În
luna martie a anului 1936 Germania tocmai remilitarizase Renania, denunțând practic prin acest act de război Tratatul de la Versailles. Peste doar doi ani (12 martie
1938) Germania a anexat Austria. La 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei
de către Germania, începea Al Doilea Război Mondial. Cu doar trei ani înainte, Alex F. Mihail un cronicar al revistei “Realitatea Ilustrată” – în
numărul din 18 martie 1936 - realiza un interesant sondaj de opinie printre
locuitorii Bucureştiului, cerând acestora să își spună părerea cu privire la
posibilitatea declanșării unui eventual război. Majoritatea celor
intervievați nu credeau că declanşarea unui conflict major era iminentă. Cu
toate acestea Al Doilea Război Mondial avea să cuprindă întreaga Europă.
În
anul toamna anului 2023 suntem la nouă ani după anexarea Crimeei de către Federația Rusă, în urmă cu ceva mai mult de un an a început un conflict militar de amploare în Ucraina, războiul din Siria este departe de finalizare, tensiunile dintre China și Taiwan au escaladat periculos, Israelul a declarat stare de război în urma atacurilor grupării Hamas.
Asemeni
milioanelor de refugiați evrei, spanioli, germani, polonezi sau ruși din
perioada interbelică, valuri de refugiați, fugari din calea războaielor, a
sărăciei sau a ororilor regimurilor totalitare din țările arabe străbat azi
drumurile Europei. Relatările despre manifestările rasiste și xenofobe revin pe
prima pagină a ziarelor. Partide extremiste sunt la un pas de a câștiga alegerile în câteva state europene. Atentate sângeroase au zguduit în ultimii ani din temelii marile
capitale europene. Majoritatea dintre noi suntem însă optimiști,
asemeni românilor intervievați în anul 1936. Nu credem că va izbucni în
viitorul apropiat un război în care România să fie implicată… Suntem poate mult
prea optimiști!?
Românii despre eventualitatea izbucnirii unui război, în anul 1936:
PĂREREA UNUI BĂCAN
"D.
Gherasim Şirtiţă, mic băcan de la periferie, str. Baicului colţ cu str. Nicolae
Milescu, e un vrednic negustor și bun gospodar, găsind în același timp prilejul
să citească gazetele!
-
Nu vom avea răsboi! - mă asigură d-sa. Beligeranților le e frică unora de
ceilalți. De fapt Germania n'a invadat acum decât propriul ei teritoriu, din
dreapta și din stânga Rinului. Prin înțelegerea de la Locarno, acest teren, apropiat de granița franceză și belgiană, trebuie să rămâie neocupat de armată.
Totuși iată că Nemții s'au grozăvit... Însă asta nu înseamnă încă răsboi...
care, chiar după spusa lui Hitler „e un lucru înspăimântător”. În timpul
Marelui Răsboi, Germania și Franța aveau câte 150 avioane. Imediat după răsboi,
în 1918, fiecare din aceste două țări, posedau câte zece mii de avioane! Câte
or fi având azi? Ne putem închipui prăpădul atât pentru Franța și Germania cât și pentru celelalte țări, când soarele va fi întunecat de toate aceste păsări
de fier. La nevoie voi pleca la luptă, să-mi apăr țara. Dar e o mișelie ca,
prin bombe incendiare și asfixiante, să mi se dea foc casei, să mi se ucidă
copilul și nevasta, când eu voi fi pe front. În afară de nenorocirile care pot
lovi oricare familie, se vor mai ivi atâtea pagube economice, oprirea comerțului,
bolile molipsitoare... Ne mai pândește primejdia revoluțiilor, răsturnarea
tuturor așezărilor noastre de până azi. Nici vorbă că orice om, cu scaun la
cap, din orice parte a lumii, nu poate fi decât împotriva răsboiului."
UNUL CARE CAUTĂ SLUJBĂ
"Ionică
Palton - poreclit astfel pentru că toată iarna n'a avut palton - e vânzător
de semințe. Originar din Comuna de Jos, jud. Făgăraș, Palton domiciliază
actualmente lângă groapa Floreasca. Îmi ia înainte cu interviewul:
-
Te ia și după 60 de ani la răsboi, boierule ? - mă întreabă el. Dacă se face un răsboi, eu aș vrea să am „sirvici" pe undeva. Că se spune că vor fi și mobilizați pe loc... D-ta nu știi vreun sirvici bun, de ăsta?"
VOR TRAGE FOLOASE NUMAI BOIERII
"Văxuitorul
de ghete Niță Ion, originar din comuna Budești, jud. Ilfov, domiciliat
actualmente în București, str. Baicului nr. 22, este invalid de răsboi. A fost
distins pentru fapte eroice la Mărășești, având o pensie de 1266 lei... pe
trimestru. Neputând munci altfel cu piciorul iui de lemn, își câștigă pâinea ca
văxuitor de ghete.
-
Am de întreținut patru copii! – ne spune el.
-
Ce zici, va fi răsboi, Nea Niță ? - îl întreb.
