„Ca să faci un tun, iei o gaură și o învelești de jur-împrejur cu oțel” – spunea un hâtru cândva. Ca să atragi mușterii pentru produsele tale, iei un redactor al revistei “Furnica”, îl cinstești poate cu un pahar de vin bun la Bodega Mircea din bulevard, iar acesta scrie cu umor câteva strofe pe care le va publica în revista umoristică de mare tiraj care apărea la începutul secolului trecut. Urmarea? Ne-o spune “Sărmanul Dionis” – redactor al revistei:
“Și
cum reclama este sufletul comerțului, M-me Gâscă ori D-l Gurăcască, intră
zăpăciți în prăvălia cu firme poleite și vitrine sclipitoare, iar D-l Șmil cu
nasul adus ca ciocul păsărilor de pradă își vinde marfa, care de cele mai multe
ori e mai proastă decât reclama.” Nu
e cazul magazinelor “Mercur”, “Stirbey” sau “Au bon goût”. Nici al „Bodegii Mircea” sau al cinematografului „Clasic”.
Așa că vă invit să citiți câteva reclame în rime - pline de umor și de
sloganuri atrăgătoare - de la începutul
secolului XX:
- Madam, eu știu că’ntre femei
Ai un menaj de mâna’ntâi.
Două cuvinte dacă
vrei...
- Întreabă, domnule, și trei.
- Vin la Crăciun de care bei?
- Acasă bem doar vin
Știrbey.
- Sparanghel, bame și ardei,
Conserve’n fine o să iei?
- Firește, tot de
la Știrbey.
- Dar unt, mălai, făină? – Hei...
- Bine’nțeles de la
Știrbey.
- Dar toate astea costă lei!?
- E foarte ieftin, jur pe zei!
Au bon goût
Am dat iubitei ‹‹rendes vous››,
Ah, o iubesc la nebunie,
E-așa de șic c’o pălărie
Luată de la ‹‹Au
bon goût››.
Nu mă încântă chipu-i, nu!...
Deși fermecători sunt ochii-i...
Ador mai mult fasonul rochii
Ce’și cumpără la ‹‹Au bon goût››.
La ‹‹rendes vous›› nici el, nici tu,
Nu veți afla ce se petrece;
Dar…
veți găsi-n pagina zece
Anunțul firmei ‹‹Au
bon goût››.
("Fasonel" – revista „Furnica” - numărul din 7 noiembrie 1904)
Nu mă duc la moși!
La Moși e murdărie, praf,
Deci eu prefer să stau acasă.
Și, pe onoarea mea, nu’mi pasă!
Căci știu că mâine voi vedea
La ‹‹Clasic -
Cinematograf››
Mișcându-se pe o perdea:
Pungași, cocote și gomoși,
Maimuțe, turte dulci, gogoși,
Cheflii cu nasurile roși,
Consoarte svelte, soți borțoși,
Tramvaie, muscali cu galoși...
În fine, tot ce-a fost la Moși!
("Om practic" – revista „Furnica” - numărul din 22 mai 1914)
Aperitivul și
natura
E
iarnă, viscol, promoroacă,
Galoși,
căciuli, blăni de samur...
Mă
duc să mă’ncălzesc o leacă
C’un
vinișor de la ‹‹Mercur››.
E primăvară. Firea’nvie,
Ce
dulce-i cerul de azur!
Am
să mă’mbăt de bucurie
În magazinul ‹‹La Mercur››.
E vară. Soarele pârjolește.
Păcat că n’are abat-jour!
Aprinsu’mi
gât îl răcorește
Numai un șpriț de la ‹‹Mercur››.
E toamnă. Frunza’ngălbenită
Cade din pomi jur-împrejur.
Ah, inima’mi este mâhnită,
Și’nnec necazu’mi la ‹‹Mercur››!
În schimbul unei mese
În Patheon eu sper să am un loc,
Căci – fără modestie – ’s un bun bard;
Doar la Bodega
Mircea’n bulevard
Eu masă seara nu găsesc de loc!...
Mă duc mereu, dar soarta mea’i haină:
Persecutat de’așa crud ghinion,
Oftând ca și’un ocnaș de la telega,
Cedez chiar locul meu din Pantheon
În schimbul unei mese la bodega!...
("Kix" – revista „Furnica” - numărul din 16 februarie 1912)
O poveste adevărată
(sau…
“Cum se îmblânzesc soacrele”)
Aveam
o soacră îndrăcită - .
Nici n’ați văzut așa ceva,
Sunt
sigur că Satan, el însuși,
Nu
avea soacră mult mai rea.
