Vă
voi povesti azi despre un alt pas important făcut de reprezentantele sexului
frumos în lungul lor drum pentru câștigarea drepturilor egale cu ale
bărbaților. De această dată va fi vorba despre un viciu interzis doamnelor până pe
la sfârșitul secolului al XIX-lea: fumatul. La începutul secolului al XX-lea
femeilor nu le era permis să fumeze în public. În acea epocă doar femeilor “de
bar sau de cabaret” le era îngăduit, uneori, să fumeze în public. Chiar și ele
o făceau înfruntând dezaprobarea fățișă a “tradiționaliştilor”. Chiar și Regina
Maria – despre care se știe că “fuma ca o turcoaică” – își satisfăcea acest
viciu doar în camerele sale private.
Pas cu pas însă, femeile au câștigat și acest drept: de a fuma în public. Și au făcut-o cu eleganța
ce le caracterizează: tabacherele, “șpițurile” și port-țigaretele destinate doamnelor
au devenit adevărate bijuterii. Moda fumatului, care la început a fost mai mult
o formă de snobism, a prins din ce în ce mai mult în lumea femeilor pe măsură
ce și ocupațiile lor au cucerit domenii destinate până atunci exclusiv
bărbaților.
“Femeia
nu mai consideră fumatul ca pe o poză de salon, și-și ia toate libertățile în
practica acestui viciu. Prima preocupare a fumătoarei este dobândirea unui stil
cât mai personal și cât mai original. Alegerea rechizitelor de fumat și a
tutunului trebuie să corespundă tipului și ocupațiunei fumătoarei.
Sportiva cu umerii drepți, cu mușchii bine legați, nu-și va potoli niciodată
setea de tutun cu o țigaretă fină, prinsă într'un șpiț de fildeș; iar
blonda suavă și mlădioasă nu va lua niciodată între dințișorii ei de lapte pipa
scurtă englezească. Da, doamnelor, pipa scurtă, engleză, care nu cuprinde
mai mult tutun decât o țigaretă, i se potrivește de minune femeii sportive,
care de cele mai multe ori e și o profesionistă. Această mică extravaganță o
face mai atrăgătoare, mai originală și-i desăvârșește tipul. Desigur că această
pipă reclamă două șiruri de dinți albi și puternici, de mic animal de
pradă. Pipa însă nu va fi scoasă din buzunar decât în cadrul potrivit: la
sport, în munți sau la mare, sau cel mult la meditațiuni solitare între patru
pereți.
Marlene Dietrich sau arta fumatului graţios (1933) |
Toaleta
de vizită sau de seară îngăduie în locul acesteia un mic ciubuc umplut
cu tutun parfumat, având totuși un gust diferit de țigareta
obicinuită. Poate și mai originală să vi se pară fumătoarea havanei.
Aceasta își aprinde cu predilecție o impozantă țigară de foi în timp
ce-și soarbe cafeaua de dimineață, fierbinte și aromată. Deși este obișnuită cu
un tutun mai tare, va renunța le această pasiune atunci când iese în lume.
Gestul excentric ar cere foarte mult curaj și o "bravare"
a opiniei publice. Nu l'ar putea risca decât o femeie de o rară frumusețe,
căreia havana n'ar face decât să-i adauge un farmec în plus.
Femeile cu fantezie adoptă şpiţul |
Femeia
modernă preferă însă, în general, țigareta elegantă cu tutun străin, sau
numai cu denumiri exotice, pe care o găsește în sute de varietăți: țigareta
turcească, în vârful unui șpiț lung, cât mai lung posibil... care se pretează
la cele mai cochete poze și atitudini; țigareta egipteană, care nu se va
profana cu nici un fel de șpiș (acesta alterează în general gustul tutunului).
La sfârșit vom numi obicinuitele țigarete de dans, fumate pe nerăsuflate
de legionarele acestui viciu, în orice ocazie, dar mai ales la ceremonia
toaletei matinale.
Femeia energică fumează pipă |
Dar
nu există posibilitatea de a fixa genurile sau categoriile modului de a fuma.
Câte femei fumătoare, tot atâtea feluri de pipe, țigări, țigarete, cu sau fără șpiț! Dacă înainte, numai grație concursului unor “împrejurări
fericite" se putea defini tipul unei femei în gingașă, robustă, pasionată,
blândă, indiferentă, rece sau pătimașă - astăzi, o privești umblând și, fără
greș, o poți plasa în genul care-i este propriu. Femeia a găsit în fumat, ca în
atâtea alte preocupări și pasiuni, un nou mijloc de exteriorizare a
caracterului și temperamentului ei.”
Sursa: articolul “Femeile fumează!“ - semnat "R." - publicat în
revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 14 octombrie 1931
Citește și articolul: Românii și "iarba diavolului"
Salut!
RăspundețiȘtergereÎmi place tare blogul tău. Te-ar interesa să ne urmărim reciproc şi un schimb de linkuri?
Dacă da: http://gandurisiintrebarisecrete.blogspot.se/
Nume: Gânduri şi întrebări "secrete"...
Aştept răspunsul tău!
Numai bine!
Omul e singurul animal care traieste incercand sa inteleaga pentru ce,care a modificat realitatea sa si a vietuitoarelor din jurul lui si ii vine greu sa accepte aceasta realitate indepartata de la frumusetea si puritatatea ei originala si isi face din drog (fie el tigara sau sistem de idei) un filtru de ceata prin care reuseste sa suporte alienarea sa... Parerea mea!
RăspundețiȘtergereAsta e adevarul.Multumesc Geta pentru vizita!
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult cum scrieti. Articolele dvs. imi readuc in memorie aerul unei epoci de alta data, evocata doar de povestioarele spuse de bunica mea, pe vremuri...
RăspundețiȘtergereO placere sa va citesc randurile la o cafea ... si o tigara.
RăspundețiȘtergereMa bucura ce imi spui RoF. Cam asta e si ceea ce imi propun scriind pe blog: sa readuc in memoria noastra parfumul unei epoci. Cu bune si cu rele - asa cum a fost. Te mai astept pe blog!
RăspundețiȘtergerePlacerea tigarii si a cafelei nu mi-e straina nici mie, asa ca te mai astept la...o tigara si la o cafea pe blog, Corina.. :)
RăspundețiȘtergereChiar acum iti citesc articolul si....fumez! Felicitari, intr-adevar, pentru cautarile tale!
RăspundețiȘtergereCred ca faci bine ca nu citești articolul despre chirurgia estetică. :)
ȘtergerePiei drace! Cum adică : pipă și havană? Nde.. Doamnele respective, aveau plămâni tari și dinți de cal.. Cum să ții asemenea.. chestii, între dinți? Nu se îngălbeneau? Cu ce se spălau pe dinți? Cu apă tare? Și degetele, nu se îngălbeneau? Cum procedau? Hai, o,, egipțeană ", ca a tantei Laura din Întunecare, treacă, fie și o Regală, cu tot cu cartonul din dotare! Dar pipă?! Nu se poate! Ce, erau neam cu Sherlock Holmes?, sau alea cu havanele, lucrau la fabrica unde lucra Carmen? Ne-ne-ne...!!!! Nu se face Madam!
RăspundețiȘtergere... chiar dacă, fumez și eu. Să îmi fie și mie rușine!
Eu nu suport sa iau în brațe o femeie fumatoare. Parca as lua în brațe o tutungerie....
ȘtergerePoate că se mai găsesc și tutungerii drăguțe....
Ștergere