- Știu eu ce vor face boierii, acum?! Răsboiul îl pun la cale boierii din diferite țări cari au fabrici de tunuri și altele. Folosul îl trag ei... Iar noi o să ne
ducem acolo, să ne omorâm, cum ne-am mai omorât..."
" |
Văxuitorul de ghete: Războiul îl pun la cale boierii... |
UN MUNCITOR
"Vasile Gheorghe, muncitor cu brațele, domiciliat în fundătura Târnul, ne spune:
- Am făcut parte din reg. 40 Călugăreni și am luptat în Moldova, în județul Putna. Era un iad acolo... dar mai rău va fi acum, de cei cari vor rămâne acasă. Am cinci copii. Cel mai mare are 12 ani. Vai de ei! Totuși nădăjduiesc că oamenii cumpăniți cari conduc popoarele vor ști să puie la locul lor pe cei zănateci."
UN MEZELAR
"D.
Petre Bică, mezelar în piața Obor, domiciliat în str. Plaurului no. 7
(Floreasca) a fost, până Joia trecută subofițer. A făcut războiul din
1916-1918, reangajându-se apoi în armată. De câteva zile e pensionar militar și
s'a apucat de negustorie.
Un mezelar: Nu cred că vom avea război! |
-
Nemții au trecut pe un teritoriu al lor. Cred că aceasta nu este prea
îngrijorător, mai ales după douăzeci de ani de la Marele Răsboiu. Nu cred
să mai avem un alt război, decât dacă Franța sau Anglia s'ar încumeta să-i
gonească pe nemți de acolo. Ceea ce însă nu se va întâmpla. Deci vom
avea pace. De altfel eu, care am luat parte la lupte crâncene și am fost,
până mai acum câteva zile militar, știu că războiul nu-i o glumă. Îmi dau seama
că o conflagrație a puterilor ar duce la distrugerea civilizației. Mai
mult ar suferi cei de acasă decât cei de pe front. Va fi un groaznic
prăpăd, învingătorii fiind tot atât de nenorociți ca și învinșii. Toată
lumea trebuie să-și dea osteneala să împiedice un război."
UN AUTOBUSIST PLIN DE CURAJ
"Șoferul
Ionel Rotaru, din str. Petrescu 10, Nr. 5, autobuzist pe linia 14,
caracterizează astfel atitudinea lui Hitler:
- Își
încordează mușchii, ca sportsmanii, ca să ne sperie... dar se umflă
degeaba, ca broasca'n tău. La vârsta de 14 ani, am făcut parte din gărzile
naționale sătești, în Ardeal. După retragerea oștilor, s'au întemeiat asemenea
gărzi, în timpul Marelui Răsboi, conduse de foști luptători români din
Transilvania pe fronturile Austro-Ungariei. Sunt împotriva răsboiului, ca și toți Românii, dar dacă gluma se'ngroașă, vom lupta cu toții, până la
unu, să ne apărăm țara. N'am murit noi în 1916, când n'am fost deloc
pregătiți. Astăzi vom face un zid de nepătruns împotriva tuturor dușmanilor,
cari ar încerca să încalece granițele țării". Să
adăugăm amănuntul că d.Rotaru e însurat și are doi copii."
CE SPUN UNII TRAMWAIŞTI?
"- Cei
mari știu... De unde să știm noi dacă se va face ori nu răsboi? Suntem sub
ordine și ne vom duce, când ni se va comanda.
-
Eu am luptat în Galiția, făcând parte din armata austro-ungară - îmi spune un alt
tramwaist mai bătrân.
- Știu eu pe unde m'o mâna acum soarta!"
UN SERGENT DE STRADĂ „DIPLOMAT"
"Sergentul
Ion D. Chiru, cu no. 1216. din str. Sf. Alexandru No. 12:
-
N'o să fie război! Sunt sigur...
-
Ce te face să crezi asta?
-
Cele mai multe ţări de pe glob, cele mai înțelepte popoare sunt împotriva răsboiului.
Ele vor impune pacea!"
CIZMARUL CARE JUDECĂ „SOCIETATEA NAȚIUNILOR
"Pe
d. Stelian Constantinescu, simpaticul cismar din str. Ipsilanti no 31, l-am
găsit șezând pe scăunelul scund cu trei picioare și lucrând de zor, în
prăvălioara lui de la stradă. Fără să-și îndrepte părul sbârlit, sau să-și
scoată țigara din colțul gurii și fără să se oprească o clipă din lucru, mi-a
spus:
" |
Cizmarul: Neamțul a vrut să ne sperie nițel... |
-
Conferința de la Haga din 1914 a hotărât să nu se întrebuințeze arma
barbară a văzduhului și lașa armă chimică. Totuși acum mai toate armatele
au introdus aceste mijloace de luptă. Este trist că Societatea Națiunilor
n'a putut găsi mijlocul să împiedece răsboiul dintre doi membri ai ei. Totuși
Italia, n'a făcut nici o ispravă serioasă în Abisinia, cu toată
lăudăroșia lui Mussolini. Dacă Societatea Națiunilor nu va putea pune cu
botul pe labe nici pe Hitler, atunci Germania va avea să se lupte cu întreaga
lume. Să nu se uite că azi avem alături de noi Rusia, care are o altă armata ca
cea din 1914. Printre prietenii noștri este și vechea Austro-Ungarie. Vorbesc
de Cehoslovachia, apoi despre Ardealul și Bucovina românească... Mica Austrie
nu mai contează azi. Neamțu a vrut să ne sperie nițel. Eu cred că
Franța și Anglia îi vor veni totuși de hac... Dar la nevoie vom merge la
răsboi. Vorba aia: Suntem 12 inși împotriva unuia! Să ne temem? Ar fi
caraghios! În 1914, ca soldat în reg. 9 Vânători, am luptat în Dobrogea și
Carpați. Dacă va trebui, închid dugheana și mă duc iar la răsboi."
