artiști bucureșteni de teatru, operă și revistă”:
“Actriță?...
Mai puțin decât oricare alta, prin oroarea ei de publicitate, de podoabe, de
cancanuri… Dar cu atât mai autentică artistă – prin pasiunea de a-și
împlini un cât mai complet destin de femeie, pe scenă ca și în viață. Nu e veți
întâlni hoinărind prin baruri, în partide de vagabondaj nocturn. Nu o veți
surprinde nici în roluri de personagii anormale, cu pupilele înnoptate de cine
știe ce nebulos extaz... Cu aceiași discreție cu care se derobează de la frivolitățile
moderne, Elvira Godeanu refuză bluff-ul și cabotinajul. Are privilegiul și
osânda de a fi frumoasă – într-o vreme când s’a acreditat legenda că nu pot
avea talent într’adevăr decât slutele sau desfiguratele - și are curajul de
a-și afirma necontenit suveranitatea acestei grații feminine, prin creațiuni
artistice în care se destăinuiesc uimitoare facultăți
de transfigurare.” (1)