S'o
îmblânzesc n’am fost în stare
Nici
dându-i bani, nici rochii mii,
Degeaba
îi luai de toate
Din
sutele de prăvălii.
M'am
plâns atunci din întâmplare,
Unui
prieten de la Gorj,
El
mă’ndemnă să merg cu dânsul
La
magasin, la Musiu Jorj.
Acolo,
poruncii la icre,
La
cașcaval de Penteleu,
Salam
si vinuri negre bune
Ce
te fac tare ca un leu.
Lacherdă
proaspătă, sardele,
Delicatese
fel de fel,
Din
bunătățile alese
Luarăm
noi câte nițel.
|
Și
Musiu Jorj, băiat amabil,
Cinstit
și iute ne-a servit...
Când
am dat soacră-mi acasă
Ce'i
luasem… zău, a înlemnit.
Și
fața ei morocănoasă
De-o
dată'n bine s'a schimbat,
lar
de atunci, ca s'o fac bună,
Tot
de la Jorj am cumpărat.
De
vreți l'a voastre soacre rele
Să
le-astupați gura cu anu,
Le
dați delicatese luate
De
la musiu Georgès Grideanu.
(George
Grideanu, magazinul cu coloniale, delicatese și vinuri alese “La strugure” din str. Academiei No.6, vis-à-vis de Hotel Bristol)
("Costache
Modestu" – “Foaia populară”
- numărul din 15 noiembrie 1898)
|
Reclamă interbelică
RăspundețiȘtergereJohny e-un baiat de treaba/toata lumea se intreaba/ cum de e atat de negru si lucios. Nu-i din Africa centrală, nici din Asia-ecuaterială, dar tot e negru şi frumos. Frumoşi pantofi ai tu Johny, cu ce ţi i-ai fi lustruit? Cu Gladys i-ai făcut Johny, Pantofii negrii i-ai vopsit.
Reclamă actuală
La mine pe stradă văd câte un pensionar, Cu cățelul șade-n zgardă, cum se plimbă pe trotuar. Cățelușa-i cam bolnavă. A slăbit biata un kil. Fugi, tataie mai degrabă. Cumpără-i un Parakill. Și-ai să vezi curând efectul. Bogdaposte ai să zici. Parakill e tratamentul pentru câini pentru pisici.
Dovada ca rimele, umorul si... reclamele fac casa buna!
RăspundețiȘtergerePe Litoral: Hai la porumb fiert...
RăspundețiȘtergere"Pentru blonde si roscate, le-am adus porumb in rate, 24 de karate, e porumb de calitate. // Ia porumbu' de cocean, sa-ti cante Florin Salam. // Alo domnu' nu rata, luate-ar pofta sa te ia, pe mata si soacra-mea. // Din aceasta cauza, cinci minute pauza."
"Ia porumbu' si coceanu' ca Monica Columbeanu. // Nu luati porumb de la bronzati, s-ar putea sa vomitati.// Ia uitati-va la el, e copia lu' Bin Laden. Pravalie de oltean, fara usa, fara geam. Dai cu piatra, ai spart geamu', ai nenorocit tiganu'. // Pentru fete parasite, 15 boabe gratuite. Suna-ma ca e fierbinte. // Alo, domnu' cu chelie, vrei porumb pe datorie pana la Sfanta Marie, c-ai ajuns la Eforie."
Parca prefer: Sampanie divina/De doruri plina/Inalta gandirea/Aprinde simtirea: Lacrima zorilor!
RăspundețiȘtergereMai departe... ai uitat să continui
RăspundețiȘtergere...Şi roua florilor. Mirajul dorului, trezirea fiorului. Un strop de magie, descânt...poezie. Zbor spre paradis, căderi spre abis. În VIS guşti cum e, Un Perrier-Jouet, Perignon Rose, sau Krug Grand Cuvée.
Perfect! chiar suna mai bine decat... "Ia porumbu' si coceanu' ca Monica Columbeanu". :)
RăspundețiȘtergereHaioase!
RăspundețiȘtergereCand ma gandesc la reclame vechi, imi amintesc una singura de pe vremea... raposatului. Era ceva de genul: uitati-va la televizor cu lumina stinsa: veti vedea mai bine si televizorul si factura la lumina!
E drept ca nu am auzit-o decat de vreo doua ori, dar m-a uimit si a fost suficient ca sa o tin minte pana acum, pentru ca pe vremea aceea nu erau reclame de acest gen; atunci totul era ori serios, ori foarte serios! :)))
Mult prea serios! :) Dar sunt vremuri pe care le-am trait. Cu bune si cu rele...
RăspundețiȘtergere