O MAMĂ
"Când
am comunicat doamnei Natalia Popescu, din Str. Romană, scopul vizitei mele, a
început să plângă. Mâhnit, că am provocat această întristare, mi-am dat
osteneala s'o liniștesc.
-
Nu plâng pentru mine. Am pierdut pe soțul meu în război și am rămas cu trei copilițe,
trecând prin mari greutăți de atunci. Acum fetele sunt mari, cuminți, deștepte.
Dacă va veni prăpădul și vor arunca peste București bombe cu gaze asfixiante,
ce ne vom face? Cum să mă pregătesc? Ce să fac în casă? Ce măști să cumpăr? Unde să ne adăpostim în caz de primejdie? Nu știu nimic... Cine să mă
învețe... N'am de la cine cere sfaturi... Nici bani nu am... Cine va avea grijă
de noi?"
Sursa: articolul "Oamenii în fața unui eventual război" - semnat Alex F. Mihail - publicat în săptămânalul “Realitatea Ilustrată” - numărul din 18 martie 1936
Buna seara.sa speram ca nu.
RăspundețiȘtergereAsa sa fie!
RăspundețiȘtergereConjunctura anului 2014 e puţin diferită faţă de aceea din anii '30-'40. Un răspuns, fie acesta DA ori BA, nu cred că-l poate da cineva... O certitudine totuşi există, anume că dacă în prezent ar izbucni un conflict armat, în următorul război armele vor fi piatra, bâta, praştia şi arcul ;)
RăspundețiȘtergereSigur ca ramanem optimisti.
RăspundețiȘtergereVroiam insa sa fim constienti, cu totii, ca un razboi poate survenii oricand. Nu cred ca Ucraina se pregatea acum 4-5 ani de un razboi...cu Federatia Rusa !
Sa nu uitam totusi ca suntem poate printre singurele generatii de români care nu au trecut printr-un razboi. Si sa fim recunoscatori!!!!
Daca politiceni care conduc lumea acum au Inclinatile si mintea politicienilor din ani 1930-1940 va mare ,, razbel '' . E posibil acolo unde sunt baze militare cine va scapa dupa bombardeua nucleara sa se plimbe cu barca pe lacul format In Caracal sau Kogalniceanu
RăspundețiȘtergereSa fim la fel de optimisti ca si romanii din 1937.Si sa avem parte de conducatori ai lumii mai intelepti!:)
RăspundețiȘtergereFiecare a dat raspuns din punctul lui de vedere subiectiv...dar si egois,mai putin in legatura cu realitatea .Unii nici nu stiu in ce lume traiesc .
RăspundețiȘtergereTotul e ciclic.
Dar care ar fi raspunsul nostru, al celor de azi la aceiasi intrebare? Oare nu suntem la fel de optimisti si noi ?
RăspundețiȘtergereDin păcate, nori negri sunt adunați deasupra Europei de Est! Sper să iasă soarele, dar sunt șanse reale să izbucnească o furtună! :(
RăspundețiȘtergereCand citeam acest articol din 1936 ma gandeam daca nu cumva suntem si noi la fel de naivi-optimisti ca si cei intervievati cu doar trei ani inainte de Marele Razboi....
RăspundețiȘtergereȘtiu și eu!... Nimeni nu crede, și în același timp, toți simt spaima unui război. Chiar cei care nu cred că ar putea fi, în subconștient lor, se tem. Au presentimentul că ar putea fi, dar, ca o armură, ca o platoșă, pun această necredință, poate că nu v-a fi..! Dar, îmi cer scuze dacă spun o nerozie, Crimeea a fost un foc de paie, și aiurelile din Ucraina, tot foc de paie. Aș fi curioasă care e puterea militară care ar sări pentru Ucraina?!! Și Deveselu e tot o șiră de paie, bună să dea idei focului!... —și să-i zgândărească trufia... Așa că eu, aș fi mai precaută, mai diplomată în declarații. Dar cine sunt eu să-mi dau cu părerea? —mai puțin decât vacsuitorul de ghete....
RăspundețiȘtergereCam asta credeau si românii prin '36. Tocmai de aceea întrebarea mea retorică din articol, știind astăzi răspunsul adevărat pentru acele vremuri. Românii, asemeni mai tuturor europenilor, au fost în mod cert mult prea optimiști...
Ștergere